Controlul statistic al calității.

Metode de control

Obiectivele lecției
 Sa defineasca controlul statistic
 Sa descrie metodele controlului statistic
 Sa enumere masurile care se impun in urma efectuarii controlului statistic
 Sa defineasca nivelul de calitate acceptabil AQL
 Sa deseneze schemele pentru esantionarea simpla, dubla si multipla.

Controlul statistic
Este cea mai utilizata metoda si se bazeaza pe controlul prin esantionare, in cadrul caruia prin esantionul extras (n)
controlat in totalitate se obtin rezultate si concluzii asupra intregului proces de fabricatie sau lot de produse finite
privind:
 stabilitatea fabricatiei;
 capabilitatea proceselor de fabricatie;
 precizia de realizare a caracteristicilor de calitate controlate.
Controlul statistic al calitatii se poate utiliza:
 in productia de serie indiferent de natura produsului;
 in productia de unicate a pieselor foarte mari;
 pentru verificarea unor parametri tehnici in flluxul procesului.
Metodele de control statistic al calitatii pot fi aplicate in doua situatii distincte:
 controlul statistic la receptia loturilor de produse pe baza nivelului de calitate acceptabil(AQL);
 controlul statistic pe flux de fabricatie.

Metode de control statistic al calitatii

In conceptia moderna, rolul controlului este de a actiona si interveni in mod operativ pentru ca produsul final sa
corespunda conditiilor cerute- sa indeplineasca calitatea de conformitate sau altfel spus, toate elementele care
caracterizeaza produsul final sa corespunda cu cele inscrise in documentatia de proiect, pe desenele de ansamblu sau in
contract.
Metodele de control al calitatii in procesul de fabricatie au in vedere toate etapele de realizare a unui produs si sunt
urmatoarele:
 Autocontrolul;
 Controlul in lant;
 Controlul integral;
 Controlul prin sondaj empiric;
 Controlul statistic al calitatii.

Metode de control statistic la receptia loturilor de produse pe baza nivelului de calitate acceptabil(AQL)
-se aplica dupa ce un lot de piese subansamble sau produse au fost fabricate ( inainte de livrare sau la receptie). La acest
control, pe baza intelegerii intre furnizor si benficiar, se stabileste un plan de esantionare, se preleveaza un esantion din
lotul de produse care se controleaza si, in functie de rezultate, se accepta sau se respinge lotul.
Deoarece controlul statistic presupune controlarea unui esantion de n produse dintr-un lot de N produse, astfel
incat n<<N, iar concluziile se refera la toate produsele N, pot aparea urmatoarele riscuri:
 riscul furnizorului α de a se respinge lotul chiar daca la un control integral s-ar constata lot corespunzator;
 riscul beneficiarului- β – de a accepta un lot chiar daca la un control integral s-ar constata un lot necorespunzator .
Prin aplicarea calculului probabilitatilor se poate determina care sunt valorile riscurilor (α si β) si cum se pot diminua
valorile acestor riscuri. Cele doua riscuri pot fi eliminate si chiar reduse la zero daca :
 se analizeaza in prealabil procesul de fabricatie si masurile pentru stabilizarea acestuia;
 se stabilesc corect caracteristicile planului de esantionare.
In controlul statistic al calitatii la receptia loturilor de produse se foloseste termenul de nivel de calitate
acceptabil(AQL), care se exprima in procente, este cuprins intre 0,01 si 10% si are urmatoarele valori:
 0,01; 0,015; 0,025; 0,04; 0,065; 0,1; 0,15; 0,25; 0,4; 0,65; 1;1,5; 2,5; 4; 6,5; 10.
 Nivelul de calitate acceptabil AQL
Este nivelul de calitate care corespunde unei probabilitati de acceptare specificate relativ ridicate intr-un plan de
verificare; reprezinta fractiunea defectiva maxima ( sau numarul maxim de defecte pe 100 de unitati de produs) care, in
scopul verificarii calitatii prin esantionare, poate fi considerata in mod satisfacator drept calitate medie a procesului de
fabricatie la furnizor.
Cand se foloseste controlul statistic la receptia loturilor pe baza nivelului de calitate acceptabil AQL se pot aplica doua
procedee :
 verificarea calitatii prin atribute conf. STAS 3160/2-84- verificarea se face prin constatarea, pe fiecare unitate de
produs a unui esantion prelevat dintr-un lot, a prezentei sau absentei unor caracteristici calitative dinainte stabilite si
considerarea, dupa modul de exprimare a calitatii lotului, fie a numarului toatal de unitati care poseda sau nu aceste
caracteristici, fie a numarului total de defecte gasite pe unitatile de produs din esantion;este o metoda de control
specifica industriei metalurgice, cercetarii stiintifice, etc;
 verificarea calitatii prin masurare conf. STAS 3160/3-84- verificarea calitatii se face prin masurarea unei
caracteristici cantitative( masurabile) pe fiecare unitate de produs a unui esantion prelevat dintr-un lot; metoda este
specifica industriei constructiilor de masini.
Ambele procedee prezinta o serie de elemente comune:
 ambele utilizeaza pentru indexarea planurilor de verificare, indicatorul AQL cu valori identice, sandardizate, pe
domeniul 0,1 – 10%;
 pentru ambele procedee efectivul lotului si nivelul de verificare determina o litera de cod; in functie de litera de cod
si de valoarea specificata pentru AQLse stabileste efectivul esantionului ce trebuie prelevat si verificat, precum si
criteriul de acceptare corespunzator metodei de verificare adoptate;probabilitatea de acceptare a unui lot a carui
calitate este egala cu cea caracterizata de valoarea stabilita pentru AQL se mareste odata cu cresterea efectivului
esantionului, dar dupa legi statistice diferite.
La aplicarea controlului statistic al calitatii loturilor de produse pe baza AQL, se folosesc o serie de termeni si simboluri
conform STAS 3160-84.

