DMT, Molecula Spiritului – Documentar Tradus

energiaconstiintei.ro/dmt-molecula-spiritului-documentar-tradus/

19 mai 2018

DMT, Molecula Spiritului (Spirit Molecule) – Documentar Tradus

Dimetiltriptamina sau N,N-Dimetiltriptamina, pe scurt DMT, este un compus halucinogen
din familia triptaminei. DMT este prezentă, în mod natural, nu numai în plante, ci şi în
organismul unor mamifere. Mai ales în corpul uman, fiind o substanţă derivată a unui
aminoacid esenţial pentru metabolismul uman, triptofanul.

Biochimia conştiinţei
Oamenii de ştiinţă susţin ipoteza că acesta este produs de fapt, de către glanda pineală
sau altfel denumită, epifiza. În varianta oficială, rolul acestei substanţe în organismul
uman rămâne nedeterminat. Mecanismul fiziologic al producerii ei nu este elucidat, fiind
considerată mai mult, un „reziduu biologic”. Asta deşi ar trebui să fie clar faptul că o
substanţă comună plantelor, animalelor şi omului, poate unică, nu se poate să nu aibă un
rol esenţial în structurile cele mai intime ale organismelor vii.

Limbajul comun molecular

1/8
În varianta neoficială, unii cercetători o consideră ca fiind „limbajul comun molecular”, un
gen de mediator spiritual natural. Ca structură chimică, DMT se înrudeşte cu un
neurotransmiţător foarte cunoscut, serotonina, cu hormonul numit melatonină. Desigur, și
cu alte triptamine cu efect halucinogen, ca de exemplu: psilocibina (4-hidroxi-
dimetiltriptamina – alcaloid ce intră în componenţa ciupercilor halucinogene), 5-metoxi-
dimetiltriptamina, bufotenina (5-hidroxi-dimetiltriptamina) şi psilocina (4-hidroxi-
dimetiltriptamina).

DMT – Dimetiltriptamina

De ce se află DMT în creier?

Totuşi, faptul că DMT se află în creier este dincolo de orice îndoială. Aşa că întrebarea de
interes ar trebui să fie: De ce se află acolo? În cartea sa „Entheogens and the Future of
Religion” („Enteogenele şi viitorul religiei”), psihiatrul Rick Strassman formulează această
întrebare, într-o manieră precisă şi specifică: „De ce avem, cu toţii, DMT în creier? De ce
există un compus care generează experienţe de contact extraterestru – moarte, călătorie
spaţială şi alte efecte extraordinare, atunci când este administrat (sau produs)?

2/8
 Rick Strassman

De ce avem nevoie de DMT pentru alte capacități senzoriale?

Autorul se întreabă de ce nu s-a pus problema ca şi în cazul siliciului, din cipurile de

computer. În mod analog, siliciul face să funcţioneze computerul, fiind cea mai bună
moleculă pentru funcţia necesară. În acelaşi mod, avem DMT în creierele noastre, şi ele
funcţionează. Dovada fiind aceea că funcţia de reacordare a capacităţilor de percepţie ale
creierului, la diferite niveluri, este cuantificabilă. În consecinţă, întrebarea evoluţionistă
trebuie formulată astfel: „De ce am avea nevoie de astfel de capacităţi, dacă modelul
ştiinţific al realităţii este corect?”.

Molecula spiritului

În cadrul studiilor sale, Strassman a luat hotărârea de a încheia cercetările cu privire la

melatonină şi de a încerca un proiect DMT. La sfârşitul anului 1988, el a înaintat
propunerea pentru DMT. Pe 15 noiembrie 1990, a primit aprobarea. 4 zile mai târziu,
prima doză de DMT a fost administrată unui voluntar.

Astfel, a început unul dintre cele mai interesante experimente privind conştiinţa umană.
Din noiembrie 1990 până în 1995, la încheierea proiectului, Strassman şi echipa lui au
administrat în jur de 400 de doze de DMT, unui număr de 60 de voluntari. Rezultatele au
fost uimitoare căci după administrarea iniţială a DMT, subiecţii au raportat un iureş. De
parcă ar fi călătorit pe un tren de marfă, sau ar fi fost expulzaţi dintr-un tun nuclear.

3/8
 Psihedelic

Efectul de tunel

Aproape toţi subiecţii au mai relatat că, prin ei, pulsa o energie puternică şi nişte vibraţii.
Mulţi au spus, de asemenea, că au crezut că muriseră şi că apoi, au avut parte de o
imagistică intensă în care erau tuneluri, scări, conducte şi un disc auriu rotitor. Alţii au
văzut „măruntaiele” unor maşini, sau corpuri. Au văzut și interiorul unor circuite de
computer, elice duble de ADN şi o diafragmă pulsatorie în jurul inimii”.

