Nina Canault

Cum pHtim pentru

gregelile strdmogilor
lncongtientul familial

. Prefali de
Anne Ancelin Schtitzenberger

Traducere din limba f rancezd

de Cristina Livid Vasilescu

phil.obio
 Cum pldtim pentru gregelile strdmogilor

Le psychisme d I'epreuae des gindratiorzs (lucrare colectivd

condusd de Serge Tisseron), Dunod" 1995.
Nicolas Rand qi Maria Torok, Questions d Freud, Les Belles
Lettres / Archimbau d, L995. Guprins
jacqueline L6ger, Un autisme qui se dit. Fant6mes m6lanco-
liques, L' Harmaftan, 1997 .
Texte adunate de Tobie Nathary ,,L'enfartt artc|tre", Nott' Prefald.
aelle reoue d'ethnopsychintrie, nr.4, La Pens6e sauvage, 1985.
Viviane Forrester, Van Gogh ou I'entercement dans les bl6s,
neobignuit
f .intdlnire cu un psihanalist ..... lb
2. Fantoma 9i manifestdrile ei ... 45
Seuil,1983.
Dialogue, revistd trimestriald editatd de AFCCC 44, rue 3. Psihogenealogia ....... 63
Danton, 94270-Le Kremlin-Bic6tre. Tel 01 4670 88 44:,,A quoi 4. Sindromul aniversar ... Tg
nous servent nos enfants", m. 125;,,Construite la parent6: 5.Copilulgisecretullui.... .,...93
l'alchimie farniliaLe", nr. 126;,,L'adoption: une nouvelle nais- 6.Feminin-matern ....... 111
sarrce?", nr. 133; ,,Couple et secrets de famille", nr.134. 7. Gregelile talilor ....... 129
Concluzie. .. 147
Despre gtiinli Bibliografie ....... 1S1
Bemard d'Espagnat, A Ia recherche du rdel. Le regard d'un
physicien, Agora Press Pocket, L99'1..
Bernard d'Espagnat fur colaborare cu litietrre Kleiru Re-
gards sur ln matiire, Fayard,1993.
Olivier Costa de Beauregard, Le temps deploy6. Pass6-futu-
railleurs, na. I-e Rocher, 1.988.
Marcel Odier, L'esprit de la nouaelle science, Iid. L'Age
d'homme,1990.
R6gis gi Brigitte Dutheil, L'homme sup erlumineux, Ed. Sand,
1990.
R6gis qi Brigitte Dutheil La mddecine superlumineuse, Ed.
Sand, L992.
Jean-Marie PeLt, De I'uniaers d l'itre, Fayard, L996.
Jean-Marie Pelt, Les langages secrets de la nature. Fayard,
1997.

152 153
 intdlnire cu un psihanalist neobignuit

CAnd l-am intAlnit pe Didier Dumas, eram departe de a-mi

imagina cd fantomele pot face obiectul unei cercetiri riguroa-
rt'. Am descoperit cu uimire ci ele ocupau/ in activitatea sa
clinicd de zi cu zi, un loc la fel de tangibil precum cel al para-
zifilor in munca virusologilor. Psihanalistul le urmireqte evo-
lufia pentru ci ele joach un rol la fel de important ca cel al
microbilor in apari,tia bolilor.
Am dat din intAmplare, in biblioteca din cartierul meu,
peste L'Ange et Ie Fantbmes. Cartea redi munca depusd de
irutor in cei zece ani petrecufi intr-un spital de zi, in preaj-
rna copiilor psihotici, si care a constat in a descifra" in isto-
ria tabloului genealogic, originea traumelor ce continuau si-i
lr6ntuie. Plini de cazuri clinice pe cAt de frumoase, pe atAt de
inspdimAntitoare, cartea prezinti efectele oculte produse de
l'antome, uneori pAnd la apatra generafie.
inci de la prima noastri i:rtAlnire, Didier Dumas mi-a mir-
lurisit: ,,Lucrul cu copiii psihotici depiqea toate instrumentele
Itrrretice de care dispuneam atunci." Am stabilit sd ne intAl-
nim pentru a-l intervieva despre rolul genealogiei in terapie.
Scopul meu era sd. rcalizez un dosar referitor la cercetarea

I Dldier Dumas, lAnge et le Fontdme, lntroduction d la clinique de l'impen-

sd gdndalogique (,,lngerul gi fantoma. lntroducere in genealogie"), prefali de
I rangoise Dolto, Editions de Minuit, 1985. (n.a.)

