CÂND VOR FI DESCOPERITE TABLELE LEGII DIN CHIVOTUL ASCUNS?

Descoperirea tablelor de piatră, pe care au fost inscripționate cele zece porunci chiar cu degetul
lui Dumnezeu, şi o dată cu acestea chiar a chivotului în care se află, a fost dintotdeauna scopul unor
arheologi biblici sau seculari în dorința de a dovedi existența acestora, potrivit Bibliei. De-a lungul
timpului interesul pentru descoperirea lor a crescut şi chiar s-au făcut anunțuri în mass-media cum că
acestea au fost descoperite. Dar, dacă au fost descoperite, atunci de ce nu sunt expuse în vreun muzeu
important al lumii.? Nu este necesar să insist asupra acestor agitații, ci mai degrabă tot interesul meu se
îndreaptă spre Scripturi şi mărturiile Duhului Sfânt, pentru a arăta cât de clar este mesajul lui
Dumnezeu privitor la timpul când aceste table vor fi scoase la iveală cu adevărat.
Ceea ce ştim în mod sigur şi este descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu, care nu dă greş
niciodată, este că acest chivot, împreună cu tablele legii, a fost foarte bine ascuns încă de pe vremea
profetului Ieremia, din cauza iminentei căderi a Ierusalimului în mâinile babilonienilor, pe timpul
regelui Zedechia. "În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnețar,
împăratul Babilonului, a venit cu toată oştirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărât înaintea lui şi a
ridicat întărituri de jur împrejur. Cetatea a fost împresurată până la al unsprezecelea an al împăratului
Zedechia." 2Împărați 25,1.2.
"Printre cei neprihăniți care se gă seau încă în Ierusalim, cărora le fusese lămurit planul divin,
erau unii care s-au hotărât să aşeze departe de mâinile nemiloase chivotul sfânt care cuprindea tablele
de piatră pe care fuseseră înscrise preceptele Decalogului. Şi aşa au făcut. Cu plâns şi amărăciune ei au
ascuns chivotul într-o peşteră, unde avea să stea ascuns de poporul Israel şi Iuda din cauza păcatelor lor
şi nu urma să le mai fie redat. Acel chivot sfânt este încă ascuns. Niciodată n-a fost deranjat de când a
fost pus într-un loc necunoscut." Profeți şi regi , cap. Duşi ca robi în Babilon, par. 4.
Prin mâinile unor credincioşi autentici, adevărați copii ai lui Dumnezeu "cărora le fusese
lămurit planul divin", chivotul legământului, aşa după cum mai este cunoscut, avea să fie ascuns într-o
peşteră. La vremea scrierii acestei declarații, pe la începutul secolului trecut, acest chivot se afla încă
ascuns în locul său tăinuit, necunoscut de nimeni. Ceea ce înseamnă că cel puțin până la vremea aceea
el încă nu fusese descoperit, pentru că "niciodată n-a fost deranjat de când a fost pus într-un loc
necunoscut". Întrebarea firească este următoarea: Când va fi descoperit acest chivot şi când vor fi
scoase la iveală cele două table de piatră?
Despre templul al doilea, cel în care peste ani avea să intre Mântuitorul şi să facă de două ori
cură țirea lui de prezența comercianților avari, se spune că a fost lipsit de slava extraordinară a
templului dintâi, al lui Solomon. Şi aşa este dintr-un motiv lesne de înțeles. Templul al doilea a început
să fie zidit la întoarcerea evreilor în țara lor, după cei şaptezeci de ani de robie babiloniană. La vremea
când s-au apucat de construit acest al doilea templu, ei nu mai dispuneau nici de chivot, nici de tablele
legii. Din acest motiv, şekina nu a mai locuit între cei doi heruvimi interiori, din sfânta sfintelor, căci ei
se aflau pe replica acestui chivot din care lipseau tocmai tablele de piatră. Or, în asemenea condi ții,
Dumnezeu nu-şi putea manifesta slava, căci de vreme ce chivotul era un simbol al scaunului de domnie
al lui Dumnezeu, întemeiat pe principiile neprihănite ale legii Sale sfinte, iar din el lipsea tocmai
fundamentul guvernării împărăției Sale, adică legea Sa inscripționată pe cele două table de piatră,
devine clar atunci de ce templul al doilea nu s-a putut bucura niciodată până la intrarea lui Hristos în el,
în timpul întrupării sale, când a trebuit să săvârşească prima lui cură țire, de slava şekinei, a prezenței lui
Dumnezeu între cei doi heruvimi, ca în timpul lui Moise. De altfel, templul al doilea din vremea lui
Isus era un simbol perfect al inimii evreilor şi al stării spirituale a na țiunii iudaice.
 "Dar templul al doilea nu-l egalase pe primul în măreție; nici nu fusese sfințit prin acele dovezi
vizibile ale prezenței divine care aparținuseră templului dintâi. Nu a fost nici o manifestare de putere
supranaturală pentru a marca consacrarea lui. Nici un nor de slavă nu s-a văzut umplând sanctuarul nou
înălțat. Nici foc din cer n-a coborât pentru a mistui jertfa de pe altar. Şekina nu mai exista între
heruvimi în Locul preasfânt; chivotul, scaunul harului şi Tablele Mărturiei nu se mai găseau acolo. Nici
un glas n-a răsunat din cer pentru a face cunoscut preotului voia lui Dumnezeu." Tragedia veacurilor,
cap. Distrugerea Ierusalimului, par. 16.
