DMT - Molecula Spiritului

Acest documentar, lansat în 26 septembrie 2010 în SUA (Wappinger Falls, New York), se
bazează pe cercetările doctorului Rick Strassman, profesor de psihiatrie la Universitatea din
New Mexico, făcute între 1990 şi 1995, cu sprijinul a 60 de voluntari, unii dintre ei fiind
intervievaţi în film şi rezultatele fiind publicate în cartea DMT: The Spirit Molecule, ajunsă,
acum, la a XV-a editie.

Dimetiltriptamina sau N,N-dimetiltriptamina, pe scurt DMT, este un compus halucinogenic din

familia triptaminei.

DMT este prezentă, natural, nu numai în plante, ci şi în organismul unor mamifere şi mai ales în
corpul uman, fiind o substanţă derivată a unui aminoacid esenţial pentru metabolismul uman,
triptofanul, documentarul susţinând ipoteza neortodoxă, a producerii lui, în fapt, de către glanda
pineală sau epifiza.

Dimetiltriptamina
Conform ştiinţei oficiale, rolul acestei substanţe în organismul uman ramâne nedeterminat şi
mecanismul fiziologic al producerii ei nu este elucidat, fiind considerată mai mult, la modul
evident simplist, un "reziduu biologic", când ar trebui să fie clar că o substanţă comună
plantelor, animalelor şi omului, poate unică, din acest punct de vedere, trebuie să aibă,
dimpotrivă, un rol esenţial, unii dintre protagoniştii filmului considerând-o ca fiind "limbajul
comun molecular", un gen de mediator spiritual natural.

Ca structură chimică, DMT se înrudeşte cu un neurotransmiţător foarte cunoscut, serotonina,

cu hormonul numit melatonină şi, desigur, cu alte triptamine cu efect halucinogen, ca de
exemplu: psilocibina (4-hidroxil-dimetiltriptamina - alcaloid ce intră în componenţa ciupercilor
halucinogene), 5-metoxi-dimetiltriptamina, bufotenina (5-hidroxi-dimetiltriptamina) şi psilocina
(4-hidroxi-dimetiltriptamina).

Preparare ayahuasca
În multe culturi, indigene sau moderne, DMT este folosită sub diverse forme, fiind de regulă
injectată sau inhalată, dar cea mai cunoscută ramâne totuşi ayahuasca, un compus folosit de
indigenii din zona Amazonului, obţinut prin fierbere, dintr-o plantă ce conţine DMT şi o alta ce
conţine un inhibitor al monoaminooxidazei, o enzimă produsă de ficat care metabolizează
rapid DMT, făcând-o inofensivă, dacă este administrată pe cale orală.

Documentarul are o structură simplă: Joe Rogan defineşte practic capitolele şi conceptele de
bază ce urmează a fi dezbătute ulterior, prin prisma a două concepte aflate tradiţional în
opoziţie, ştiinţa şi spiritualitatea, de către dr. Strassman, însuşi, Graham Hancock, unii dintre
voluntarii ce au participat la experiment sau alţi consumatori de DMT, experţi în medicină,
neurologie şi ştiinţe sociale şi chiar teologi.

Experienţele spirituale narate de cei intervievaţi, sunt însoţite de o grafică ieşită din comun,
multe dintre imaginile multicolore, stranii, preluate direct din filmele psihedelice ale anilor '60,
reuşind să dea substanţă vizuală cuvintelor pline de semnificaţii, de alfel, ale scenariului.

Dr. Rick Strassman

Dr. Rick Strassmann, se dovedeşte a fi una dintre excepţiile notabile ale psihiatriei, care şi-a
depăşit obligaţiile de om de ştiinţă, atât în termenii deschiderii sale evidente faţă de latura
spirituală incontestabilă a experimentelor, cât şi a sensibilităţii recunoscute cu care şi-a tratat
pacienţii temporari, pe care nu i-a supus niciodată unei atitudini sceptice, reducţioniste, oricât de
bizare le-ar fi fost rapoartele, care contraziceau clar, paradigma naturii noastre exclusiv
materiale şi a existenţei noastre limitate, încetăţenită de aşa-zisa ştiinţă oficială cu aportul direct
a doi masoni celebri, Isaac Newton, în fizică şi Charles Darwin, în biologie.

În carte, dar şi in film, merge chiar mai departe de atât, amintind paralelismele izbitoare dintre
stările induse de administrarea artificială de DMT şi experienţele mistice induse natural de DMT,
în cazurile de moarte clinică, ce sunt cunoscute ca NDE (Near Death Experiences), când se
raportează, aproape generalizat, contactul şi comunicarea cu fiinţe autonome, inteligente, non
corporale, în spaţii aparţinând dimensiunilor superioare sau poate, cum îngândurat repeta unul
dintre subiecţii experimentelor, pe tărâmul divin.