15
 Cum pldtim pentru gregelile strdmoqilor
in psihanalizi pentru pagina Sciences a jurnalului Libdration.
Eram cu atAt mai curioasd cu cAt, urmAnd eu insdmi o terapie
pe parcursul a treisprezece ani, cu o frecvenld de trei gedinfe
pe siptdmAnS, consideram cd psihanalista mea era un speci-
alist ,,modern", fiind formatd in gcoala gi in gAndirea lacani-
enee. De altfel, md mulfumeau pe deplin rezultatele acestui
proces terapeutic indelungaf care imi permisese si mi simt
mai bine in pielea mea gi sd intru intr-un dialog durabil cu
ceea ce socoteam eu a fi pdrlile cele mai incongtiente ale fiin-
fei mele.
Altfel spus, nu eram intru toful receptivd la ceea ce urma
s[ aflu la aceasti primd intAlnire din martie 199L. Concepfia
mea despre psihanalizd era legatd de terapia pe care o ficu-
sem. $i pentru a in{elege lucrurile despre care imi vorbea el,
trebuia sd recunosc limitele procesului terapeutic pe care il
parcursesem. in timp ce-l ascultam povestindu-mi despre
munca lui cu copiii psihotici gi cu familiile lor, am inceput si
descopdr, trepta! ceva ce propria mea psihanalisti pdrea sd fi
ignorat total.
Privilegiul pe care gi-l aroga Didier Dumas md deruta: ba
se sprijinea pe teoria freudian5, ba se detaga de ea dupi bu-
nul plac. Mi incurca qi modul lui de a vorbi despre terapia
pe care o urmase. O incepuse la vArsta de unsprezece ani qi,
de atunci, avusese nu mai pulin de cinci psihanaliqti diferifi.
Prin urmare, verificase ?:rdelung eficacitatea teoriei freudiene,
dar qi limitele acesteia, atAt in cadrul terapiei personale, cAt qi
in practica lui clinici. Toate acestea din cavza povegtii sale
de viafi pe care aveam sd o aflu mult mai tdrziu qi care pi-
rea extrasi dintr-o nuveld a lui Kafka. Avusese un tatd fdri
?:rdoial5 prea t6nir pentru a-gi putea dori copii, o mami care
e
Jacque Lacan - psihanalist 5i psihiatru francez, supranumit ,,cel mai contro-
versat psihanalist dupi Freud" (n-red.)
intAlnire cu un psihanalist neobignuit
iEi alesese drept al doilea so! un fost deportat... gi cu asta am
spus totul sau aproape totul. Cel de-al doilea sof e fascinat de
tropilul de patru ani care triiegte aldturi de el. $i-l insuqegte.
ii schimbd numele gi-l face martor qi confident al nenorocirii
sale. Biiefelul se vede confruntat cu o enigmd pe care Sfinxul
insuqi ar fi considerat-o pe gustul sdu. Cum sX ingrijegti un tati
bAntuit de ceea ce a trdit in lagire? Didier Dumas a trebuit si
amAne indelung r5spunsul la aceastd enigmS, in lipsa unor in-
strumente de gAndire. Terapia lui a inceput la unsprezece ani,
iar la vremea aceea niciun psiholog nu era capabil si-i rezolve
problemele ce implicau traiul cu acest tatd nebun. ,,Cdnd fta-
versezi perioada oedipiand alituri de un deportat iubindu-l qi
irvAndu-l drept unic sprijin in fala unei traume fird nume, rigti
si ajungi ca ef bAntuit de fantomalagdrelo{', mi-a destiinuit
l)idier Dumas. ,,Numai Frangoise Doltolo ar fi putut ajuta un
pugti ca mine! Dar am inleles lucrul acesta mult mai tdrziu, cu
pufin timp inainte de moartea ei, atunci cAnd am devenit prie-
lcni." Agadar, la vremea aceea, nimeni nu gtia ce inseamnd sd
lii bAntuit. Totugi, Didier Dumas persevereazd, trecAnd de la
run psihanalist la altul gi ajungAnd, in finaf si scrie propria te-
orie pe baza cdreia se va tratal1. De unde gi interesul lui pentru
t'cle mai vulnerabile suflete: copiii psihotici.
in generaf psihanaligtii se tem de clienfii in fa{a cdrora se
simt dezarmafi. Didier Dumas pirea si se deosebeasci de co-
Icgii lui mai ales datoritd muncii sale cu cei mici. Experienfa
t'r"r copiii psihotici, ce rezona cu propria sa experienf5, il con-
tlusese la limitele nafurii omenegti: acegti copii, considerali in
gcneral debill au adesea aptitudini comparabile cu ale ma-
rilor mistici. Sunt cLarvdzdtori, telepafi, i:rleleg limbajul ani-
rrralelor sau sunt capabili si se autoanestezieze.Iatd, pe scur!
r" Medic pediatru gi psihanalist francez, renumitd pentru cerceterile cu privire
l,r perioada copilSriei. (n.red.)
'r Didier Dumas, Hantise et clinique de lAutre,lid. Aubier, 1989. {n.a.)
17
 Cum plStim pentru greqelile strdmogilor
