Obezitatea la copil: 8 factori de risc

 Obezitatea în copilărie poate duce la apariţia multor probleme de sănătate, inclusiv a diabetului de tip 2
sau a bolilor de inimă. Ca parinte responsabil este important sa tineti sub control greutatea copilului. Un
studiu britanic, a identificat o serie de factori de risc - care prevad obezitatea copilului mai tarziu in
viata.

Iata care sunt cei 8 factori de risc de obezitate a copilului

- Obezitatea la copil: 8 factori de risc, veti citi:

Copilul obez de azi = viitorul adult cu probleme de sanatate
Cum se calculeaza BMI (Indice de masa corporala)
Tabelul indexului de masa corporala la copil si adolescent
8 factori de risc de obezitate a copilului
Copii cu exces ponderal si cei obezi sunt predispusi la
Obezitatea copilului la varste fragede: rolul parintilor
Despre obezitatea copilului mai cititi
Despre sport pentru copii

Copilul obez de azi = viitorul adult cu probleme de sanatate

Obezitatea în copilărie poate duce la apariţia multor probleme de sănătate, inclusiv a diabetului de tip 2 sau a
bolilor de inimă. Ca parinte responsabil este important sa tineti sub control greutatea copilului.

Obezitate nu inseamna sanatate ci exact invers. Copiii obezi in copilarie vor deveni adulti cu mari probleme
de sanatate. Cu un pic de efort - atat din partea mamei (atentie ce gatiti) dar si al sau - sportul este esential
- copilul poate ajunge usor la un BMI sanatos.

Cum se calculeaza BMI (Indice de masa corporala)

(BMI) IMC = greutatea in kilograme
( kg/m² )
-----------------------
(inaltimea in metri) ²

Vorbiti cu doctorul si cereti ajutorul unui dietetician. Evitati sa incepeti imediat cu copilul o dieta agresiva. In
locul acesteia incercati schimbari minore inspre o alimentatie sanatoasa pentru intreaga familie si implicati
copilul in activitati fizice, sport.

Tabelul indexului de masa corporala la copil si adolescent

Iata si interpretarea din punct de vedere al procentajelor - in functie de cifra BMI, in graficu de mai jos
puteti vedea care este riscul de obezitate al copilului::
Daca inducele de masa corporala a copilul tau este mai mare decat ar trebui sa fie - nu te tescuraja. Abordand o
alimentatie sanatoasa si facand mai mult sport, copiii pot sa isi micsoreze destul de usor cifra de indice de masa
corporala.

Un studiu britanic, a identificat o serie de factori de risc - care prevad obezitatea copilului mai tarziu in viata.

Iata care sunt cei 8 factori de risc de obezitate a copilului

1. Copilul are un parinte sau ambii parinti obezi

2. Copilul are un indice de masa corporala (BMI) in jur de 95% la varsta de 3 ani,

3. Copilul care urmareste emisiuni la televizor (sau pe tableta sau telefon) mai mult de 8 ore oe saptamana
- la varsta de 3 ani.

4. Copilul care s-a nascut cu o greutate mai mica la nastere insa in primii ani de viata a recuperat foarte
mult si acum este dolofanel.

Copilul a carui indice de greutata greutate in luna 8-a dar si la 18 luni este peste 75%.

Copilul care la 12 luni sunt peste greutatea normala.

7. Copilul nascut cu greutate mica la nastere.

8. Copilul care doarme mai putin de 10,5 ore pe zi - la varsta de 3 ani.

Copii cu exces ponderal si cei obezi sunt predispusi la:

hipertensiune arteriala
diabet zaharat de tip 2
pubertate precoce
dismenoree
sindromul ovarelor polichistice
rezultate slabe la invatatura
izolare sociala
perspective reduse in a-si gasi un loc de munca

Ce de facut?
Tintiti inspre cresterea cantitatii de fructe proaspete si vegetale (ar trebui sa constituie 5 portii pe zi) si reduceti
aportul de grasimi. Incercati sa descoperiti ce gustari sanatoase le plac si stati impreuna la masa cel putin o data
pe zi, pentru o hrana echilibrata. Vorbiti cu profesorii la scoala pentru a vedea ce se poate face acolo
Jocul la copiii diagnosticati cu autism
Pentru orice copil, jocul este foarte important. Cu atat mai important este pentru copiii care sufera de tulburari
din spectrul autismului. Fiecare micut este unic, poseda puncte forte si puncte slabe. In timpul jocului cei mici
dobandesc comportamente adecvate, isi dezvolta imaginatia, invata sa finalizeze o sarcina, sa isi astepte randul,
construiesc relatii interpersonale, isi consolideaza atentia si capacitatea de imitatie, isi formeaza un limbaj
adecvat si vor descoperi functionalitatea unor obiecte.