Un templu fără tablele mărturiei sau o inimă lipsită de principiile vii şi neprihănite ale acestei
legi, atestă totdeauna lipsa prezenței lui Dumnezeu. Evreii făcuseră paradă cu templul lor, arătând că
închinarea adevărată vine de la Ierusalim, însă uitau că în interiorul templului nu se mai afla adevăratul
chivot, ci doar o replică a acestuia lipsită de tablele de piatră. Ceea ce trebuie să ştim este că dacă evreii
l-ar fi primit pe Hristos, ca națiune, în calitatea Lui de Mesia, atunci la modul cel mai cert Dumnezeu
le-ar fi redat tablele originale de piatră şi implicit chivotul original. Dar, din cauza păcatelor lor, în care
aveau să se afunde până la venirea şi după venirea Mântuitorului, Dumnezeu a considerat că acel chivot
şi conținutul lui nu mai trebui e redate niciodată poporului evreu şi nici vreunui alt popor, fie el şi
spiritual, de atunci încoace.
Dacă Dumnezeu ar permite descoperirea acelui chivot astăzi, atunci El ştie că atitudinea celor
ce îl vor descoperi va fi exact atitudinea pe care a avut-o poporul evreu, o atitudine de mândrie, de
fălire şi chiar de venerare a două table de piatră. Astăzi, este un lucru bine ştiut că oamenii şi-au făcut
obiceiul să venereze orice, de la eroii cărților şi ai filmelor până la moaşte şi chiar copaci şi pânze p e
care zice-se că a apărut chipul lui Isus. Trebuie să devină limpede pentru mintea studentului atent că, de
vreme ce Dumnezeu nu permite descoperirea tablelor legii astăzi, atunci trebuie că El are în vedere un
timp hotărât în care, prin scoaterea la iveală a acestor table de piatră, să realizeze ceva foarte important.
Absolut cert este faptul că această comoară extraordinară va fi descoperită la momentul cel mai potrivit
pentru rezolvarea unei probleme cât se poate de importante. Aceste table, aşa cum i-au fost date lui
Moise, trebuie să stea ca mărturie împotriva lumii păcătoase şi idolatre. Dar, care este acel timp?
Dumnezeu nu lasă niciodată pe copiii Săi în necunoştință, căci "Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic
fără să-şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci". Amos 3,7.
">Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale
mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.< Nimic din ce era scris pe tablele acelea nu
putea fi şters. Conținutul prețios a l legii a fost pus în chivotul mărturiei şi se află încă acolo, ascuns în
siguranță de familia omenească. Dar, la timpul hotărât de Dumnezeu, El va prezenta acele table de
piatră ca să fie mărturie pentru lumea întreagă împotriva nesocotirii poruncilor Lui şi împotriva
închinării idolatre la un sabat fals." The SDA Bible Commentary, vol. 1, pag. 1109.
Acum, întrebarea firească este: Când e "timpul hotărât de Dumnezeu" pentru prezentarea
acestor table de piatră înaintea întregii lumi? Înainte de a răspunde la această întrebare este foarte bine
de reținut faptul că tablele legii, încă ascunse în chivotul original şi astăzi, vor fi scoase la iveală ca
mărturie împotriva lumii întregi, nu a unui grup de oameni sau a unui popor anumit. În declarația care
urmează se vorbeşte întocmai despre acest timp hotărât.
"Există nenumărate dovezi cu privire la imuabilitatea legii lui Dumnezeu. A fost scrisă cu
degetul lui Dumnezeu pentru ca niciodată să nu poată fi ştearsă sau distrusă. Tablele de piatră sunt
ascunse de Dumnezeu pentru a fi arătate în ziua cea mare a judecății, exact aşa cum le -a scris El". The
Review and Herald, 26 martie 1908.
Deci, scopul pentru care tablele de piatră din chivotul original, făurit încă de pe vremea lui
Moise, trebuie să rămână ascunse mai departe, este acela de a fi prezentate sau arătate lumii întregi în
ziua cea mare a judecății. Este firesc acum să ne întrebăm despre ce judecată este vorba. Biblia ne
descoperă trei aşezări ale scaunelor de judecată: prima este judecata casei lui Dumnezeu, adică doar a
2
celor ce au luat numele lui Hristos asupra lor; este o judecată despre care am vorbit deja şi care priveşte
doar biserica lui Dumnezeu de-a lungul timpului; a început în 22 octombrie 1844 când înaintea barei de
judecată sunt prezentate cazurile celor morți în Hristos, potrivit tuturor celor scrise în cărțile cereşti,
după care va urma judecata celor vii, a celor ce vor constitui cei 144.000 sau biserica triumfătoare, o
judecată pe care am localizată deja la încheierea timpului de probă sau de har, vezi Daniel 8,14;
7,9.10.13, Maleahi 3,1, Matei 22,11; 25,10; 1Petru 4,17; a doua este judecata care se desfăşoară pe
parcursul mileniului, judecată care va fi adusă la îndeplinire de către to ți oamenii răscumpărați, ea fiind
o judecată care-i priveşte doar pe morții păcătoşi care nu vor moşteni împărăția cerului, ei trebuind să
moară veşnic; vezi 1Corinteni 6,2; Apocalipsa 20,1-6; a treia judecată prin care se are în vedere
primirea sentinței de către cei nelegiuiți, după ce aceştia sunt înviați şi l i se prezintă istoria vieții lor
precum şi modul cum prin alegerile lor l-au răstignit pe Isus mereu şi mereu, are loc la sfârşitul
mileniului, potrivit Apocalipsei 20,7-15.