ceea ce il determina pe Didier Dumas sd considere teoria ana-
liticd clasicl,ba ca pe o vechiturd, prdfuit5., ba ca pe obazd a
propriilor cdutdri. Cel mai derutant pentru mine era atunci
cAnd vorbea despre psihozi.
imi spunea de exemplu c5, lucrAnd cu Alicg o adolescenti
psihotici de paisprezece ani, il,,vizuse pe diavol". Credeam
ci era vorba despre o simpli metaford. Dar nu! Internati de la
o vArsti foarte fragedd, aceasti fetifdigiindura menstruafia ca
pe o boali monstruoasi. De indatd ce ii venea ciclul, igi smul-
gea hainele de pe ea gi se ded4 pe loc, la o masturbate dez'
ldnfuitd, in care corpuf secreliile qi sAngele nu mai erau deCAt
dureri. El insuqi nu qtia ce si faci. Alice nu putea si pronunle
decAt cAteva cuvinte. Didier Dumas nu infelegea nimic din
ceea ce incerca ea sd exprime. PAni in ziua in care, cizAnd la
pdmAnt, fatai-a spus: ,,E roqu, domnule Dumas, fi-mi ceva!"
Diavolul de care suferea Alice se rezuma la o negare totald a
feminitdfii, transmisi de la bunici la mama ei 9i apoi la e4
deci de-a lungul a trei generafii.
Daci ne gAndim bine, da, Alice i-l inf[liqase chiar pe dia-
vol. Cici ce altceva este diavolul in cultura noastrd, in care
patriarhatul s-a clddit pe aservirea femeii, daci nu numele dat
fricii ancestrale provocate de ceea ce este femeiesc? Or, iatd
ce anume incerca sd simbolizeze Alice pentru ,,domnul Du-
fi:ras", prin expresivitatea corpului ei suferindl'. Aqa iqi ficea
ea terapia.
Nu trebuie si uitdm cd, adesea, copiii psihotici nu vorbesc
sau, irr cel mai bun caz, dispun de un limbaj rudimentar, ca
acela allui Alice. Ceea ce nu-i impiedici insd ca, atunci cAnd
vin la un psihanalist, sd doreasci si urmeze o terapie qi si-gi
exprime suferinfa cu,,resursele de care dispun"' ,,Amtealizat
Este ceea ce Frangoise Dolto a numit,,imaginea incongtienti a corpului"; vezi
12
mai departe capitolul 6 9i interviul psihanalistului Willy Barral. (n.a.)
18
intAlnire cu un psihanalist neobignuit
atunci cd era ca un copil de optsprezece luni care ar avea men-
struatie", a adiugat Didier Dumas cu emofie.
Acegti zece ani de munci intr-un spital de copii constitu-
iau, se pare/ o experien!5 care il proiectase fdrd menajamente
dincolo de reperele senzoriale qi conceptuale pe care le pose-
ddm de reguli pentru a ne orienta in viala de zi cu zi. $i, as-
cultAndu-l, imi spuneam ci trebuie si existe o diferenfi intre
ceea ce scrisese referitor la acest subiect - o mdrfurie menitd
sI fie ingeleasd de toati lumea - qi experienf a ,,extra"-ordinari
pe care o triise datoriti acestor copii gi care fusese hotirAtoa-
re in tumura luatd de vocafia sa de psihanalist.
De ce ii d[dea vArsta de optsprezece luni lui Alice? Pentru
cd, la aceastd vArsti, copilul este incd un bebelug el abia ince*
pe sd vorbeascd, iar modalitatea de exprimare de care dispu-
ne este tocmai aceea a corpului...
,,Copiii acegtia au fost ca nigte mari inv5{itori pentru
mine", mi-a declarat el in mai multe rAnduri. ,,CtJ ei, nu mai
puteam ocoli fapful cd nu aveam instrumente teoretice pentru
a-i ajuta. Datoritd lor am inleles cdbaza viefii psihice este ca
o <piele>> alcdtuiti din senzafii din moment ce, adesea, ea este
singura pe care o posedi aceqti copii gi de care se pot folosi
ea sd comunice cu un psihanalist. Ei sunt cei care m-au de-
tcrminat sd studiea in acupuncturX gi taoism, modul in care
senzatia este gAnditd gi teoretizati. Tofi sufereau de traume
uncestrale, adici de b6ntuire, cum ii spunem noi, de <boala
strimogilor>, potrivit denumirii pe care o regdsim in majorita-
tca culturilor tradi,tionale. Prin urmare, copiii psihotici se afli
la originea interesului meu pentru sfudierea
"bolii strdmogi-
Ioro, a acelor zone ale psihismului uman lipsite de cuvinte,
in care sdldgluiesc fantomele familiale. Copiii psihotici par sX
aibd drept misiune repararea fdri incetare a trecutului genea-
krgic al familiei lor. Ei sunt exploratori fdri seamin ai incon-
;tientului transgenerafional. "
19
 Cum pldtim pentru gregelile strdmogilor
Aqa il considera, de exemplu, pe Jean-Michel un adoles-
cent de nouisprezece ani, autist din nagtere. Jean-Michel era
