Noua medicina germana -

o revolutie in medicina
Pe 18 august 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea
internist sef la clinica oncologica a Universitatii din Munchen, Germania,
a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in
decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat
cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a
suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura
directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa
experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul
pacientilor sai de cancer. A descoperit foarte curand ca, la fel ca el, toti
bolnavii de cancer pe care ii stia au trecut prin experiente extrem de
stresante inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea
conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase
studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte boli sunt foarte des
precedate de un eveniment traumatizant.
Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind
ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate prin creier, a
analizat tomografiile pacientilor sai si le-a confruntat cu istoricul lor
medical. Dr. Hamer a descoperit astfel ca orice boala, nu numai cancerul,
este controlata printr-o zona din creier ce ii corespunde in mod specific
si este legata, in mod particular, de un conflict-soc psiho-emotional
perfect identificabil. Astfel a aparut paradigma revolutionara a Noii
Medicine Germane, care nu numai ca le explica in mod demonstrabil
bolnavilor de cancer cauzele reale ale bolii lor, dar le ofera si o sansa
reala de vindecare, fara mutilare si otravire prin asa-zisele tratamente
chirurgicale, radioterapice si chimioterapice...
Rezultatul cercetarilor lui Hamer se constituie intr-o diagrama stiintifica,
ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu
organele si tesuturile intregului organism uman.
Dr. Hamer a denumit descoperirile sale "Cele 5 Legi Biologice ale Noii
Medicine", datorita faptului ca aceste legi biologice, valabile in cazul
oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii
cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii.
[Ca raspuns la numarul crescand ale interpretarilor gresite ale descoperirilor sale si pentru a pastra
integritatea si autenticitatea muncii sale stiintifice, Dr. Hamer si-a protejat in mod legal materialele de
cercetare, sub numele de German New Medicine (GNM - Noua Medicina Germana)].
In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la
Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze
post-doctorale. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze
cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta
este un caz fara precedent in istoria universitara.
In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale,
in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici
independenti, cat si de asociatii profesionale. La scurt timp dupa ce Dr.
Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la
descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau
la Clinica Universitara.
In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau
dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala, pe
motiv ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard. Cu
toate acestea, el era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit
sa-si extinda descoperirile practic la orice boala cunoscuta de medicina.
Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre
autoritatile germane si de catre cele franceze si chiar incarcerat o
perioada.
Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua
cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a "Noii
Medicine Germane". Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a
Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor
din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile
revolutionare ale Dr. Hamer.