In plus, atunci cand un copil este angajat intr-o activitate complexa care ii dezvolta activitatile de baza isi
consolideaza si bagajul de concepte.
Deseori, copii care sufera de tulburari din spectrul autismului nu stiu sa se joace cu alti copii si prefera jocul
individual si repetitiv. Rareori vor initia un joc interactiv. De aceea, va fi nevoie de perseverenta, inteligenta,
flexibilitate si mult umor pentru ca acesti copii sa se joace impreuna sau cu adultii.
Nu renuntati daca cei mici nu interactioneaza imediat. In cazul in care capacitatea de a verbaliza este redusa
incercati sa exagerati expresiile faciale si sa ii atrageti atentia prin sunete interesante. Bucurati-va la fiecare
reusita si valorizati-l.
De la o stiuatie la alta, copiii prefera diverse obiecte pe care doresc sa le implice in joc, care le capteaza atentia.

Pentru copiii care au probleme de motricitate, pot fi potrivite jocurile care presupun insirarea unor margele pe
un siret, framantarea unui aluat sau a plastelinei.
In cazul copiilor care urmeaza in mod constant aceleasi modele sau au comportamente rigide, aceste
comportamente pot fi modificate prin intreruperea secventelor din timpul jocului. De exemplu, in cazul in care
un copil insira margelele pe un siret in aceeasi ordine, se poate interveni prin schimbarea modelului de actiune.
Chiar daca la inceput copilul va opune rezistenta, se va adapta la noile schimbari. Totusi, toate aceste modificari
in patternul initiat de copil nu se va face brusc pentru ca cel mic sa nu se simta coplesit.

Cele mai interesante jucarii sau jocuri pentru copiii diagnosticati cu autism ar putea fi:
- cele cu impact vizual puternic: bile in culorile curcubeului, obiecte luminoase, piese viu colorate etc.
- carti care fosnesc sau cu textura speciala
- jocurile interactive simple
- explorarea intentionata a jucariilor (descopera modul in care functioneaza o jucarie)
- joc simbolic simplu (in care copilul se poate preface ca doarme, ca bea dintr-o cana, ca mananca cu lingura
etc)
- jocuri care il poate ajuta sa foloseasca in mod corect pronumele posesive (al meu, a mea etc.) dar si asteptarea
randului - jocurile in care partenerii de joaca pot construi alternativ
- joc de roluri: de-a doctorul si pacientul, de-a cumparatorul si vanzatorul etc.
- construiti impreuna un cort in care puteti introduce diverse provizii
- jocuri sau cantece gestuale.

Indiferent care din jocurile de mai sus vor fi preferate de catre copil este esential ca acestea sa fie initiate in mod
constant. In acest mod, cei mici isi vor putea dobandi abilitati care ii vor ajuta sa se dezvolte intr-un mod cat
mai sanatos.
Jocuri potrivite pentru copiii cu autism
Jocul este important pentru dezvoltarea imaginației și creativității oricărui copil. Acesta este o parte importantă
din dezvoltarea copilului, una naturală. Copilul se bucură atunci când se joacă alături de ceilalți copii și își
găsește modalități noi de comunicare, atât verbală cât și nonverbală.

Modul de a se juca al copiilor cu TSA este uneori stângaci, adesea neobișnuit , diferit, existând un joc de rol
absent sau puțin dezvoltat. Copiii cu tulburare din spectru autist se pot juca repetitiv cu o singură jucărie sau un
element( ex: roata unei mașini).

Cum putem interveni în jocul acestor micuți și astfel să devenim parteneri de joacă?

Pentru fiecare copil, jocul poate avea mai multe funcții: învățare, distracție, exerciții, stimularea abilităților
însușite. Cu ajutorul jocului se testează funcționalitatea obiectelor, explorarea mediului dezvoltarea curiozității ,
imaginației.

