Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul de Arte ,,Nicolae Botgros” mun. Soroca

Referat
La unitatea de curs – Istoria Culturii Naționale

TEMA: ,,Arta în epoca antică în Moldova”

Catedra

Biblioteconomie și Asistență Internațională

FF/redusă Grupa 271

Eleva: Liliana Bambureac
Profesor: Tatiana Ruga
 Patrimoniul cultural şi artistic de pe teritoriul Republicii Moldova reprezintă
o panoramă diversă şi bogată în opere de artă. Din timpuri străvechi aceste locuri
au fost populate de numeroase civilizaţii, localităţile vechi, fiind descoperite de
arheologi în ultimii o suta de ani.
Cele mai timpurii atestări ale existentei umane şi ale artelor pe aceste
meleaguri, datează din epoca paleolitică (cca 500 mii ani î.e.n. - 10 mii ani î.e.n.),
demonstrate de uneltele descoperite în grotele de lîngă Ofatinţi, Costeşti, Brînzeni,
staţiunile de la Cosăuţi, Ciutuleşti etc. În aceasta perioada interdependenţa dintre
artă şi magie a configurat plenar sculptura şi ceramica, ornamentele care decorau
uneltele de munca şi armele, figurinele, podoabele feminine şi amuletele
decorative.

O deosebita valoare reprezintă renumita ceramică Cucuteni - Tripolie,

cultură arheologică din epoca neolitică, care a evoluat între mileniile V-III î.e.n.
fiind anterioară civilizaţiei antice a culturii cirto-minoice (mil. III-II î.e.n.).
Ceramica împreună cu sculptura şi giuvaiergeria din epoca respectivă, a constituit
una dintre cele mai valoroase realizări din arealul european. Denumirea acestei
culturi provine de la localităţile, în care a fost atestată pentru prima dată.
Descoperită în 1897 în apropierea s. Tripolie din Ucraina de către arheologul
Vikentii Hvoica şi ulterior în localitatea Cucuteni din Romania, această cultură
este prezentă şi pe teritoriul Moldovei, cele mai cunoscute locaţii fiind atestate în
Ruseştii Vechi, Cărbuna, Cuconeştii Vechi, Brînzeni, Văratic, Vărvăreuca,
Duruitoarea ş.a. Ceramica şi sculptura sunt cele mai importante domenii ale artei
acestei civilizaţii.
Epoca evoluţiei culturii Cucuteni-Tripolie se divizează în trei perioade:
Perioada timpurie (Cucuteni A) cuprinde a doua jumătate a mil. VI- începutul
primei jumătăţi a mil. V î.e.n. şi este prezentată, în special, de obiecte din bronz şi
ceramică, decorate prin intermediul canelurilor, crestăturilor şi ale ornamentelor
incizate (s. Cărbuna), exemple remarcabile ca proporţii şi ornament incizat din
această perioadă. O demonstrează Fructiera din Rogojeni, Şoldăneşti, Cupa din
Holercani, Dubăsari, Vasul askos din Coşerniţa, Dubăsari, care marchează
începuturile evoluţiei ceramicii. Specificul ceramicii din aceasta epocă este
confirmat de ornamentele incizate şi excizate, organizate într-unul sau mai multe
registre cu un decor linear realizat cu ajutorul canelurilor, spiralelor, volutelor,
uneori îmbinate cu triunghiuri şi dreptunghiuri geometrizate.
Cea de-a doua perioadă (Cucuteni A-B) s-a dezvoltat, începînd cu a doua
jumătate a mil. V – anii 3200/3150 î.e.n., caracterizîndu-se prin apariţia ceramicii
pictate, datorită acestui fapt, devenind celebră în lume. Pentru această perioadă
sunt caracteristice Vasul antropomorf de tip amfora, Vasul bitronconic cu
simboluri astrale (Vărvăreuca, Floreşti), Craterul din Bădragii Vechi, Edineţi,
numeroase opere de ceramică din Glavan, Drochia.
A treia perioadă, care încheie evoluţia acestei culturi - Perioada Tîrzie
(Cucuteni B) s-a răspîndit între anii 3150- 2650 î.e.n., ceramica obţinînd forme şi
modele mai variate, iar decorul pictural a devenit mai bogat şi mai divers. Pentru
epoca respectivă este specifică apariţia vaselor antropomorfe, biconice şi triconice.
Modele caracteristice pentru perioada dată sunt prezentate de Vasele globulare cu
reprezentări antropomorfe (Brînzeni, Edineţi, Purcari, Ştefan Vodă şi din Sărăteni,
Leova). Ceramica culturii Cucuteni-Tripolie a avut diverse funcţii, care i-au
marcat atît forma, volumul, cît şi decorul. Reieşind din aceste considerente operele
pot fi clasificate în doua mari compartimente: cel uzual (străchini, cupe, fructiere,