BOLILE AU LA ORIGINE
UN SOC PSIHO-EMOTIONAL,
CARE SE REFLECTA MAI INTAI
LA NIVELUL CREIERULUI
Dr. Hamer a stabilit ca:
"orice boala este cauzata de un soc emotional,
care surprinde individul total nepregatit"
(Prima Lege Biologica).
In onoarea fiului sau, Dr. Hamer a denumit acest incident stresant:
Dirk Hamer Syndrome, sau DHS.
Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si
determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de
perceptiile personale, de valorile si credintele personale.
Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci el se
propaga si la nivel biologic si trebuie inteles in contextul evolutiei
noastre personale.
Animalele experimenteaza aceste socuri cu consecinte biologice, in urma
pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a
separarii de partener sau de grup, a unei amenintari neasteptate, a unei
perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de "pierdere a
teritoriului", atunci cand isi pierde - pe neasteptate - casa sau locul de
munca.
Pentru o femeie, un soc conflictual "in camin", poate fi o grija pentru
binele unuia dintre membrii familiei.
Un soc conflictual de tipul "abandonului", poate fi declansat de un divort
neprevazut sau de o spitalizare de urgenta.
Copiii sufera deseori un soc conflictual "de separare", atunci cand mama
se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr.
Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona
specifica, predeterminata, din creier, cauzand o leziune, care este vizibila
pe tomografie ca un set clar de inele concentrice
(in 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin
de la o proasta functionare a aparaturii).
Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul catre organul
corespondent, care, la randul lui, raspunde cu o modificare maladiva
specifica, ce poate fi anticipata.
Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite
zone ale creierului, este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare
parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile
conflicte sau amenintari.
In timp ce "vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) corespunde
unor "programari” legate de supravietuire, care corespund respiratiei,
hranirii sau reproducerii, "noul creier" (creierul mare) este "codat” cu
teme mult mai avansate, precum cele legate de autoapreciere, increderea
si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale Dr. Hamer, sunt strans legate de embriologie,
pentru ca, indiferent de felul in care organismul raspunde unui conflict -
fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin
dereglarea functionarii - toate acestea sunt corelate cu stratul embrionic
al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral
corespondent (A treia Lege Biologica).
GNM "Ontogenetic System of Tumors" (Sistemul Ortogenetic al
tumorilor) ilustreaza ca organele controlate de "vechiul creier", care
deriva din endoderm sau organele ce deriva din mezoderm, precum
plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei,
pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza
intotdeauna proliferare celulara, imediat dupa ce conflictul corespondent
se reflecta la nivelul creierului. Tumorile acestor organe, se dezvolta
exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).
Sa luam exemplul cancerului de plaman:
conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman, este un soc de tipul
"frica de moarte", deoarece, in termeni bio-fiziologici, frica de moarte
este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat
fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia,
incep instantaneu sa se multiplice, formand o tumoare pulmonara.
Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor
pulmonare NU este un proces fara rost, ci serveste unui scop
biologic foarte bine definit si anume sa creasca capacitatea
pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale
organismului. Analiza tomografiilor intreprinsa de Dr. Hamer
demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer la plamani, prezinta
o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din
creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total
neasteptat, de tipul "frica de moarte", inaintea declansarii cancerului.
In majoritatea cazurilor, teama de moarte a fost declansata de socul unui
diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.
Cancerul la san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer,
este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul
"mama-copil" sau "probleme cu partenerul".
Aceste tipuri de conflicte, impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona
care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi
un conflict de tipul mama-copil, daca isi face foarte multe griji, atunci
cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe
durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare
continua sa se multiplice, formand o tumora. Scopul tainic al
proliferarii celulare, este acela de a mari capacitatea de
lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de
vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea
animala, se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si
dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si
atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din
cauza grijilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are
probleme, a unui partener bolnav, sau de grija unui prieten cu
probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san, este valabil
pentru orice alt tip de cancer, ce isi are originea in "vechiul creier".
Fiecare tip de cancer, este declansat de un conflict, de un soc
specific care activeaza un "program biologic precis" (A Cincea
Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuințele
functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru
fiecare tip de conflict, exista o zona cerebrala specifica ce coordoneaza
acest program de urgenta.
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe
durata fazei active a conflictului soc, situatia este opusa in cazul
organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce
corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele,
nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele
coronariene, canalele de alaptare, etc.) isi au originea in ectoderm sau in
mezodermul noului creier. In momentul producerii conflictului-soc,
tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund
prin degenerare celulara. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor,
osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt
situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare
emotionala de stres, relationata cu conflictele-soc corespondente. Asa
cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o
semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult
mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona
mai tanara a creierului, cortextul cerebral. Conflictul biologic ce
corespunde tesutului canalelor de lactatie, este unul de tip ”conflict de
separare”, rezultat al unei experiente de tipul "copilul meu (sau
partenerul meu) mi-a fost luat de la san”.
O femela din lumea animala, sufera un astfel de conflict atunci cand
puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict
soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei
reactii, este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel
incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se
congestioneze sanul. Creierul fiecarei femei este programat cu acest
gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat,
biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc
cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a
conflictului-soc, nu exista practic niciun simptom, cu exceptia unor
ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