Învârtitul roții unei mașini poate să pară plictisitor pentru unii copii și fără sens, însă pentru cei cu tulburare din
spectru autist reprezintă un lucru interesant, un mod de a se bucura.
Jocul, în cazul copiilor cu tulburare din spectru autist, se realizează în etape. Se trece la etapa următoare , după
ce etapa anterioară a fost însușită . De exemplu, “ suntem bucatari”: prima etapă este aceea de a spăla legumele
și fructele, apoi etapa următoare este tăiatul acestora.

Jocurile potrivite pentru copiii cu autism sunt: jocuri pentru dezvoltarea senzorio-motorie, jocuri de rol,
jocuri pentru dezvoltarea motricității, jocuri pentru dezvoltarea cognitivă, jocuri pentru dezvoltarea manipulării
și dexterității., jocuri de asociere și cele de grup.În jocul copiilor cu tulburare din spectru autist, tind să
predomine activități și comportamente repetitive, senzoriomotorii persistente. De exemplu: un copil poate
aranjează repetitiv mașinile pentru a imită jocul. Modul în care copilul se joacă poate oferi indicii privind
abilitățile însușite și cele neînsușite.

Jocul simbolic include utilizarea de obiecte și activități pentru a reprezenta alte obiecte sau acțiuni, învățarea de
a înlocui un obiect cu altul sau a aduce o nouă funcție pentru un obiect.

Scopul terapeutului și implicit al familiei este de a-l ajută pe copil cu TSA să-și dezvolte abilitatiile de joc
și de a găsi modalități de stimulare și funcționalitate ale acestora.Cele mai importante componente ale
jocului sunt acelea de învățare și punere în practică a abilităților sociale : cooperarea, schimbul, participarea la
grup. Astfel, prezența comportamentelor repetitive duce la lipsa de manipulare a obiectelor pentru a le descoperi
funcția acestora iar gândirea rigidă , fixațiile pot constitui o barieră în a găsi noi modalități de utilizare a
obiectelor.

Copiii cu tulburare din spectru autist își pot exersa abilitățile însușite în cadrul sesiunilor de terapie cu ajutorul
jocurilor de interacțiune socială, cognitive, respectarea regulilor.

Un prim pas pentru a fi partenerul de joc este acela de a ne alătura , stăm pe covor și ne jucăm împreună
cu ei ( ex: cu masina, cuburile). Îi învățăm natural care este funcția obiectelor ( de exemplu: facem o cursă cu
mașini) iar activitățile zilnice pot fi incluse și ele în timpul jocului.. Copiii cu tulburare din spectru autist au
nevoie de încurajare și sprijin pentru a progresa și a dezvolta abilități mai complexe. Ca și în cazul celorlate
tipuri de învățare, pentru dezvoltarea abilităților de joc ( imitativ, de rol, de grup) este nevoie pentru început de
structură. Pentru alegerea jocurilor potrivite este necesar să știm nivelul și abilitățile de dezvoltare ale fiecărui
copil.În timp ce se joacă , copiii vocalizează mai mult și se simt în largul lor iar activitățile sunt mai distractive.
Ei pot imita verbal sau gestual pe partenerul de joacă .
În alegerea jocurilor se ține cont de următorii factori : vârsta copilului, abilitățile acestuia, preferințele copilului.
Copiii cu tulburare din spectru autist se pot juca atât cu ceilalți copii cât și singuri.

Unul dintre obiective este acela de a se juca independent.Totul se face într-o manieră plăcută, distractivă
chiar dacă acesta abilitate este în curs de învățare

Cum ne jucam cu copilul cu autism?

2 aprilie 2013Colţul specialistuluiludoterapie, nr. 1Maria Câmpan

Ludoterapia (terapia prin joc) este definită ca o modalitate de relaţionare între subiect şi lumea obiectelor sau
fiinţelor şi constituie formula primară a acţiunii umane. Prin urmare, ea este rezultatul unei coexistenţe subiect-
lume şi este generată ca acţiune de interstimulare afectivă care valorifică activităţi perceptive, senzorio-motorii,
verbale, afective, intelectuale şi de construcţie de expresie corporală şi estetică.

