Preistoria este cea mai veche și de lungă durată perioadă a istoriei omenirii.

Ea începe odată cu apariția

omului pe Pământ. Omul s-a format în mai multe colțuri ale lumii şi în perioade diferite. La începutul
epocii vechi a pietrei, suprafaţa globului pământesc era acoperită cu mai multă apă decât uscat. Din
cauza evaporării intense, în jurul Pământului s-a format un înveliş de nori. Razele solare, mai ales în
regiunile polare de nord şi de sud, nu erau în stare să străpungă acest înveliş şi să încălzească Pământul.
Din această cauză temperatura a scăzut cu mult. Ploile, care cădeau zilnic, au dus la apariţia unui strat de
gheață. Aşa s-a format ghețarul, care a acoperit nordul și centrul Europei și al Asiei. Din cauza ghețarului
s-au înrăutățit condițiile de viață și în regiunile de sud. Omul-maimuţă, numit hominid, a fost nevoit să
ocupe peşteri ca să se adăpostească de ploi, viscol și vânturi puternice. Din blana şi pielea animalelor
vânate el își face îmbrăcăminte si încălțăminte. Astfel, condițiile grele de viață au contribuit la
acomodarea omului și la perfecționarea lui. Cele mai vechi urme ale activității umane sunt cunoscute în
intervalul 4-3 milioane de ani în urmă. În teritoriile populate de români, cele mai timpurii urme de
locuire ale omului primitiv (circa 1 mil. a. Chr.) au fost descoperite la Ciuperceni Turnu Măgurele (jud.
Ialomița). Regiunile Republicii Moldova au început să fie populate de către grupuri mici de oameni
primitivi cu 300-200.000 de ani în urmă. Ei se aşezau cu traiul pe malurile înalte ale râurilor Prut, Nistru,
Răut, Siret, Ialomița, Dunăre unde erau peşteri sau alte adăposturi naturale. Alungând animalele de
pradă din ele, oamenii le adaptau la necesitățile vieții lor. Locurile de trai astfel amenajate se găseau la o
depărtare nu prea mare unul de altul. Printre cele mai timpurii locuri de viață ale omului primitiv din
Moldova se numără şi peştera de lângă satul Duruitoarea Veche. Ea se găseşte în malul stâncos şi înalt al
unui afluent al Prutului. După mărimea suprafeței acestui adăpost natural sa stabilit că în el locuiau între
15 şi 40 de oameni. Peşteri asemănătoare sunt cunoscute în preajma satelor Buteşti, Brân- zeni, Ofatinți
(râpa lui Matei), Bobuleşti ş. a. În aceste peșteri au fost descoperite átre arheologi urme de foc, ceea ce
le-a permis să stabilească că în ele ardea permanent rugul care încălzea și lumina interiorul acestor
grote.De asemeni, s-au găsit aici oase de animale, a căror carne a fost folosită ca hrană, și bucăți de
pietre cioplite, ele constituind primele unelte de muncă. Uneltele cele mai vechi erau cioplite din
bolovani de prundiş - pietre de râu. Mai apoi ele au început să fie confecționate din bucăți de piatră tare,
numită silex (cremene). Aproape toate uneltele de muncă şi armele, în acea perioadă, se confecționau
din silex. De aceea, etapa respectivă a preistoriei care s-a dovedit a fi și cea mai îndelungată, a fost
numită epoca veche a pietrei, sau paleolitic. Dintre uneltele mai răspândite din piatră făceau parte
cioplitorul, dăltița, vârfurile ascuțite, cuțitaşele din lame, răzuitoarele, descoperite la Duruitoarea Veche,
Brânzeni, Ceahlău și Mitoc. În această epocă apar şi unelte din oase de animale în formă de obiecte
ascuțite de străpungere, cum sunt cele găsite la Duruitoarea Veche, Cosăuți, Ciutuleşti, Ripiceni- Izvor
etc. Uneltele erau folosite pentru dobândirea hranei, pregătirea ei, iar armele, pentru vânătoare, pentru
a se apăra de fiare și duşmani.Ocupațiile principale ale oamenilor primitivi erau vânåtoarea, pescuitul,
culesul fructelor, rădăcinilor și plantelor comestibile. Oamenii primitivi, în această etapă, erau numai
consumatori. Ei luau de-a gata de la natură tot ce se cum sunt cele găsite la Duruitoarea Ocupațiile
principale ale oamenilor putea folosi în calitate de hrană și imbrăcăminte. Datorită acestor ocupații
oamenii primitivi erau nevoiți să ducă o teritoriu pe altul.În condițiile grele de dobândire a hranei, un loc
deosebit aparține focului.Omul a luat focul din natură în timpul când aveau loc descărcări electrice și se
deau copacii sau alte plante uscate. Cu ajutorul focului se pregătea hrana, erau incălzite și iluminate
peșterile. Omul primitiv folosea făclii în timpul vânătorii și la alungarea din peșteri fiarelor sălbatice.