CELE DOUA FAZE ALE ORICAREI BOLI

Dr. Hamer a descoperit, de asemenea, ca orice conflict si orice boala are
si o rezolvare, iar desfasurarea oricarei boli are loc in doua faze.
(A Doua Lege Biologica). In timpul primei faze, a conflictului activ (si
anume, atata timp cat conflictul persista), intregul organism se
orienteaza spre a face fata conflictului. In timp ce la nivel fizic au loc
dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom
se confrunta, de asemenea, cu situatii neasteptate. Comutata intr-o faza
de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupata de continutul
conflictului. Tulburarile somnului si lipsa apetitului, sunt simptome
specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea
atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus,
constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului.
Faza activa a conflictului este denumita si "faza rece". Deoarece pe
perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele
specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special
mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor
depinde, in mod natural, de intensitatea si impactul socului conflictual.
Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi
fatale!
Dr. Hamer a demonstrat, fara nicio indoiala, ca organismul nu poate
muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri, ca
rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu
blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in niciun caz
celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea.
In Noua Medicina Germana, distinctia dintre cancerul malign
si cel benign nu are nicio valoare.
Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcării
tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara,
ce a depasit o anumita limita, care e fixata in mod complet arbitrar!
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului,
aceasta se petrece, de obicei, din cauza pierderii de energie, a slabirii
exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale. De cele
mai multe ori, este vorba de impactul emotional devastator al unui
diagnostic sau al unei prognoze negative, de genul:
"Mai ai doar sase luni de trait!",
impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de
disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta
lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma
unui proces agonizant, proces pe care "tratamentele" conventionale
pentru cancer nu fac decat sa il accelereze.
Daca pacientul nu a facut niciun tratament de cancer (in
special chimioterapie sau radioterapie), NGM are o rata de
succes de 95 pana la 98%. Este o ironie a sortii ca aceste statistici ale
succeselor remarcabile ale Dr. Hamer, au fost date chiar de autoritati.
Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi
medicale, fara a avea licenta medicala (ridicata abuziv), pentru trei
persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un
procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului ca, dupa
5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca
in viata. In cazul tratamentelor conventionale, prin chimioterapie si
radioterapie (iradiere), cifra aceasta este dezastruos de mica, adica doar
3-5% dintre pacienti mai raman in viata dupa 5 ani.
Conform declaratiilor epidemiologului si biostasticianului Dr. Ulrich
Abel (Germania):
"Rata de succes a majoritatii chimioterapiilor este jalnică! Nu exista
nicio dovada stiintifica, referitoare la capacitatea tratamentului prin
chimioterapie, de a mari in mod apreciabil durata de viata a
pacientilor, care sufera chiar de cele mai comune forme de cancer
organic. Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate
pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta
o totala desertaciune stiintifica.”
(Revista stiintifica "The Lanceta€œ, 1991).
FIINTA UMANA SE VINDECA SINGURA
Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale, reprezinta
inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul
nostru se comuta imediat in regimul de reparare si refacere,
programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul
nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar
suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din
pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari
organismului, sunt esentiale in perioada de vindecare. A doua
faza este denumita "faza calda" si in aceasta perioada, vasele de sange se
maresc, incalzind extremitatile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului, se produce o transformare la nivelul
organelor:
proliferarea celulara (vechiul creier este legat de controlul cresterii
tumorale) si distrugerea celulara (creierul noueste legat de controlul
degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de
reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in
timpul fazei active a conflictului, este acum regenerata si refacuta cu
celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential
dureroase, cauzate de edeme, care protejeaza tesutul pe durata
vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt:
hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt
implicate) si inflamatii.
Exemple de boli, care apar doar in procesele de artrita, ateroscleroza,
disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si
infectii (vezi mai jos).
Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia
standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala
interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care
se vindeca, drept tumoare maligna.
In NGM, distingem, la fel, doua tipuri de tumori.
Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt
clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin
si prin care sunt controlate.
Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a
conflictului-soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile de
ficat, tumorile uterului, tumorile de prostata, etc.) si cele care apar in
timpul procesului natural de vindecare.
In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea
tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment
ce proliferarea celulara se opreste de indata ce tesutul este
reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul
non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si
laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si
fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul
de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a
conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, la sfarsitul
procesului de vindecare.
Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra, de
asemenea, in aceasta categorie. In timp ce un cancer de san este un
indicator ca femeia este in faza activa a conflictului de tip ”grija”, un
cancer in situ este un semn pozitiv, ca problema asociata
conflictului de separare a fost rezolvata. O femeie nu face un
cancer de san fara motiv! Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact la
sanul stang nu este o coincidenta.
IMPORTANTA LATERALITATII NOASTRE
BIOLOGICE
Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea determina daca o boala, precum
este cancerul, se dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului.
Aceasta este regula:
o persoana dreptace,
raspunde cu partea stanga a organismului, la un conflict cu mama sa sau
cu copilul său, si cu partea dreapta, la un conflict cu tatal sau partenerul,
fratii, rudele, prietenii, colegii, etc..
Pentru stangaci, este invers.
Exista intotdeauna o relatie inversa intre emisferele cerebrale si partile
organismului, in sensul ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea
amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a trupului.
Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastra biologica, este sa
batem din palme. Palma pe care o tinem deasupra, indica daca suntem
stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer la sanul drept, un chist ovarian la
ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau
amandoua), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac
cerebral), ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci cand
conflictul originar a avut loc.
In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale),
statutul hormonal trebuie, de asemenea, luat in calcul, pentru o evaluare
precisa.

ROLUL BENEFIC AL MICROBILOR

Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer, este acela al rolului microbilor
pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, el a descoperit ca
microbii, precum ciupercile, bacteriile si virusii, sunt activi doar pe
durata procesului de vindecare, iar maniera in care ei opereaza, este in
deplina concordanta cu logica evolutiva. (A Patra Lege Biologica).
Bacteriile tuberculozei, spre exemplu, populeaza doar tesuturile
controlate de creierul vechi. Functia lor, pe timpul procesului de
vindecare, este de a descompune tumorile care nu-si mai au
rostul:
tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la
prostata, tumorile la uter, tumorile la san, melanoamele si
mesothelioma.
Bacteriile tuberculozei, sunt esentiale pentru descompunerea
constructiilor celulare, ce au proliferat cu un anumit scop biologic, in
timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt
disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice sau in
urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra corespunzator. Ca
urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la
un control de rutina, ele pot fi diagnosticate ca si cancer si noi conflicte
potentiale pot aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome.
Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta
perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun
tumorile, ce conțin celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt
implicati in procesul de vindecare a tesuturilor coordonate exclusiv de
cortexul cerebral (ex: bronhiile, membrana nazala, mucoasa stomacala,
mucoasa canalelor biliare si epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul,
gripa si gripa stomacala, indica faptul ca procese virulente, naturale, de
vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusilor, Dr. Hamer
prefera sa vorbeasca de virusi ipotetici, din cauza ca, in ultimul timp,
existenta virusilor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta
cu descoperirile initiale ale Dr. Hamer, care evidentiau faptul ca
procesele de reconstructie si regenerare ale tesuturilor necrozate sau
ulcerate, au totusi loc chiar si in absenta virusilor specifici tesuturilor
respective.
Dilema in care se gaseste medicina conventionala, este aceea ca esueaza
in a recunoaste tiparul de evolutie in doua faze a fiecarei boli, prima faza,
aceea a conflictului activ, fiind in mod obisnuit scapata din vedere. Din
moment ce microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar activitatea
acestora este in mod normal acompaniata de inflamatii, febra, puroi,
supurari si dureri, microbii sunt considerati raufacatori si cauza a bolilor
infectioase.