Atât în cazul copiilor tipici, cât şi a copiilor cu TSA, în

dezvoltarea abilităţilor de joc vom ţine cont de triada ludică piagetiană (jocul exerciţiu/senzorio-motor, jocul cu
reguli şi jocul simbolic), la cei din urmă etapele se vor desfăşura printr-o predare specifică, într-un mediu
organizat – la început, îmbinând toate tehnicile de către un terapeut ocupaţional energic, creativ şi cu
capacitatea de a inventa şi reinventa abilităţi de joc specifice fiecărui copil în parte.

Având în vedere specificul şi unicitatea copiilor cu TSA, mă refer aici la dificultăţile de a stabili relaţii sociale,
anomalii severe ale dezvoltării limbajului, cât şi răspunsuri atipice la stimulii senzorial-perceptivi, este necesară
o intervenţie cât mai timpurie în privinţa ameliorării acestor simptome. În acest caz recomand JOCUL ca o
metodă extrem de eficientă care, în munca cu copilul cu TSA, poate reprezenta o piatră de temelie în procesul
de recuperare.

Cel mai adesea părinţii se plâng de lipsa interacţiunii copiilor cu TSA cu ceilalţi copii de aceeaşi vârstă, că nu
folosesc jucăriile în mod adecvat sau că au un joc ritualic (construind acelaşi turn din lego de nenumărate ori).
Cu toate acestea, la recomandarea unor activităţi ludice putem resimţi o anumită rezistenţă din partea părinţilor
care nu consideră jocul o prioritate, neacordându-i o importanţă deosebită în recuperare. Ne confruntăm cel mai
adesea cu comentarii precum: „Deocamdată îmi doresc cel mai mult să vorbească. Nu vreau sa îi întrerup timpul
de învăţare şi de limbaj. Are timp să se joace, important e să vorbească”. Aşadar, un prim-pas în începerea
terapiei prin joc este explicarea eficienţei jocului ca modalitate de a intensifica procesul de dezvoltare a
abilităţilor de limbaj, în special, şi a celor de învăţare, în general. Într-adevăr, limbajul este util, dar nu neapărat
indispensabil. Dacă doriţi să vă convingeţi de acest lucru, vă recomand să mergeţi într-un parc unde se joacă
copii proveniţi din culturi diferite şi să urmăriţi jocul acestora. Veţi vedea cât de frumos se joacă împreună, cu
toate că nu vorbesc aceeaşi limbă.
Prin intermediul jocului, propensiunea spre vocalizare creşte, copiii având tendinţa să reproducă anumite sunete,
deoarece sunt relaxaţi sau se distrează. De aceea, recomand ca „tentaţiile comunicării (predarea limbajului prin
imitaţie verbală) să aibă loc într-un context social sau de joc. Din dorinţa de a se repeta acţiunea care îi creează
atâta plăcere, veţi fi surprinşi să auziţi copilul emiţând un sunet sau o silabă exclamată de terapeut la început.

Exemplu – acţiuni însoţite de sunete:

 loveşte toba: ta-tata!

 împinge maşina: Vruuuum!
 datul în leagăn: Hintaaa!

Dacă pentru copiii tipici majoritatea informaţiilor sunt însuşite prin observarea şi imitarea altora, în cazul
copiilor cu TSA este necesar un efort special de predare. De aceea, cei mai importanţi paşi în începerea terapiei
sunt captarea atenţiei şi învăţarea imitaţiei.

Construirea jocului
În primul rând jocul trebuie raportat la vârsta şi sexul copilului şi necesită foarte multă flexibilitate. Din acest
punct de vedere, este aproape imposibil de conceput un curriculum specific pentru abilităţile de joc, având în
vedere faptul că pacienţii cu TSA deseori prezintă fluctuaţii şi pot accepta sau respinge aceeaşi jucărie în
momente diferite datorită tulburărilor senzoriale de hiper şi/sau hiposensibilitate. Abilităţile de joc trebuie să
includă: abilităţi de joc interactiv (jocul cu mingea), abilităţi de joc solitar (construirea unui turn din lego) şi de
joc la masă (jocul de memorie).

