Așezările din jurul Solovanului – Dealul Cetății

Impactul pe care articolul dedicat așezării „dacice” de la Sighet l-a avut în

comunitatea locală m-a surprins în mare măsură, fapt ce m-a determinat (până la un
viitor articol despre castrul de la Coștiui) să „răspund” unor prieteni care m-au
întrebat cine erau „cei din jur”, în Bronzul Târziu. N-aș vrea să intru în foarte multe
detalii de specialitate, dar câteva considerații generale se impun. În primul rând că
acum, la finalul mileniului II îCh, are loc o schimbare treptată în viața materială și
spirituală a comunităților, a cărei consecință a fost modificarea structurală a evoluției
culturale, din domeniul producției ceramicii și al mineritului, în acest sens stau
multitudinea de depozite de bronzuri și tezaure de aur descoperite.
În acest stadiu al cercetărilor, în Depresiunea Maramureș se cunosc
aproximativ 50 de situri atribuite cronologic Bronzului Târziu. Am ales să prezint cele
8 puncte cu vestigii ce provin din așezări din epoca bronzului, de pe raza Sighetului:
1. Cearda-Țărmuri – așezare aflată la confluența Văii Hotarului cu Tisa, pe
malul stâng al râului Tisa, foarte aproape de DN 19, la cca. 4 km nord-vest de centrul
localității, T. Ivanciuc a descoperit fragmente ceramice, în marea lor majoritate
aparținând oalelor, ce beneficiază de un decor incizat sau în relief (foto....). În
primăvara anului 2005 acest punct a fost investighat la suprafață de către C.Kacsó,
T.Ivanciuc, R. Cardoș, D. Ghiman, D. Pop și Z. Șomcutean. Pe baza acestor vestigii
așezarea a fost atribuită purtătorilor culturii Suciu de Sus, faza a II-a.
2. Cireghi I, - pe terasa a doua a Tisei, pe teritoriul fostului sat Cămara, în
urma sondajului arheologic din 2005, a fost recoltat material ceramic ornamentat cu
motive incizate, striuri și motive în relief, câteva obiecte de piatră, precum și oase de
animale. S-au semnalat și două fragmente ceramice de culoare neagră lucioasă în
exterior, roșie în interior, aparținând, probabil, unei etape de locuire mai recente de
locuire.
3.str. Avram Iancu – cu ocazia săpării fundației blocului-turn, din cartierul
Cuza Vodă (1971), la adâncimea de 0,75m, au fost surprinse fragmente ceramice
decorate cu striuri, aparținând cu siguranță culturii Suciu de Sus.
4. Biserica Reformată - cu ocazia cercetărilor arheologice, au fost descoperite
și cîteva fragmente ceramice din epoca bronzului, ce par să provină dintr-o așezare
Suciu de Sus.
5. Cireghi II – la 1,5 km est de punctul Cireghi I, în 1996, T. Ivanciuc
identificat pe terasa stângă a Tisei, în cadrul unei cercetări de suprafață, urmele unei
așezări atribuite epocii bronzului.
6. Dealul Cetății II - în extremitatea nordică a Solovanului, foarte aproape de
Izvorul Cetății, în cadrul unui mic sondaj efectuat în anul 1980 de către Gh. Todinca
au fost descoperite fragmente ceramice de culoare de culoare cenușie, negricioasă,
cafenie sau gălbui roșiatică decorate cu crestături pe și sub margine, linii incizate
duble, hașuri incizate sau striuri însoțite de motive în relief, aparținând cu certitudine
culturii Suciu de Sus (foto....).
7. Teplița-Poligon – în urma unui sondaj (1988) au fost recoltate bucăți mari
de vatră fățuită, numeroase fragmente ceramice atipice, unele ornamentate cu striuri;
cele câteva canelate și partea inferioară a unui vas de culoare neagră în exterior, roșie
în interior par să indice apartenența stațiunii la Bronzul Târziu.

8. Dealul Cetății I – despre această așezare din epoca Bronzului Târziu și

încadrată cronologic culturii Gáva, am scris pe larg în articolul precedent. Iar despre
piesele de aur, într-un articol viitor.
Considerații:
Încă din anul 1990, arheologul Carol Kacsó, într-un studiu dedicat celor patru etape
de dezvoltare a Bronzului Târziu (care evoluează în lini mari de la 1450 îCh. până la
950/900 îCh.) în nord-vestul României surprinde nașterea culturii Gáva ca fiind
rezultatul unui proces de sinteză culturală. Astfel, așa numitul „orizont prescitic,
respectiv sec. VIII și prima jumătate a sec. VII îCh., nu ar mai aparține epocii
bronzului.
În Depresiunea Maramureșului, până la ora actuală, nu au fost identificate
așezări din Bronzul timpuriu, prima așezare certă aparținând epocii bronzului,
atribuită culturii Suciu de Sus, fiind încadrată în Bronzul mijlociu. Cu certitudine,
cercetările sistematice viitoare în cele două noi puncte vor edifica sau infirma
existența unor pre sau postlocuiri, respectiv datorită faptului că s-au înmulțit
descoperirile de ceramică neagră-roșie, în diverse contexte, ar trebui reluată cercetarea
sistematică de pe Solovan Dealul Cetății.

Bibliografie:
Ivanciuc, 2005 - Ivanciuc T., 2005, Descoperiri arheologice inedite în Țara
Maramureșului, Acta Musei Maramorosiensis, III, 2005, 277 – 284.
Ivanciuc, 2017 – Ivanciuc T., 2017 – Completări la Repertoriul Arheologic al
județului Maramureș, Marmația, 14,Baia Mare, 15-30.
Kacsó, 1990 - Kacsó C., 1990 – Bronzul târziu în nord-vestul României, Sympozia
Thracologica, 58, 1990, Satu Mare-Carei, 42-29.
Kacsó, 1992 – Kacsó C., 1992 – Comori preistorice din Țara Maramureșului,
expoziție în Muzeul Maramureșean din Sighetu Marmației, 5-47.
Kacsó, 1999, - Kacsó C., 1999 – Date noi cu privire la preistoria Maramureșului,
Angustia, 4, 55-70.
Kacsó, 2003 - Kacsó C., 2003 – Noi descoperiri Suciu de Sus și Lăpuș în nordul
Transilvaniei, Marmația 7/1, Baia Mare, 2003, 105 – 181.
Kacsó, 2009 - Kacsó C., 2009 – Descoperirile din epoca bronzului de la Sarasău,
Marmația, 9/1, Baia Mare, 2009, 59-99.
Kacsó, 2011a - Kacsó C., 2011, - Așezări din epoca bronzului în Depresiunea
Maramureșului, Studii și Comunicări, XVII/1, Satu Mare, 2011, 71-78.
Kacsó, 2011b – Kacsó C., 2011 – Repertoriul arheologic al județului Maramureș,
vol.I, BiblMarmația, 3, Editura EUROTIP, Baia Mare, 2011, 628p.
Kacsó, 2011c – Kacsó C., 2011 – Contribuții la cunoașterea ceramicii Suciu de Sus.
Descoperirile din Depresiunea Maramureșului, Revista Bistriței, XXV/2011, 103-129.
Kacsó, 2016 – Kacsó C., 2016 – Descoperiri din epoca bronzului de la Sighetu
Marmației, Angvstia,20, Editura ANGVSTIA, Sf. Gheorghe, 2016, 81 – 149.
Pop, 2009 – Pop D., Comments on the State of Research of Suciu de Sus culture and
Lăpuș gropup, Marmația, 9/1, Baia Mare, 2009, 101 – 145.