Sunteți pe pagina 1din 15

Cele 5 Legi BioLogice - un Miracol Cenzurat

GERMAN NEW MEDICINE (GNM)


Paradigma Medicala a Dr. Ryke Geerd Hamer

By Caroline Markolin, Ph.D., Vancouver, Canada

INTRODUCERE

Pe 18 August 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef
la clinica oncologica a Universitatii din Munchen, Germania, a primit vestea
socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in Decembrie 1978 si,
cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din
moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca
dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a
fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe
Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte
curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante,
inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre
minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca
atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment
traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe.
Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier,
a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical.
Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o
zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod
particular, de un conflict soc perfect identificabil. Rezultatul cercetarilor sale se
constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre
psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman
(varianta engleza a "Diagramei stiintifice a GNM" este in lucru).
Dr. Hamer a denumit descoperirile sale "Cele 5 Legi Biologice ale Noii
Medicine", datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui
pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a
dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii. (Ca raspuns la numarul
crescand al interpretarilor gresite ale descoperirilor sale si pentru a pastra
integritatea si autenticitatea muncii sale stiintifice, Dr. Hamer si-a protejat in
mod legal materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine®
(GNM - Noua Medicina Germana). Termenul "New Medicine" nu poate fi folosit
nicaieri la nivel international) .
In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de
Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat.
Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in
ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in
istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe
descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de
medici independenti, cat si de asociatii profesionale.
La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un
ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza
reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a
fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost
ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor

 
medicinei standard.Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in
1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de
medicina.
Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre
autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in
exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru
recunoasterea oficiala a "New Medicine". Insa, din moment ce Facultatea de
Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare,
pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de
descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.

ORIGINEA BOLILOR ESTE IN CREIER

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este


cauzata de un soc emotional care
surprinde individul total nepregatit"
(Prima Lege Biologica). In onoarea
fiului sau , Dr. Hamer a denumit acest
incident stresant: Dirk Hamer Syndrome,
sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este
un incident foarte personal, conditionat
si determinat de experientele noastre
trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile
personale, de valorile si credintele
personale. Cu toate acestea, DHS nu
este doar un conflict emotional, ci si
biologic, care trebuie inteles in contextul
evolutiei noastre personale. Animalele experimenteaza aceste socuri biologice
in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a
separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei
perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a
teritoriului" , cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o
femeie, un soc conflictual „in camin" poate fi o grija pentru binele unuia dintre
membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului" poate fi declansat de
un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un
soc conflictual „de separare", cand mama se decide sa se intoarca la munca
sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a
descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica,
predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie,
ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de
aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta
functionare a aparaturii). Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul
impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o
modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele
conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca,
de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa
raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari. In timp ce „vechiul
creier" (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza

 
legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii,
„noul creier" (creierul mare) este codat cu teme mult mai avansate, precum
cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de
identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru
ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin
dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea
functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului
din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent (A treia
Lege Biologica).

GNM "Ontogenetic System of Tumors"


(Sistemul Ortogenetic al tumorlor)
ilustreza ca organele controlate de
„vechiul creier" care deriva din endoderm
sau vechiul creier mesoderm, precum
plamanii, ficatul, colonul, prostata,
uterul, pielea in profunzimea ei, pleura,
peritoneul, pericardul, glandele mamare,
etc., genereaza intotdeauna proliferare
celulara, imediat ce conflictul
corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a
conflictului (initiata de DHS). Sa luam exemplul cancerului de plaman:
conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de
moarte", deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu
incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele
pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se
multiplice, formind o tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale,
aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci
serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea
pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului.
Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare
persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele
concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un
soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte", inaintea
declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost
declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta
la moarte.
Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor
provocate de un conflict de tipul "mama-copil" sau "probleme cu partnerul".
Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care
controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict
de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei
este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat
conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice,
formand o tumora. Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari
capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de
vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se
naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare.
Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu

 
alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor
obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui
parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru
orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier". Fiecare tip de
cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program
biologic precis" (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa
depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia
urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica,
de unde este coordonat acest program de urgenta.
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata
fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate
de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de
noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa
colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au
originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier. In momentul producerii
conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului
raspund prin degenerare celulara. Necrozarea ovarelor sau a
testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt
situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de
stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat,
distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai
tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a
creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului
canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei
experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san.
O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se
pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul
canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea
diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena
mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului.Creierul fiecarei femei
este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul
femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un
conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei
active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor
ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

