BABILONUL ESTE UNUL DINTRE CELE MAI IMPORTANTE ORAȘE ALE LUMII ANTICE CARE S-A

REMARCAT NU DOAR PRIN ARHITECTURA SA, DAR ȘI PRIN ISTORIA EI BOGATĂ.

Meșteșugurile Comerțul
Resursele alimentare din
Mesopotamia erau relativ abundente
datorită celor două râuri de la care
provine numele
regiunii, Tigru și Eufrat. Datorita
imbunatatirii sistemului de irigare
sunt valorificate noi suprafete
arabile obtinindu-se recolte bogate.
Primii coloniști ai pământurilor fertile
din Mesopotamia utilizau
pluguri de lemn pentru a afâna solul
înainte de plantarea recoltelor, cum
ar fi orzul, ceapa, vița de
vie, napii sau merele. Clima adesea
instabilă a Mesopotamiei a pus
probleme agricultorilor; adesea
recoltele erau distruse, de aceea
erau folosite surse alternative de
alimente, precum vaci sau oi.
 Meșteșugurile
Mestesugarii mesopotamieni cunosteau
diferite metode de prelucrare a
metalelor, confectionind arme si unelte
de munca din cupru si bronz. Ei
produceau caramizi, prelucrau lemnul si
confectionau tesaturi din in si lina. Era
cunoscuta metoda fabricarii faiantei. In
aceasta parte a lumii antice la categoria
mestesugarilor erau raportati de
asemenea medicii, veterinarii, frizerii si
crismarii.

Regele Gudéa
În Mesopotamia se intersectau
cele mai importante căi
comerciale ce făceau legătura cu
regiunile din Asia Mică, Egiptul
Golful Persic și altele. Acest fapt,
precum și dezvoltarea
meșteșugurilor și a agriculturii au
contribuit la prosperarea
comerțului din regiune. Orașele
mesopotamiene exportau cereale,
curmale, uleiuri de susan, lînă
importau metale, piatră, lemn,
sclavi etc. Mărfurile erau
transportate cu ajutorul bărcilor,
carelor și animalelor de tracțiune.
În Mesopotamia capul familiei avea dreptul să-și vîndă membrii
familiei. Mesopotamienii cultivau cereale, pomi fructiferi,
legume. Din alimentația lor nu lipseau curmalul, zarzavaturile.
În orașele mesopotamiene cei înstăriți aveau o vestimentație
elegantă fiind preocupați de bijuterii, îmbrăcați în haine lungi,
brodate, cu părul și bărbile îngrijit ondulate și parfumate. În
Mesopotamia codul lui Hammurabi forma baza legislației.
Codul lui Hammurabi este cea
mai veche culegere de legi, din
timpul regelui babilonian
Hammurabi. Codul, scris probabil
în jurul anului 1760 î.Hr.,
cuprindea un Prolog, 282 de
articole de lege și un Epilog.
Textul a fost săpat pe o stelă
din diorit lungă de 2,25
metri. Stela a fost descoperită
în 1902 de M. J. de Morgan în
timpul săpăturilor arheologice
efectuate la Susa. Se presupune
că a fost pradă de război luată
de un cuceritor dintr-un oraș
babilonian. Stela se află
în muzeul Louvre din Paris, iar o
copie a ei se află la muzeul
Pergamon din Berlin.
CULTURA
Limba și scrierea
Prima limbă scrisă din Mesopotamia a fost limba sumeriană, o limbă izolată. Mai apoi,
o limbă semitică, limba akkadiană, a devenit limba dominantă, deși limba sumeriană a
fost păstrată în scopuri administrative, religioase, literare și științifice. Diferite varietăți
de akkadiană au fost folosite până la sfârșitul perioadei neobabiloniene. Apoi, limba
aramaică, deja mult vorbită în Mesopotamia, a devenit limba oficială a Imperiului
Persan. Limba akkadiană a fost apoi foarte puțin folosită, ca și limba sumeriană, doar în
temple, pentru câteva secole.
Mesopotamia a fost unul dintre primele, dacă nu chiar primul loc din lume unde a
apărut scrisul. Prima formă de scris a fost reprezentată de pictograme, imagini ce
reprezentau obiecte sau fiinte. La sfârșitul mileniului IV î.Hr, acest sistem a fost simplificat
și abstractizat, evoluând în scrierea cuneiformă, un sistem pe bază de silabe. Această
formă de scriere s-a răspândit apoi în mare parte din Orientul
Apropiat. Akkadienii, elamiții, hittiții și asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise
pe tăblițe de lut, cu un bețișor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme.
SCRISUL ȘI ALFABETUL CUNEIFORM
LITERATURA VECHE ESTE FOARTE BOGATĂ, VARIATĂ ȘI INTERESANTĂ,
CUPRIZÂND: POVESTIRI, LEGENDE, IMNURI, FABULE, ÎNVĂȚĂTURI, PROVERBE ȘI
ALTELE. UNELE DINTRE ACESTE OPERE LITERARE, PRIN CONȚINUTUL ȘI FORMA
LOR FRUMOASA, SUNT SOCOTITE PRINTRE CREAȚIILE CELE MAI ALESE ALE
CULTURII OMENIRII, SPRE EXEMPLU LEGENDA LUI GHILGAMEȘ. O
CARACTERISTICĂ IMPORTANTĂ A ÎNTREGII LITERATURI A ORIENTULUI
ANTIC ESTE CARACTERUL EI RELIGIOS. APROAPE TOATE SCRIERILE SUNT
STRĂBĂTUTE DE CREDINȚE ÎN ZEI, ÎN VIAȚA VIITOARE, DUHURI, VRĂJITORI.

