H

arta este o reprezentare pe plan, la o anumita scara, a suprafetei Pamantului sau a unei zone terestre limitate. arta marina este reprezenatrea pe un plan, la o anumita

scara, a unei zone maritime sau aceanice, continand datele care intereseaza conducerea navei, ca:
o linia coastei, o relieful coastei, o repere de navigatie la coasta si la suprafata apei, o adancimea apei, o pericole hidrografice etc.

PROPRIETATILE UNEI HARTI MARINE Harta marina serveste pentru rezolvarea grafica a pozitiei navei si stabilirii drumului pe care nava trebuie sa-l urmze. Pentru a putea fi folosita in acest scop, harta marina trebuie sa indeplineasca anumite proprietati:
Harta sa permita stabilirea coordonatelor geografice ale unui

punct oarecare cu usurinta si precizie. Pentru o rezolvare cat

mai comoda a acestor probleme, in lucrul pe harta este necesar ca reteaua cartografica sa apara sub forma unui sistema de axe ortogonale, deci meridianele si paralele sa apara ca linii drepte reciproc perpendiculare.
Loxodroma sa apara pe harta ca segment de dreapta. Harta sa fie conforma. Relevantele utilizate pentru

determinarea punctului navei sunt unghiuri in raport cu directia nord ; de asemenea pozitia navei se determina prin meteode care presupun masurarea de unghiuri orizonatale si transpunerea acestora pe harta.
Harta sa permita masurarea distantelor cu usurinta si

precizie.Masurarea distantelor pe harta este necesara in rezolvarea problemelor de determinare a punctului navei, dublarea reperelor de navigatie etc. Harta marina este documentul nautic de baza folosit la bordul navei. Hartile marine se impart in: - harti batimetrice, - harti de navigatie, - harti didactice. Hartile batimetrice se folosesc in cercetarea oceanografica fundamentala si se realizeaza prin prelucrarea si interpretarea datelor oceanografice,furnizate de sondajele acustice. Hartile de navigatie sunt harti care redau valorile adancimilor si morfologia zonelor de coasta. Acestea se impart, la randul lor, in : - hartile generale, - harti costiere, - planuri maritime.

Hartile didactice sunt harti generale care ofera informatii cu privire la morfologia regiunilor costiere,circulatia oceanelor de suprafata. Catalogul hrilor i documentelor nautice Catalogul cuprinde date despre hrile marine i documentele nautice editate de Direcia Hidrografic Maritim, respectiv de Amiralitatea britanic:
n documentul romnesc, informaiile referitoare la hrile

marine sunt date sub form de tabel, coninnd 4 grupe de hri, funcie de scar:
o Coninutul primei pri este completat de hrile index.

Acestea precizeaz, cu ajutorul unor dreptunghiuri, zona geografic reprezentat pe fiecare hart

n parte.
o Partea a doua a Catalogului hrilor conine date referitoare la

hrile de navigaie ale Dunrii i canalelor.

o n partea a treia se pot gsi, sub form de tabel, informaii

referitoare la documentele nautice editate de Direcia Hidrografic Maritim.

n documentul britanic, pe pagina din dreapta este prezentat

o hart index a unei anumite zone, iar pe pagina din stnga este dat tabelul cu seriile hrilor coninute n indexul paginii din dreapta. De asemenea, mai este dat o list a adreselor agenilor din diferite porturi ale lumii, de unde se pot procura hri i documente nautice, precum i o hart index a hrilor index din catalog. Simboluri i abrevieri folosite pe hrile marine n acest document sunt reprezentate grafic simbolurile i abrevierile utilizate pentru marcarea pe hart i n documentele nautice a diferitelor semnale, configuraii, repere, etc. Lucrarea cuprinde 21 de seciuni, numerotate de la A la U, cuprinznd simboluri i abrevieri specifice:
seciunea A: Linia coastei (natura coastei); seciunea B: Detalii costiere; seciunea C: Uscat (detalii costiere); seciunea S: Natura fundului; seciunea T: Maree i cureni; seciunea U: Magnetism.

