OBIECTIVELE LECTIEI

Sa defineasca controlul statistic

Sa descrie metodele controlului statistic
Sa enumere masurile care se impun in urma
efectuarii controlului statistic
Sa defineasca nivelul de calitate acceptabil AQL
Sa deseneze schemele pentru esantionarea simpla,
dubla si multipla
Controlul statistic
 Este cea mai utilizata metoda si se bazeaza pe controlul prin esantionare, in cadrul
caruia prin esantionul extras (n) controlat in totalitate se obtin rezultate si concluzii
asupra intregului process de fabricatie sau lot de produse finite privind:

 stabilitatea fabricatiei;
 capabilitatea proceselor de fabricatie;
 precizia de realizare a caracteristicilor de calitate controlata .

 Controlul statistic al calitatii se poate utiliza:

 in productia de serie indiferent de natura produsului;
 in productia de unicate a pieselor foarte mari;
 pentru verificarea unor parametri tehnici in flluxul procesului;

 Metodele de control statistic al calitatii pot fi aplicate in doua situatii distincte:

 controlul statistic la receptia loturilor de produse pe baza nivelului de calitate
acceptabil(AQL);
 controlul statistic pe flux de fabricatie;
 Metode de control statistic al
calitatii
In conceptia moderna, rolul controlului este de a actiona si
interveni in mod operativ pentru ca produsul final sa corespunda
conditiilor cerute- sa indeplineasca calitatea de conformitate sau altfel
spus, toate elementele care caracterizeaza produsul final sa
corespunda cu cele inscrise in documentatia de proiect , pe desenele de
ansamblu sau in contract.
Metodele de control al calitatii in procesul de fabricatie au in vedere
toate etapele de realizare a unui produs si sunt urmatoarele:
 Autocontrolul;
 Controlul in lant;
 Controlul integral;
 Controlul prin sondaj empiric;
 Controlul statistic al calitatii.
Metode de control statistic la receptia loturilor de produse pe
baza nivelului de calitate acceptabil(AQL)

Controlul statistic la receptia loturilor de produse pe baza nivelului

de calitate acceptabil se aplica dupa ce un lot de piese subansamble sau
produse au fost fabricate( inainte de livrare sau la receptie).La acest control,
pe baza intelegerii intre furnizor si benficiar, se stabileste un plan de
esantionare, se preleveaza un esantion din lotul de produse care se controleaza
si, in functie de rezultate se accepta sau se respinge lotul.
Deoarece controlul statistic presupune controlarea unui
esantion de n produse dintr-un lot de N produse, astfel
incat n<<N, iar concluziile se refera la toate produsele N,
pot aparea urmatoarele riscuri:
 riscul furnizorului α de a se respinge lotul chiar daca la un control
integral s-ar constata lot corespunzator;
 riscul beneficiarului- β – de a accepta un lot chiar daca la un control
integral s-ar constata un lot necorespunzator .
 Prin aplicarea calculului probabilitatilor se poate determina care sunt
valorile riscurilor (α si β) si cum se pot diminua valorile acestor
riscuri.Cele doua riscuri pot fi eliminate si chiar reduse la zero daca :
 se analizeaza in prealabil procesul de fabricatie si masurile pentru
stabilizarea acestuia;
 se stabilesc corect caracteristicile planului de esantionare.

In controlul statistic al calitatii la receptia loturilor de produse se foloseste

termenul de nivel de calitate acceptabil(AQL), care se exprima in
procente, este cuprins intre 0,01 si 10% si are urmatoarele valori:

 0,01; 0,015; 0,025; 0,04; 0,065; 0,1; 0,15; 0,25; 0,4; 0,65; 1;1,5; 2,5; 4;
6,5; 10.
 Nivelul de calitate acceptabil AQL
Este nivelul de calitate care corespunde unei
probabilitati de acceptare specificate relativ ridicate
intr-un plan de verificare; reprezinta fractiunea
defectiva maxima ( sau numarul maxim de defecte
pe 100 de unitati de produs) care, in scopul
verificarii calitatii prin esantionare, poate fi
considerata in mod satisfacator drept calitate medie
a procesului de fabricatie la furnizor.
Cand se foloseste controlul statistic la receptia
loturilor pe baza nivelului de calitate acceptabil
AQL se pot aplica doua procedee :
 verificarea calitatii prin atribute conf. STAS 3160/2-84- verificarea se
face prin constatarea, pe fiecare unitate de produs a unui esantion
prelevat dintr-un lot, a prezentei sau absentei unor caracteristici
calitative dinainte stabilite si considerarea, dupa modul de
exprimare a calitatii lotului, fie a numarului toatal de unitati care
poseda sau nu aceste caracteristici, fie a numarului total de defecte
gasite pe unitatile de produs din esantion;este o metoda de control
specifica industriei metalurgice, cercetarii stiintifice, etc;