ticut ca un mormAnt gi se incipifAna si nu priveascd nici-
odatd pe cineva in ochi..Tofi copiii care se dezvolti normal au
o privire profund5, o privire grditoare. Care mam[ n-a simlit
desfitarea de a-gi cufunda privirea in acest ocean de inocenfi!
Doamna Lebois n-a cunoscut niciodatd o asemenea bucurie
cu fiul ei cel mare, Jean-Michel. CAt despre psihanalistul lui,
acesta se intreba cum si procedeze cu un bdiat care se miqca
precum un pegte, care nu scotea o vorbi qi innegrea in intregi-
me, in chip de deserL colile albe ce i se dddeau. Didier Dumas
se gribegte s6, precizeze: ,,Dupi cinci minute de discutii cu
mama lui, o "femeie sfAnt6", mX cuprindea o irezistibili ne-
voie de a dormi. I\4i s-a intAmplat de mai multe ori sd adorm
dupd ce o primeam. Md cufundam intr-un somn plin de vise
qi md trezeam la ora urmitoarei intAlniri programate. Mi-au
trebuit ani ca sd infeleg ce anume se petrecea acolo. Era ca qi
cum o instanfd incongtientd din interiorul meu mi obliga sis-
tematic si transform in vise lucrurile despre care imi vorbea
femeia aceea. Cel mai ciudat e cd fenomenul cu care mi con-
fruntam prefigura ceea ce avea si-mi permitd sd infeleg isto-
ria genealogicd a lui Jean-Michel. Aceasta mi s-a infiligat prin
intermediul unui vis pe care mi l-a povestit fratele lui."
Asaltat de tot felul de fenomene mentale greu de inleles,
Didier Dumas nu se di betut. incearci si deslugeascd visele
pe care aceastd mamd i le provoac5, ceea ce-l obligd s[ se pre-
ocupe de telepatie. ,,Atdtatimp cAt o traumi nu este asumatS,
ea rdmAne veqnic vie. O traumd mentald este un eveniment pe
care structurile noastre psihice nu reugesc si-l asimileze. Un
eveniment monstruos, inspiimAntitor. Ceva ce nu poate fi re-
dat in cuvinte, despre care nu se poate vorbi; este frica, groa-
za sau ruginea! $r, atunci cAnd ruginea de a fi fost implicafi in
acel eveniment traumatizantne interzice si vorbim despre el,
intAlnire cu un psihanalist neobignuit
il inchidem trtr-o explicafie mincinoasi. Astfel, evenimentul
rt spectiv, ingropat intr-o minciuni, se transmite de la incon-
ptientul pdrinfilor la cel al copilului, creAnd ceea ce psihanali-
za contemporand numegte o <fantomdo."
Acestea fiind zise, Didier Dumas imi relateazi povestea si-
ttuciderii celor doi strdbunici matemi ai lui Jean-Michel, care
s-iru spAnzurat cAnd s-au intors din rizboiul de la 1914. Vd-
zfind cd sunt consternatd de aceastd saga familiali demni de
bnsmele fantastice ale lui Lovecraft sau Ewers, imi explicd:
,,Lleea ce menfine vie o traumi - adicd o fantomi care poate
li transmisd descenden{ilor - este faptul ci a fost interpretatd
gregit. O istorie transmisd cu o explicafie mincinoasd face ra-
vagii in inconstientul descendentilor."
intr-o zi, aqadar, Lug fratele lui Jean-Michel, vine sd-i
llovesteascd un vis avut cu o noapte inainte, in care auzise
tloui vrdjitoare vorbindu-i despre timp gi despre moarte. Vi-
strl lui Luc il indeamnd pe Didier Dumas sd se intereseze de
ecle doud stribunici materne ale bdiefilor, pe care le asociazd
r'tr cele ,,doud vrdjitoare" din vis. Aga descoperi psihanalis-
Iul trauma aflati la originea autismului de care suferea Jean-
Michel. Pentru asta, a trebuit sd se intoarcd in timp, pAnd la
ir patra generafie pe linia maternd. Cei doi strdbunici ai lui
f t'an-Michel purtau acelagi nume de familie, neavAnd insd ni-
t'io leghturd de rudenie. La revenireadinrdzboiul de La1914,
tti doi bdrbafi s-au sinucis, amAndoi, prin spAnzurare. Pentru
tkramna Lebois, mama lui Jean-Michel, pe care Didier Dumas
o preseazi cu intrebdri, nu existd ait motiv decAt acela care i-a
Irrst prezentat in familie: din casza,,siriciei proletare". ,,Ca
ryi cum soldafii fuseserd cru{afi de sdrdcie qi de foame in tran-
soc!", ii rispunde psihanalistul. Adevdrata explicafie este cu
Iotul alta, una teribil de deranjanti pentru doamna Lebois,
t'irre gi-a considerat intotdeauna bunicile ca fiind nigte femei
,rrlmirabile. intorqi acas5, dupd ce au supraviefuit unui rdzboi
 intAlnire cu un psihanalist neobignuit
Cum pldtim pentru greselile stramogilor

