Muntii Calimani

• Munții Călimani sunt parte integrantă

a Carpaților Orientali fiind, precum tot lanțul
carpatic, munți tineri, de încrețire, formați
în orogeneza alpino-carpato-himalayană,
acum aproximativ 70 - 85 de milioane de ani.
• Munții Călimani sunt de origine vulcanică, cel
mai înalt vârf al lor fiind, cu 2100 m, Vârful
Pietrosul Călimanilor.
• Munții Călimani aparțin lanțului vulcanic ce
căptușește latura internă a Carpaților
Orientali, situat în zona de contact a munților
de încrețire cu marile depresiuni de prăbușire
ale Transilvaniei și Pannoniei.
 • Călimanul (inclusiv Gurghiu și Harghita) se
încadrează în grupa sudică a celor mai tineri
munți din România, cu cratere stinse acum
circa 1,8 - 5 milioane de ani (Cuaternarul
inferior), care s-au format în Pliocenul superior
(finele Neogenului-Terțiar).
• Intensa activitate vulcanică neogenă a dus la
apariția unor imense acumulări de lavă
desfășurate pe o lungime de 450 km (dintre
care 375 pe teritoriul României).
• Constituit din alternanțe de lave, aglomerate
și cenușă (stratovulcan), Călimanul aparține
grupei sudice - cea mai importantă masă
vulcanică - cu o suprafață de aproximativ
6.400 km², cu lățimea de circa 40 km (peste 50
în sectorul Călimanului) și lungimea de
aproape 160 km.
• Acest masiv este caracterizat prin prezența
celor mai mari altitudini (Pietrosul Călimanului
- 2100 m, Gurghiu - 1776 m, Harghita - 1800
m), care coboară treptat către Tușnad
(Ciomatu - 1.301 m).
• În acest sector apar aliniate numeroase conuri
vulcanice distruse parțial de eroziune, dar mai
ales datorită prăbușirilor care au dus la
deschiderea unor cratere (caldere) imense (cu
un diametru de circa 10 km în Căliman).
Așezare și limite
• Călimanul ocupă partea nord-vestică a grupei
centrale a Carpaților Orientali, reprezentând
cel mai extins masiv vulcanic din România.
• El se desfășoară pe direcția nord-vest-sud-est,
fiind delimitat la miazănoapte de zona
depresionară a Dornelor (Vatra Dornei) și
munții mărunți ai Bârgăului.
 la est - șirul depresiunilor Păltiniș, Drăgoiasa,
Bilbor, Secu îl separă de munții înalți ai Bistriței
și de munții Giurgeului (sud-est);
la sud - defileul Mureșului constituie limita
spre munții vulcanici ai Gurghiului;
• în vest - piemontul colinar al Călimanului face
trecerea spre partea estică a Podișului
Transilvaniei
• Limita septentrională este greu de trasat,
datorită caracterelor complexe ale unităților
ce vin în contact: zona Călimanului în sud și
aceea a Munților Bârgău și Depresiunea
Dornelor în nord.
• Ea trece la nord de Dealul Tănasa (1.001 m),
intersectează cursul mijlociu al văii Pietroasa
de Jos, urcând spre nord până la localitatea
Bistrița Bârgăului.
• În continuare, către est, urmărește valea
Bistriței până în apropiere de Colibița, de unde
se abate spre sud, și întretaie cursul superior
al Pănulețului și pârâul Colbul, pe sub Vf.
Țiganca.
• Limita se orientează către nord-est, ocolind Vf.
Dălbidanu (1.648 m), Vf. Tomnatec (1.542 m),
Vf. Buba (1.670 m), și traversând cursul
superior al râului Dorna până în valea
Negrișoarei, pe care o însoțește către nord
până la Măgura Mică (1.226 m), ocolind în
continuare, pe la nord-nord-est, Vf. Buza Șerbii
(1.530 m)
• Spre comuna Saru Dornei, limita sud-estică a
depresiunii cu același nume pătrunde adine în
masiv până în apropiere de confluența
pârâului Haitii cu Neagra Sarului, de unde se
abate către nord-est, pe lângă Piciorul
Cerbului (1.650 m) și piciorul Țiganului (1.700
m), până în valea Călimanului.