CELE DOUA FAZE ALE ORICAREI BOLI

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o


rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege
Biologica). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat
acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In
timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul
nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.
Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total
preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului
sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece
focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie
conditiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este

 
denumita si „faza rece". Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia
vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt
extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea
simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului
conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile
pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri
niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor
mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum
colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca
moartea. In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign
nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca
marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere
celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de
obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a
epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori este vorba de impactul
emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul
Mai ai doar sase luni de trait!, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei
apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc,
sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma,
mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care
tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.
Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special
chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98
%. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer
au fost date chiar de autoritati. Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru
acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei
persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror
public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din
6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul
tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa. Conform declaratiilor
epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), Succesul
majoritatii chimioterapiilor este jalnic... nu exista nici o dovada stiintifica
referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care
sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapiile pentru
cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din
totalul cancerelor, reprezinta un pustiu stiintific scientific wasteland.
(Lancet 1991).

CORPUL SE VINDECA SINGUR

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei


a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat
in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de
sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar
suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat).
Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt
esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda
si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si
pielea.

 
Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor,
proliferarea celulara (vechiul creier - controlul cresterii tumorale) si distrugerea
celulara (creierul nou - controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si
este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a
prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si
refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii
potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata
vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi,
spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de
boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele,
hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si
vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii (vezi mai jos).
Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe
distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina
conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a
tesutului care se vindeca drept tumoare maligna. In GNM distingem la fel
doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai
degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care
provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in
mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile
de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele
care apar in timpul procesului natural de vindecare.
In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este
nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se
opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul
ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom,
carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura
curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca
procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o
revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la
sfarsitul procesului de vindecare.

Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ


(DCIS), intra de asemenea in aceasta categorie.
In timp ce un cancer de san este un indicator ca
femeia este in faza activa a conflictului de tip
grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca
problema asociata conflictului de separare a fost
rezolvata. O femeie nu face un cancer de san fara
motiv! Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact
in sanul stang nu este o coincidenta.

IMPORTANTA LATERALITATII NOASTRE


BIOLOGICE

Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea determina


daca o boala precum este cancerul, se dezvolta in partea stanga sau dreapta a
organismului. Aceasta este regula: o persoana dreptace raspunde unui conflict
cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a organismului, si cu partea
dreapta la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii,

 
etc. Pentru stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre
creier si organism, pentru ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea
amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a corpului. Cel mai simplu
mod de a descoperi lateralitatea noastra biologica este sa batem din palme.
Palma care este deasupra indica daca suntem stangaci sau dreptaci. Astfel, un
cancer in sanul drept, un chist ovarian in ovarul stang, o problema de piele pe
partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe partea
dreapta (dupa un atac cerebral), ne dau un prim indiciu despre cine a fost
implicat atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele
mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie de asemenea
luat in calcul, pentru o evaluare precisa.