Aşadar, ziua cea mare a judecății nu poate fi socotită judecata copiilor neprihăniți ai lui
Dumnezeu, întrucât în ziua aceea va fi judecată întreaga lume şi nu numai credincioşii lui Dumnezeu ca
o grupă distinctă de restul lumii. De asemenea, nu poate fi nici judecata care se desfăşoară în cadrul
mileniului, întrucât această judecată nu poate fi socotită ziua cea mare a judecății, din moment ce se
desfăşoară pe parcursul a o mie de ani literali. Aşa că a mai rămas judecata care se desfăşoară la
sfârşitul mileniului, când cei răi trebuie să-şi primească sentința sau răsplata - moartea veşnică. Prin
urmare, ziua cea mare a judecății este judecata de la sfârşitul mileniului când absolut întreaga lumea
nelegiuită va trebui să compare înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu, ca să-şi primească
sentința de condamnare la moarte în urma ve rificării minuțioase a raportului vieții lor şi a concluziilor
fără greş la care au ajuns sfinții neprihăniți şi răscumpărați ai lui Dumnezeu din cer.
"Când va avea loc judecata şi se vor deschide cărțile şi când fiecare om va fi judecat după
lucrurile scrise în cărți, tablele de piatră, ascunse de Dumnezeu până în ziua aceea, vor fi înfățişate
înaintea lumii ca fiind standardul neprihănirii. Atunci, oamenii vor vedea că cerința pentru mântuirea
lor este ascultarea de legea desăvârşită a lui Dumnezeu. Nimeni nu va găsi scuze pentru păcat. Oamenii
îşi vor primi sentința de condamnare la moarte sau vor primi viața, în funcție de principiile neprihănite
ale legii acesteia." Solii alese, vol. 1, cap. Vrăjmăşia lui Satana împotriva legii, ultimul paragraf.
Acum a devenit limpede faptul că tablele legii vor rămâne ascunse în chivotul original, în acea
peşteră bine tăinuită de Dumnezeu, până la sfârşitul mileniului, când trebuie scoase şi arătate "înaintea
lumii ca fiind standardul neprihănirii". De aceea ne spune Duhul Sfânt că aceste table de piatră trebuie
"arătate în ziua cea mare a judecății, exact aşa cum le -a scris El", când cazul fiecărui om va fi judecat
potrivit standardului neprihănirii, aşa cum este oglindit în cele două table de piatră, pe care au fost
săpate cele zece porunci. "Când va avea loc judecata şi se vor deschide cărțile şi când fiecare om va fi
judecat după lucrurile scrise în cărți, tablele de piatră, ascunse de Dumnezeu până în ziua aceea, vor fi
înfățişate înaintea lumii ca fiind standardul neprihănirii." Această judecată este cea care are loc în mod
sigur la sfârşitul mileniului după cum reiese şi din aceste texte biblice: "Apoi am văzut un scaun de
domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit
loc pentru ele. Şi am văzut pe morți, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte
cărți au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieții. Şi morții au fost judecați
după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea;
Moartea şi Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele
lui". Apocalipsa 20,11-13.
Este nevoie să fie scoase la iveală aceste table tocmai pentru ca întreaga lume nelegiuită să
poată "vedea că cerința pentru mântuirea lor este ascultarea de legea desăvârşită a lui Dumnezeu".
Oamenii nelegiuiți trebuie să înțeleagă în mod deplin de ce trebuie să moară pe vecie, de ce nu merită
cerul, de ce Dumnezeu nu poate face nimic pentru salvarea lor. De fapt, ei singuri vor realiza că
3
sentința lor de condamnare la moarte este absolut corectă, motiv pentru care văd că Dumnezeu nu are
nici o vină pentru pieirea lor. Abia acum realizează oamenii, care s-au lipsit singuri de posibilitatea
mântuirii, că adevăratul instigator la rebeliune şi la păcat, cel care i-a ținut orbi în fața apelurilor pline
de milă şi de dragoste a lui Dumnezeu, este Satana împotriva căruia întorc toate armele de război
făurite pentru distrugerea cetății, care la vremea aceea se află deja pe pământ.
Singurul lucru care poate să le aducă o conştientizare deplină a vinovă ției lor este doar
prezentarea standardului neprihănirii, adică a legii divine, prin cele două table de piatră ascunse cu grijă
încă din vremea lui Ieremia într-o peşteră pe care nimeni dintre oameni nu o va descoperi vreodată.
Acest lucru îl va face doar Dumnezeu la judecata lumii nelegiuite, adică în ziua cea mare a judecății ei
de la sfârşitul mileniului, o judecată care se ține pe pământul acesta înainte ca el împreună cu întregul
sistem solar să fie reînnoite, aşa cum au fost la creație.
"Întreaga lume nelegiuită este la bara de judecată a lui Dumnezeu, sub acuzația de înaltă trădare
față de guvernământul cerului. Ei nu au pe nimeni care să le apere cauza; n-au nici o scuză; şi se
pronunță asupra lor sentința morții veşnice.
Acum văd cu toții că plata păcatului este moartea, şi nu o libertate nobilă şi viața veşnică, ci sclavie,
ruină şi moarte. Cei nelegiuiți văd că s -au pierdut printr-o viață de răzvrătire. Când li s -a oferit
greutatea veşnică de slavă, au batjocorit-o; dar acum, cât de dorită li se pare. >Toate acestea<, strigă
sufletul pierdut, >le-aş fi putut avea; dar am ales să le îndepărtez de la mine. O, ce patimă ciudată. Am
schimbat pacea, fericirea şi onoarea pentru distrugere, ruşine şi disperare<. Toți văd că excluderea lor
din cer este dreaptă. Prin viața lor au declarat: >Nu vrem ca acest Om (Isus) să domnească peste noi<.
Ca într-o răpire, cei nelegiuiți au privit încoronarea Fiului lui Dumnezeu. Văd în mâinile Sale
tablele Legii divine, statutele pe care le-au disprețuit şi le -au călcat. Ei sunt martori ai izbucnirii de
uimire, de răpire şi de adorare a celor mântuiți; şi ca unda unei melodii se revarsă peste mulțimile din
afara Cetății exclamația tuturor, într-un glas: >Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne,
Dumnezeule, Atotputernice. Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor.< (Apocalipsa
15,3); şi, căzând cu fața la pământ, ei se închină Prințului vieții." Tragedia veacurilor, cap. Sfârşitul
luptei, par. 18-20.