Dar microbii nu provoaca boli!

Pana la urma, organismul nostru este cel care "angajează
microbii, pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii
pot fi, bineinteles, transmisi, dar ei raman inofensivi, pana in
momentul in care persoana este in faza de vindecare a
aceluiasi tip de conflict.

TEORIA METASTAZELOR -
O SIMPLA FICTIUNE ACADEMICA
Bazandu-se pe GNM, "Sistemul Ontogenetic al tumorilor", teoria vast
raspandita a metastazelor, care sugereaza ca celulele canceroase
migreaza prin vasele de sange si limfa, cauzand tumori si in alte locuri,
este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele, in
general, si celulele canceroase, in mod special, nu isi pot schimba, sub
nici o forma, structura lor histologica si nici nu pot trece de bariera
bacteriana. De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare,
care este de origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a
creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se
poate transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mezoderma si
este controlata de cortexul cerebral, celulă care se deterioreaza in timpul
fazei active a conflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariul
conform caruia cancerul pulmonar metastazeaza la oase, celulele
cancerului pulmonar creaza, de fapt, un gol (descompunere celulara! -
reversul cancerului) in anumite oase din organism.
Trebuie, de asemenea, sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori
se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu, de la uter la cervix.
Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci
scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase?
De ce nu sunt atunci gasite o multitudine de tumori in peretii vaselor de
sange ai pacientilor bolnavi de cancer?
Pe 19 august 2004, ziarul canadian „Globe and Mail”, a publicat un
articol intitulat „Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele
de san”, continand declaratii revelatoare: „Vanatoarea celulelor
canceroase in fluxul sangvin a durat 10 ani si pana acum, nicio
tehnologie existenta nu a reusit sa izoleze in mod cert nici macar o
singura celula tumorala, dintre milioanele de globule rosii si albe
continute in orice mostra de sange uman. In afara faptului ca
vanatoarea este departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu
sugereaza asta cumva ca ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si
a speriat de moarte, fara nicio noima, milioane de pacienti bolnavi de
cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii?”
Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea
cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor
canceroase, care se transforma, in mod mirobolant, intr-un tip diferit de
celula, ci mai degraba sunt urmarea unui nou conflict-soc. Noul
DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala, sau
prin socul provocat de comunicarea diagnosticului. Asa cum am
mentionat mai devreme, comunicarea unui diagnostic neasteptat de
cancer sau informarea cuiva ca are metastaze, poate declansa o spaima
de tipul ”frica de moarte” (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip
de diagnostic, relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in
diferite alte parti ale organismului. In multe cazuri, acesti pacienti NU
supravietuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte
grave, care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine sanse
de supravietuire, in confruntarea cu toxicul si ucigasul tratament
chimioterapic.
Al doilea tip de cancer, foarte intalnit dupa cancerul pulmonar, este
cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt, din punct
de vedere psiho-emotional, legate de increderea, respectul si stima de
sine. Altfel zis, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata,
mai ales una care se presupune ca se raspandeste ca un incendiu in
organism, este echivalent pentru bolnav cu a accepta ca acum el este
complet inutil. Din cauza acestui sentiment de inutilitate, oasele incep sa
se decalcefieze (in cazul cancerelor de san, deseori in zona sternului si a
coastelor). Tot asa cum se fractureaza un os, scopul programului biologic
(al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare
este completa, osul va fi mult mai puternic in zona respectiva,
asigurandu-ne in acest fel ca suntem mai bine echipati, in
eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de sine.
NATURA TUMORILOR CEREBRALE
Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale, impreuna cu
psihicul si organul aferent, intra in faza de vindecare. La repararea
oricarei rani, se dezvolta un edem (fluid in exces), pentru a oferi
protectie tesutului cerebral ce este refacut. Pe tomografie, modificarile
sunt foarte usor de observat: inelele concentrice vizibile anterior se
estompeaza dupa aparitia edemului si apar acum neclare. Atunci cand
edemul cerebral atinge dimensiunea maxima, prin intermediul creierului
este declansat un scurt si puternic impuls, care expulzeaza edemul. In
terminologia NGM, aceasta reglare este denumita Criza epileptica (CE).
In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt timp, intr-o
stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic),
retraind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie
rece, extremitati reci, puls accelerat si greata. Intensitatea si durata
acestei crize pre-programate, este determinata de intensitatea si durata
conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele
de astm si cele epileptice, sunt doar cateva exemple ale acestui
crucial punct de revenire. Tipul de criza, depinde intotdeauna
de natura conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare
implicata.
Dupa ce edemul cerebral a fost eliminat, tesutul conectiv, ce ofera suport
structural neuronilor, se reface in zona respectiva, pentru a restabili
functiile celulelor nervoase care au fost afectate de socul datorat
conflictului (DHS). Aceasta acumulare naturala, este ceea ce medicina
conventionala denumeste tumoare cerebrala, vestea aparitiei acesteia
avand, in contextul medicinei conventionale, consecinte cumplite asupra
pacientului. Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala NU este
o boala care apare paralel si la nivelul organului afectat (controlat de la
nivelul creierului din zona sa specifica, care se afla simultan in faza de
reparare). Astfel ca, de fapt, metastazele cerebrale nu exista nici ele.
TERAPIA NOII MEDICINE GERMANE
(pe scurt)
Primul pas in terapia GNM, este sa gasesti o intelegere a
naturii biologice a simptomului, de exemplu, corelatia dintre un
anumit tip de cancer si cauzele sale psihice.
O tomografie si un istoric medical complex sunt, de asemenea,
vitale, pentru a determina daca pacientul este inca in faza
activa a conflictului sau deja a inceput sa se vindece.
Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata spre
identificarea cauzei socului initial DHS si spre dezvoltarea
unei strategii pentru rezolvarea conflictului. Este cruciala
pregatirea pacientului si informarea lui despre simptome si
despre procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot
apare. Simptomele sunt foarte previzibile!
Descoperirile Dr-lui. Hamer, ne furnizeaza, pentru prima oara in
istoria medicinei, un sistem sigur, care ne permite nu numai sa
intelegem, dar si sa prezicem dezvoltarea si simptomele
oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina preventiva, un aspect al
NGM care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevarata medicina
preventiva, necesita intelegerea cauzelor reale ale bolii, si
aceasta este exact ceea ce cercetarile Dr-lui. Hamer furnizeaza in detaliu.
Intelegand cele "Cinci Legi Biologice" ale CAUZEI si ale
PROCESULUI DE VINDECARE al bolii, ne putem elibera de
teama si panica ce apar, adeseori, odata cu instalarea
anumitor simptome.