ROLUL BENEFIC AL MICROBILOR

Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata
procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, a aflat ca microbii precum ciupercile,
bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si
maniera in care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutiva (A
Patra Lege Biologica). Bacteria de tuberculoza, spre exemplu, populeaza
doar tesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de
vindecare este de a descompune tumorile care nu-si mai au rostul: tumorile
pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumorile
la uter, tumorile de san, melanoamele si mesothelioma. Bacteriile tuberculozei
sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu
un anumit scop biologic, in timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile
necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de
antibiotice sau in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra cum
trebuie. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv.
Detectate la un control de rutina totusi, ele pot fi diagnosticate ca si cancer si
noi conflicte potentiale pot aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome.
Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi
eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt
necesare, virusii sunt implicati in procesul de vindecare al tesuturilor
coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, mebrana nasala,
mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare si epiderma). Hepatita,
pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese
virulente naturale de vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusilor,
Dr. Hamer prefera sa vorbeasca de virusi ipotetici, din cauza ca, in ultimul
timp, existenta virusilor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta
cu descoperirile initiale ale Dr. Hamer, care evidentiau faptul ca procesele de
reconstructie si regenerare ale tesuturilor necrozate sau ulcerate au totusi loc
chiar si in absenta virusilor specifici tesuturilor respective. Dilema in care se
gaseste medicina conventionala este aceea ca esueaza in a recunoaste tiparul
de evolutie in doua faze al fiecarei boli, prima faza, aceea a conflictului activ,
fiind in mod obisnuit scapata din vedere. Din moment ce microbii sunt activi
doar in faza de vindecare, iar activitatea acestora este in mod normal
acompaniata de inflamatii, febra, puroi, supurari si dureri, microbii sunt
considerati raufacatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu
provoaca boli. Pana la urma, este organismul nostru cel care angajeaza
microbii pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi bineinteles

 
transmisi, dar ei raman inofensivi, pana in momentul in care persoana
este in faza de vindecare a aceluiasi tip de conflict.

PUNAND LA INDOIALA METASTAZELE

Bazandu-se pe GNM "Sistemul Ontogenetic al tumorilor", teoria vast raspandita


a metastazelor care sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de
sange si limfa, cauzand tumori si in alte locuri ,este, in cuvintele Dr. Hamer,
pura fictiune academica. Celulele in general si celulele canceroase in mod
special nu isi pot schimba, sub nici o forma, structura lor histologica sau sa
treaca de bariera bacteriana. De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori
pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a
creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate
transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mesoderma si este
controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei
active a coflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariul cancerul pulmonar
metastazeaza la oase, celulele cancerului pulmonar creaza de fapt un gol
(descompunere celulara!—reversul cancerului) in anumite oase din organism.
Trebuie de asemenea sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori se
raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Daca celulele
canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat sangele donat,
pentru a cauta celule canceroase? De ce nu sunt atunci gasite o
multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi
de cancer?
Acum doi ani ,pe 19 August 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un
articol intitulat, Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de
san, continand declaratiile revelatoare: Vanatoarea celulelor canceroase in
fluxul sangvin a durat 10 ani si pana de curand, nici o tehnologie existenta nu
e reusit sa izoleze in mod cert o singura celula tumorala, dintre milioanele de
celule rosii si albe continute in orice mostra de sange uman. In afara faptului
ca vanatoarea este departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu
sugereaza asta cumva ca ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si a
speriat de moarte milioane de pacienti de cancer, de-a lungul ultimelor patru
decenii ?
Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea
cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor
canceroase care se transforma, in mod miraculos, intr-un tip diferit de celula,
ci mai degraba sunt urmarea noului conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat
de o alta experienta traumatizanta aditionala, sau prin socul provocat de
diagnostic. Asa cum am mentionat mai devreme, un diagnostic neasteptat de
cancer, sau a-i comunica cuiva ca are metastaze, poate declansa o spaima de
tipul frica de moarte (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de
diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte
parti ale organsimului. In multe cazuri, acesti pacienti nu supravietuiesc pana
in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave care ii slabeste pana
la punctul in care mai au foarte putine sanse de supravietuire extrem de
toxicului tratament chimioterapeutic.
Al doilea tip de cancer foarte intalnit dupa cancerul pulmonar este cancerul
osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt biologic legate de
increderea, respectul si stima de sine. Altfel spus, spunandu-i-se cuiva ca are o
boala care ii ameninta viata, in mod special una care se presupune ca se

 
raspandeste ca focul prin organism, este echivalent cu: acum sunt total inutil
si, pe langa faptul ca ne simtim inutili, oasele incep sa se decalcifieze (in cazul
cancerelor de san, deseori in zona sternului si a coastelor). Tot asa cum se
rupe un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de
vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic in
zona respectiva, asigurand in acest fel ca suntem mai bine echipati, in
eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de sine.