• Limita estică marchează contactul dintre
munții cristalini ai Bistriței și masivul vulcanic
al Călimanului.
• De la localitatea Panaci ea se îndreaptă către
sud-est de-a lungul pârâului Călimanelul și
străbate depresiunile Păltiniș, Drăgoiasa,
Bilbor, pentru a se orienta apoi spre sud-est
urmărind valea Secului și cea a Topliței, până
la localitatea cu același nume.
• Limita sudică este jalonată de valea
transversală a Mureșului (defileul Toplița-
Deda), care separă Călimanul de Munții
Gurghiului, formată dintr-o serie de bazinete
presărate de așezări umane, între care se
înterpun sectoare mai înguste, cu aspect de
chei.
• Limita vestică începe la nord de Dealul Tănase,
trece pe la vest de vârfurile Paltinului sau
Pârjoliturii (1.147 m), Dealul Negru sau Raglitci
(1.152 m), Pleșa (1.136 m), Bistrei (1.144 m),
la sud de Dealul Vătavii până în valea Bistrei,
pe care o urmărește până la confluența cu
Mureșul
• Contactul Călimanului cu Podișul Transilvaniei
se face prin intermediul unei prispe largi -
Piemontul Călimanului - ce realizează trecerea
spre depresiunile Livezile-Bârgău, Budac,
Deda-Porcești delimitate la vest de Culmea
Sieului și alte coline din dealurile Bistriței.
• Această delimitare corespunde Masivului
Căliman privit ca unitate montană propriu-
zisă, dar, din punct de vedere turistic, aria lui
de influență gravitează spre Vatra Dornei
(punct de plecare în traseele 1 și 8),
cuprinzând Țara Dornelor (drenată de râurile
Neagra Sarului și Dorna cu Dornișoara)
• Situată pe flancul nordic al masivului, Țara
Dornelor coboară treptat alcătuind o
depresiune largă, cuibărită în inima munților.
• Spre nord-est zona de influența cuprinde și
valea Bistriței cu viitoarea stațiune climaterică
Colibița - poartă de intrare spre potecile ce
duc spre creasta înaltă a Călimanului.
• Asezarea geografica si relieful sunt principalele
elemente care influenteaza in mod direct
clima. Temperaturile caracteristice muntilor
Caliman sunt influentate simtitor de
masivitatea reliefului.
• Clima corespunde muntilor inalti (pajisti
alpine) in cazul celor mai semete varfuri din
Caliman (deasupra altitudinii de 1 750 m) si
muntilor mijlocii (cu altitudini intre 600-1 750
m, zona padurilor) in restul masivului.
• Clima muntilor inalti este aspra si umeda, cu
temperaturi medii anuale ale aerului sub 0
grade. Deasupra altitudinii de 2 000 m cele
mai joase temperaturi medii anuale se
inregistreaza in luna februarie, iar cele mai
ridicate in august.
Viteza vintului pe culmi depaseste 6-7 m/s,
crescand in februarie la peste 9 m/s si scazand
in iulie-august la 5 m/s. Vitezele maxime ale
vintului ajung la 40-55 m/s, iar directia
dominanta este NV si V.
• Precipitatiile depasesc 1 200- 400 m, iar
grosimea stratului de zapada cazut succesiv
atinge cativa metri (6-8 m).
•  Zapada este spulberata si acumulata sub
forma de cornise pe versantele adapostite
(partea superioara a versantelor sudice si
estice) formand avalanse, iar pe fundul vailor
si al caldarilor glaciare atinge grosimi mari si se
mentine pana in lunile iulie-august.
• In majoritatea zilelor de vara, inainte de
amiaza, deasupra varfurilor inalte se formeaza
nori cumulus care dau precipitatii sub forma
de averse, uneori grindina, mazariche sau
ninsoare.
• Climatul muntilor mijlocii (muntii Bargaului si
zona Calimanului dispusa intre 600-1 750 m)
se caracterizeaza prin oscilatii moderate a
temperaturii aerului, cea anuala mentinandu-
se pozitiva, iar in luna iulie osciland intre 18
grade.