CONINUTUL HRILOR MARINE

Hrile marine, conform definiiei, sunt reprezentri plane ale unei zone maritime,fluviale sau oceanice. Zona reprezentat este ncadrat de scrile latitudinilor crescnde i de scrile longitudinilor. Scara latitudinilor se mai numete scara latitudinilor crescnde sau scara distanelor, i limiteaz la est i la vest zona geografic reprezentat. Aa cum s-a vzut, scara latitudinilor nu este constant, adic lungimea n mm a unei mile Mercator msurat n partea sudic a hrii nu este egal cu lungimea acesteia msurat n partea nordic a hrii. Scara longitudinilor delimiteaz la nord i la sud zona reprezentat pe hart. Scara longitudinilor este constant. Elementele de coninut ale hrii marine sunt: a) titulatura hrii, cuprinznd: 1. Seria hrii, element foarte important pentru identificarea hrii, este tiprit (sub forma unui numr) ntotdeauna n colurile stnga-sus i dreapta-jos ale hrii, n exteriorul acesteia. Dup aceast serie se gsete foarte uor n cataloagele de hri; 2. Titlul hrii, se tiprete ntotdeauna la interior, i precizeaz zona geografic reprezentat pe harta respectiv. 3. Scara hrii (scale, natural scale), este mentionat sub forma numeric, alturi de care se precizeaz ntotdeauna paralelul de referin. 4. Data publicrii este o inscripie exterioar, i este tiprit pe marginea inferioar a hrii, pe mijloc. 5. Dimensiunile hrii sunt date n mm pe hrile romneti, respectiv n mm sau inch pe hrile englezeti. Acestea sunt tiprite ntotdeauna n exterior, n colul dreapta jos al hrii.

b) elemente topografice, coninnd informaii despre natura, relieful, conformaia etc. ale coastei. c) elemente hidrografice, coninnd informaii despre: 1. Pericole de navigaie 2. Sondaje 3. Curbele batimetrice 4. Mijloace pentru asigurarea navigaiei 5. Elementele hidrografice 6. Roza de declinatie magnetic 7. Informaii despre caracteristicile mareei Evolutia in timp a hartilor 1. Antichitatea elene si romana Hartile au aparut din necesitati practice la toate popoarele antice. La baza a stat nevoia de a cunoaste,de a transmite si de a memora forma si localizarea elementelor spatiului cunoscut. Cel mai vechi observator al relatiei om-mediu, mai precis a influientei exercitate de mediu aspura omului a fost Hipocrate. El observa ca naturii locului ii corespund forma corpurilor si dispozitia sufletului; ca oamenii se resimt de schimbarile vanturilor si corpurile lor se modifica dupa ele. Aparitia geografiei in coloniile grecesti de pe tarmul Asiei Mici, nu este deloc intamplatoare, ele fiind situate in apropierea marilor civilizatii din Mesopotamia, Persia si din E si SE Mediteranei; prin calatorii efectuate in aceste adevarate focare de cultura si civilizatie, filosofii greci, transformati in logografi, au preluat numeroase cunostinte stiintifice care treptat au fost inglobate in adevarate siteme de gandire.

In spatiul culturat european, geografii din Milet au fost cei care au introdus notiunea de continent precum si denumirile de Europa si Asia.

Herodot, parintele istoriei dar si al geografiei, a fost un adevarat cercetator al Lumii Vechi care a facut cunoscuta grecilor intreaga lume accesibila cunoasterii lor , si aceasta atat prin calatorii in cele mai indepartate regiuni, cat si prin inregistrarea celor auzite de el in calatoriile respective despre alte locuri, necalcate de el. Herodot este cel mai de seama reprezentatnt al directiei geografiei antice elene- oferind informatii despre clima, relief, fauna, cai de comunicatii , popoare si orase; el descrie Babilonul ca pe cel ma mare oras al lumii si semnaleaza utilizarea bitumului. Dupa Herodot, in secolele urmatoare, Geografia antica face progrese insemnate atat in domeniul teoriei, al ideilor, cat si in cel al cartografiei. Sub raport conceptual cea mai mare realizare este cea privitoare la forma sferica a pamantului. Ea a fost formulata si argumentata de catre Aristotel. El a introdus si conceptia despre atmosfera ca invelis al Terrei si a dezvoltata conceptia zonalitatii climatice, in raport cu care a dezvoltat si unele idei antropogeografice.