Efectul de tunel aminteşte de experienţele trăite în pragul morţii. Pentru doctorul

Strassman, cea mai importantă descriere era cea reprezentată de „elicele duble de ADN”.
Acestea reflectă relatările despre „şerpii răsuciţi”, descrişi de consumatorii de
„ayahuasca”. Aceasta este o plantă care creşte în Amazon, caz în care ADN-ul apare
într-o experienţă generată de DMT.

Întâlniri de gradul 3 în hiperspațiu

Mai semnificativ este faptul că mulţi dintre subiecţii lui Strassman au raportat „întâlniri” cu
figuri umane şi extraterestre. Acestea erau conştiente de prezenţa voluntarilor şi, uneori,
interacţionau cu aceştia. Mulţi dintre ei aveau o înfâţişare ca de şarpe. Alţii au raportat
întâlniri cu fiinţe surprinzător de asemănătoare cu „omuleţii cenuşii”, descrişi în povestirile
cu răpiri extraterestre.

4/8
 Reptilieni

Vise care nu sunt vise

Ce se întâmplă cu adevărat în timpul unei „călătorii” DMT? Este vorba de simple

halucinaţii, sau sunt de fapt vizite efectuate într-o realitate alternativă. Acestea sunt la fel
de reale ca realitatea general acceptată, pe care o trăim în „viaţa în stare de trezie”? Are
DMT vreo implicare în modul cum înţelegem realitatea cotidiană? Strassman are opinii
ferme în această privinţă.

DMT poate traversa cu uşurinţă, bariera cerebrospinală

În capitolul inclus în lucrarea sa „Inner Paths to Outer Space” („Căi interioare spre spaţiul
exterior”), face o observaţie surprinzătoare. Sugerează că DMT poate traversa cu
uşurinţă, bariera cerebrospinală şi poate acţiona ca mediator al vieţii cotidiene. El este
intrigat de relatările potrivit cărora subiecţii lui, în timp ce se aflau sub influenţa
substanţei, nu şi-au pierdut nicio clipă conştiinţa de sine şi a locului în care se găsea în
stările de visare normale. Rareori ne percepem ca în „starea de trezie”.

Părem a fi un „observator” a ceea ce se întâmplă, dar niciodată nu reflectăm cu privire la

modul cum am ajuns în acel loc şi la cât de ciudat pare mediul înconjurător.
Conştientizăm se pare, trecător, cine suntem, dar nu la fel cum o facem atunci când
existăm în realitate.

5/8
 DMT – Molecula Spiritului

Halucinaţiile DMT sunt similare cu stările liminale hipnagogice

În opinia lui Strassman, halucinaţiile DMT sunt similare cu stările liminale hipnagogice,
sau hipnapompice. Nu doar că ştim cine suntem, dar şi realizăm că observăm ceva
neobişnuit. Totuşi, aceste stări liminale sunt, după cum se ştie, dificil de controlat. Prin
control, nu se înţelege imagistica, ci acea capacitate a observatorului de a se concentra
asupra a ceea ce se petrece. Intrăm şi ieşim din starea de concentrare atenţională.

Nu putem menţine imaginile îndeajuns pentru a le examina în detaliu. Asta pentru că fie
ne trezim şi intrăm în starea de trezie, fie adormim, şi intrăm, probabil, în starea de visare
REM. Într-o stare creată de DMT, situaţia se schimbă. Subiecţii lui Strassman au raportat,
că pe toată durata experienţei lor, au fost conştienţi de cine erau şi de faptul că trăiau o
stare de conştiinţă modificată.

Această nouă lume era chiar mai reală

Exista de asemenea, senzaţia de sosire dintr-un univers consensual în acest alt loc,
simţit la fel de real ca lumea lăsată în urmă. Mulţi au raportat că această nouă lume era
chiar mai reală, cu o mai mare intensitate a culorilor, a sunetelor şi chiar a emoţiilor.
Exista apoi, o senzaţie de revenire la universul nostru şi de „trezire” în el. Din nou, acest
proces se desfâşura lin, fără hopuri.

Visele nu sunt aşa, nici măcar cele lucide, în timpul cărora ne trezim într-un loc nou.
Acest loc îl experimentăm o perioadă de timp şi apoi, ne întoarcem într-o stare de non-
conştiinţă, înainte de a ne afla, înapoi, aici.

Creierul este, pur şi simplu, „receptorul energiei electromagnetice sub

forma biofotonilor.”

6/8
Aceşti biofotoni au multiple lăţimi de bandă. DMT facilitează o schimbare a acesteia, apoi
creierul trimite imaginile şi sunetele, probabil într-un format similar unei holograme, către
observator.