• Versantele orientate spre N-V, V si S-V sunt
frecvent acoperite de nori ce determina ploi
de lunga durata, care depasesc cantitatea de
900-1200 mm. Versantele adapostite
(orientate spre E) se caracterizeaza prin
predominarea timpului senin. In partea
inferioara a versantelor abrupte si mai ales
catre S-E se accentueaza fenomenul de foehn.
• Foehn-ul este un vȃnt local, cald şi uscat.
•  Versantele nordice prezinta temperaturi ale
solului si aerului moderate.
•  Zona inalta, peste 1600 m, este inconjurata de
izoterma de 0 grade; varfurile au un climat mai
racoros, cu temperaturi medii anuale in jur de
2 grade.
• In luna ianuarie inaltimile cuprinse intre 1 500-
2 000 m au o temperatura de -6 grade, iar cele
de 1000-1 500 m; luna iulie prezinta la
altitudinea de peste 1 500 m temperaturi
medii pana la 11 grade, iar in zona de 1 000-l
500 m ajung la 16 grade.
• In vaile adanci si in interiorul craterului
ingheturile sunt posibile si in lunile de vara, ca
si pe suprafata cupolei. In luna iunie
(temperatura medie de 9,4 grade), minima
fiind cuprinsa intre +1 grade si -5 grade, se mai
inregistreaza zile cu inghet.
• Zilele de iarna au o distributie conditionata de
altitudinea absoluta si de relief. In zona
montana luna februarie are cele mai multe zile
de iarna, spre deosebire de zonele
depresionare unde acestea corespund lunii
ianuarie.
• Durata zilelor cu inghet si o zilelor de iarna, si
in special alternarea brusca a fazelor de
inghet-dezghet, influenteaza negativ
dezvoltarea vegetatiei.
• Muntii Calimani se gasesc sub influenta
directa a vanturilor de vest. In zona inalta a
Calimanului bat vanturi frecvente si intense,
zilele de calm fiind reduse ca numar.
•  Zona coborata a craterului, datorita stagnarii
maselor de aer, are un caracter mai calm.
Directia vantului dominant isi lasa amprenta
asupra vegetatiei subalpine, care pe
versantele neadapostite este mai redusa,
pipernicita si asimetric dezvoltata.
• PIPERNICÍT, -Ă, piperniciți, -te, adj. (Despre
animale, plante sau părți ale lor; adesea
substantivat) Care s-a oprit din creștere, din
dezvoltare sau a degenerat din punct de vedere
biologic (din cauza unor condiții neprielnice);
chircit, sfrijit. 
• Pe versantele adapostite limita superioara a
vegetatiei forestiere si a celei alpine este mai
ridicata.
• Brizele de munte se formeaza noaptea, de la
orele 21, prin alunecarea spre vale a valurilor
de aer racoros; cele de vale sunt frecvente
ziua, cand masele de aer cald si umed
avanseaza catre creasta (incep la 9-10
dimineata).
Zona montana se caracterizeaza prin
precipitatii abundente.
• Ninsorile sunt si ele abundente. Grosimea
stratului de zapada atinge 132 cm iarna si 107
cm primavara. Cantitatea de precipitatii solide
fiind influentata de altitudine, valorile cele mai
mari sunt inregistrate in Calimani, unde ajung
pana la 6-7-8 m. 
•  Grosimea mare a stratului de zapada cazuta
succesiv se datoreaza si spulberarii zapezii de
pe versantele expuse vantului, care este
acumulata pe fundul vailor si al caldarilor
glaciare.
 Peisaje
• Calimanii, printre cei mai tineri munti din tara,
se individualizeaza in lantul carpatic prin
salbaticia lor. Peisajele de aici pot fi grupate in:
 pajisti alpine, stancoase, cu specii de plante
acidofile, cu insule de jneapan si smirdar,
adevarate comori ale parcului. In timpul verii
aici apare si elementul antropic (ciobani cu
turme de oi); in zona Pietrele Rosii- 12
Apostoli, jneapanul este inlocuit cu ienupar;
 grohotisuri silicioase, de o mare frumusete.
GROHOTÍȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire
de bucăți de rocă colțuroase, de
dimensiuni variabile, rezultate din
dezagregarea stâncilor și prăvălite din
munți sau aduse de ghețari; p. ext. rocă
sedimentară formată din acest material. ♦
Loc, teren acoperit cu acest material.  
 padurile de amestec (predomina molid si fag)
si coniferele, care urca pana in golul alpin;
 jnepenisuri si ienuparete care fac tranzitia
intre padurile de limita si pasunile cu taposica;
 caldera vulcanica, impresionanta, strajuita de
varfuri cu altitudini de peste 2000 m, a carei
diametru depaseste 10 km;
• nu in ultimul rand, elementul antropic
devastator "urmarile exploatarii de sulf" care
creeaza o impresie profund dezolanta in
comparatie cu padurile naturale din zona.
• Rezervația naturală aflată în Munții Călimani, la
poalele Vârfului Răchitiș are o suprafață de 322 ha,
și reprezintă un lac de baraj natural („Lacul Iezerul
Călimanilor”) și zona limitrofă, cu o vegetație de
arbusti de jneapăn  sau ienupăr ; cu specii floristice
rare, printre care și bujorul de munte cunoscut și
sub numele de smârdar, precum și
specii faunistice de mamifere, păsări, insecte,
reptile și batracieni, specifice Carpaților Orientali.
Bujorul de munte
 Flora
• Parcul National Calimani adaposteste fauna si
flora salbatica din partea superioara a calderei
Muntilor Calimani, cel mai extins masiv
vulcanic din tara. 
• Pornind in drumetie, traseele montane trec
prin ecosisteme diferite: paduri de amestec de
molid si fag - in defileul Muresului, paduri de
molid in bazinul Neagra, paduri de molid in
amestec cu zambru (Rezervatia stiintifica),
jnepenisuri si ienuparete, iar la peste 1900 m,
pajistile alpine.
• In anotimpul cald, florile viu colorate
insufletesc pasunile inalte, in timp ce iernile
lungi, bogate in zapada, geroase, fac de
neuitat climatul de aici. Zapada domina
peisajul incepand din luna noiembrie si pana
in aprilie-mai. 
• Verile, relativ caldute, dau ragazul necesar
naturii sa renasca. Fie in cooperare sau in
competitie, animalele si plantele s-au adaptat
acestui tip de climat, etaland diferite cai de
supravietuire si perpetuare. 
• In urma studiilor realizate de biologi romani si
straini, din 1900 si pana in ultimii ani, au fost
mentionate 1004 specii de plante vasculare
din care arborii si arbusti sunt in inferioritate
ca numar de specii, in favoarea plantelor
ierboase.
 Fauna
• Mamiferele, un grup restrans, dar bine
reprezentat prin carnivorele mari - ursul , rasul
mustelidele - vidra , jderul, bursucul , dar si
pisica salbatica asigura varful piramidei trofice
si deci veriga pradatorilor specializati.
• Peisajul este animat de, cerbi si mistreti mari
amatori de iarba frageda, si mai ales de liniste.
• Dintre rozatoarele, pot fi enumerate: parsul
comun, parsul de alun soarecele de padure
chitcanul de munte. 
• In padurile din parc au fost identificate si
specii de lilieci printre care liliacul urecheat
brun si liliacul bicolor. Speciile de mai sus sunt
citate in anexa IV a Directivei Habitate a
Consiliului European.
• Pasarile, cele mai numeroase ca numar de
specii dintre toate vertebratele citate pana
acum, acopera toate tipurile de habitate din
parc. Astfel, datorita particularitatilor fizico-
geografice, floristice si peisagistice,
ornitofauna este diversa. 
• In golul alpin, datorita fructificatiei abundente
la afin si merisor, sunt atrase specii din
padurea de molid sau din tufisurile de
jneapan. Aici isi face cuibul fasa de munte,
brumarita. In crapaturile din stinci, cuibareste
codrosul , corbul , vinderelul. In sezonul cald
urca pana in golul alpin pietrarul , codobatura
alba si cenusie. 