Aceasta cunoastere este mai mult decat putere.

Ea poate - efectiv - salva vieti!
SINTEZA PRINCIPIILOR
NOII MEDICINI GERMANE
Noua Medicina Germana este un set de descoperiri si principii, care stă
la baza aparitiei si evolutiei bolilor:
• principiile universal-biologice;
• interactiunea dintre cele 3 niveluri ale fiintei umane:
psihic, creier si organe.
Noua Medicina Germana priveste corpul ca un intreg, in care
psihicul este integratorul tuturor functiilor comportamentului
si a tuturor ariilor de conflict, iar creierul este calculatorul
principal al tuturor functiilor comportamentale, ariilor de
conflict si organelor corespunzatoare acestora.
Noua Medicina Germana este o ȘTIINȚĂ A NATURII, bazata pe 5
legi biologice, care sunt aplicabile fiecarei boli, atât ale
oamenilor, cât și ale mamiferelor.
In Noua Medicina Germana, boala nu este o eroare a naturii, ci ea are o
anume semnificatie biologica.
Boala evolueaza pe baza unor PROGRAME ALE NATURII,
proiectate cu scopul:
de a-l ajuta pe individ sa coopereze cu evenimentele aparute in
viata lui,
sau
sa il elimine, pe baza mecanismelor de selectie, necesare
evolutiei grupului din care individul face parte.
Dr. Hamer a constatat faptul ca moartea sotiei sale si propriul lui cancer,
pot fi corelate cu impuscarea si apoi decesul fiului lor Dirk.
Ca medic, cercetator si sef al clinicii de oncologie din München, dr.
Hamer a ajuns la urmatoarea concluzie:
Un eveniment fizic poate crea un soc conflictual biologic, care
se va manifesta in transformari vizibile ale creierului, si poate
conduce la schimbari masurabile ale parametrilor sistemului
nervos, care, la randul lor, pot produce cresterea unor tumori
canceroase, ulceratii, necroze si perturbari functionale in
organe specifice fiecarui tip de conflict biologic.
Dupa 20 de ani de cercetare si terapie a peste 31.000 de pacienti, dr.
Hamer a stabilit ca un conflict-soc biologic genereaza o faza de
imbolnavire: rece, canceroasa sau necrotica, iar daca conflictul este
rezolvat, se trece la o faza de vindecare: calda prin care procesele
canceroase sau necrotice sint inversate pentru a se autorepara tesuturile
afectate in faza de imbolnavire si a restabili starea de sanatate optima.
CELE 5 LEGI ALE NOII MEDICINI GERMANE,
DESCOPERITE SI FORMULATE DE
DR. HAMER:

1. PRIMA LEGE BIOLOGICA

Regula de fier a cancerului:
A. Fiecare cancer sau afectiune echivalenta cancerului, are drept
CAUZĂ sindromul „Dirk Hamer” (DHS), generat de un soc foarte grav,
acut, dramatic si izolant. Trairea acestui confict-soc, are loc simultan la 3
niveluri: psihic, creier si organ;
B. Tipul conflictului care a provocat DHS, determină localizarea in creier
a HH (cercuri concentrice vizibile pe tomografia computerizata) si a
locului corespunzator intr-un anumit organ, in care va apare cancerul
sau o afectiune echivalenta cancerului;
C. Persistența stării mental-emoționale, generată de conflict la nivel
psihologic, determina evolutia HH in creier si a cancerului sau a
afectiunii echivalente cancerului in organul corespunzator locului
aparitiei HH.

2. A 2-A LEGE BIOLOGICA

Fiecare afectiune generata de un conflict-soc, are o evolutie in 2 faze:
A. Faza de conflict activ (de imbolnavire),
in care sistemul nervos autonom simpatic este activat,
șocul continua atâta timp cât PREOCUPAREA fata de evenimentul
declansator continua, producând o stare de tensiune si neliniste, insotita
de pierdere in greutate. Apar dificultati la adormire si tulburari ale
somnului, noptile devenind lungi, extremitatile reci, iar leziunile sau
tumorile aparute continua sa se dezvolte.
B. Faza de conflict rezolvat (de autovindecare),
in care sistemul nervos autonom parasimpatic si sistemul vagal sunt
activate și insotite o stare de epuizare si somnolenta si dermă +
extremitati calde. In aceasta faza, procesele aparute pe timpul
fazei de imbolnavire sunt reversate:
tumorile sunt remise sau capsulate, iar leziunile de tip necroza
sau ulcer sunt inlaturate prin REGENERAREA NATURALĂ a
tesuturilor afectate de acestea. La sfarsitul acestei faze de
autovindecare, tesuturile si organele afectate sunt refacute
complet si, deseori, devin mult mai rezistente decat au fost
inainte de aparitia conflictului-soc, iar persoana are o stare
generala mai buna si DEVINE MAI ÎNȚELEAPTĂ decat inainte
de a se fi imbolnavit.

3. A 3-A LEGE BIOLOGICA

Sistemul Ontogenetic al Tumorilor si a bolilor echivalente cancerului:
A. Un anumit tip de conflict, afecteaza un anumit nivel embrional,
care, la randul lui, genereaza HH (inele concentrice) intr-o anumita zona
a creierului, afectand un anumit organ (ce corespunde nivelului
embrional respectiv) cu o formatiune histologica specifica acelui nivel.
B.
1. a). Conflictele care genereaza HH in zona creierului arhaic (creierul
ancestral, generat din endoderm, si cerebelul, generat din mesoderm)
prezinta o multiplicare a celulelor in faza de imbolnavire (ca și conflict
activ).
1. b). În faza de vindecare (pcl post conflict), urmează distrugerea
tumorii de catre fungi si micobacterii sau incapsularea
acesteia.
2. a). În schimb, conflictele care genereaza HH in zona creierului nou
(cortex), determina o scadere a numarului de celule (necroze, ulcere) sau
diminuare a functiilor, pana la disfunctie completa in faza de
imbolnavire (ca și conflict activ), fiind numite boli „cancer echivalente”.
2. b). În faza de vindecare (pcl post conflict), are loc multiplicarea
celulelor, reconstructia organului afectat DE CĂTRE
BACTERII ȘI VIRUSURI si restabilirea functionarii normale a
acestuia (pcl post conflict).
C. Bolile cu cele 2 faze (imbolnavire si vindecare), sunt functii
biologice deosebite, care ne permit sa depasim si sa ne
redresam functional, dupa ce am fost confruntati cu probleme
biologice neobisnuite sau neasteptate, generate, de obicei, de conflicte
psihologice.

4. A 4-A LEGE BIOLOGICA

În faza de autovindecare (pcl post conflict),
exista o corespondenta dintre grupurile de organe apartinand
unui anumit nivel embrionar si grupurile de microbi
apartinand acelui nivel. Microbii nu sunt cei ce provoaca o
anumita simptomatologie, ci dimpotriva, ei sunt cei ce
participa la AUTOVINDECARE. Ei sunt comandati de catre
creier:
la comanda creierului, microbii patogeni devin, prin
dezactivare, microbi apatogeni si se retrag intr-o anumita
parte a organismului, iar in faza de autovindecare (pcl post
conflict) vor fi CHEMAȚI si REACTIVAȚI, pentru a repara
organul afectat.