amfore, capace, vase pentru provizii, pahare) şi cel ritualic - religios (vase,
binoclu, vase antropomorfe si zoomorfe) pentru fiecare fiind elaborat un anumit
sistem de decor.
Ca formă şi model ceramica Cucuteni-Tripolie reprezintă simetria
echilibrata a volumului, cu un decor armonios, acesta fiind amplasat pe vas în
anumite registre, îmbinînd ornamentele incizate cu cele pictate, diversificînd-o şi
acordîndu-i astfel fiecărei opere originalitate şi compoziţie irepetabilă. Opera fiind
apreciată, respectiv, ca obiect de o rară valoare artistică.
 Sculptura acestei civilizaţii a fost, fără îndoială, marcată de cultul Zeiţei–
Mamă, zeitate a pămîntului şi fertilităţii. Au fost descoperite numeroase statuete
din lut ars, care reprezentau această zeitate. Miniaturale ca formă şi volum (nu mai
înalte de 20 cm) aceste sculpturi stilizate, acoperite integral sau parţial cu
ornamente, au fost modelate conform unor canoane, care respectau proporţiile
umane, combinate cu fineţea modelării şi a ornamentului. Cele mai remarcabile
opere de sculptură pe teritoriul Moldovei au fost descoperite la Vărvăreuca,
Ofatinţi, Brînzeni, avînd corpul redat în volum, cu capul aplatizat.
Arta ceramicii şi sculptura din epoca respectivă au rămas, pînă în prezent,
unele dintre marile realizări de certă valoare artistică, constituind o moştenire
culturală impresionantă a patrimoniului mondial.
Odată cu dispariţia fenomenului culturii Cucuteni – Tripolie olăritul din
epoca bronzului (mil. II î.e.n.) nu mai înregistrează evoluţia anterioară. A dispărut
ceramica de diverse forme, bogăţia şi diversitatea decorului pictural, caracteristică
comunităţilor sedentare de agricultori. Obiectele de ceramică, fără decor pictural,
cu un număr limitat de modele, înregistrează, ca realizare doar vase,unde suprafaţa
exterioară sau ornamentul este lustruit. După ascensiunea sa milenară, cultura
Cucuteni-Tripolie a fost succedată, către mijlocul mil. III î.e.n. de populaţiile
migratoare, care au marcat dispariţia epocii eneolitice şi descinderea unei noi
epoci, cea a bronzului (sf. mil. III – mil. I î.e.n.).
În perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul interfluviului Nistru şi
Prut s-au perindat reprezentanţi ai culturii „mormintelor cu ocru” (sec. XXIII-XX
î.e.n.), „Culturii catacombelor” (sec. XIX î.e.n – XVIII î.e.n.) şi ai „Culturii
Edineţi” (sec. XVIII-XVII î.e.n.).
Specifice pentru arta din epoca bronzului sunt obiectele de ceramică, de
giuvaiergerie, dar şi apariţia stelelor antropomorfe de piatră, amplasate în vîrful
tumulilor. Ca şi în epoca eneolitică, predomină ceramica de culoare neagră sau
cenuşie, fiind ornamentată cu decor geometrizat, incizat, printre motivele cele mai
frecvent întîlnite, figurează diverse combinaţii de zigzaguri, triunghiuri, romburi
etc., repartizate orizontal sau vertical pe suprafaţa vaselor (Tumulii de lîngă
Roşcani, Taraclia, Olăneşti etc.).
Pe la sf. sec.XII - înc. sec.XI î.e.n. o bună parte din teritoriul Europei de Sud
- Est era populat de traco-geţi, de la care, începînd cu sec. VI î.e.n. porneşte
ramura lor nordică – geţii. Împreună cu obiectele prelucrate din aur şi argint,
podoabele descoperite la Mateuţi şi Lărguţa, cu statuetele antropomorfe şi
zoomorfe, ceramica geto-dacilor continuă tradiţiile olăritului, practicat de
populaţiile anterioare, fiind decorate cu ornamente geometrice incizate prin brîie
simple sau alveolare, cu proeminenţe punctiforme. La fel, rămîne şi forma
volumelor sau diversitatea veselei de bucătărie şi pentru păstrarea proviziilor –
suficient de utilitară şi puţină la număr.
Prin sec.IV – III î.e.n. teritoriul Moldovei a fost populat de sciţi, aceştia fiind
cunoscuţi datorită obiectelor de giuvaiergerie – cercei (satele Butor şi Balabani),
salbe (s. Pohrebea, Dubăsari) toate fiind realizate în aşa-numitul „stil animalier”.
Printre obiectele de ceramică adeseori se întîlnesc piese importate, cum ar fi cazul
unei Pelike greceşti (sec. IV-III î.e.n.), care face parte din categoria ceramicii,
acoperită cu vernis negru, iar decorul – cu o scenă din mitologia antică, pictată cu
portocaliu.