Marele Geograf Strabon a redactat o impunatoare lucrare, in 17 volume, intitulata Geographica. Cel mai cunoscut dintre geografii acestei perioade de apogeu a antichitatii este insa Ptolemeu. El a impartit stiinta geografica in doua parti: geografia si chorografia. Lumea cuprinsa pe hartile lui Ptolomeu este surprinzator de mare, desi localizarile sunt inexacte iar contururile, formele sunt distorsionate. Intre altele ele cuprind Scandinavia si China, dar mai surprinzator este prezentarea zonei izvoarelor Nilului, fapt cunoscut de europeni abia in secolul al 19-lea. Un alt lucru, acum banal, este ca de la Ptolomeu avem amplasarea N in partea de sus a hartii si a E in partea dreapta. Cu Ptolomeu se inchide, putem spune, perioada de glorie a geografiei antice europene, care a permis conturarea ca domeniu al cunoasterii stiintifice.

2. Evul Mediu Evul Mediu este apreciat ca fiind o perioada negra pentru cunoasterea stiintifica europeana, in particular pentru cea geografica. Cele mai utilizate materiale cartografice devin acum portulanele, care aveau inscrise pe ele linia tarmurilor si porturilor ce interesau pe navigatori. Prima harta de acest tip a fostHarta pisana in 1290.Portulanele au constituit un progres in dezvoltarea cartografiei,fiind construite cu ajutorul busolei magnetice si fiind folosite de-a lungul mai multor secole.

Reprezentrile caracteristice acestei perioade sunt hrile Terrarum Orbis (T-O). Arhetipul hrilor T-O a fost (se pare) creat de clugrul spaniol Beatus de Libeana n secolul al VIII-lea. Hrile de tip T-O s-au bazat pe reprezentrile antice, simple, a lumii protocretine. Acest gen de reprezentri a ost dezvoltat timp de peste cinci secole pn la apariia cartografiei tehnice dezvoltate pentru nevoile navigaiei, ncepnd cu secolul al XIV-lea. In modelulT-O , litera O reprezint Pmntul, iar litera T mparte

aceast lume n trei pri: Europa, Asia i Africa care erau dispuse n jurul Mrii Mediterane (Mare Nostrum a latinilor). Modelul cel mai elaborat al hrilor T-O este considerat mapamondul Ebsdorf realizat n Germania sec. al XIII-lea, pstrat la Hanovra (i bombardat n timpul celui de-al doilea rzboi mondial). O alt hart de acest gen, mai puin minuioas, se regsete n catedrala Hereford (1290). Aceste hri aveau n comun caracterul pictural (fiind hri-imagini) care nu se pretau msurtorilor cartometrice i navigaiei. Geografii arabi au preluat mostenirea lui Ptolomeu, mai mult ei au realizat o seama de harti si de lucrari care pe de o parte au extins orizontul cunoasterii geografice al anticilor, iar pe de alta parte au aprofundat cercetarea geografica.