Aşadar, tablele de piatră vor fi prezentate de Dumnezeu înaintea lumii nelegiuite în ziua cea
mare a judecății ei, şi nu mai înainte, adică la sfârşitul milen iului. Cu toate acestea, mai rămâne de
rezolvat o problemă care apare cu certitudine atunci când studentul serios şi profund al Scripturilor are
în vedere anumite evenimente care se petrec în timpul plăgii a şaptea, când este văzută în cer o mână
care ține cele două table ale legii. Dar, despre acest aspect foarte important voi vorbi în capitolul
următor, când Duhul Sfânt va face lumină şi va rezolva această problemă, căci pare că cele două table
de piatră sunt prezentate şi mai înainte de ziua cea mare a judecății.

4
 "ŞI TEMPLUL LUI DUMNEZEU, CARE ESTE ÎN CER, A FOST DESCHIS"

Este un fapt deja stabilit că cele două table de piatră pe care au fost scrise cele zece porunci vor
fi arătate întregii lumi, condamnate la moarte veşnică, în ziua cea mare a judecă ții, adică la sfârşitul
mileniului. Cu toate acestea, se poate ajunge repede la confuzie când se are în vedere declarația de mai
jos, în care se specifică lămurit că cele două table ale legii vor fi arătate celor nelegiuiți când are loc
plaga a şaptea, cu puțin timp înainte de apariția lui Isus Hristos pe norii cerului:
"Când aceste cuvinte de o încredere sfântă se înal ță către Dumnezeu, norii se dau la o parte şi se
vede cerul înstelat, nespus de glorios, în contrast cu firmamentul întunecat şi amenințător de partea
cealaltă. Slava cetății cereşti străbate prin porțile deschise. Apoi apare pe cer o mână care ține cele două
table de piatră închise ca o carte. Profetul spune: >Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci
Dumnezeu este Cel ce judecă< (Psalm 50,6). Această Lege sfântă, neprihănirea lui Dumnezeu care a
fost proclamată pe Sinai în mijlocul tunetelor şi al focului ca o călăuză a vie ții, este acum descoperită
oamenilor ca regulă de judecată. Mâna deschide tablele şi se văd preceptele Decalogului, parcă scrise
cu o pană de foc. Cuvintele sunt atât de clare, încât toți le pot citi. Memoria este trezită, întunericul
superstiției şi al rătăcirii este alungat de orice minte şi Cele Zece Cuvinte ale lui Dumnezeu, scurte,
cuprinzătoare şi autoritare, sunt aduse la cunoştința tuturor locuitorilor pământului." Tragedia
veacurilor, cap. Poporul lui Dumnezeu salvat, par. 12.
Într-adevăr, această declarație poate arunca în confuzie mintea credinciosului nedeprinsă cu o
înțelegere lămurită a adevărurilor Evangheliei veşnice, prin Duhul Sfânt, în urma unei cercetări
serioase a Cuvântului lui Dumnezeu. În primul rând, avem două momente diferite când tablele de piatră
sunt prezentate: unul, priveşte timpul de dinaintea apariției literale a lui Isus pe norii cerului, aşa cum
este zugrăvit în declarația de mai sus; iar celălalt, are în veder e ziua cea mare a judecății sau timpul
când toată lumea nelegiuită, la sfârşitul mileniului, după ce va fi înviat, stă înaintea tronului alb al lui
Hristos pentru a-şi primi răsplata - moartea veşnică.
Apoi, trebuie văzut că în ambele momente de timp sunt prezentate tablele de piatră. Acum,
întrebarea firească este aceasta: Sunt unele şi aceleaşi table de piatră sau nu? Pesemne pentru unii
această întrebare pare foarte curioasă, de vreme ce ştim că Dumnezeu a scris cele zece porunci doar pe
două table de piatră. Este adevărat, pe de altă parte, că El a scris de două ori cele zece porunci pe două
rânduri a câte două table de piatră, dar, aşa cum ştim, primul set al celor două table de piatră a fost spart
de Moise cu prilejul idolatriei de la muntele Sinai. Aşa că aceste table nu pot fi luate în calcul fiindcă
pur şi simplu au fost zdrobite. Cele care au fost puse în chivot până la urmă şi ascunse o dată cu
chivotul într-o peşteră pe care nici un om nu le va descoperi vreodată, sunt cel de-al doilea set primit de
Moise când a fost chemat pe munte a doua oară.
"Domnul a zis lui Moise: >Taie două table de piatră ca cele dintâi, şi Eu voi scrie pe ele
cuvintele care erau pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat...< Moise a tăiat două table de piatră ca şi
cele dintâi; s-a sculat dis-de-dimineață şi s -a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a
luat în mână cele două table de piatră...Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de
nopți. N -a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legământului,
cele Zece Porunci.Moise s-a coborât de pe muntele Sinai, cu cele două table ale mărturiei în mână.
Când se cobora de pe munte, nu ştia că pielea feței lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul." Exod
34,1.4.28.29.
Înainte de a răspunde concret la întrebarea de mai sus, ar fi bine să luăm seama la alte deosebiri
importante. Tablele de piatră care vor fi prezentate la sfârşitul mileniului, au ca scop să fie arătate lumii
5
întregi, pe când tablele de piatră din mâna care apare pe cer sunt înfățişate doar celor ce mai
supraviețuiesc în urma celor şapte plăgi, adică înaintea acelora care vor striga în cele din urmă stâncilor
să-i ascundă de fața Celui ce vine pe norii cerului. "Împărații pământului, domnitorii, căp itanii oştilor,
cei bogați şi cei puternici, toți robii şi toți oamenii slobozi s -au ascuns în peşteri şi în stâncile munților.