NATURA TUMORILOR CEREBRALE

Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile


cerebrale impreuna cu psihicul si organul
aferent intra in faza de vindecare. Odata
cu repararea oricarei rani se dezvolta o
edema (fluid in exces) pentru a oferi
protectie tesutului cerebral ce este
refacut. Pe tomografie, schimbarile sunt
foarte usor de observat: vizibilele inelele
concentrice dispar in edema si apar acum
neclare si inchise la culoare. In momentul
de varf al fazei de vindecare, atunci cand edemul cerebral atinge dimensiunea
maxima, creierul declanseaza un scurt si puternic impuls care expulzeaza
edema. In terminologia GNM, aceasta reglare este denumita Criza epileptica
(CE). In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt timp, intr-o
stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic), retraind
simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie rece, extremitati
reci, puls accelerat si greata. Intesitatea si durata acestei crize pre-programate
este determinata de intensitatea si durata conflictului precedent. Atacurile
cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm si cele epileptice sunt doar
cateva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde
intotdeauna de natura conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare
implicata.
Dupa ce edema cerebrala a fost impinsa afara, tesutul conectiv ce ofera suport
structural neuronilor se reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile
celulelor nervoase care au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS).
Aceasta acumulare naturala este ceea ce medicina conventionala denumeste
tumoare cerebrala, acesta veste avand consecinte cumplite asupra pacientului.
Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala nu este o boala in sine, ci
un simptom al fazei de vindecare, care se desfasoara paralel si la nivelul
organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifica care se
afla simultan in faza de reparare). Astfel ca Metastazele cerebrale de fapt nu
exista nici ele.

TERAPIA GNM (pe scurt)

Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a naturii biologice a


simptomului, de ex: un anumit tip de cancer, in relatie cu cauzele sale pihice.
O tomografie si un istoric medical complex sunt de asemenea vitale pentru a
determina daca pacientul este inca in faza activa a conflictului, sau deja se
vindeca. Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata asupra
identificarii motivului socului initial DHS si dezvoltarea unei strategii pentru

 
rezolvarea conflictului. Este cruciala pregatirea pacientului si informarea lui
despre simptome si despre procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot
apare. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui. Hamer ne
furnizeaza, pentru prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur care ne
permite nu numai sa intelegem, dar si sa prezicem dezvoltarea si simptomele
oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina preventiva, un aspect al GNM
care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevarata preventie necesita
intelegerea cauzelor reale ale bolii si aceasta este exact ceea ce cercetarile Dr-
lui Hamer furnizeaza in detaliu.

Intelegand cele "Cinci Legi Biologice" ale cauzei si ale procesului de


vindecare al bolii, ne putem elibera de teama si panica ce deseori apar odata
cu instalarea unor simptome. Aceasta cunoastere este mai mult decat
putere. Ea poate salva vieti.

Despre Autor:
Caroline Markolin, Ph.D.,
Pentru mai multa informatie despre GNM vizitati
http://germannewmedicine.ca.

(part 1) Interview with Doct. Ryke Geerd Hamer


http://www.youtube.com/watch?v=BMhuVvL-jCE

Cele 5 Legi BioLogice - un Miracol Cenzurat (2)