Aflîndu-se la intersecţia migraţiilor pentru populaţiile care se îndreptau din

Asia spre teritoriile Europei de Vest, teritoriul Pruto-nistrean a fost în permanenţă
un spaţiu de trecere. În sec. II î.e.n. aceste pămînturi sunt invadate de sarmaţi,
drept mărturie servesc numeroasele monumente funerare. Printre obiectele
descoperite în tumulul de lîngă s. Mocra (Rîbniţa)- cercei, aplice şi inele de aur cu
reprezentări specifice „stilului animalier”, într-unul din morminte s-a depistat o
cupă cu picior coniform, cu torţi, încununate cu reprezentările ţapilor de munte,
realizate într-o manieră realistă. Suprafaţa exterioară a vasului este decorată cu
dungi orizontale, obţinute prin tehnica turnării în bronz.
În prima jum. a sec. III e.n. în regiunea carpato-nistreană îşi fac apariţia
populaţiile de goţi, de origine germanică. Din punct de vedere al arheologiei
perioada dată este cunoscută sub denumirea culturii Sîntana de Mureş –
Cerneahov (sec. III-IV e.n.). Specifice pentru această cultură sunt obiectele care se
referă la cultura provincială. În domeniul ceramicii această epocă este marcată de
vase, create cu ajutorul roţii olarului, astfel perfecţionîndu-se formele vaselor.
Indiferent de tip şi dimensiune, începînd cu vasele miniaturale sau de volum,
ceramica culturii Cerneahov fascinează prin eleganţa formei, prin decorul incizat
sau imprimat, realizat cu o deosebită măiestrie. Remarcabile sunt vasele cu gîtul
lung şi îngust, avînd suprafaţa neagră lustruită şi un decor fin.
Astfel, civilizaţia Cucuteni-Tripolie a creat cel mai impunător şi valoros
patrimoniu în domeniul ceramicii şi sculpturii. Odată cu trecerea timpului, însă, în
perioada tracilor, geto – dacilor, ceramica şi sculptura pierd din fascinaţia
decorului şi diversitatea anterioară, cedînd locul unei vesele funcţionale, fără
decor policrom, ornamentul devenind laconic şi simplu.