Şi ziceau munților şi stâncilor: >Cădeți peste noi şi ascundeți -ne de fața Celui ce şade pe scaunul de
domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?<"
Apocalipsa 6,15-17.
Ideea este că aceştia, puțini la număr, nu pot constitui lumea întreagă, adică toți oamenii
nelegiuiți care au trăit pe pământ, de la Cain şi până la ultimii dintre ei care alcătuiesc chiar grupul
celor despre care vorbeşte Apocalipsa 6, citată mai sus. "El va prezenta acele table de piatră ca să fie
mărturie pentru lumea întreagă împotriva nesocotirii poruncilor Lui şi împotriva închinării la un sabat
fals". The SDA Bible Commentary, vol. 1, pag. 1109. O altă deosebire vădită este aceea că tablele de
piatră descoperite la sfârşitul mileniului sunt prezentate în ziua cea mare a judecății ca standard al
neprihănirii, acelaşi standard pe care sfinții răscumpărați l-au întrunit la judecata lor, care se desfăşoară
de la 1844 încoace, până la sigilarea celor 144.000. Pe când tablele de piatră prezentate celor ce voiesc
să se ascundă de fața Aceluia care este gata să -şi facă apariția pe norii cerului, adică înaintea ac elor
nelegiuiți care trăiesc până la a doua venire a lui Hristos, sunt descoperite ca "regulă de judecată".
"Când va avea loc judecata şi se vor deschide cărțile şi când fiecare om va fi judecat după
lucrurile scrise în cărți, tablele de piatră, ascunse de Dumnezeu până în ziua aceea, vor fi înfățişate
înaintea lumii ca fiind standardul neprihănirii." Solii alese, vol. 1, cap. Vrăjmăşia lui Satana împotriva
legii, ultimul paragraf.
"Această Lege sfântă, neprihănirea lui Dumnezeu care a fost proclamată pe Sinai în mijlocul
tunetelor şi al focului ca o călăuză a vieții, este acum descoperită oamenilor ca regulă de judecată.
Mâna deschide tablele şi se văd preceptele Decalogului, parcă scrise cu o pană de foc." Tragedia
veacurilor, cap. Poporul lui Dumnezeu salvat, par. 12.
Trebuie să ştim că atunci când legea lui Dumnezeu este descoperită ca standard al neprihănirii,
acest lucru totdeauna se face numai în contextul desfăşurării judecă ții, niciodată în lipsa ei. Iar atunci
când legea lui Dumnezeu este prezentată oamenilor, puțini sau mulți, ca fiind regula de judecată, acest
lucru are loc totdeauna în lipsa desfăşurării de facto a judecății. Scopul este acela de a indica spre o
judecată viitoare care îi are în vedere doar pe aceia cărora le este prezentată ca o astfel de regulă.
Observați, vă rog, că în timp ce tablele legii, la sfârşitul mileniului, sunt înfățişate lumii întregi pe
fondul zilei celei mari a judecății, celelalte table ale legii, dinaintea celei de a doua veniri, sunt
prezentate puținilor nelegiuiți care apucă să vadă venirea literală a lui Isus, doar pe fondul cataclismului
plăgii a şaptea, care într-un fel este o judecată, dar nu este cea în care sunt cercetate rapoartele vieții
tuturor nelegiuiților, cercetare care are loc doar în cadrul mileniul ui, în lipsa acestora. Adică nu este
judecata pentru care va fi necesară prezentarea tablelor de piatră din chivotul ascuns, descoperite la
sfârşitul mileniului.
O altă deosebire foarte importantă este legată de modul în care sunt descoperite tablele de
piatră. În vreme ce, la sfârşitul mileniului, cele două table de piatră sunt văzute în mâinile lui Isus cel
încoronat chiar de către Moise-Gabriel, celelalte table de piatră, prezentate chiar înainte de venirea lui
Isus, sunt văzute ca fiind ținute doar de o mână, fără să se vadă persoana celui care le ține, ceea ce
înseamnă că aici avem de-a face cu o reprezentare a unei realități cereşti. Înțelegerea acestei deosebiri
este aceasta: tabloul prezentat la sfârşitul mileniului este unul viu, real, văzut şi perceput de către toți
ochii tuturor celor răi înviați, pe când tabloul prezentat prin acea mână este menit să descrie doar o
realitate tuturor celor ce îşi aşteaptă sfârşitul, legată de importanța legii lui Dumnezeu pe care au călcat -
o în picioare, şi mai ales a Sabatului poruncii a patra, căci chiar acesta este scopul principal al înfățişării
printr-o mână a celor două table de piatră, lege care le-a fost prezentată în timpul de har dar şi după
6
aceea, o realitate care are drept scop să le trezească memoria pentru a risipi întunericul superstiției şi al
rătăcirii. Aşadar, menirea acelei mâini prezentate este aceea de a trezi mintea lipsită de prezen ța
Duhului Sfânt a acelora care şi-au bătut joc de legea lui Dumnezeu, anulând-o prin edictul duminical
susținut de icoana fiarei. (Puteți face legătura cu mâna care a apărut în timpul ospățului dat de Belşațar,
în Babilon, când a profanat vasele de la templu.) Abia acum îşi dau seama că va fi regula de judecată
pentru toate cazurile lor, la judecata din timpul mileniului, şi că trebuie să răspundă pentru toate faptele
lor. Trebuie să reținem, deci, că aceste table ale legii le sunt arătate doar pentru a le trezi mintea în
legătură cu importanța principiilor legii lui Dumnezeu, şi -atât.
