Etapele premergatoare intocmirii situatiilor financiare anuale simplificate

Exercitiul financiar incepe la l ianuarie si se incheie la 31 decembrie, in acest scop, pe

baza situatiilor financiare se determina pozitia financiara, performanta si trezoreria
intreprinderii.

Documentele oficiale folosite pentru finalizarea incheierii exercitiului financiar sunt

situatiile financiare. Pe baza acestora se asigura o imagine fidela, clara si completa a
patrimoniului, a situatiei financiare cat si a rezultatului obtinut.

Discutate prin prisma procesului de raportare financiara, ca parte componenta a

acestuia, situatiile financiare sunt alcatuite de regula din: bilant, contul de profit si pierdere,
situatia modificarilor pozitiei financiare (care pot fi prezentate in diverse moduri, de exemplu
ca situatie a fluxurilor de trezorerie sau situatie a fluxurilor de fonduri), note explicative, alte
situatii si alte materiale suplimentare care sunt parte integranta a situatiilor financiare. Nu se
includ rapoartele directorilor, declaratiile presedintelui, discutiile si analizele conducerii si
elementele similare care pot fi incluse intr-un raport financiar anual.

Daca se face recurs la IAS l „Prezentarea situatiilor financiare'', un set complet de

situatii financiare anuale include:

(a) bilantul;

(b) contul de profit si pierdere;

(c) o situatie care sa reflecte, dupa caz:

toate modificarile capitalului propriu; fie

modificarile capitalului propriu, altele decat cele care rezulta din tranzactiile de
capital cu proprietarii si distribuirile catre proprietari;

(d) situatia fluxurilor de trezorerie (numerar);

(e) politicile contabile si notele explicative.

Intocmirea situatiilor financiare cu intreaga lor formatie de documente de sinteza

reprezinta un proces complex de agregare a datelor in vederea construirii indicatorilor
economico - financiari privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute. Derularea acestui
proces se concretizeaza intr-o suita de lucrari, dintre care unele cu caracter preliminar, iar
altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisa a bilantului. Lucrarile preliminare
sunt denumite lucrari de inchidere a exercitiului, fiind structurate astfel:

Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere.

Inventarierea generala a activelor si datoriilor.

Contabilitatea operatiilor de regularizare privind:

a) diferentele de inventar;

b) amortizarile;

c) provizioane pentru deprecieri;

d) provizioane pentru riscuri si cheltuieli:

e) diferentele de curs valutar;

f) delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor.

Stabilirea balantei conturilor dupa inventariere.

5. Determinarea rezultatului exercitiului si distribuirea profitului sau finantarea

pierderii.

Redactarea bilantului contabil.

Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere

Pentru centralizarea si controlul exactitatii datelor inregistrate in conturi se intocmeste

balanta de verificare inainte de inventarierea patrimoniului. Discutata din acest punct de
vedere, balanta pregateste datele de referinta necesare compararii soldurilor din inventarul
contabil si inventarul faptic. Balanta conturilor inainte de inventariere poate fi abordata ca un
inventar contabil.

Relatiile de control proprii balantei sunt cele dintre debitul si creditul conturilor,
inregistrarea sintetica si analitica. Dintre acestea, cea care ofera informatii de control privind
inregistrarea in conturi a tuturor documentelor justificative este aceea ca totalul rulajului
debitor sau creditor din balanta trebuie sa fie egal cu totalul rulajului calculat in Registrul -
jurnal.

Situatia de referinta a inventarului faptic o reprezinta soldurile finale calculate in

balanta. De aceea, balanta poate fi interpretata si ca un inventar contabil.

Balanta conturilor poate fi discutata si prezentata si ca instrument de verificare a continutului

soldurilor conturilor contabile, in sensul ca acestea sa reflecte operatii economice si financiare
reale consemnate in documentele justificative si inregistrate in concordanta cu normele
metodologice de utilizare a conturilor. 

Inventarierea generala a activelor si datoriilor

Reprezinta lucrarea preliminara prin care se stabileste situatia reala a patrimoniului.

Determinatorul real se refera atat la constatarea marimii faptice a elementelor patrimoniale cat
si la evaluarea lor la nivelul valorii actuale.

Nu se poate concepe un bilant, adica nu se pot determina patrimoniul, situatia

financiara si rezultatele unei intreprinderi la un anumit moment si pe o anumita perioada de
timp, fara sa se alcatuiasca in prealabil inventarul. Numai printr-un bilant alcatuit pe baze
reale, intreprinzatorul se poate orienta si mentine intr-o economie insotita de variatia
preturilor si puterii de cumparare a banului.

Constatarea existentei elementelor inventariate se face prin observarea directa (prin

numarare, cantarire, masurare, cubare si calcule tehnice dupa caz) pentru bunurile corporale
(materiale), pe baza de registre sau documente (extrase de cont confirmate de terti), pentru
bunurile necorporale (nemateriale), creante si datorii, in ceea ce priveste evaluarea
elementelor patrimoniale inventariate, aceasta se face la nivelul valorii actuale, denumita
valoare Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimata in functie de pretul pietei,
utilitatea bunului pentru economia intreprinderii, starea si amplasarea bunurilor. De acea, in mai
multe lucrari de specialitate se apreciaza ca valoarea de inventar este egala cu valoarea de
intrebuintare.

de inventar.