Hărțile de navigație.

Elemente introductive

GENERALITĂŢI PRIVIND HĂRŢILE MARINE

Navigația maritimă reprezintă atât știința, cât și arta ghidării în mod sigur a unei nave pe
traseele maritime și/sau fluviale navigabile, având la dispoziție instrumente, echipamente și
hărți specializate.
În domeniul navigației, există constant necesitatea de a soluționa două probleme
fundamentale: determinarea precisă a poziției unei nave și stabilirea traseului de navigație
între două puncte date. Aceste activități se desfășoară cu sprijinul hărților de navigație.
Harta maritimă reprezintă o reprezentare pe un plan, la o scară specifică, a unei regiuni
maritime sau oceanice. Pe lângă detaliile referitoare la spațiul acvatic, harta include
informații esențiale pentru navigație, cum ar fi conturul coastei, caracteristicile predominante
ale reliefului terestru, punctele de referință pentru navigația pe coastă și potențialele pericole
de navigație.
În funcție de nivelul de precizie necesar, hărțile pot fi elaborate având ca bază elipsoidul de
rotație sau sferoidul de rotație. Conform cunoștințelor existente, atât suprafața sferoidului
terestru, cât și a elipsoidului de rotație, nu sunt suprafețe desfășurabile, motiv pentru care
reprezentarea în plan a suprafeței terestre suferă de deformări. Termenul de "rețea
cartografică" denotă reprezentarea în plan a meridianelor și paralelelor pe harta respectivă.
Procedura utilizată pentru construirea acestei rețele cartografice și pentru reprezentarea în
plan a suprafeței Pământului sau a unei zone limitate se numește sistem de proiecție
cartografică.
Scara hărţii reprezintă raportul dintre lungimea unui segment unitar de pe hartă şi lungimea
reală a segmentului corespunzător de pe teren, exprimată în aceeaşi unitate de măsură.
În funcţie de scara lor, hărţile pot fi: hărţi la scară mare (hărţi ale porturilor, ale zonelor de
ancoraj şi ale raioanelor cu pericole de navigaţie), hărţi la scară medie (se folosesc în
navigaţia costieră), hărţi la scară mică (folosite pentru navigaţia la larg şi pentru planificarea
traversadelor).
Cu ajutorul scării numerice putem determina cu uşurinţă lungimea reală din teren între două
puncte măsurând distanţa dintre reprezentările acestora pe hartă (ex: 1:25000, 1:50000).
Scara grafică (fig.1) este prezentată
sub forma unei linii subdivizate în
segmente egale, pe deasupra cărora
sunt marcate cifrele corespunzătoare
lungimilor reale în teren. Această Fig. 1 – scara grafică (extras din Bazele navigației. Navigație estimată și
costieră, dr. Traian Atanasiu)
componentă este esențială și se
regăsește obligatoriu pe hărțile la scară mare, care detaliază zonele portuare și râurile.
Pentru a servi eficient navigației, este imperativ ca harta marină să fie cât mai actualizată.
Procesul de actualizare a hărții poate implica fie o re-editare completă, fie corectarea acesteia
cu informațiile furnizate prin avizele pentru navigatori.

CONDIŢII CARE SE CER UNEI HARŢI MARINE

1
Cu ajutorul hărţii marine, putem rezolva două probleme deosebit de importante pentru
navigaţie: determinarea drumului de urmat înrte două puncte de pe glob în condiţii de
siguranţă şi de eficienţă economică, cunoaşterea în orice moment a poziţiei navei pe glob.
Pentru a realiza cele două scopuri harta marină trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
a. Harta trebuie să ofere posibilitatea stabilirii cu ușurință și precizie a coordonatelor
geografice ale unui punct oarecare
b. Pentru a reprezenta loxodroma ca o linie dreaptă pe hartă, este necesar ca
meridianele rețelei cartografice să fie dispuse ca verticale paralele între ele
c. Harta să fie conformă. Procedeele de navigaţie folosite la determinarea poziţiei
navei pe mare, impun măsurarea unor direcţii faţă de nordul adevărat sau faţă de alte direcţii
şi repere.
d. Harta trebuie să permită măsurarea distanțelor cu ușurință și precizie.
O astfel de hartă a fost creată pentru prima dată de către geograful Gerhard Krämer, cunoscut
sub numele de Mercator. Harta dezvoltată de el este denumită harta Mercator și este utilizată
exclusiv la bordul tuturor navelor.

CONŢINUTUL HĂRŢILOR MARINE

Conținutul hărților marine este standardizat și include, în mod obișnuit, următoarele
elemente: seria hărții, titlul hărții, data publicării, data tipăririi, dimensiunile hărții, scara
grafică a latitudinilor crescânde, scara grafică a longitudinilor, rețeaua cartografică, scara
numerică a hărții, scara grafică a hărții, linia coastei, topografia coastei, simboluri și
abreviații, pericole de navigație, sondaje, linii batimetrice, înălțimi ale reperelor de
navigație.

LOXODROMA ŞI ORTODROMA
Atunci când navigăm între două puncte, ne menținem pe un drum compas corespunzător
drumului adevărat care leagă cele două puncte. Drumul adevărat este determinat de harta de
navigație, pe care am marcat punctul de plecare și punctul de sosire. Acest drum adevărat este
reprezentat de segmentul care conectează cele două puncte, iar direcția sa în grade
sexagesimale se măsoară pe hartă față de nordul adevărat, cu ajutorul unui instrument
denumit echer-raportor.
Analizând modul în care acest segment, reprezentând drumul adevărat, intersectează
meridianele rețelei cartografice de pe hartă sau meridianele trasate imaginar pe suprafața
Pământului, observăm că unghiul sub care taie succesiv meridianele este constant.
Deplasându-ne pe suprafața Pământului, este evident că drumul urmat va fi sub forma unei
curbe. Această curbă, care taie toate meridianele sub același unghi, este cunoscută sub
denumirea de loxodromă. Drumul parcurs de navă pe loxodromă este denumit drum
loxodromic, iar tipul de navigație care folosește acest principiu este numit navigație
loxodromică.
În contrast, cel mai scurt drum între două puncte de pe glob este măsurat pe un arc de cerc
mare care leagă cele două puncte. Acest arc de cerc mare rezultă din intersecția suprafeței
terestre cu un plan care leagă cele două puncte și trece prin centrul sferei terestre. Acest arc

2
de cerc mare este cunoscut sub numele de ortodromă și reprezintă distanța cea mai scurtă
între cele două puncte de pe sfera terestră.

Concluzii
Hărțile de navigație sunt importate pentru a oferi informații precise și actualizate despre
drumuri, locații și alte detalii importante pentru a naviga eficient. Aceste hărți oferă
funcționalități extinse, acoperă diverse regiuni geografice și beneficiază de actualizări
periodice pentru a fi mereu relevante. Importarea lor în diferite dispozitive și aplicații permite
utilizatorilor să se bucure de ghidare precisă, planificare eficientă a călătoriilor și acces rapid
la informații vitale pentru a ajunge la destinațiile dorite.

Bibliografie
“Bazele navigației. Navigația estimată și costieră”, Traian Atanasiu, Editura Academiei
Navale “Mircea cel Bătrân” Constanța
www.wikipedia.ro