CF Tot

Calitate și Fiabilitate
 Curs: 1 curs/săptămână
 Seminar: 1 seminar/2 săptămâni
 Tip examinare: colocviu sapt. 13 sau 14 (teorie + probleme)
1
Cuprins
Capitolul 1. Calitatea produselor

1.1 Conceptul de calitate
1.2 Caracteristici de calitate
1.3 Calimetria
1.4 Metode de estimare a calităţii
1.5 Spirala calităţii
1.6 Ciclul de viaţă al produselor
1.7 Indicatori de conformitate
1.8 Controlul calității
1.9 Standarde. Norme. Reglementări
2
Cuprins
Capitolul 2. Noțiuni de teoria probabilităților

2.1 Introducere
2.2. Evenimente. Operații cu evenimente
2.3 Probabilități
2.4 Variabile aleatoare
2.5 Valori medii. Dispersie. Momente
2.6 Legi clasice de distribuție
3
Capitolul 3. Teoria fiabilității
3.1 Noţiuni de fiabilitate
3.1.1. Obiectivele fiabilităţii
3.1.2 Importanţa şi necesitatea studierii fiabilităţii
3.1.3. Noţiunea de defecţiune
3.2. Funcția de fiabilitate. Funcția de defectare
3.2.1 Proprietățile funcției de fiabilitate
3.3 Caracteristici numerice ale fiabilității
3.4 Funcția risc de defectare
3.5 Fiabilitatea condiționată
3.6 Limitele indicatorilor de fiabilitate
3.7 Tipuri de fiabilitate
3.8 Încercări de fiabilitate
4
Capitolul 4. Legi de repartiție a funcției de fiabilitate
4.1 Legea exponențială
4.2 Legea normală
4.3 Legea lognormală
4.4 Legea Gamma
4.5 Legea Weibull
Capitolul 5. Fiabilitatea sistemelor

5.1 Fiabilitatea sistemelor cu montaj în serie
5.2 Fiabilitatea sistemelor cu montaj în paralel
5.3 Fiabilitatea sistemelor cu montaj combinat serie-paralel
5
Capitolul 1. Calitatea produselor
1.1 Conceptul de calitate
Calitatea reprezintă expresia gradului de utilitate a produsului, măsura în care, prin
ansamblul caracteristicilor sale tehnico-funcţionale, psiho-senzoriale şi economice, acesta
satisfice nevoia pentru care a fost creat.
1.2 Caracteristici de calitate
Caracteristici de calitate:
a) caracteristici funcţionale
b) caracteristici de material
c) caracteristici psiho-senzoriale şi sociale
d) caracteristici de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate
6
 Fiabilitatea: probabilitatea ca acesta să-şi îndeplinească funcţiile cu anumite performanţe şi
fără defecţiuni un anumit interval de timp şi în condiţii de exploatare date.
 Mentenabilitatea: probabilitatea ca în urma unei defecţiuni, starea de bună funcţionare să

fie restabilită într-un interval de timp dat, adică produsul să poată fi reparat uşor.
 Mentenanţa: activitatea depusă în vederea restabilirii capacităţii de bună funcţionare a

produsului după ce s-a produs o defecţiune.
 Disponibilitatea: capacitatea unui sistem de a fi repus în funcţionare într-un anumit interval

de timp, după ce s-a produs o defecţiune.
7
1.3 Calimetria
Calimetria - se ocupă cu măsurarea şi estimarea calităţii produselor.

Calitatea produsului este un concept complex, incluzând factori de concepţie, fabricaţie şi
utilizare.
Obiectivele calimetriei:
a) evaluarea şi măsurarea calităţii;
b) clasificarea indicatorilor de calitate pentru produse şi servicii;
c) elaborarea metodelor de determinare şi evaluare a diferitelor caracteristici ale calităţii
produselor;
d) elaborarea metodelor de optimizare a indicatorilor de calitate.
8
1.4 Metode de estimare a calităţii
a) metoda măsurării caracteristicilor – directă (caracteristica poate fi comparată cu un

etalon) sau indirectă (caracteristica se obţine prin intermediul altor mărimi)
b) metoda ponderării defectelor (DEMERITELOR): recomandată pentru produse finite