atroce, cei doi birbafi descoperi cd nu mai existi loc pentru cste imposibil sd-gi priveascd mama in ochi! Este ceea ce i s-a
intAmplat lui ]ean-Michel incd de la naqtere. $i eu n-am inleles
ei in propriul c[min. AmAndoi se numesc Leroux. Soliile lor
nimic pAnd in ziuain care, mergAnd inapoi in timp, cu patru
sunt surori gi, pe durata rizboiului, au socotit cd e mai comod
generafii ilr urmd, am dat peste o intAmplare care contrazice
sd locuiasci impreuni pentru a infrunta greutifile de zi cu zi'
Icgile cursului viefii. Cele doud strdbunici care poartd acelagi
PurtAnd acelagi nume, Leroux, ele s-au ttezTt ,,cesetorite" una
nume pun in practicd credinfa potrivit cireia femeile n-au ne-
cu alta, unite prin acelagi refuz de a accepta realitatea dur6'
voie de bdrbali pentru a fi mame: iatd o negare a sexualitd,tii
Nu mai aveau nevoie de birbat. intorqi epuizafl din rdzboi,
sofii lor au devenit o povari. 9L ca din intAmplare, amAndoi iii a rolului tatilui in construcfia mental5 a copilului! Din acel
rnoment, aceastd negare intrd in acliune ,si se transmite din
s-au sinucis.
rnamd in fiicd, pentru a nu afecta imaginea <femeilor sfinteo
La generafia urmitoare, sinuciderea aPare in rAndul fiice-
irr spatele cdreia se ascunde homosexualitatea incestuoasd a
lor acestor bhrbafi; mascati in spatele unei explicafii minci-
noase, fantoma celor doi bunici acfioneazi. Mai multe femei
eclor doui surori, a celor doui stribunici. in loc sd plAngd
rnoartea solilor lor gi sd se gAndeascd la motivele sinuciderii
din familie se sinucid, aruncAndu-se in fAntAnS. Toate aceste
rrcestora, ele au justificat-o prin sdricia proletard. Ceea ce con-
morli sunt provocate de faptul ci le-a lipsit un bdrbat care fie
stituia cea mai siguri metodd de a le interzice copiilor si gtie
le-a abandonat, fie a comis greqeli Pe care nu i le-au putut ier-
rlc ce au murit tafii 1or. Agadar, la vremea aceea, am numit
ta. Ula dintre ele se cdsitoreqte cu vdrul ei primar, parcd pen-
lcest fapt un <incest genealogic>. L-aq fi putut numl, la fel de
tru a se proteja de ravagiile acestei teribile fantome. Aduce pe
bi ne, <partenogenezi genealogicd>! "
lume o tat6, pe mama lui Jean-Michel. Totul pare si reintre i:r
Povestea lui Jean-Michel pare atAt de incredibili incAt,
ordine, numai ci, la generalia urmitoare, primul copil al aces-
tei femei refuzd, inci de la naqtere, si-gi priveasci mama ir irtunci cAnd o descoperim inL'Ange et la Fant6me, ne intrebdm
tlacd este vorba despre realitate sau ficfiune. Ne-ar plicea sd
ochi. E un autist: jean-Michel. ,,Autismul, in acest caz, estere-
t'redem cd este vorba de o patologie care nu ne privegte, care
zultatul unui .,incest genealogic>>", comenteazd cercetitorul'
rru-i priveste pe oamenii normali. ,,Dimpotriv5, treaba asta ne
,,Interdicfia incestului este o lege universald, indiferent de
privegte pe toti!", afirmd Didier Dumas. ,,Oamenilor care nu
lari gi de culturi. Ea garanteaz\' capacitatea unei fiinle ome' irrfeleg rolul psihoticilor in lume le rdspund ci ei se afld aici
negti de a transmite urmagilor sdi mijloacele care asiguri con-
tinuitatea, inlocuirea. Incestul picileqte legile viefii' dAndu-i l)cntru a ne invdfa ceea ce nu cunoagtem despre lucrurile pe
lare le transmitem la nivel mental gi spiritual. Ei au fost primii
de inleles copilului ci-qi va putea trdi viala alituri de pdrinfii
('irre m-au ficut sX vid realitatea incontestabili a transmiteri-
luf cd nu-i va pdrisi niciodati. Incestul il face pe copil sd crea-
Ior genealogice in viafa mentald a oricdrui individ. Copiii psi-
d6, aqadar, cd moartea nu existi. Astfel copilul nu mai simte
lrtrtici exprimd sau povestesc lucruri pe care, a priori, nimeni
nevoia s5-gi creeze instrumentele mentale care ii vor permite
rru [e infelege. ins5, afunci cAnd ii ascultdm cu atentie, ne ddm
si trdiascd fird pirinfii lui gi sd poat[ sd-i inlocuiasci' Or, ce
ri('.rma cd, de fapt, acegti copii exploreazd trecutul familial care
este un autist? Cineva care, de la bun incepuf este deposedat
,r lricut din ei ceea ce sunt. Este ca gi cum gi-ar petrece cea mai
de capacitatea de a accede la vArsta adult[' Copilului autist
 Cum pldtim pentru gregelile strdmogilor int6lnire cu un psihanalist neobignuit