5. A 5-A LEGE BIOLOGICA

Chintesenta:
semnificatia biologica a fiecaruia din PROGRAMELE BIOLOGICE
SPECIALE ALE NATURII (bolile cu cele 2 faze: 1. imbolnavire -
conflict activ si 2. autovindecare - post conflict).
Spaniolii au numit Noua Medicina Germana „La medicina Sagrada”
(„Medicina Sacră”).
Conform acestei legi, boala nu este o eroare fara rost a naturii sau
biologiei, ci un program special creat de natura, de-a lungul a
milioane de ani de evolutie, pentru a permite organismelor sa
depaseasca functionarea standard (de zi cu zi) si sa poata face
fata unor situatii de urgenta exceptionale sau neobisnuite.
Un exemplu:
Cancerul osos, este faza de vindecare a necrozei osoase, care insoteste
conflictul de auto-subevaluare.
In faza de imbolnavire (pe timpul conflictului de auto-sub-evaluare), are
loc un proces biologic de osteoliza (diminuarea celulelor osoase).
Cand conflictul de auto-subevaluare este rezolvat in mintea
pacientului, organismul trece in faza de autovindecare (post
conflict). Ca rezultat, apare o anemie, care previne distrugerea
oaselor slabite pe timpul conflictului, incepe recalcifirea
(diagnosticata eronat ca fiind cancer osos!!!), continua anemia, apar
durerile osoase si se instaleaza o stare leucemica.
Toate acestea au ca scop imobilizarea corpului pana la
vindecare completa.
Toate acestea dispar pe cale naturala, atunci cand structura
osoasa este complet refacuta, iar rezistenta osului va fi mai
mare decat inainte de a fi inceput faza de imbolnavire.
Prin acest dublu mecanism imbolnavire - autovindecare,
natura a imbunatatit sansa de supravetuire a celui care si-a
rezolvat conflictul de auto-sub-evaluare.
Dar daca persoana nu isi rezolva conflictul de auto-sub-evaluare, va fi
eliminata din grup.

