Cultura Cucuteni-Tripolie este una din cele mai timpurii civilizaţii din Europa, care

s-a constituit cu cîteva secole înainte de apariţia aşezărilor umane în Mesopotamia

şi Egiptul Antic. Denumirea provine de la localităţile în preajma cărora au fost
descoperite pentru prima dată vestigii ale acesteia (Cucuteni un sat din apropierea
Iaşului (România) şi Tripolie – localitate din Ucraina).

Civilizaţia a existat în mileniile VI-III î.Hr. şi se întindea pe un vast teritoriu din

regiunea munţilor Carpaţi pînă la cursul mijlociu al rîului Nipru, pe teritoriul actual
al Republicii Moldova, României şi Ucrainei. Teritoriul ţării noastre aflîndu-se în
centrul acestui areal.
Civilizaţia Cucuteni îşi are rădăcinile în culturile anterioare mileniului VI î.Hr. din
regiunea carpato-dunăreană
Civilizaţia Cucuteni era una protourbană cu „oraşe” cu o suprafaţă destul de mare
(cîteva zeci de hectare iar în unele cazuri 200 – 450 ha), fiind uneori întărite cu
valuri de pămînt şi şanţuri. „Oraşele” aveau o populaţie numeroasă, ajungînd pînă
la 20 000 de persoane. Aşezările erau construite pe locuri mai mult sau mai puţin
dominante în apropierea unor surse de apă. Ei locuiau în case dreptunghiulare cu o
suprafaţă mare ( între 40 şi 100 mp, dar nu lipsesc şi cele care ating 350 mp)
construite dintr-o carcasă de lemn, cu pereţii împletiţi din nuiele şi unşi c
Locuinţele aveau unu sau două niveluri, fiind împărţite în mai multe încăperi.

Reprezentanţii civilizaţiei cucuteniene aveau ca ocupaţii principale agricultura şi

creşterea animalelor. Ei cultivau grîu, orz, mei, mazăre, cînepă şi viţă de vie.
Cîmpurile erau lucrate cu ajutorul săpăligii confecţionate din coarne de cerb sau
din lemn cu vîrful din piatră. Ulterior pămîntul va fi cultivat cu ajutorul unei
săpăligi speciale la care erau înjugate animale de tracţiune. Recolta se strîngea cu
seceri din lemn cu lama din bucăţele de silex şi cu seceri din aramă.

Cucutenienii creşteau diferite animale domestice, cum ar fi vitele cornute mari şi

mici, caii şi porcii, iar dintre păsări - găinile. Vînătoarea avea un rol secundar.
Meşteşugurile deţineau un loc important. Oamenii acelor timpuri confecţionau mai
multe tipuri de obiecte din silex, piatră, os, corn, lut, scoică şi aramă. În calitate de
unelte de muncă ei utilizau secera, sfredelul, frecătoarea, brăzdarul, săpăliga.

Un grad înalt de dezvoltare a atins prelucrarea ceramicii. Vasele cucuteniene sînt

de diferite forme şi foarte frumos ornamentate cu desene în culori. Pentru a o face
mai rezistentă, olarii ardeau ceramica în cuptoare speciale. Culorile predominante
pe ceramica Cucuteni sînt roşul, albul şi negrul.

O altă îndeletnicire era ţesutul. Era practicat ţesutul stofelor din fire de lînă de oaie
şi cînepă.
Cucutenienii practicau metalurgia şi cunoşteau tehnica obţinerii şi prelucrării
aramei, din care se confecționau cuţite, sule, ace, iar mai tîrziu seceri, topoare,
pumnale, obiecte de podoabă (mergele, pandantive, brăţări etc.).
Fiind o populaţie de agricultori, cucutenienii se închinau divinităţilor ce simbolizau
belşugul şi fertilitatea. Divinităţile lor erau întruchipate în figurine feminine
confecţionate din lut. Sînt prezente şi statuete ale taurilor cu coarne mari şi
puternice, reprezentări ale Zeului Soarelui.

În preajma altarelor cucutenienii se închinau zeilor şi desfăşurau activităţi cu

caracter religios.
Pe teritoriul Moldovei aşezări cucuteniene au fost descoperite în apropierea mai
multor localităţi contemporane, precum cele din preajma satului Vărvăreuca,
Brînzeni, Văratic, Cubani, Costeşti, etc.