Pentru a iniţia jocul în fazele incipiente este suficient să observăm modul în care copilul explorează mediul şi să
reţinem preferinţele acestuia. Pentru a ne da seama de ce jucărie este atras, îi punem pur şi simplu la dispoziţie o
gamă variată de jucării şi îl lăsăm pe el să aleagă. Este FOARTE IMPORTANT să observăm ce fel de stimulare
senzorială preferă, în acest sens comportamentele de auto-stimulare pe care copilul le exercită, constituind
indicii de urmat. De exemplu, dacă anumite comportamente autostimulative includ elemente precum sunetele,
lumina, mişcarea sau textura, căutaţi un tip de activitate care să implice aceste elemente. Îi plac balansarea,
baloanele de săpun etc., vă recomand ca acestea să fie implicate în primele activităţi de joc care să îi satisfacă
copilului nevoile senzoriale într-un mod cât mai adecvat şi funcţional posibil.

După explorarea mediului, descoperirea preferinţelor copilului şi identificarea comportamentelor

autostimulative puteţi alege 3-5 tipuri de joc pe care sa le lucraţi pe rând. O parte din aceşti itemi pot fi cuprinşi
în cadrul şedinţelor de predare (imitaţie non-verbală), iar o parte în cadrul jocului. La început, întărim din plin
implicarea copilului în activitate, urmând ca pe parcurs să mărim treptat durata menţinerii în sarcină şi să
reducem prompturile şi întăritorii, astfel încât activitatea să devină ea însăşi întăritoare.

Pentru ca predarea să fie cât mai eficientă, indiferent de activitatea de joc aleasă (jocul cu
mingea, folosirea calculatorului, puzzle etc.) este absolut necesar să se ţină cont de următorii
paşi:

1. Analiza sarcinii (identificarea paşilor ce trebuie parcurşi, a elementelor componente ale abilităţii ce
trebuie predată).
2. Înlănţuirea înainte (1, 2, 3…) sau înapoi (…3, 2, 1).
3. Predarea fiecărui pas pe rând.
4. Folosirea prompturilor total, parţial, până la reducerea treptată şi dispariţia acestora.
5. Întărirea răspunsurilor care se apropie cel mai mult de răspunsul dorit.
Exersarea şi repetarea frecventă a acestor paşi până la masterare, implicit generalizare, va permite copilului
după primele jocuri învăţate să dorească să cunoască şi alte jocuri, de data aceasta propuse de dvs. Deoarece,
dacă iniţial ţinem cont strict de preferinţele copilului, apoi construim şi dezvoltăm jocul de aşa manieră încât să
devină un mijloc de predare a altor abilităţi. În cele din urmă vom putea alege jucării care pot fi folosite atât în
jocul solitar cât şi în cel de grup. Unul din obiectivele principale în ludoterapie este acela de a învăţa copilul să
îşi ocupe timpul în mod funcţional, independent, în perioadele în care nu e implicat într-o activitate structurată,
îmbunătăţind astfel calitatea vieţii acestuia şi împiedicând apariţia „timpului mort” (izolare, plictiseală,
autostimulare, stereotipii etc.).

Aşadar, ludoterapia contribuie la dezvoltarea autonomiei copilului – iar copilul cu TSA trebuie îndrumat
sistematic şi sub aspect ludic spre acel nivel funcţional în care se poate juca singur fără monitorizarea sau
supravegherea unui adult. Dar, atenţie! Retragerea adultului din joc nu trebuie să fie resimţită de către copil,
acest lucru se va realiza, de asemenea, etapizat. În cazul copiilor cu TSA cel mai înalt nivel de joc este jocului
simbolic cu sau fără prezenţa obiectelor, deoarece acesta solicită stimularea imaginaţiei şi creativităţii
partenerilor de joc. Pentru eficientizarea acestui tip de joc, care trebuie să aibă un început şi un final bine
determinat (se poate folosi un cronometru, pe care să îl pornească copilul; de asemenea se pot stabili locuri
speciale destinate jocului/jucăriilor (ferma cu animale, bucătăria etc.). La început copilul învaţă să se joace într-
un singur loc, iar după terminarea activităţii se mută în alt spaţiu amenajat care cuprinde alt tip de joc.

