Apicultură

Informatii generale
• Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care
studiază biologia și tehnologia creșterii și exploatării albinelor, în scopul
obținerii de producții apicole ridicate și a sporirii producției de semințe la
plantele agricole entomofile.

• Datorită particularităților biologice specifice, albinele furnizează omului

importante produse, iar prin acțiunea de polenizare încrucișată a plantelor
entomofile asigură însemnate sporuri de producție la multe culturi agricole.
 • Pe parcursul întregii sale existențe, omul a
vânat cuiburile de albine sălbatice și le-a
luat mierea. Apicultorii au folosit stupii și

Istoria au recoltat miere de la ei cu cel puțin 4500

apiculturi
de ani în urmă.[1] Pe parcursul ultimelor
decenii (din anii 1800 până în prezent),
cunoștințele despre apicultură au crescut,
ca urmare a cercetărilor efectuate de
arheologi, filologi și oameni de știință.
 • Se presupune că primii oameni au luat miere de la albine din
cuiburile construite în copaci sau în alte locuri.

• Colectarea de miere din cuiburi sălbatice se efectuează până

în prezent, cu excepția regiunilor unde a fost înlocuită total
de apicultură.

Albinele
• Erau vânate cuiburile de albine melifere (Apis) și speciile mari
de albine care nu înțeapă (Meliponinae)

sălbatice • Nu numai omul a fost un vânător al cuiburilor de albine,

ci și unele mamifere ca cimpanzeii care au fost observați
folosindu-și mâinile sau bețe pe care le introduceau în
cuib pentru a le scoate unse cu miere.
Apicultura tradițională
(stupul fix)
• Stupii orizontali:

• Înainte ca apicultura în păduri să fie practicată, prin anii 2500 î.Hr.,

în Egiptul Antic se practica o apicultură avansată.

• Primele reprezentări datează din 2450 î.Hr. și apar într-o scenă care a
format o parte a unui basorelief al unui templu al soarelui, de lângă
Nilul inferior. Cele mai bune dovezi ale existenței apiculturii în lumea
antică, provin din mormintele egiptene.

• Există scene, puține la număr, în care pot fi observate mierea

din faguri și stupii, care documentează ce s-a întâmplat în acele timpuri.
Apicultura modernă
• În cadrul apiculturii tradiționale erau utilizați
stupii ficși în care albinele construiau fagurii de
sus în jos și îi fixau cu ceară și pe părțile laterale.
Astfel, un fagure putea fi scos, doar dacă era tăiat.
În cazul stupilor orizontali accesul se putea face
mai ușor, prin două părți, față de stupii verticali
care puteau fi accesați doar prin partea de jos.

• În Anglia au existat experimente prin care se

încerca construirea stupilor din diferite unități.
Produsele apicole

• Mierea :Mierea a fost încă din antichitate cel mai

important produs obținut de la stupi sau de la
albinele sălbatice.

• Ceara : Ceara este produsul apicol cel mai ușor

de transportat și manipulat, deoarece nu se
deteriorează și nu necesită stocarea în recipiente
speciale. Este un produs ce servește ca materie
primă pentru numeroase industrii (peste 40).