SINTEZA PRINCIPIILOR NOII MEDICINI


GERMANE

Noua Medicină Germană® este un set de


descoperiri şi principii care pune la baza apariţiei şi
evoluţiei bolilor:
· principiile universale biologice;
· interacţiunea dintre cele 3 niveluri ale fiinţei umane:
psihic, creier şi organe.
Noua Medicină Germană® priveşte corpul ca un întreg, în care psihicul
este integratorul tuturor funcţiilor comportamentului şi a tuturor ariilor de
conflict, iar creierul este calculatorul principal al tuturor funcţiilor
comportamentale, ariilor de conflict şi organelor corespunzătoare acestora.
Noua Medicină Germană® este o ştiinţă a naturii, bazată pe 5 legi biologice
care sunt aplicabile fiecărei boli ale oamenilor sau mamiferelor.
În Noua Medicină Germană®, boala nu este o eroare a naturii ci ea are o
anume semnificaţie biologică. Boala evoluează pe baza unor programe ale
naturii proiectate cu scopul de a-l ajuta pe individ să coopereze cu
evenimentele apărute în viaţa lui sau să îl elimine pe baza mecanismelor de
selecţie necesare evoluţiei grupului din care individul face parte
Dr. Hamer a constatat faptul că moartea soţiei sale şi propriul lui cancer
pot fi corelate cu împuşcarea şi apoi decesul fiului lor Dirk. Ca medic,
cercetător şi şef al clinicii de oncologie din munhen, dr. Hamer a ajuns la
următoarea concluzie: Un eveniment fizic poate crea un şoc conflictual biologic
care se va manifesta în transformări vizibile ale creierului, şi poate conduce la
10 

 
schimbări măsurabile ale parametrilor sistemului nervos care la rândul lor pot
produce creşterea unor tumori canceroase, ulceraţii, necroze şi perturbări
funcţionale în organe specifice fiecărui tip de conflict biologic.
După 20 de ani de cercetare şi terapie a peste 31.000 de pacienţi, dr.
Hamer a stabilit că un conflict-şoc biologic generează o fază de îmbolnăvire:
rece, canceroasă sau necrotică, iar dacă conflictul este rezolvat, se trece la o
fază de vindecare: caldă prin care procesele canceroase sau necrotice sînt
inversate pentru a se autorepara ţesuturile afectate în faza de îmbolnăvire şi a
restabili starea de sănătate optimă.CELE 5 LEGI ALE NOII MEDICINI
GERMANE® DESCOPERITE ŞI FORMULATE DE DR. HAMER:

1. PRIMA LEGE BIOLOGICĂ: regula de fier a cancerului:

A. Fiecare cancer sau afecţiune echivalentă cancerului are drept cauză:


sindromul Dirk Hamer (DHS) generat de un şoc foarte grav, acut, dramatic şi
izolat. Trăirea acestui confict-şoc are loc simultan la 3 niveluri (psihic, creier şi
organ);

B. Tipul conflictului care a provocat DHS determină localizarea HH


(cercuri concentrice vizibile pe tomografia computerizată) în creier şi a locului
corespunzător într-un anumit organ în care va apare cancerul sau o afecţiune
echivalentă cancerului;

C. Continuarea conflictului la nivel psihologic determină evoluţia hh în


creier şi a cancerului sau a afecţiunii echivalente cancerului în organul
corespunzător locului apariţiei HH

2. A 2-A LEGE BIOLOGICĂ: fiecare afecţiune generată de un conflict-şoc are


o evoluţie în 2 faze:

A. Faza de conflict activ (de îmbolnăvire) în care sistemul nervos autonom


simpatic este activat, şocul continuă cu preocupare continuă faţă de
evenimentul declanşator şi produce o stare de tensiune şi nelinişte însoţită de
pierdere în greutate, apar dificultăţi la adormire şi tulburări ale somnului.
Nopţile devin lungi, extremităţile sînt reci şi leziunile sau tumorile apărute
continuă să se dezvolte;

B. Faza conflict rezolvat (de autovindecare) în care sistemul nervos


autonom parasimpatic şi sistemul vagal sunt activate însoţite o stare de
epuizare şi somnolenţă şi dermă + extremităţi calde. În această fază procesele
apărute pe timpul fazei de îmbolnăvire sunt reversate: tumorile sunt remise
sau capsulate, iar leziunile de tip necroză sau ulcer sunt înlăturate prin
regenerarea naturală a ţesuturilor afectate de acestea. La sfârşitul acestei faze
de autovindecare, ţesuturile şi organele afectate sunt refăcute complet şi
deseori devin mult mai rezistente decât au fost înainte de apariţia conflictului-
şoc, iar persoana are o stare generală mai bună şi devine mai înţeleaptă decât
înainte de a se fi îmbolnăvit.