• Dintre reptile, specia care intr-adevar poate fi
un pericol este vipera , a carei muscatura este
otravitoare, chiar mortala. Totusi, atitudinea
oamenilor nu trebuie sa fie una dusmanoasa,
intrucat este o specie foarte benefica pentru
ecosistemul in care traieste. 
• O alta specie de sarpe, Coronella austriaca
Laur. (sarpele de alun), a fost citata de
literatura de specialitate pentru Parcul
National Calimani.
• Primavara, in ochiurile de apa provenite din
topirea zapezii, urca pentru depunerea pontei,
specii de triton,dar si broscutele fara coada in
zona Voievodesei, Izvorul Calimani, Piciorul
Iancului, Haita, Retitis.
• O pata de culoare printre ierburile din padure
o reprezinta salamandra a carei piele punctata
atentioneaza dusmanul de toxicitatea ei.
• Rezervația Lacul Iezer din Călimani este o arie
protejată de interes național inclusă în Parcul
Național Călimani, ce corespunde categoriei a
IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt),
situată în județul Harghita, pe teritoriul
administrativ al orașului Toplița.
 Varful Pietrosul
• Pietrosul Călimanilor este cel mai înalt
vârf vulcanic din munții Călimani, cu o înălțime
de 2.100 m. Este un munte masiv, dar destul
de accesibil turiștilor.
• Vârful Pietrosu poate fi atins venind
dinspre Lunca Bradului, pe valea Ilvei prin
Șaua Negoiului sau pe Pârâul Repede. Primul
traseu este mai accesibil, iar al doilea mai
scurt. 
• O altă modalitate de a ajunge este
dinspre Gura Haitii (o localitate la
poalele Călimanilor), mergând fie prin fosta
exploatare de sulf, fie urmând traseul
turistic care străbate zonele cunoscute sub
numele de Cei 12 Apostoli, Pietrele Roșii și
apoi Pietrosu.
 Resurse
• O resursa foarte importanta a acestor munti
este reprezentata de izvoarele de ape
minerale carbogazoase, utilizate in diversele
tratamente realizate in statiunile
balneoclimaterice aflate la in marginimea
acestor munti: Statiunea Vatra
Dornei , Statiunea Toplita sau Statiunea
Bilbor.
 Apostolii de piatră din Munţii Călimani

• Formaţiunea vulcanică din masivul muntos

reprezintă unul dintre cele mai frumoase
spectacole ale naturii din România. Pietrele cu
forme şi nume ciudate provoacă imaginaţia
turiştilor şi-i invită să le escaladeze pentru a
admira peisaje de o frumuseţe răpitoare.
• Rezervaţia 12 Apostoli, una dintre cele mai
frumoase destinaţii turistice din Munţii
Călimani, este recomandată turiştilor
interesaţi de misterele naturii. 
• Aceştia pot opta pentru parcurgerea traseului
pe jos sau călare, având astfel două posibilităţi
de-a savura peisajul superb pe care-l oferă
Poteca 12 Apostoli. 
• Punctul de plecare este satul Gura Haitii, unde
există şi panouri informative care servesc
drept ghid pentru aceia care se hotărăsc să se
aventureze într-o expediţie de neuitat spre cei
12 Apostoli.
Moşul cu trei feţe, atracţia rezervaţiei 12
Apostoli
• In Rezervaţia geologică 12 Apostoli atenţia
turiştilor va fi acaparată de galeria întinsă pe
circa 200 de metri în care sunt „expuse“ stânci
uriaşe cioplite sub forma unor siluete de
oameni şi animale.
• Sculpturile misterioase din timpuri străvechi
poartă numele „Moşul“, „Guşterul“,
„Mucenicul“, „Mareşalul“, „Ramses“,
„Godzila“, „Dragonii“, „Cezar“, „Nefertiti“, iar
legenda spusă de localnici explică apariţia
acestora în urma pietrificării de către
Dumnezeu a unor oameni necredincioşi. 
• Cei care au curiozitatea de-a escalada unele
dintre aceste stânci mitice vor putea admira
peisaje de o frumuseţe răpitoare, atât din
munţii Călimani, cât şi din munţii Rodnei şi
Suhard.
•Sfarsit!
• Proiect realizat de
Mamut Laura, XII E