Un alt popor mare al evului mediu , cel chinez se face si el remarcat prin actiuni de largire a propriului orizont geografic, actiuni determinate de interese economice, comerciale. Insemnarile lui Marco Polo - cu o experienta asiatica extraordinara si considerat a fi cel mai renumit calator al tuturor timpurilor - sau constituit intr-un resort puternic ce a generat epopeea Marilor Descoperiri Geografice. 3. Marile Descoperiri Geografice Sfarsitul Evului Mediu coincide cu Renasterea iar pe plan geopolitic cu disparitia califatului arab si a Imperiului Bizantin odata cu ocuparea capitalei de la Bosfor de armatele otomane. Initial Marile Descoperi Geografice au constituit un precedent , la o scara mult mai mare, al acelor gold rush ce au marcat mijlocul si sfarsitul secolului al 19-lea. Prima lucrare, care s-a bucurat si de un mare succesx la vremea sa a fost Cosmographia universalis intocmita de Sebastian Mnster(1544). Ea poate fi considerata prima lucrare de geografie descriptiva moderna in care se trece la problemele de geografie regionale. Pe continent tot in aceeasi perioada, se evidentiaza olandezul P. Clver(Cluverius) cu lucrarea Introductio in geographian universa tam veteram quam novam , o lucrare de in sase vlomume, publicata in 1624 , prezinta deosebirea de continut/obiect de studiu dintre geografie (descrierea intregului pamant atat cat nee este el cunoscut) , cosmografie(studiul intregului univers si nu doar al Terrei), chorografie(descrierea unor sectiuni ale planetei,ale suprafetei terestre) si topografie(descrierea unor locuri).

Marile Descoperi Geografice au indus un flux enorm de informatii foarte greu de prelucrat si interpreta; primul care a facut-o a fost Varenius unul dintre cei mai mari geografi din toate timpurile. 4. Perioada moderna Geografia reprezentata de Alexander von Humboldt si Carl Ritter reprezinta inceputul dezvoltarii moderne a geografiei. Totusi la o analiza mai atenta, se observa ca dupa acest inceput stralucitor exista in evolutia geografiei un hiatus de aproape doua decenii pana la aparitia unui alte personalitati impunatoare, Friedrich Ratzel fondatorul antrogeografiei, considerat de multi drept cel mai mare si mai influent geograf al tuturor timpurilor. Al.von Humboldt a realizat un numar mare de masuratori de altitudine,o serie de profile topografice, a corectat hartile referitoare la tarmul vestic al Americii Centrale si a Mexicului. Aceste masuratori ale sale au fost apoi folosite in studiile sale asupra zonelor climatice si de vegetatie, studii ce s-au dovedit fundamentale pentru cercetarile ulterioare de climatologie si biogeografie. Contributia lui C. Ritter la dezvoltarea geografiei poate fi sintetizata pe cinci paliere: cel al unitatii in diversitate, cel al noii stiinte geografice, cel al studiilor inductive , cel a regionalismului si cel al teologiei. 5. Perioada contemporana Secolul al XX-lea a presupus, a a cum era de ateptat, o revoluionare a tiinei cartografice prin dezvoltarea aerofotogrammetriei, a aparatelor electronice de ridicare

topografic, prin utilizarea informaiei satelitare, i nu n ultimul rnd prin apariia computerelor i a reelei Internet. Sfritul de secol XX aduce cu sine o nou revoluie n tiina cartografic, odat cu apariia cartografiei digitale.

Importanta oceanografiei pentru viata omului zilelor noastre si mai ales pentru generatiile viitoare,deriva din numeroase considerente. Marea este nu numai leaganul vietii, dar viata pe Terra depinde in cea mai mare masura de mare. Oceanul Planetar este cel care asigura mentinerea pe planeta noastra a unei ambiante propice vietii, prin nenumaratele schimburi dintre mare si atmosfera, prin evolutia cuvetelor oceanice,prin oscilatiile de nivel.

Importanta hrtilor marine Importana hrilor marine poate fi relativ evident, aa cum este evidenta importana oricror alte tipuri de hri. Cu ct cunoaterea unui teritoriu (fie el i acvatic) este mai exact, cu

att orientarea i atingerea intei sunt mai uor de realizat. Pentru fiecare domeniu ce are legtur cu mediul acvatic exist un anumit tip de hri marine care ajut la realizarea activitilor specifice, fie c e vorba de ingineria marin, arheologie marin, navigaie sau orice alte domenii marine. Aadar, hrile marine (i nu numai) au avut o evoluie ascendent nc din Antichitate, de la simple desene neconforme cu realitatea
i descrieri ale rmurilor, la complexele hri batimetrice i de

navigaie din zilele noastre.