Epopeea
lui
Ghilgameș

Religia mesopotamiană este cea mai veche religie cunoscută. Mesopotamienii

credeau că lumea este un disc plat, înconjurat de un spațiu uriaș, gol, și
deasupra, raiul. Ei mai credeau că apa se găsește peste tot, și că universul a
apărut din această mare enormă. Religia mesopotamiană era politeistă adică
oamenii credeau în mai mulți zei.
ZIGGURATELE ERAU TEMPLE URIAȘE CONSTRUITE
PENTRU VENERAREA ZEILOR. ERAU CONSTRUITE DIN LUT ȘI ARGILĂ ȘI AVEAU
TREI SAU PATRU SECȚIUNI. ERAU CONSTRUITE FOARTE ÎNALTE, PENTRU A
RĂMÂNE USCATE ÎN TIMPUL INUNDAȚIILOR. ERA NEVOIE DE MUNCA MULTOR
OAMENI PENTRU A CONSTRUI UN ZIGGURAT. TREBUIA SĂPAT LUTUL,
FABRICATE CĂRĂMIZILE IAR ACESTE CĂRĂMIZI TREBUIAU TRANSPORTATE ȘI
ÎMBINATE. NUMAI ZIGGURATUL DIN UR A RĂMAS ÎN PICIOARE, DEOARECE
CONSTRUCTORII DIN EPOCILE MAI TÂRZII AU ÎNVĂȚAT CĂ ARDEREA
CĂRĂMIZILOR LE VA FACE MAI REZISTENTE.

este marcată de o perioadă de progres și prosperitate în cadrul

lumii antice.
În arhitectură, ca material de construcție, se utiliza cărămida nearsă. S-
au construit palate înconjurate de ziduri de apărare, intrarea făcându-se
pe rampe, dar interiorul cetății oferea toate condițiile de trai (apă, hrană).
Ca inovație, mesopotamienii au realizat palatul tip zigurat ce avea formă
depiramidă dar în trepte, unde la ultimul etaj se afla un observator,
treptele fiind colorate în diferite tonuri.
În ceea ce privește sculptura, s-au creat ronde-bosse și basorelief, statui
cu figuri ai regilor, sculpturi cu teme de război, stilizări naive, dar cu
valențe pshihologice (ofereau privitorului o stare de meditație).
În pictură se atinge apogeul prin inventarea mozaicului.
ACEASTĂ PRIMĂ MARE CIVILIZAȚIE REGIONALĂ, INIȚIATOARE ÎN
ATÎTEA DOMENII, A LĂSAT MOȘTENIRI CONSIDERABILE PENTRU
POPOARELE URMATOARE CARE AU PRELUAT ȘI AU VALORIFICAT
DIFERITE REALIZĂRI ALE ACESTEI CIVILIZAȚII.
Sfîrșit