Dragonii primordiali

La începutul anilor ’60, antropologul Michael Harner a vizitat Amazonul peruvian, pentru a
studia cultura indienilor Conibo. Planul lui era să încerce să le înţeleagă credinţele
religioase. La prima tentativă, a eşuat. Indienii Conibo i-au spus că dacă vrea cu adevărat
să afle cum funcţionează concepţia despre lume a tribului lor, trebuie să bea
„ayahuasca”.

A fost de acord, însă a avut parte de o experienţă înfiorătoare. S-a pomenit într-o lume de
creaturi hibride, om-animal, în mijlocul unui „carnaval supranatural de demoni”. A fost
convins că o să moară. A înţeles apoi, că două „creaturi reptiliene gigantice”, localizate în
adâncul propriului creier, erau responsabile de aceste viziuni: „îi percepeam foarte slab
pe cei care transmiseseră aceste gânduri. Nişte creaturi reptiliene gigantice, întinse,
alene, în adâncurile din spatele creierului meu. Acolo unde acesta se uneşte cu partea
superioară a măduvei spinării.

Cum a fost însămânțat pământul

Puteam să le văd vag, în ceea ce păreau a fi nişte adâncimi lugubre, întunecate. Mai
întâi, mi-au arătat planeta Pământ, aşa cum era cu ani în urmă, înainte să existe vreo
formă de viaţă. Am văzut un ocean, pustiu, şi un cer albastru, senin. Apoi, nişte particule
negre au început să cadă din cer, cu sutele, şi au aterizat în faţa mea, pe uscatul pustiu.

Confruntarea celor doi dragoni primordiali

Am realizat că acele particule erau, de fapt, nişte creaturi lucioase, cu aripi ciuntite, ca de
pterodactil, şi corpuri imense, ca de balenă. Nu le vedeam capul. S-au prăbuşit, epuizate,
în urma călătoriei. Mi-au explicat, printr-un fel de limbaj al gândurilor, că fugeau de ceva
aflat în spaţiu. Veniseră pe planeta Pământ ca să scape de acel inamic. Apoi, mi-au
arătat cum creaseră viaţa pe această planetă, cu scopul de a se ascunde în multitudinea
de forme existente.

Înaintea mea, măreţia creaţiei

7/8
Sute de milioane de ani de activitate, s-a derulat la o scară şi cu o vivacitate imposibil de
descris. Am aflat că aceste fiinţe, asemănătoare dragonilor, există în interiorul tuturor
formelor de viaţă. Aceștia sunt adevăraţii stăpâni ai omenirii. Noi, oamenii, nu suntem
decât receptaculele şi, totodată, servitorii acestor creaturi. De aceea şi puteau să-mi
vorbească dinăuntrul meu”.

În lucrarea „The Cosmic Serpent – ADN and the Origins of Knowledge” („Şarpele cosmic
– ADN-ul şi originile cunoaşterii”), semnată de Jeremy Narby, se făcea trimitere la cartea
lui Harner. Şi Narby avusese parte de o întâlnire cu două creaturi serpentiforme, în
călătoria sa indusă de „ayahuasca”.

Aşadar, care este semnificaţia acestor şerpi?

În mod clar, tema şerpilor dubli poate fi un ecou al structurii ADN-ului. Dar, cum rămâne
cu descrierea făcută de interlocutorii lui Harner cu privire la experienţa lor pe această
planetă?! Ne vin în minte poveştile sumeriene despre Anunnaki. E posibil ca DMT să ne
permită contactul cu zeii care există în ADN-ul nostru?

Cuvântul care zideşte

Cercetătorul fenomenelor psihedelice, Terence McKenna a sugerat că este posibil ca

DMT să aibă tocmai această capacitate. Această enteogenă a prezentat un fel de
„Ursprache”, „un limbaj inscripţionat în carnea şi oasele organismului”. Mai degrabă, un
limbaj software superfluu, de genul celui pe care îl învaţă copiii. Substanţe precum DMT
lucrează direct asupra centrilor de limbaj. Ceea ce aminteşte de activitatea lui Gariaev şi
a colaboratorilor săi cu privire la limbajul ascuns al ADN-ului.

Fascinant la comentariul lui McKenna este faptul că ar fi fost imposibil ca el să fi cunoscut

cercetările ruşilor. Formularea lui „un limbaj inscripţionat în carnea şi oasele organismului”
este stranie. ADN-ul nu este inscripţionat, el este scenariul şi, posibil, chiar scenaristul.

ADN-ul este un proiect de „transmitere a informaţiei”

Acesta conţine toate instrucţiunile necesare pentru construirea unui corp funcţional. Cel
mai important, a unui creier care să manifeste conştiinţă. Este ca şi cum ADN-ul însuşi
ne-ar fi creat conştiinţa, din materiile prime găsite pe această planetă.

8/8