3. A 3-A LEGE BIOLOGICĂ: Sistemul Ontogenetic al Tumorilor şi bolilor


echivalente cancerului:
11 

 
A. Un anumit tip de conflict
afectează un anumit nivel embrional,
care la rândul lui generează hh (inele
concentrice) într-o anumită zonă a
creierului, afectând un anumit organ ce
corespunde nivelului embrional cu o
formaţiune histologică specifică acelui
nivel;

B. Conflictele care generează hh în


zona creierului arhaic (creierul ancestral
generat din endoderm şi cerebelul
generat din mesoderm) prezintă o
multiplicare a celulelor în faza de
îmbolnăvire (ca conflict activ) şi de
distrugere (de către fungi şi micobacterii)
sau încapsulare a tumorii în faza de vindecare (pcl post conflict), pe când
conflictele care generează HH în zona creierului nou (cortex) determină o
scădere a numărului de celule (necroze, ulcere) sau diminuare a funcţiilor până
la disfuncţie completă (numite şi boli cancer echivalente) în faza de
îmbolnăvire ca (conflict activ), urmate de multiplicarea celulelor, reconstrucţia
organului (de către bacterii şi virusuri) afectat şi restabilirea funcţionării
normale a acestuia în faza de vindecare (pcl post conflict);

C. Bolile cu cele 2 faze (îmbolnăvire şi vindecare) sunt funcţii biologice


deosebite care ne permit să depăşim şi să ne redresăm funcţional după ce am
fost confruntaţi cu probleme biologice neobişnuite sau neaşteptate generate de
obicei de conflicte psihologice.

4. A 4-A LEGE BIOLOGICĂ: în faza de autovindecare (pcl post conflict) există


o corespondenţă dintre grupurile de organe aparţinând uni anumit nivel
embrionar şi grupurile de microbi aparţinând acelui nivel. Microbii nu sunt cei
ce provoacă o anumită simptomatologie, ci dimpotrivă, ei sunt cei ce participă
la autovindecare. Ei sunt comandaţi de către creier: la comanda creierului,
microbii patogeni devin, prin dezactivare, microbi apatogeni şi se retrag într-o
anumită parte a organismului, iar în faza de autovindecare (pcl post
conflict)vor fi chemaţi şi reactivaţi pentru a repara organul afectat.

5. A 5-A LEGE BIOLOGICĂ. Chintesenţa: semnificaţia biologică a


fiecăruia din programele biologice speciale ale naturii (bolile cu cele 2 faze:
îmbolnăvire – conflict activ şi autovindecare – post conflict). Spaniolii au numit
noua medicină germană®: la medicina sagrada ( medicina sacră) . Conform
acestei legi boala nu este o eroare fără rost a naturii sau biologiei, ci un
program special creat de natură, de-a lungul a milioane de ani de evoluţie,
pentru a permite organismelor să depăşească funcţionarea standard (de zi cu
zi) şi să poată face faţă unor situaţii de urgenţă excepţionale sau neobişnuite.
Un exemplu: cancerul osos este faza de vindecare a necrozei osoase care
însoţeşte conflictul de auto-subevaluare. În faza de îmbolnăvire( pe timpul
12 

 
conflictului de auto sub evaluare) are loc un proces biologic de osteoliză
(diminuarea celulelor osoase). Când conflictul de auto-subevaluare este
rezolvat în mintea pacientului, organismul trece în faza de autovindecare (post
conflict): apare o anemie care previne distrugerea oaselor slăbite pe timpul
conflictului, începe recalcifirea (diagnosticată eronat ca fiind cancer osos),
continuă anemia, apar durerile osoase şi se instalează o stare leucemică (toate
acestea având ca scop imobilizarea corpului până la vindecare completă).
Toate acestea dispar pe cale naturală când structura osoasă este complet
refăcută, iar rezistenţa osului va fi mai mare decât înainte de a fi început faza
de îmbolnăvire. Prin acest dublu mecanism îmbolnăvire – autovindecare,
natura îmbunătăţit şansa de supraveţuire a celui care şi-a rezolvat conflictul de
auto sub evaluare. Dacă persoana nu îşi rezolvă conflictul de auto-subevaluare,
va fi eliminată din grup.