mare parte din timp circulAnd in inconqtientul mamei 1or, in
cdutarea iubirilor ei pierdute: bunicile, bunicii sau mituqile
de la care ea, sau propria ei mamd, nu gi-a putut lua niciodatd
rimas bun. in acest univers-fantomi, singurul personaj de
$i,
negdsit, acela pe care nu reuqesc niciodatd sd-l descopere, este
propriul lor tati. Asta nu inseamni cd mama nu il iubeqte pe
tati. De cele mai multe ori, tafii copiilor psihotici sunt bdrbali
fideli, dar nu prea au un cuvAnt de spus in educafia copiilor'
Nici venirea pe lume a copilului n-a fost decizialor' Doar ma-
mele iau aceast[ hotdrAre. Ele considerd, dupi cum imi spu-
nea una dintre mame, cd' ,,bdtbafii triiesc pe o altd planet5"'
lgi asumi singure creqterea copilului 9i degeaba il are micuful
drept tatd pe bdrbatul cu care trliesc ele, pentru cd nu-l aude
riu birbali par
niciodatH spun6nd ceva. Cel mai este cd aceqti
a fi pe deplin satisficuli de statutul lor. Este 9i motivul pentrtr
care, atunci cAnd ii intrebdm pe copiii psihotici despre tat[l
trrr putem infelege nimic din aceastd dimensiune absolut in-
rrrnqtientd a devoririi mentale."
Aceste discufii despre psihozd stArnesc in mine o furtund
rlt'intrebiri: cum este posibil ca un strimog pe care nu l-am
r'rrrroscut niciodatd si ne influen{eze totugi cursul vie{ii? Cum
lroate el si marcheze destinul descendenfilor shi, ca si cum
h'-irr da sarcina de a spune sau de a face ceea ce el insugi n-a
lrrrtut realiza cAt a trdit? Atunci cAnd simptomele provin din-
lr'-rr bAntuire, cel care leindurd nu le poate inlelege bazdn-
tlrr-se numai pe triirile lui. in aceastd situatie, evenimentele
isloriei familiale si, mai cu seamd, acelea care au fost trecute
lrrb tdcere capdtd o semnificafie crucial5. Iatd ceva ce schimba
rrr mod considerabil concepfia pe care mi-o fdcusem despre
psihanalizi pe parcursul propriei mele terapii, gi asta mi tul-
profund.
lrrrra