Extrema stranietate a acestor relatări despre "alte lumi" şi "locuitorii lor", a zdruncinat serios
convingerile unui psihiatru de formaţie clasică, până atunci, pe care latura morală a împingerii la
limită a unor oameni, numai de dragul cercetării ştiinţifice, nu l-a lăsat deloc indiferent, mai ales
că nu avea, practic, explicaţii pentru conţinutul rapoartelor, tot mai numeroase, dar motivaţia
principală a stopării experimentelor, a fost presiunea crescândă generată de comunitatea
psihiatrică şi de politicieni, pentru a-l forţa să se retragă din cercetarea psihedelică, finanţată din
bani publici.

S-a retras, dar nu înainte de a încălca toate preceptele de siguranţă deontologică insuflate
colegial de psihiatrul supervizor ce-i fusese impus de organismele de reglementare, Daniel
Freeman, de la Universitatea Californiei din Los Angeles, care rezumase magistral interdicţiile
oficiale, de a nu căuta cumva remedii eficiente, psihiatrice sau contra dependenţei de droguri şi
alcool, care ar fi ruinat, în timp, monopoluri ale statului şi trusturilor farmaceutice, eliminând
clienţii potenţiali.

Documentarul explorează pe larg atitudinea societăţii faţă de uzul de droguri psihedelice şi

contrastul dintre politica strictă antidrog a SUA - care interzice nu numai uzul acestor droguri,
dar şi cercetările ştiinţifice asupra efectelor lor - şi societăţile mult mai tolerante, din alte părţi ale
lumii.
 Graham Hancock
Politica SUA în această privinţă este cel puţin tembelă şi în mod cert ipocrită şi contradictorie,
doar aparent lipsita de logică, însă, fiindcă accesul, la realităţi alternative şi în dimensiuni
superioare ale existenţei, asigurat de aceste substante, este o ameninţare directă la adresa
modelului materialist al lumii terestre impus de "cei aflaţi la vârful puterii", cum spune Graham
Hancock în film, declararea naturii ca fiind ilegală şi, simultan, acceptarea patentării ei de către
corporaţii lacome ca Monsanto, reprezentând una dintre caracteristicile definitorii ale "minunii
umaniste" numită capitalism.

Joe Rogan, prezentatorul acestui documentar, dar şi al celui despre marijuana, Union - The
Business Behind Getting High, din 2007, este binecunoscut ca un critic virulent al acestei
politici meschine, denunţând aparenta obtuzitate a politicienilor americani, care legitimează
folosirea acestor droguri (inclusiv mult detestata marijuana) pentru bolnavii aflaţi în stare
terminală, dar nu şi folosirea lor, legală, de către oamenii sănătoşi.

Ce se poate concluziona din (a)moralitatea celor ce impun astfel de legi demente, în timp ce
impun, tot legal, folosirea de substanţe ca de exemplu fluorul, acuzat tot mai insistent ca fiind
inhibitor al activităţii epifizei şi, implicit, a secreţiei naturale de DMT ?

Fie că bolnavii în stare terminală nu mai reprezintă oricum o ameninţare pentru ei, mai marii
lumii, indiferent ce revelaţii spirituale vor avea folosind drogurile psihedelice, fiindcă nu vor mai
trăi suficient de mult, cât să şi povestească despre ele, fie că - din moment ce sunt privite ca
nocive pentru un om sănătos, al cărui organism şi sistem imunitar ar suporta mult mai uşor o
agresiune chimică, decât un bolnav aflat în stadiul terminal, cu sistemul imunitar ruinat de
otrăvurile chimioterapeutice - sunt considerate un mijloc sigur de eutanasiere a unor indivizi
deveniţi deja o povară, pentru o societate care celebrează "consumismul" şi nu bunăstarea
membrilor ei.
În ambele cazuri, ipocrizia asasină a conducătorilor masoni ai acestei lumi este evidentă, nouă
muritorilor de rând fiindu-ne permis să consumăm în orice cantitate şi legal, alcool, responsabil
de 70-80.000 de decese anual numai în SUA şi de escaladarea violenţei sub orice formă, sau,
de ce nu, tutun, bine tratat încă din faza de cultură cu insecticide şi erbicide radioactive, apoi cu
amoniac în faza de fabricaţie, pentru a creşte gradul de dependenţă faţă de nicotină (fapt
dovedit de documentele companiei Lorillard Tobacco Company deconspirate în anii '70), ceea
ce conduce, de asemenea, la peste 400.000 de decese anual numai în SUA.

The Spirit Molecule - Molecula Spiritului

sau cu acest link

Dezvaluiri pe www.antiiluzii.blogspot.com