Acum, a sosit timpul să răspundem la întrebarea mai sus pusă: "Sunt unele şi aceleaşi table de
piatră sau nu?" Dacă ar fi unele şi aceleaşi table de piatră, ar însemna că Duhul lui Dumnezeu nu este
consecvent, fiindcă nu ne poate spune că ele vor fi descoperite abia la sfârşitul mileniului, dar totodată
sunt arătate puțin timp şi celor ce vor muri chiar la vremea celei de a doua veniri a lui Isus. Fie una, fie
alta, dar în nici un caz amândouă odată. Adevărul este unul singur, şi anume tablele de piatră
descoperite sau prezentate în ziua cea mare a judecății sunt aceleaşi table de piatră pe care Moise le-a
pus în chivotul care urma să fie ascuns în vremea lui Ieremia de babilonieni, ca să nu fie capturat. Iar
tablele de piatră ținute doar de acea mână, care culminează cu venirea lui Isus a doua oară pe norii
cerului, indică spre marele original ceresc.
Tablele de piatră înmânate lui Moise pe muntele Sinai nu sunt decât copia marelui original
ceresc. Iată cum este atestat acest adevăr indubitabil tocmai în Sfintele Scripturi: "Şi Templul lui
Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Şi au
fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare". Apocalipsa 11,19. Aceasta este
o profeție care -şi va găsi împlinirea exact în timpul de dinaintea venirii lui Hristos, a doua oară, în
timpul plăgii a şaptea. Profeția este foarte clară întrucât chiar ea ne spune când are loc acest eveniment
al deschiderii templului din cer unde se vede chivotul în care se află tablele originale. Ea se împlineşte
atunci când au loc "fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare". Se ştie că plaga
a şaptea are de-a face cu un mare cutremur de pământ şi cu o grindină mare. "Al şaptelea a vărsat
potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: >S-a
isprăvit.< Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare,
cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare... O grindină mare, ale cărei boabe
cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu, din pricina
urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare." Apocalipsa 16,17.18.21.
În momentul când glasul lui Isus anunță cuvintele sole mne: "S-a isprăvit.", templul din cer se
deschide şi se vede chivotul legământului. Apoi, apare mâna care ține marele original al legii divine,
reprezentat prin cele două table de piatră pe care ochii celor răi le văd, trezindu-i la realitate.
"În mijlocul cerurilor dezlănțuite este un spațiu luminat de o slavă de nedescris, de unde se aude
glasul lui Dumnezeu ca sunetul multor ape, zicând: >S-a isprăvit< (Apocalipsa 16,17).
Glasul acela zguduie cerul şi pământul. Urmează un cutremur puternic, >un cutremur atât de puternic şi
mare cum n-a fost de când sunt oamenii pe pământ< (Apocalipsa 16,17.18)...
Slava cetății cereşti străbate prin porțile deschise. Apoi apare pe cer o mână care ține cele două table de
piatră închise ca o carte." Tragedia veacurilor, cap. Poporul lui Dumnezeu salvat, par. 5, 6, 12.
Este foarte interesant cum reprezintă sau ilustrează Dumnezeu realitatea cerească. Trebuie să
pornim de la gândul că este imposibil de descris realitatea cerească, aşa cum este ea, în limbajul
omenesc limitat, slab şi păcătos. Dar, cu toate acestea, pentru a ne ajuta să înțelegem ce se petrece în
cer, în favoarea omului păcătos, Dumnezeu a ales să reprezinte, să înfățişeze realitatea lucrării lui Isus
printr-un templu, nişte încăperi, un chivot, un sfeşnic şi chiar două table de piatră, ce trebuie să arate
către realitatea indiscutabilă a legii divine. Limbajul Bibliei este unul omenesc, prin urmare ceea ce ne
interesează este totdeauna mesajul divin care este îmbrăcat prin nişte cuvinte pur omeneşti, singurul
7
prin care Dumnezeu putea încerca să ne descrie oarecum realitatea cerească. El nu face altceva decât să
o transpună cumva în limba noastră, într-un fel în care mintea umană să fie capabilă să priceapă corect
mesajul divin. Însă, realitatea cerească este cu mult mai mult decât o descriu cuvintele omeneşti, ea
practic nu poate fi cuprinsă pe de-a-ntregul în limbajul nostru.
Ce vrea să însemne că tablele de piatră văzute în mâna cerească sunt marele original ceresc?
Există cu adevărat un chivot, adică o ladă de lemn în cer peste care se află scaunul de domnie al lui
Dumnezeu, iar în acel chivot se află două table de piatră? E posibil aşa ceva? Sau Inspira ția divină
foloseşte doar un limbaj cu care omul trebuie să fie familiarizat, potrivit Vechiului Testament, pentru a-
i transmite ceva legat de realitatea cerească?
Iată ce ne spune Duhul Sfânt cu privire la marele original ceresc al legii lui Dumnezeu: "Vă
atrag atenția să nu puneți influența voastră împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Legea aceasta este
exact aşa cum a scris-o Iahweh în templul din cer. Poate că omul o calcă aici jos, însă originalul este
păstrat în chivotul din ceruri, iar pe capacul acestui chivot, exact deasupra legii, este scaunul harului.
Isus stă tocmai acolo înaintea acestui chivot pentru a mijloci pentru om". Manuscript 6a, 1886.
Cuvintele din declarația de mai sus au menirea să ne transmită ceva despre realitatea cerească
legată de legea lui Dumnezeu şi de lucrarea lui Isus. Mulți, însă, înțeleg acest cuvinte strict literal,
înțelegere care aduce cu sine foarte multă confuzie. De fapt, limbajul păstrează forma de exprimare
biblică a profeților inspirați. Bunăoară, Ioan vizionarul este luat în viziune şi i se arată realitatea
cerească dar prin prisma tabloului caracteristic templului din Vechiul Testament. El nu face nimic
altceva apoi decât să descrie exact ceea ce a văzut şi nimic mai mult. Mulți credincioşi, însă, iau
cuvintele următoare în mod literal, ajungându-se astfel la mari neajunsuri şi chiar la lepădarea
adevărului: "Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul
legământului Său în Templul Său". Apocalipsa 11,19.