TERAPIILE VIITOARE SPECIFICE NOII MEDICINI GERMANE®:

1. Pacientul va deveni “şeful absolut” al tratamentului şi procedurilor de


autovindecare a bolii sale, el nu va mai fi tratat, ci se va trata singur, iar
relaţia dintre pacient şi medic va fi complet regândită şi redefinită;
2. Se vor folosi mult mai puţine medicamente;
3. Se vor baza pe înţelegerea de către pacient a cauzei care a provocat
conflictul şi implicit boala;
4. Pacientul împreună cu medicul vor găsi împreună cea mai bună rezolvare a
conflictului generator al bolii şi vor stabili cea mai bună strategie de evitare a
acestui conflict pe viitor de către pacient;

RELAŢIA DINTRE STRES ŞI BOALĂ

Concluzii prezentate de dr. Hamer în interviul:


http://www.newmedicine.ca/interview.htm
În viaţă, fiecare dintre noi putem avea ocazia să ne confruntăm cu 2 tipuri de
conflicte sau evenimente:
- normale: evenimentele sau conflictele zilnice care nu ne surprind, deoarece
avem capacitatea de a le anticipa şi de a le depăşi;
- biologice (conflict – şoc): evenimente sau conflicte apărute pe neaşteptate
(nu au putut fi anticipate), care ne dau sentimentul de neputinţă şi ne aduc în
imposibilitatea de a reacţiona ne vor induce o stare de şoc însoţită de panică.
Apariţia unui astfel de eveniment generează Sindromul Dirk Hamer (DHS) care
la rândul lui induce şi dezvoltă cancerul sau alte boli cancer – echivalente
specifice fazei de îmbolnăvire (ca conflict active) până când conflictul va fi
rezolvat. După rezolvarea conflictului va apare faza de autovindecare (pcl post
conflict) a cărui durată va depinde de masa conflictului (durata şi intensitatea
conflictului) pe timpul căreia toate modificările funcţionale şi morfologice
apărute în faza de îmbolnăvire vor fi reversate, iar persoana va revenii la o
stare mai bună decât înaintea conflictului.

De exemplu: o mamă, cu copilul de mână, stă de vorbă la marginea


şoselei cu o vecină. Copilul se desprinde de mâna mamei (fără ca ea să
observe) şi trece în fugă şoseaua, fiind accidentat de o maşină. Mama a fost
surprinsă de acest eveniment neaşteptat şi pe toată perioada cât copilul este la
13 

 
spital mâinile sunt reci, nu poate dormi şi nici mânca, trăieşte o continuă stare
de stres şi observă dezvoltarea unui nodul malign în sânul stâng (faza de
îmbolnăvire ca conflict activă). După ce copilul este externat şi medicul îi spune
“noi suntem norocoşi deoarece copilul este bine din nou”, mâinile mamei se vor
încălzi, va dormi bine, apetitul va reveni la normal şi în următoarea perioadă
nodulul malign se va resorbi pe cale naturală (faza de autovindecare pcl post
conflict).

