ROLUL ȘI ETAPELE ÎNTOCMIRII BALANȚEI DE VERIFICARE

A CONTURILOR

Balanța de verificare este un procedeu specific metodei contabilității, prin intermediul

căreia se realizează respectarea echilibrului permanent al dublei înregistrări a operațiilor în
conturi, cât și al respectării principiului dublei reprezentări a patrimoniului unității.
Balanța de verificare se prezintă sub forma unei situații tabelare în care se înscriu date
valorice preluate din conturi, respectiv: soldurile inițiale, rulajele și soldurile finale ale
conturilor utilizate pentru înregistrarea tuturor operațiilor economico-financiare în cursul
perioadei de gestiune a unei unități patrimoniale.
Balanța de verificare se întocmește lunar, având scopul de verificare a înregistrării
corecte a operațiilor și are caracter obligatoriu.
Conform principiului dublei înregistrări, fiecare operațiune economico-financiară se
înregistrează concomitent și cu aceeași sumă în debitul unui cont și în creditul altui cont,
rezultând o egalitate permanentă între totalul sumelor debitoare și al celor creditoare. Tocmai
de la faptul că prin intermediul acestui procedeu se constată egalitatea respective, reiese și
denumirea de “balanță”.
De asemenea, cu ajutorul balanței de verificare se verifică și alte calcule care se fac cu
ocazia lucrărilor contabile, cum ar fi: verificări cifrice privind întocmirea formulelor contabile
sau stabilirea rulajelor și soldurilor conturilor.
Balanța de verificare îndeplinește rolul unui instrument de reglare a înregistrării
operațiilor economico-financiare în conturi. Aceasta asigură verificarea exactității înregistrării
operațiilor economice în conturi, legătura între conturile sintetice și analitice și centralizarea
datelor contabile curente.
Balanța de verificare îndeplinește, așadar, mai multe funcții:
a. Funcția de verificare a exactității înregistrării operațiilor economice în conturi: lipsa
unei egalități valorice sau corelații constituie dovada existenței unor erori, care trebuie
identificate si corectate.
b. Face legătura între conturile sintetice și de bilanț: datele din bilanțul anual reprezintă
soldurile finale ale conturilor preluate din balanța de verificare și grupate conform
necesității de întocmire a bilanțului.
c. Face legătura între conturile sintetice și conturile analitice: balanța de verificare este
puntea de legătură între conturile analitice și cele sintetice, dar și între conturile
sintetice și bilanț, deci între procedeele specifice metodei contabilității
d. Funcția de centralizare a existentelor, mișcărilor și transformărilor patrimoniale:
asigură compararea datelor de la începutul unei perioade de gestiune cu cele de la
sfârșitul ei și cu alte perioade de gestiune expirate.
e. Funcția de analiză a activității economice: un rol deosebit de important în analiza
situației economico-financiare pe perioade scurte de timp, în intervalul dintre două
bilanțuri, fiind singurul instrument care furnizează informațiile necesare conducerii
operative a unității patrimoniale.
 Balanțele de verificare se pot clasifica după mai multe criterii:
 Dupa natura conturilor pe care le conțin:
o Balanțe de verificare generale (ale conturilor sintetice);
o Balanțe de verificare ale conturilor analitice.
 Dupa numarul de egalitati pe care le cuprind:
o Balanțe de verificare cu o serie de egalități
o Balanțe de verificare cu doua serii de egalități
o Balanțe de verificare cu trei serii de egalități
o Balanțe de verificare cu patru serii de egalități șamd.
Balanțele de verificare se întocmesc lunar și ori de câte ori este necesar, în scopul
verificării exactității înregistrărilor operațiilor economice în conturi și pentru întocmirea
bilanțului contabil.
Etapele întocmirii balanței de verificare presupun efectuarea următoarelor lucrări:
- soldurile inițiale preluate din bilanțul inițial se trec în conturi;
- operațiile economico-financiare din documentele justificative sunt înregistrate
cronologic în Registrul Jurnal prin intermediul formulelor contabile;
- operațiile din Registrul Jurnal se înregistrează sistematic în Registrul Cartea Mare (în
conturi);
- se totalizează sumele din debitul și creditul fiecărui cont deschis în Cartea Mare și se
determină soldul acestora;
- se trec datele din conturile deschise în Cartea Mare (Solduri inițiale, Rulaje, Total
Sume, Solduri finale) în Balanța de verificare;
Se totalizează sumele pe coloanele balanței de verificare și se verifică egalitatea pe
coloanele perechi (Sid = Sic, Rd = Rc, Tsd = Tsc, Sfd = Sfc) și egalitatea Total rulaje balanță
= Total sume Registru Jurnal.
Pentru confruntarea periodică a mișcării și soldului pentru fiecare cont sintetic cu
înregistrările din toate conturile sale analitice se folosesc balanțe de verificare ale conturilor
analitice.
În ceea ce privește balanțele de verificare ale conturilor analitice, acestea asigură controlul
înregistrărilor prin următoarele corelații valorice:
- totalul soldurilor inițiale (debitoare sau creditoare) ale conturilor analitice trebuie sa
fie egal cu soltul initial (debitor sau creditor) al contului sintetic respective;
- totalul rulajelor debitoare trebuie să fie egal cu rulajul debitor al contului sintetic;
- totalul rulajelor creditoare trebuie să fie egal cu rulajul creditor al contului sintetic;
- totalul soldurilor finale (debitoare sau creditoare) ale conturilor analitice trebuie să fie
egal cu soldul final (debitor sau creditor) al contului sintetic respectiv.
Ca și modalitate concretă de ilustrare a balanței de verificare, în ansamblul
documentarului contabil, aceasta este intocmită sub forma unui tabel în care sunt indicate
sumele de bani corespondente conturilor ce indică tranzacțiile. În toate cazurile, operațiunile
care stau la baza întocmirii acestui document trebuie să respecte principiile duale de bază ale
activității financiar-contabile: dubla reprezentare, înregistrare si centralizare.
 Documentul tabelar astfel întocmit cuprinde, de fapt, o serie de egalități. Acestea au rolul
de a reflecta scriptic un echilibru continuu între sumele înscrise în conturile balanței.