TERAPIILE SPECIFICE
NOII MEDICINI GERMANE
1. Pacientul devine ȘEFUL ABSOLUT AL TRATAMENTULUI si
A PROCEDURILOR DE AUTO-VINDECARE a bolii sale! El nu
va mai fi tratat, ci SE VA TRATA SINGUR, iar relatia dintre
pacient si medic va fi complet regandita si redefinita.
2. Se vor folosi mult mai putine medicamente.
3. Se vor baza pe ÎNȚELEGEREA de catre pacient a CAUZEI
care a provocat conflictul si, implicit, boala.
4. Pacientul și medicul, vor gasi ÎMPREUNĂ cea mai buna
rezolvare a conflictului generator al bolii si vor stabili cea mai
buna strategie de evitare a acestui conflict pe viitor.
RELATIA DINTRE STRES SI BOALA
In viata, fiecare dintre noi putem avea ocazia sa ne confruntam cu 2
tipuri de conflicte sau evenimente:
- normale: evenimentele sau conflictele zilnice care nu ne surprind,
deoarece avem capacitatea de a le anticipa si de a le depasi;
- biologice (conflict - soc): evenimente sau conflicte aparute pe
neasteptate (nu au putut fi anticipate), care ne dau sentimentul de
neputinta si ne aduc in imposibilitatea de a reactiona și care ne vor
induce o stare de soc, insotita de panica. Aparitia unui astfel de
eveniment, genereaza „Sindromul Dirk Hamer” (DHS), care, la randul
lui, induce si dezvolta cancerul sau alte boli „cancer - echivalente”,
specifice fazei de imbolnavire (ca și conflict active), pana cand conflictul
va fi rezolvat.
Dupa rezolvarea conflictului, va apare faza de auto-vindecare
(pcl post conflict), a carui durata va depinde de masa conflictului
(durata si intensitatea conflictului), pe timpul careia toate
modificarile functionale si morfologice, aparute in faza de
imbolnavire, vor fi reversate, iar persoana va reveni la o stare
mai buna decat inaintea conflictului.
De exemplu:
O mama, cu copilul de mana, sta de vorba la marginea soselei cu o
vecina. Copilul se desprinde de mana mamei (fara ca ea sa observe) si
trece in fuga soseaua, fiind accidentat de o masina. Mama a fost
surprinsa de acest eveniment neasteptat si pe toata perioada cat copilul
este la spital, mainile îi sunt reci, nu poate dormi si nici manca, traieste o
continua stare de stres si observa dezvoltarea unui nodul malign in sanul
stang (faza de imbolnavire ca și conflict activ).
Dupa ce copilul este externat si medicul ii spune: „noi suntem norocosi
deoarece copilul este bine din nou”, mainile mamei se vor incalzi, va
dormi bine, apetitul va reveni la normal si in urmatoarea perioada
nodulul malign se va resorbi pe cale naturala (faza de
auto-vindecare - pcl post conflict).
• O persoana sanatoasa, bine hranita si odihnita va avea de
infruntat mult mai putine conflicte biologice si le va face fata
mult mai usor;
• Persoanele cu o situatie materiala buna au un risc de a se
imbolnavi (de cancer sau de alte boli „cancer echivalente”) de 10 ori
mai mic decat persoanele sarace (care nu isi pot rezolva cele mai
multe conflicte din lipsa banilor);
• Cel mai important factor in faza de auto-vindecare, este ca
pacientul sa inteleaga ce se intampla cu el, deoarece numai
atunci el va putea sa adopte o atitudine constructiva si relaxata
fata de procesele de autovindecare;
• Daca pe timpul fazei de imbolnavire sau pe timpul fazei de
auto-vindecare, pacientului ii este teama de cancer, aceasta teama va
induce un nou conflict biologic, care, pe timpul unei noi faze de
imbolnavire, va genera cancer pulmonar, iar daca va apare la acelasi
bolnav si teama de moarte, aceasta va induce un alt conflict biologic,
care, in faza de imbolnavire, va genera un proces de decalcefiere a
intregului sistem osos.
Conflictul biologic nu este determinat direct de eveniment (de
ceea ce se petrece), ci de modul in care persoana resimte sau traieste - la
nivel psihic - evenimentul declansator (de stresul interpretat). Functie de
aceasta dimensiune interioara a evenimentului, poate apare sau nu un
conflict biologic, iar intensitatea si localizarea efectelor acestuia, vor
depinde de intensitatea si tipul trairii interioare.
Exemplu:
O sotie isi surprinde sotul in pat cu cea mai buna prietena, dar functie de
modul in care sotia interpreteaza acest eveniment, vor apare urmatoarele
efecte:
• daca sotia isi iubeste sotul,
ea va suferi un conflict de tip frustrare sexuala, care, in faza de
imbolnavire, ii va provoca un carcinom la uter;
• daca sotia nu isi iubeste sotul si abia asteapta un motiv de divort,
ea va trai un conflict - soc biologic de tip „conflict cu partenerul”, care, pe
timpul fazei de imbolnavire, va genera un nodul malign la sanul drept
(suparari externe);
• daca sotul este surprins in pat cu o prostituata,
sotia va avea un conflict - soc de tip „teama - revolta”, care, pe timpul
fazei de imbolnavire, se va manifesta prin hipoglicemie;
• daca sotul e surprins in pat cu una cu 20 de ani mai tanara decat ea,
aceasta (indiferent daca isi iubeste sau nu sotul) va trai un conflict de
subevaluare sexuala (spunand in gandul ei: eu nu pot sa o concurez pe ea
si nu mai pot acum sa ii ofer ce ii ofera ea), care, pe timpul fazei de
imbolnavire, va suferi de o decalcefiere (osteoliza) a pelvisului.
Faza de imbolnavire (conflict activ ) inceteaza numai atunci cand
conflictul - soc este rezolvat și imediat se va instala faza de
auto-vindecare (pcl post conflict).
In lumea animalelor, avem multe exemple de acest fel:
• un animal deposedat de teritoriu,
va supravetui numai daca isi recapata teritoriul sau obtine alt
teritoriu;
• o femela careia i-a fost ucis puiul,
va intra in calduri si va putea avea astfel un alt pui, iar orice
forma de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturala
pe timpul sarcinii;
Si la noi oamenii, pentru a trece din faza de imbolnavire in faza
de auto-vindecare, trebuie sa rezolvam conflictul initial la
nivel psihic:
• Mama care s-a imbolnavit in urma accidentarii copilului,
se va face bine numai dupa ce copilul se va insanatosi;
• Un barbat care a fost parasit de sotie,
va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce se va
impaca cu aceasta sau isi va gasi o noua sotie;
• Cel care si-a pierdut locul de munca,
va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce isi va
gasi un alt loc de munca;
• O persoana care a iesit la pensie,
va putea trece in faza de auto-vindecare numai dupa ce se va
inscrie la un club sau sa isi va gasi o noua pasiune sau o noua
ocupatie.
• La femeile insarcinate,
orice forma de cancer sau de „tip cancer”, se va remite pe cale
naturala, incepand cu a 3-a luna de sarcina, deoarece sarcina,
sau mai bine zis Viata, are prioritate absoluta.
>> Anunț Important
Dragi prieteni,
Am pierdut un om grozav în 2 iulie 2017.
Dr. Hamer a murit la domiciliu în Sandefjord, Norvegia,
unde locuia în exil.
A fost un om extraordinar, cu o minte strălucitoare.
Într-un răstimp de 35 de ani,
el a reușit să înțeleagă CAUZA tuturor bolilor
și modul în care ele să fie vindecate.
Descoperirea „Noii Medicine Germane”,
va schimba fața medicinii, dupa cum o stim noi.
Îți mulțumesc Geerd, pentru darul tău dat umanității.
Viva La Medicina Sagrada!<<
(citat de aici:
https://www.gnmonlineseminars.com/https://www.gnmonlineseminars
.com/

Publicat de: Sanziana Busuioc

27 Nov 2009

Completat și corectat de: Willi Tistu

21 Oct 2018