complexe, în fabricaţie de serie, la producţia în loturi etc.
 Principiul metodei constă dintr-o clasificare a defectelor (c-critic, p-principal, s-secundar,
m-minor) şi adaptarea unui sistem corespunzător de ponderi (𝜶𝒄 , 𝜶𝒑 , 𝜶𝒔 , 𝜶𝒎 ), notând
numărul defectelor pe categorii (𝒏𝒄 , 𝒏𝒑 , 𝒏𝒔 , 𝒏𝒎 )
 „demeritul” unui eşantion de volum 𝑵:
𝑛𝑐 𝛼𝑐 + 𝑛𝑝 𝛼𝑝 + 𝑛𝑠 𝛼𝑠 + 𝑛𝑚 𝛼𝑚
𝐷=
𝑁
9
1.5 Spirala calităţii
1 - cercetarea ştiinţifică;
2 - concepţia;
3 - proiectarea şi executarea prototipului;
4 - omologarea prototipului şi definitivarea documentaţiei tehnice;
5 - stabilirea procesului de fabricaţie, asigurarea maşinilor,
sculelor, dispozitivelor şi calificarea oamenilor;
6 - aprovizionarea cu materii prime şi materiale;
7 - dotarea cu utilaje şi aparatură de măsură;
8 - procesul de producţie propriu-zis;
9 - controlul procesului de producţie;
10 - efectuarea de probe şi încercări;
11 - livrarea produsului la beneficiar;
Fig. Spirala calităţii 12 - confruntarea produsului realizat cu cerinţele pieţii;
1* - cercetarea ştiinţifica la un nivel superior.
10
1.6 Ciclul de viaţă al produselor
I - pregătirea fabricaţiei;
II - lansarea fabricaţiei;
III - fabricaţia propriu-zisă;
IV - declinul (uzura tehnică).
• AA*: decalajul de fabricaţie între

un produs curent şi altul nou
• BD (B*D*) reprezintă viaţa
comercială a unui produs
Fig. Ciclul de viaţă al produselor
11
1.7 Indicatori de conformitate
Pentru a defini calitatea unui produs în general se utilizează trei categorii de indicatori:
- indicatori de conformitate;
- indicatori de fiabilitate (funcția de fiabilitate, rata de defectare);
- indicatori de mentenabilitate (funcția de mentenabilitate, intensitatea de restabilire).
Indicatorii de conformitate arată în ce măsură parametrii produsului respectiv se înscriu în

limitele admise de normative (ei se exprimă prin toleranța față de valoarea nominală).
Clase de toleranțe: 0.5%, 1%, 2.5%, 5% și 20%
12
1.8 Controlul calității
1) După momentul efectuării:

a) Control de recepție (control de intrare)
b) Control în timpul fabricației (în timpul produsului tehnologic)
c) Control final (control la ieșire)
2) După natura și parametrii controlati:

a) Control prin atribute: destinat produselor de larg consum
b) Control prin măsurare: destinat echipamentelor de precizie
3) După influența controlului asupra calității produsului:

a) Control nedistructiv
b) Control distructiv
13
4) După mărimea părții din lot care se controlează:
a) Control total (bucată cu bucată)
b) Control prin sondaj (prin eșantionare)
În cadrul controlului prin sondaj, dintr-un lot de N produse se extrage aleatoriu un

eșantion de n produse. Toate aceste n produse, se verifică, se controlează. Produsele care se
încadrează în criteriul de conformitate (adică în clasele de toleranță admisă) sunt declarate
bune, celelate sunt declarate defecte.
Notații:
N= nr. de produse dintr-un lot
n= nr. de produse dintr-un eșantion
D= nr. de produse defecte din lot
d= nr. de produse defecte din eșantionul de n produse
A= acceptare lot
R= respingere lot
14
Tipuri de planuri de control:
 Plan simplu de control (control prin sondaj simplu):
𝑅 = 𝐴 + 1: dacă 𝑑 ≤ 𝐴 se acceptă lotul, dacă 𝑑 ≥ 𝑅 = 𝐴 + 1 se respinge lotul.

 Plan multiplu de control (control prin sondaj dublu, triplu etc.): 𝑅 > 𝐴 + 1.
În elaborarea unui plan de control se pleacă de la câteva date:

- N, n, D, d
- Riscul furnizorului (𝜶) : valori de la 0.1% până la 100%
- Riscul beneficiarului (𝜷) : valori de la 0.1% până la 100%
- Nivelul de calitate acceptat (AQL): nivelul de calitate care corespunde unei probabilități
de acceptare specificate într-un plan de verificare
𝑷𝒂 𝑨𝑸𝑳 = 𝟏 − 𝜶
- Nivelul tolerat (NT) : 𝑷𝒂 𝑵𝑻 = 𝜷
15
1.9 Standarde. Norme. Reglementări
Documente care prescriu calitatea produselor:

- Standard (ex: ISO 9000, ISO 9001, ISO 9002, ISO 9003, ISO 9004)
- Caiet de sarcini
- Norma tehnică
Documente care certifică calitatea produselor:

- Buletin de analiză
- Certificat de omologare
- Certificat de garanție
- Certificat de calitate
16
Calitate și Fiabilitate
Capitolul 2. Noțiuni de teoria probabilităților