Nu vreau să discutăm acum despre templul din cer, căci am rezervate alte episoade legate de
acest subiect. Mulți se întreabă dacă există sa u nu în realitate o structură fizică, un templu în cer,
asemănător celui de pe vremea lui Solomon. Răspunsul la această întrebare legitimă va veni la timpul
potrivit. Ceea ce trebuie să observăm este că între limbajul folosit de Ioan şi cel folosit de Ellen White,
în ce priveşte mesajul, nu există nici un fel de deosebire. Aşa că amândoi se referă la una şi aceeaşi
realitate divină legată de legea lui Dumnezeu. Amândurora li s-a arătat în viziune un templu ceresc
înăuntrul căruia se află două încăperi, iar în ultima, numită şi sfânta sfintelor sau locul preasfânt, un
chivot în interiorul căruia se află două table de piatră.
Ceea ce doreşte de fapt să ne transmită Dumnezeu prin cei doi profeți este că realitatea cerească
legată de existența unei legi este reprezentată prin două table de piatră, în cazul pe care-l discutăm noi
acum, asta pentru motivul de a întări şi mai mult mesajul transmis de Dumnezeu prin cele ce au
caracterizat templul şi conținutul lui în timpul Vechiului Testament. Prin templul vechi -testamentar
trebuie să vedem şi să înțelegem încercarea reuşită a lui Dumnezeu de a reprezenta realitatea cerească
într-un fel care să o facă de înțeles sau care să o aducă pe înțelesul oricărei minți omeneşti degradate de
păcat.
Ar trebui să fie clar pentru orice minte pătrunzătoare că dacă în cer s-ar afla un chivot real, din
lemn de salcâm sau din orice alt lemn, chiar şi necunoscut nouă, în care se află două table de piatră,
atunci în ce mod s-ar justifica sub scaunul de domnie al lui Dumnezeu două table de piatră pe care sunt
inscripționate zece porunci, care, după cum am văzut în alte episoade când am vorbit despre legea
libertății, privesc, după modul lor de exprimare, doar pe locuitorii acestui pământ? La ce i -ar trebui lui
Dumnezeu două table de piatră, câtă vreme ne spune că intenția Sa cu orice făptură este ca principiile
legii Sale să se găsească în inima lor.
Mai mult decât atât, de ce ar ascunde Dumnezeu două table de piatră într-un chivot, fără să aibă
intenția de a le face cunoscute îngerilor, c ă ci despre ei se spune într-un mod foarte clar că nici măcar nu
8
se gândiseră cu privire la realitatea existenței unei legi scrise, atunci când Lucifer s -a răzvrătit.?
"Atunci când Satana s-a răzvrătit împotriva Legii lui Iehova, ideea că există o Lege a apărut înaintea
îngerilor ca ceva la care aproape nu se gândiseră. În lucrarea lor, îngerii nu se purtau ca servi, ci ca fii.
Între ei şi Creatorul lor este o unire desăvârşită. Ascultarea nu este o muncă grea pentru ei. Iubirea față
de Dumnezeu face din serviciul lor o bucurie." Cugetări de pe Muntele Fericirilor, cap. Rugăciunea
Domnului, subcap. facă.se voia Ta, par. 2.
De ce nu se gândiseră îngerii la aşa ceva? Pentru că neprihănirea legii, principiile ei vii
caracterizau şi modelau întreaga lor viață, caracterul lor, fiindcă ei "se purtau... ca fii". Iubirea față de
Dumnezeu era caracteristica întregii lor vieți şi slujiri, ea însăşi fiind chiar legea lui Dumnezeu trăită.
De aceea spune apostolul Pavel că legea lui Dumnezeu este pentru cel păcătos, nu pentru cel neprihănit.
Legea scrisă a apărut ca o necesitate din pricina călcărilor de lege, spune el mai departe. "Atunci pentru
ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină >Sămânța<
căreia îi fusese făcută făgăduința; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor." Galateni 3,19.
"Căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei
nelegiuiți şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necurați, pentru ucigăto rii de tată şi ucigătorii de mamă,
pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiți, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei
mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învă țăturii sănătoase." 1Timotei
1,9.10.
Legea scrisă s-a ivit doar ca o necesitate, şi este, potrivit lui Pavel, doar pentru cei nelegiuiți şi
păcătoşi, deci cu atât mai mult nu ar avea ce să caute o lege scrisă în cer, şi pe două table de piatră pe
deasupra. Dar, asta nu înseamnă că legea lui Dumnezeu nu există. Ea există şi este scrisă, întipărită în
ființa, în mintea, în caracterul tuturor ființelor inteligente necăzute în păcat, ca şi în inima credincioşilor
născuți din nou. Nici unii din această categorie de ființe nu au nevoie de o lege scrisă. Princ ipiile legii
lui Dumnezeu sunt o reflectare a vieții divine, întrucât legea lui Dumnezeu nu poate fi despărțită de
viața lui Dumnezeu. Când o primim în dar, primim şi principiile legii lui Dumnezeu. "Legea este o
expresie a gândului lui Dumnezeu. Când o primim în Hristos, ea ajunge să fie gândul nostru. Ea ne
ridică mai presus de puterea dorințelor şi înclinațiilor fireşti, mai presus de ispitele care duc la păcat."
Selected Messages, vol. 1, pag. 235.