Planul de verificare
Aplicarea controlului statistic la receptia loturilor de produse finite presupune elaborarea unui plan de verificare care
reprezinta ansamblul format din planul de esantionare, regulile specifice ce trebuie urmate pentru luarea deciziei de
acceptare sau respingere a unui lot, in functie de nivelul calitatii acestuia.
Pentru ambele metode (atribuire sau masurare), planul de verificare necesita definirea corecta a urmatoarelor
caracteristici:
 nivelul de calitate acceptabil AQL;
 nivelul de verificare Nv;
 tipul de esantionare;
 gradul de severitate.
Nivelul de calitate acceptabila AQL este o problema contractuala intre furnizor si beneficiar; el trebuie stabilit functie
de importanta produsului sau a caracteristicii de calitate controlate.
Defectele pe care le poate prezenta o piesa sau un produs pot fi clasificate in diferite moduri; cea mai sigura clasificare
dupa gravitate este cea care considera doua clase: defecte majore si defecte minore. A fost definit de asemenea si
conceptul de defect critic.
Pentru un acelasi produs sau sau piesa se pot stabili doua valori ale AQL: o valoare mai mica pentru defectele majore si
o valoare mai mare pentru defectele minore.In acest caz un lot este acceptat daca el corespunde pentru ambele planuri de
verificare ( ambele valori AQL) si este respins daca unul din planuri sau ambele sunt gasite necorespunzatoare.In cazul
produselor deosebit de importante se pot prevedea subdiviziuni ale aceleiasi categorii de defecte, atribuindu-se valori
AQL si planuri de verificare separate fiecarei subclase.
 niveluri de verificare uzuale Nv1, Nv2, Nv3, aplicabile produselor sau caracteristicilor cu timpi de control normali
la care nu s-au mai efectuat controale in prealabil. Literature de specialitate demonstreaza ca Nv2 se aplica in cca
70% din cazuri, Nv1 cand este suficienta o informatie mai putin consistenta, iar Nv3 cand informatia trebuie sa fie
mai substantiala ;
 niveluri de verificare speciale : S1, S2, S3, nu pot fi considerate decat esantioane cu efectiv mic si trebuie tolerate
riscuri relative ridicate, datorita informatiei mai putin consistente oferita de esantion; sunt folosite pentru
caracteristici care presupun un cost ridicat, durata mare a verificarii sau care presupun un control distructiv.
Exemplu: daca la un lot de 200 de rochii se verifica calitatea cusaturilor, se va aplica nivelul Nv3; in schimb daca la
acelasi lot de rochii se verifica comportarea la purtare ( care necesita timp indelungat) sau rezistenta la frecare ( proba
distructiva) se va adopta nvelul S2 sau S1 .
Tipul de esantionare, este diferit pentru cele doua metode:
 la metoda prin atribuire: esantionare simpla ( vezi fig.1), recomandata pentru producatorii instabili sau necunoscuti,
esantionare dubla( fig.2), recomandata pentru producatorii buni sau rai, esantionare multipla recomandata pentru
producatorii foarte buni sau foarte rai.
 La metoda prin masurare- numai esntionarea simpla.

N unitati prelevat aleatoriu

de n
produs

control

K defective
(defecte)

K>= A
K <= A lotul se
lotul se accepta respinge

Fig. 2.1 Esantionarea simpla

N unitati
prelevat aleatoriu
de
n1
produs

control

K1 defective
(defecte)

K <= A1
K>= R1
lotul se accepta A1<K1<R1
lotul se respinge

din lotul
N- n1

prelevat aleatoriu
n2

control

K2 defective
(defecte)

(k1+k2)<=A2 (k1+k2)>=R2
lotul se accepta lotul se respinge

Fig. 2.2 Esantionarea dubla