1or, ei il prezintil,in unul din doud cazuti, nu ca Pe un tat6, ca

Agadar, inarmath cu panoplia mea personali de imagini,
,un st5ruit cu intrebdrile adesate lui Didier Dumas:
pe un pdrinte responsabil de prezen{a lor, ci ca pe un soi de
frate mai mare care o ajutd pe mamd si-qi asume greaua sar- - Deci fantoma n-ar fi altceva decAt un simplu ,,nespus"i3?
cini a matemitifii. Pentru aceste mame, birbalii nu existi cu - Exact! Este o lipsd de reprezentare, un gol in cuvinte,
o irrsuficienfd a vorbelor pdrinfilor nogtri referitoare la sexu-
adevdrat.
Autigtii denun!5, prin existenfa 1or, ticeri mincinoase' Ei qi la moarte, aga cum ei ingiqi - sau strdmoqii lor! - au
'rlitate
iau asupra lor, fdrd ca nimeni din familie si-gi dea seama de ln'lruit sd qi le asume.
asta, tot ceea ce ceilalli nu pot nici si spund, nici sd gAndeascd' - Dar de ce am numi acest fenomen o ,,farttomd"?
Prin mulenia lor, igi protejeazd pdrinlii de adevdruri prea du
* Se intAmpl5 ca aceastd lipsi de cuvinte sd fie expresia
urrt'i traume psihice care s-a produs in trecut pe linia descen-
reroase. $i daci, aga cum mi-a spus Franqoise Dolto referi
,lcrrfilor. Trauma este un atentat la integritatea fiinfei. Acest
la pdrinfii lui Jean-Michel, aceqtia au consultat un psihanalis
,rlr,ntat este cel care se transmite de la inconqtient la inconqti-
abia cAnd copilul aimplinit gapte ani, putem conchide cd sunt
ganse mari ca ei si fi resimlit o nevoie inconqtienti, dar to-
r,rrt. Copilul devine ultimul depozitar al lui qi, pentru a umple
tugi vitali ca miculul si rimAni aqa cum e' Prin urmare, din ,rrtirstd absen{d a cuvintelor pe care o moqtenegte, iqi creeazd
aceasta perspectivS, psihoza este destinul unui descendent sa-
" in lb. francezi: ,,1e non-dit". Termenul desemneazd aici un eveniment, un
crificat, o dovad5, daci era nevoie, c[ ceea ce numesc eu canl f,rl)t resimlit ca fiind traumatizant ti care, din aceasti cauz5, este ascuns, trecut
balism familial existi cu adevirat. $i f[rn analiza genealogiei
..ub ticere, neexprimat. (n.tr.)

25