Adevărul este că în cer nu există o cutie, un chivot în care se află două table de piatră, cu atât
mai mult cu cât legea lui Dumnezeu este subliniată doar de două mari principii, cele zece fiind de fapt o
extensie a acestor două principii: să iubeşti pe Dumnezeu şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însu ți .
Cele zece porunci privesc pe oamenii păcătoşi într-un mod în care Dumnezeu să poată veni în ajutorul
lor, prin faptul că, prin aceste zece precepte, se urmărea ca păcatul lor să poată fi descoperit şi numit cu
numele lui adevărat. Atunci, ce doreşte să ne transmită Duhul Sfânt printr-un asemenea limbaj? Doreşte
să ne vorbească despre realitatea cerească, a unei legi care reprezintă conduita fiecărei ființe inteligente
şi care, pe deasupra, se află la temelia guvernării lui Dumnezeu. Această realitate este zugrăvită de
Dumnezeu prin profeția din Apocalipsa 11,19, când profetului i se arată un templu şi chivotul
legământului. Şi exact aceeaşi realitate este zugrăvită de Duhul Sfânt, aproape în aceleaşi cuvinte, când
profetul Ellen White vorbeşte despre originalul ceresc al legii lui Dumnezeu.
Nu trebuie să ne împiedicăm de limbaj, căci dacă ar trebui să-l înțelegem strict literal, atunci am
avea grave probleme întrucât în cele din urmă apostolul Ioan vede că în cetatea cerească nu există în
realitate nici un templu, deşi mai înainte vorbea despre un templu ceresc. Despre acest adevăr
extraordinar voi scrie într-un alt capitol. Ideea pe care doresc să o reținem şi care trebuie să fie ca un
principiu de călăuzire pentru orice student serios al Scripturilor, este că un astfel de limbaj omenesc
face trimitere către o realitate cerească ce nu putea fi făcută în țeleasă altfel pentru mintea omenească,
asta însemnând că ceea ce contează e mesajul pe care acest limbaj ni-l transmite. Nu cuvintele, ci
mesajul este important. Dumnezeu a intrat practic în limitele omului pentru a-l ajuta să înțeleagă cât de
9
cât o realitate divină sau ce face Dumnezeu pentru el în starea lui păcătoasă. Acest lucru este adevărat
cu privire la templu, la chivot, la cele două table de piatră, la sfeşnic, la altarul tămâierii, etc.
Să ne întoarcem acum la profeția noastră. Cele două table de piatră prezentate celor nelegiuiți
chiar înainte de apariția lui Hristos reprezintă originalul ceresc, căci cum altfel ar putea Dumnezeu să-i
trezească pe aceştia dacă nu printr-un tablou viu, asemenea unei viziuni, dar care nu se petrece în
minte, ci chiar în realitate, în care legea divină este reprezentată sau înfă țişată prin două table de piatră,
table care trimit mintea lor la cele două table de piatră din chivotul legământului de pe vremea lui
Moise. Legea aceea despre care au râs când le-a fost proclamată în timpul marii avertizări mondiale,
scrisă pe două table de piatră, şi pusă în chivotul legământului, le apare acum reprezentată tot prin două
table de piatră, pentru că exact asta este realitatea despre care vorbesc Scripturile Vechiului şi Noului
Testament. Mulți, prea mulți de -a lungul veacurilor au desconsiderat-o susținând că legea a fost
desființată prin moartea Mântuitorului, iar acum ei trebuie să stea exact în fața acestei legi arătate sub
forma a doua table de piatră, ținute de un cap de mână.
"Când se va deschide templul lui Dumnezeu din cer, ce timp de triumf va fi acesta pentru cei
care au fost credincioşi şi sinceri. În templu se va vedea chivotul mărturiei în care au fost aşezate cele
două table de piatră, pe care este scrisă legea lui Dumnezeu. Aceste table de piatră vor fi scoase din
ascunzătoarea lor, şi pe ele se vor vedea cele zece porunci scrise cu degetul lui Dumnezeu. Aceste table
de piatră, care acum se găsesc în chivotul mărturiei, vor fi o dovadă convingătoare cu privire la
adevărul şi obligativitatea cerințelor legii lui Dumnezeu." The SDA Bible Commentary, vol. 7, pag.
972.
Această declarație este o detaliere a profeției din Apocalipsa 11,19. Limbajul păstrează
caracteristicile celui folosit în Biblie. Aici este descrisă aceeaşi realitate divină legată de importan ța
legii lui Dumnezeu, care este văzută sub forma a două table de piatră şi care, de asemenea, este pusă în
"ascunzătoarea" ei, adică în acel chivot ceresc. Adevărul transmis de Dumnezeu este următorul: atunci
când templul din cer este deschis şi se vede chivotul mărturiei, prin aceasta ni se face cunoscut că a luat
sfârşit lucrarea lui Hristos în toate privințele, că rea litatea cerească reprezentată printr-un templu îşi
găseşte împlinirea în tot ce a făcut Hristos pentru oameni şi prin oameni plini de principiile legii sfinte,
lege care rămâne mai departe fundamentul vieții şi existenței ființelor create precum şi a guvernării lui
Dumnezeu, fiind totodată şi oglindirea caracterului plin de slavă al lui Dumnezeu.
Aşadar, putem conchide că tablele de piatră din mâna care apare pe cer înfă țişează o realitate
cerească vie despre care vorbeau şi tablele de piatră din chivotul mărturiei, ce vor fi descoperite la
sfârşitul mileniului. Această realitate cerească, referitoare la legea lui Dumnezeu, este înfățişată pur şi
simplu printr-o mână care ține două table de piatră. Din acest motiv, ele pot fi socotite ca fiind marele
original ceresc, copia lor fiind tablele de piatră ale lui Moise.

Marius Dan

10