 verificarea calitatii prin masurare conf. STAS 3160/3-84- verificarea

calitatii se face prin masurarea unei caracteristici
cantitative( masurabile) pe fiecare unitate de produs a unui esantion
prelevat dintr-un lot;metoda este specifica industriei constructiilor
de masini.
Ambele procedee prezinta o serie de elemente comune:
 ambele utilizeaza pentru indexarea planurilor de verificare,
indicatorul AQL cu valori identice, sandardizate, pe domeniul 0,1 –
10%;
 pentru ambele procedee efectivul lotului si nivelul de verificare
determina o litera de cod; in functie de litera de cod si de valoarea
specificata pentru AQLse stabileste efectivul esantionului ce trebuie
prelevat si verificat, precum si criteriul de acceptare corespunzator
metodei de verificare adoptate;probabilitatea de acceptare a unui lot a
carui calitate este egala cu cea caracterizata de valoarea stabilita
pentru AQL se mareste odata cu cresterea efectivului esantionului, dar
dupa legi statistice diferite.
 La aplicarea controlului statistic al calitatii loturilor de produse pe
baza AQL, se folosesc o serie de termeni si simboluri conform STAS
3160-84 si care sunt prezentati in tabelul din anexa 1.
 Planul de verificare
Aplicarea controlului statistic la receptia loturilor de
produse finite presupune elaborarea unui plan de
verificare care reprezinta ansamblul format din planul de
esantionare, regulile specifice ce trebuie urmate pentru
luarea deciziei de acceptare sau respingere a unui lot, in
functie de nivelul calitatii acestuia.
 Pentru ambele metode (atribuire sau masurare), planul de
verificare necesita definirea corecta a urmatoarelor
caracteristici:
 nivelul de calitate acceptabil AQL;
 nivelul de verificare Nv;
 tipul de esantionare;
 gradul de severitate.
 Nivelul de calitate acceptabila AQL este o problema contractuala
intre furnizor si beneficiar; el trebuie stabilit functie de importanta
produsului sau a caracteristicii de calitate controlate.

 Defectele pe care le poate prezenta o piesa sau un produs pot fi

clasificate in diferite moduri; cea mai sigura clasificare dupa gravitate
este cea care considera doua clase:defecte majore si defecte minore.A
fost definit de asemenea si conceptul de defect critic. Toate cele trei
concepte – defect minor, major, critic sunt explicate in tabelul din
anexa1.

 Pentru un acelasi produs sau sau piesa se pot stabili doua valori ale
AQL: o valoare mai mica pentru defectele majore si o valoare mai
mare pentru defectele minore.In acest caz un lot este acceptat daca el
corespunde pentru ambele planuri de verificare ( ambele valori AQL)
si este respins daca unul din planuri sau ambele sunt gasite
necorespunzatoare.In cazul produselor deosebit de importante se pot
prevedea subdiviziuni ale aceleiasi categorii de defecte, atribuindu-se
valori AQL si planuri de verificare separate fiecarei subclase.
 Nivelul de verificare Nv, impreuna cu AQL , determina efectivul
esantionului de verificat si stabileste in acest mod gradul de
consistenta al informatiei asupra calitatii lotului din care a fost
prelevat esantionul. Marimea riscului inerent fiecarui plan este
pusa in evidenta de caracteristicile operative prezentate in STAS
3160/2-84 pentru metoda prin atribuire si 3160/3-84 pentru metoda
prin masurare.Pentru nivelurile de verificare sunt stabilite doua
categorii si anume:

 niveluri de verificare uzuale Nv1, Nv2, Nv3, aplicabile

produselor sau caracteristicilor cu timpi de control normali la
care nu s-au mai efectuat controale in prealabil . Literature de
specialitate demonstreaza ca Nv2 se aplica in cca 70% din
cazuri, Nv1 cand este suficienta o informatie mai putin
consistenta, iar Nv3 cand informatia trebuie sa fie mai
substantiala ;
 niveluri de verificare speciale : S1, S2, S3, nu pot fi considerate
decat esantioane cu efectiv mic si trebuie tolerate riscuri relative
ridicate, datorita informatiei mai putin consistente oferita de
esantion; sunt folosite pentru caracteristici care presupun un cost
ridicat, durata mare a verificarii sau care presupun un control
distructiv.
 Exemplu: daca la un lot de 200 de autoturisme se verifica
sistemul de directie sau de franare, se va aplica nivelul Nv3; in
schimb daca la acelasi lot de autoturisme se verifica consumul
de combustibil sau ( care necesita timp indelungat) sau
rezistenta la soc ( proba distructiva) se va adopta nvelul S2 sau
S1 .
 Tipul de esantionare, este diferit pentru cele doua metode:
 la metoda prin atribuire: esantionare simpla( vezi fig. 2.1),
recomandata pentru producatorii instabili sau necunoscuti ,
esantionare dubla( fig. 2.2), recomandata pentru producatorii
buni sau rai, esantionare multipla( fig. 2.3) recomandata
pentru producatorii foarte buni sau foarte rai.
 La metoda prin masurare- numai esntionarea simpla
N unitati prelevat aleatoriu
de n
produs

control

K defective
(defecte)

K>= A
K <= A lotul se
lotul se accepta respinge

Fig. 2.1 Esantionarea simpla

N unitati
prelevat aleatoriu
de
n1
produs

control

K1 defective
(defecte)

K <= A1
K>= R1
lotul se accepta A1<K1<R1
lotul se respinge

din lotul
N- n1

prelevat aleatoriu
n2

control

K2 defective
(defecte)

(k1+k2)<=A2 (k1+k2)>=R2
lotul se accepta lotul se respinge

Fig. 2.2 Esantionarea dubla

N unitati
prelevat aleatoriu
de
n1
produs

control

K1 defective
(defecte)

K <= A1 K>= R1
lotul se accepta A1<K1<R1 lotul se respinge

din lotul
N- n1

prelevat aleatoriu
n2

control

K2 defective
(defecte)

(k1+k2)<=A2 A2<(k1+k2)<R2 (k1+k2)>=R2

lotul se accepta lotul se respinge

din lotul
N- (n1+n2+……+n6)

prelevat aleatoriu
n7

control

K7 defective
(defecte)

(k1+k2+….k7)<=A7 (k1+k2+….k7)>=R7
lotul se accepta lotul se respinge

Fig. 2.3 Esantionarea multipla