Balanța de verificare – model conform reglementărilor legale.

După cum se poate observa, documentul contabil este alcătuit din opt coloane esențiale,
notate cu A și B, în perechi. Aceste patru perechi reprezintă, în ordine: sumele aferente
soldului inițial, rulajele din luna în care se întocmește documentul, sumele totale și soldurile
rezultate.
 sumele din soldurile inițiale reprezintă valorile totale ale rulajului existent la începutul
perioadei (adică, începutul lunii);
 rulajele lunii curente indică mișcările pe fiecare cont în perioada de referință (luna în
care se întocmește balanța de verificare);
 sumele totale indică sumele rezultate din adunarea rulajelor fiecărui cont la finalul
lunii, iar soldurile finale indică rezultatul rămas pentru fiecare dintre conturi.
Coloanele indicate cu litera A cuprind sume debitoare, iar cele cu indicativul B cuprind
sume creditoare.
Un alt beneficiu al balantei de verificare este reprezentat de faptul că reflectarea soldurilor
inițiale ale conturilor este, de fapt, cea din bilanțul încheiat la finalul unei perioade de
raportare precedente. Astfel, acest instrument contabil este cel care face conexiunea dintre un
bilanț inițial și conturi, imaginea astfel reflectata a situatiei financiare a firmei fiind mult mai
clară.
De exemplu, balanța de verificare întocmită după data de 1 ianuarie a anului curent preia
datele privind soldurile finale aferente lunii decembrie a anului trecut.
Balanța de verificare este un instrument extrem de util pentru contabil, deoarece cu
ajutorul ei poate identifica diverse tipuri de greșeli, cum sunt:
-erori de înregistrare în conturi determinate de: nerespectarea principiului dublei
înregistrări, nerespectarea egalității sumelor debitoare și creditoare în cadrul formulelor
contabile compuse, calculul greșit privind elementele structurale ale contului si altele.
-erori de întocmire a balanțelor de verificare determinate de: preluarea greșită a
informațiilor din Cartea-Mare, adunarea eronată a coloanelor din balanță etc.
Pentru a corecta acest tip de erori, se face verificarea egalităților specifice balanțelor de
verificare, operații de punctare, prin repetarea calculelor etc. În ciuda faptului că balanța de
verificare arată că Total debit = Total credit și indică în felul acesta respectarea unui principiu
fundamental al contabilității, acesta nu garantează automat faptul că nu s-au facut greșeli. Este
posibil să fi fost omise înregistrări de tranzacții sau să se înregistreze o operațiune în alte
conturi decât cele corecte. Totodată, este posibil să fi avut loc compensări sau erori la
închiderea conturilor. Singurul lucru pe care îl poate face balanța de verificare este acela de a
confirma faptul că sumele debitoare și creditoare din conturi sunt în echilibru. În condițiile în
care, la ora actuală, se folosește pe scară largă tehnică de calcul modernă și a softurilor
specializate de contabilitate, balanțele de verificare sunt generate automat, fiind exclusă
omiterea unor înregistrări din conturi sau însumarea greșită a coloanelor balanțelor.
Bibliografie
1. Iancu L.- Contabilitate-Suport de curs pentru studiul individual al studenților FIMT-
IEDM, încărcat pe platformă
2. Felicia Cornelia Macarie (Tuţă), Bazele contabilităţii, Editura Polirom, Iaşi, 2001.
3. Bernard Colasse, Contabilitate generală, Editura Moldova, Iaşi, 1995
4. Pop V., Pop M., Bazele teoretice ale contabilităţii, Editura Treira, Oradea, 1999
5. Articol de Roxana Epure, Antreprenor, Co-owner Ciel România
https://ciel.ro/blog/contabilitate/balanta-de-verificare-element-de-autocontrol-al-
contabilului-si-informatie-utila-in-management/