Istoria neoliticului de pe teritoriul românesc

NEOLITIC – perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic, caracterizată prin folosirea
uneltelor de piatră șlefuită, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii animalelor și a olăritului.

Cultivarea plantelor

 Erau cultivate grâu, orz, secară, mei și ovăz, plante tehnice-in și cânepă, și pomi
fructiferi ca mărul, atestat doar în aria Cucuteni.

 Utilizau plantatorul și săpăligă din corn de cerb pentru solurile nisipoase şi un plug
primitiv din lemn, ce permitea exploatarea terenurilor mai dure. Ulterior, a apărut
secera Karanovo și râșnită pentru recoltare și producerea făinii.

 Incendiau pădurile pentru a rezerva spații pentru cultivat.

 Cultivau terenurile până la epuizarea solului, și atunci, așezarea era abandonată.

 Ca metode de îngrășare, depuneau resturile vegetale sau bălegarul.

Domesticirea animalelor

Procesul de domesticire a fost lent și complex.

 Primul animal domesticit ar fi fost câinele, probabil chiar din mezolitic, acum 10.000
de ani în Europa. Evident, strămoșii câinilor erau sălbatici, aceștia fiind lupii.

 A urmat oaia, prin 9000 i.H., al cărui strămoș sălbatic era muflonul roșu din Europa
sudică.

 Prin 7000 i.H., au fost domesticiți capra și porcul (al cărui stărmoş era mistrețul) și
boul, al cărui strămoș era “bos primigenius”.

 Porcul era sacrificat la vârstă de un an, oaia la 4-10 ani, bovinele, peste 10 ani.
Bovinele de sex masculine, la vârste avansate, erau sacrificate sau erau castrate pentru
a fi folosite la tracțiune.
Habitatul

Sedentarizarea presupune abandonarea peșterilor și apariția așezărilor.

 Așezările erau poziționate lângă o sursă de apă, râu sau izvor. Există însă și așezări la
înălțime, pe deal, că cele de la Starcevo-Criş, Cucuteni.

 Erau fortificate sau împrejmuite, că cele de la Cucuteni şi Gumelniţa.

 Erau împrejmuite de șanțuri, valuri de pământ, palisade din pari și nuiele, din pietre și
lut.

 Așezările mici cuprindeau doar 5-6 gospodării, iar aşezările mari, ca cele de la
Cucuteni, cuprindeau 93 de construcții.

 Locuințele erau dispuse în cerc, fie pe șiruri, fie în cercuri concentrice, ca cele de la
Cucuteni.

 Locuințele aveau o suprafață de 1-2 camere.

 Erau locuințe îngropate în sol, ca bordeie, semibordeie, circulare, cu acoperișuri

conice

 Erau locuințe cu etaj, ca cele de la Parta.

 Podeaua era din lut sau era pământ bătătorit.

 Ferestrele erau rotunde, acoperite cu bășici de porc.

 Acoperișurile erau din paie, stuf, papură și crengi.

 S-au găsit locuințe cu pereți pictați, ca cele din Gumelniţa.

 Structura de rezistență era asigurată de triunchiuri masive de copac.

 Pereții aveau o structura din pari, în care se împleteau nuiele.

  Partea exterioară și interioară a pereților era acoperită cu lut amestecat din pleava și
bălegar.

 S-au găsit și hambare și gropi de provizii.

Apariţia primelor “aşezări neolitice”

Alături de îmbunătăţirea tehnicii şlefuirii, perforării şi înmănuşării uneltelor de piatră

are loc şi o schimbare în modul de viaţă.

 Omul începe să însămânţeze şi să cultive câmpurile.

 Să îmbunătăţească recoltele prin selecţionarea celor mai evoluate ierburi, rădăcini

comestibile, pomi fructiferi.

 Oamenii din neolitic devin şi meşteşugari casnici: ei inventează acum olăritul, torsul şi
ţesutul.

 Vasele de lut (dar şi de lemn) sunt destinate pentru păstrarea hranei;

Ceramică

Precursorii vaselor de ceramică erau recipiente din:

o nuiele împletite și lutuite

o burdufuri din piele

o fructe cu coajă lemnoasă.

Vasele de ceramică permiteau:

o păstrarea hranei, apei şi a cerealelor în condiții optime

o transportul unor produse la distanțe mari.

Practicile funerare

În cadrul practicilor funerare, predomină inhumația.

 Formă gropilor era rectangulară sau ovală.

 Defunctul era înstins pe spate sau chircit lateral.

  Femeile erau depuse pe stânga, bărbații pe dreapta.

 S-au găsit morminte ale unor copii sau doar cranii sub podeaua locuitelor.

 Au fost găsite schelete decapitate la Cucuteni, ce ar atestă comiterea unor jertfe

umane.

Palisadă - element de fortificație, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi
înfipți în pământ, legați între ei prin bare ușoare sau corzi (ramuri de copac, crengi de arbuști etc.).

Înhuma – a îngropa, a înmormânta

Pleavă - Resturi de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor.

Rectangular - dreptunghiular

Gânditorul de la Hamangia

„Gânditorul” este o statuetă unică în lume și a constituit o descoperire

de-a dreptul extraodinară din timpul cercetătărilor arheologice care s-au
desfășurat la necropola din Hamangia.
A fost modelată în epoca pietrei acum 8000 de ani şi depusă, cel mai
probabil, împreună cu cealaltă statuetă, perechea sa, într-un mormânt, ca
ofrandă pentru viaţă de după moarte.
Statueta ne exemplifică un bărbat care stă pe un scaun de mici dimensiuni,
care nu beneficiază de spătar și are diverse motive decorative liniare pe laturi.
Despre partea superioară a corpului se observă că este una aplecată în față, iar
capul este sprijinit de ambele mâini, coatele fiind așezate cu grijă pe genunchi.
Perechea „Gânditorului” sau „Femeia șezând”, așa cum o spune și numele,
exemplifică silueta unei femei care, cel mai probabil, stă direct pe sol, având
zona inferioară plată.
Cel mai posibil figurina masculină ar fi reprezentat un zeu al naturii
sau al vegetației în timp ce figurina feminină era o zeiță a fertilității.
În mai puțin de cinci ani de la descoperire, statuetele au devenit celebre în
toată lumea și au ajuns să fie expuse în străinătate. Au ajuns la Paris, la Londra,
la New York sau la Atena. După anii ’90, o comisie UNESCO a inclus Gânditorul
de la Hamangia într-o listă scurtă de 10 artefacte ale lumii care nu ar trebui să
dispară niciodată.