· O persoană sănătoasă, bine hrănită şi odihnită va avea de înfruntat mult mai


puţine conflicte biologice şi le va face faţă mult mai uşor;
· Persoanele cu o situaţie materială bună au un risc de a se îmbolnăvi (de
cancer sau de alte boli cancer echivalente) de 10 ori mai mic decât persoanele
sărace (care nu îşi pot rezolva cele mai multe conflicte din lipsa banilor);
· Cel mai important factor în faza de autovindecare este ca pacientul să
înţeleagă ce se întâmplă cu el, deoarece numai atunci el va putea să adopte o
atitudine constructivă şi relaxată faţă de procesele de autovindecare;
· Dacă pe timpul fazei de îmbolnăvire sau pe timpul fazei de autovindecare,
pacientului îi este teamă de cancer, această teamă va induce un nou conflict
biologic care pe timpul unei noi faze de îmbolnăvire va genera cancer
pulmonar, iar dacă va apare la acelaşi bolnav şi teama de moarte aceasta va
induce un alt conflict biologic care în faza de îmbolnăvire va genera un proces
de decalcefiere a întregului sistem osos. Conflictul biologic nu este determinat
direct de eveniment (de ce se petrece) ci de modul în care persoana resimte
sau trăieşte la nivel psihic evenimentul declanşator (de stresul interpretat).
Funcţie de această dimensiune interioară a evenimentului poate apare sau nu
un conflict biologic, iar intensitatea şi localizarea efectelor acestuia vor depinde
de intensitatea şi tipul trăirii interioare. Exemplu: o soţie îşi surprinde soţul în
pat cu cea mai bună prietenă, dar funcţie de modul în care soţia interpretează
acest eveniment vor apare următoarele efecte:
· dacă soţia îşi iubeşte soţul, ea va suferi un conflict de tip frustrare sexuală
care în faza de îmbolnăvire îi va provoca un carcinom la uter;
· dacă soţia nu îşi iubeşte soţul şi abia aşteaptă un motiv de divorţ, ea va trăi
un conflict – şoc biologic de tip conflict cu partenerul care pe timpul fazei de
îmbolnăvire se va genera un nodul malign la sânul drept (supărări externe);
· dacă soţul este surprins în pat cu o prostituată, soţia va avea un conflict – şoc
de tip teamă – revoltă, care pe timpul fazei de îmbolnăvire se va manifesta
prin hipoglicemie;
· dacă soţul e surprins în pat cu o persoană cu 20 de ani mai tânără decât
soţia, aceasta (indiferent dacă îşi iubeşte sau nu soţul) va trăi un conflict de
subevaluare sexuală (spunând în gândul ei: eu nu pot să o concurez pe ea şi
nu mai pot acum să îi ofer ce îi oferă ea), care pe timpul fazei de îmbolnăvire
va suferi de o decalcefiere (osteoliză) a pelvisului. Faza de îmbolnăvire (conflict
activ ) încetează numai când conflictul – şoc este rezolvat. Imediat se va
instala faza de autovindecare (pcl post conflict).

În lumea animalelor avem multe exemple de acest fel:


· un animal deposedat de teritoriu va supraveţui numai dacă îşi recapătă
teritoriul sau obţine alt teritoriu;
· o femelă căreia i-a fost ucis puiul va intra în călduri şi va putea avea astfel un
alt pui, iar orice formă de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale
naturală pe timpul sarcinii;
14 

 
Şi la noi oamenii, pentru a trece din faza de îmbolnăvire în faza de
autovindecare trebuie să rezolvăm conflictul iniţial la nivel psihic:
· Mama care s-a îmbolnăvit în urma accidentării copilului se va face bine numai
după ce copilul se va însănătoşi;
· Un bărbat care a fost părăsit de soţie va putea trece în faza de autovindecare
numai după ce se va împăca cu aceasta sau îşi va găsi o nouă soţie;
· Cel care şi-a pierdut locul de muncă va putea trece în faza de autovindecare
numai după ce îşi va găsi un alt loc de muncă;
· O persoană care a ieşit la pensie va putea trece în faza de autovindecare
numai după ce se va înscrie la un club sau să îşi va găsi o nouă pasiune sau o
nouă ocupaţie.
· La femeile însărcinate, orice formă de cancer sau de tip cancer se va remite
pe cale naturală începând cu a 3-a lună de sarcină, deoarece sarcina sau mai
bine zis Viata are prioritate absolută.

German New Medicine- How You Control Your Own Healing


http://www.youtube.com/watch?v=LPb-rGRBjJs

15 

S-ar putea să vă placă și