Tipuri de jocuri recomandate:

 Vârsta 2-3 ani: incastre, maşinuţe, păpuşi, instrumente muzicale, leagăne, muzică, puzzle-uri simple,
litere, filmuleţe video, jocul Cucu-Bau! Cântecele interactive, jocul cu mingea, colorat, de-a prinselea,
tricicleta, jocuri cu apă şi nisip etc.
 Vârsta 4-5 ani: lego, cuburi, maşinuţe, puzzle-uri, păpuşi, figurine din desene animate, pictat, joc
simbolic (de-a gătitul, hrănitul păpuşii), jocuri cu mingea-fotbal, baba-oarba, trotineta etc.
 Vârsta 6-7 ani: jocuri pe computer, animale de pluş, arte şi meşteşuguri, figurine umane care să
exprime diferite acţiuni, fotbal, tenis, patine cu rotile , bicicleta, animale de casă etc.
Proba Ruffier

PROBA RUFFIER – a fost descrisa in anul 1920 si denumită de autorul ei „proba de evaluare a conditiei fizice
(fitness)”. Ea este o proba functionala cardio-vasculata, valoroasa in special pentru copii, persoane neantrenate si
varstnici, dar mai putin valoroasa pentru sportivi, in special pentru cei care practica eforturi dinamice.

Principiul metodei – se bazeaza pe reactia frecventei cardiace la un efort standard (genuflexiuni). Prin aplicarea
unei formule de calcul se obtine un indice ce poate fi urmarit in dinamica.

Tehnica de lucru – subiectul este in pozitie sezanda. Se masoara frecventa cardiaca pe cate 15 secunde pana ce
valorile se stabilizeaza. Se efectueaza o scurta anamneza medico-sportiva, pentru precizarea conditiilor in care
are loc testarea.
In continuare subiectul executa 30 de flexii-extensii ale membrelor inferioare (genuflexiuni) in 45 secunde
(frecventa de 90 pe metronom, cate o bataie pentru tiecare timp al genuflexiunii – coborare – ridicare). Imediat
dupa terminarea genuflexiunilor subiectul se aseaza si se masoara frecvenaa cardiaca pe 15 secunde, intre
secundele 0-15 si 45-60 ale primului minut postefort. Cele trei valori se introduc in formula de calcul al indicelui
RUFFIER:

 P1 = puls de repaus (x4);

 P2 = puls de efort (x4);
 P3 = puls de revenire(x4).

Interpretare – se face in functie de valorile indicelui RUFFIER calculate dupa formula prezentata anterior si in
functie de relatiile dintre cele trei valori ale pulsului. Astfel, in functie de valoarea indicelui:

CALIFICATIV VALOARE
FOARTE BINE <0
BINE 0–5
MEDIU 5 – 10
SATISFACATOR 10 – 15
NESATISFACATOR > 15
Report this ad

In functie de relatiile dintre cele trei valori ale pulsului interpretarea se face astfel:

 Valoarea P2 nu trebuie sa fie mai mare decat cea a P3.

 Valoarea P3 trebuie sa fie foarte apropiata de cea a P1.
 Valoarea P3 nu trebuie sa fie mai mare decat P1 + 20.

Indicele RUFFIER – DICKSON – stabilit pe baza acelorasi valori ale pulsului, este un indicator al adaptarii
organismului la efort si se calculeaza dupa formula:
Interpretarea se face in functie de valorile obtinute astfel:

CALIFICATIV VALOARE
FORMA EXCELENTA 1–3
FORMA BUNA-MEDIE 3–7
FORMA SLABA /
>8
OBOSEALA

Valorificare – in functie de rezultatul obtinut, de varsta si de sex, de disciplina sportiva practicata, de etapa de
antrenament in care a avut loc testarea, de corelarea cu proba clinico-ortostatica si de aprecierea neuro-vegetativa
se poate aprecia in dinamica evolutia cardio-vasculara a sportivului si conditia sa fizica, testul se recomanda a fi
efectuat saptamanal. De asemenea este recomandat si pentru subiectii nesportivi.

Proba are avantajul ca este usor de executat, chiar si in grup. Pentru sportivi ea este utilizata in selectie sau in
scopul aprecierii, in dinamica (executare saptamanala), a evolutiei cardio-vasculare si conditiei fizice.

BIBLIOGRAFIE:
[]Dragan, I., (1970), Elemente de investigatie in medicina sportiva, București, Editura Stadion;
[]Duma, E., (1997), Controlul medical in activitatea de educatie fizica si sport, Bucuresti, Editura Argonaut
[]Popescu, D., Predescu, C., (2009), Lucrari practice de fiziologie si fiziologia efortului, Bucuresti, Editura
Morosan