2.1 Introducere
2.3 Probabilități
2.5 Valori medii. Dispersie. Momente
1
În teoria probabilităților se lucrează cu evenimente legate de o anume experiență. A

efectua o experiență înseamnă a alege, printr-un procedeu susceptibil de a fi repetat, un element
dintr-o mulțime dată.
 Evenimentul sigur. Evenimentul imposibil

 Evenimentul sigur (E): se produce cu certitudine la orice efectuare a experienței.
 Evenimentul imposibil (∅): nu se produce la nici o efectuare a experienței.
 Eveniment implicat de un alt eveniment

 evenimentul A implică evenimentul B (𝐴 ⊂ 𝐵), dacă realizarea lui A atrage după sine
realizarea lui B
 Operații cu evenimente: 𝐴 ∪ 𝐵, 𝐴 ∩ 𝐵, 𝐴ҧ
2.3 Probabilități
Notații: {𝑲} -câmp de evenimente; A - eveniment al câmpului K; 𝑷 𝑨 , probabilitatea lui A
Proprietăți ale probabilității:
1) 0 ≤ P(A) ≤ 1, pt. ∀A ∈ K
2) P E = 1
3) P ∅ = 0
4) Dacă A ∩ B = ∅, atunci P A ∪ B = P A + P B
ഥ = 1 − P(A)
5) P A
6) Dacă A ⊂ B, atunci: P B − A = P B + P(A)
7) P B − A = P B + P( A ∩ B)
8) P A ∪ B = P A + P B − P( A ∩ B)
9) P A1 ∪ A2 ∪ ⋯ ∪ An ≤ P A1 + P A2 + ⋯ P(An )
 Probabilitatea condiționată:
𝑃(𝐴 ∩ 𝐵)
𝑃 𝐴⎹ 𝐵 =
𝑃(𝐵)
 Formula probabilității totale:
𝑃 𝐵 = 𝑃 𝐴1 𝑃 𝐵⎹ 𝐴1 + 𝑃 𝐴2 𝑃 𝐵⎹ 𝐴2 + ⋯ 𝑃(𝐴𝑛 )𝑃 𝐵⎹ 𝐴𝑛
 Formula lui Bayes:

𝑃 𝐴𝑖 𝑃 𝐵⎹ 𝐴𝑖
𝑃 𝐴𝑖 ⎹ 𝐵 =
𝑃 𝐴1 𝑃 𝐵⎹ 𝐴1 + 𝑃 𝐴2 𝑃 𝐵⎹ 𝐴2 + ⋯ 𝑃(𝐴𝑛 )𝑃 𝐵⎹ 𝐴𝑛
D: Variabila aleatoare (v.a.) este o mărime ce poate lua în cadrul unei experiențe una din
valorile sale posibile necunoscute dinainte, dar care sunt mai mult sau mai puțin frecvente la
repetarea experienței.
a) v.a. discrete (numărul de valori posibile este finit)

b) v. a. continue (numărul de valori posibile este infinit)
𝑥1 𝑥2 … 𝑥𝑘
Repartiția variabilelor aleatoare: 𝑋:
𝑝(𝑥1 ) 𝑝(𝑥2 ) … 𝑝(𝑥𝑘 )
𝑥𝑘 – valori posibile; 𝑝(𝑥𝑘 )-probabilitatea de apariție a acestor valori

 Funcția de repartiție a v.a X :  Densitate de repartiție sau de probabilitate:
𝑥
𝐹: 𝐑 → [0,1], 𝐹 𝑥 = 𝑃(𝑋 < 𝑥) 𝑑𝐹 𝑥
𝑓 𝑥 = ; 𝐹 𝑥 = න 𝑓 𝑥 𝑑𝑥
𝑑𝑥
−∞
Proprietăți: Proprietăți:
1) 0 ≤ F x ≤ 1 1. ∀x, f x ≥ 0
∞
2) x1 < x2 ⇒ F x1 ≤ F x2 2. ‫׬‬−∞ f x dx = 1
3) F −∞ = 0 și F ∞ = 1. • 𝑓 𝑥 se mai numește și lege de repartiție

(lege de densitate de repartiție).
b
4) P X ∈ a, b = ‫׬‬a f x dx = F b − F a
6
2.5 Valori medii. Dispersii. Momente
𝑥1 𝑥2 … 𝑥𝑘
Fie X o v.a a cărei repartiții este dată de expresia: 𝑋:
𝑝1 𝑝2 … 𝑝𝑘
Se numește valoare medie a v.a X numărul: 𝑀 𝑋 = 𝑝1 𝑥1 + 𝑝2 𝑥2 + ⋯ + 𝑝𝑛 𝑥𝑛 = σ𝑛𝑖=1 𝑝𝑖 𝑥𝑖
• Dacă X este o variabilă aleatoare de tip continuu care are densitatea de repartiție 𝑓(𝑥):
+∞
𝑀 𝑋 = න 𝑥𝑓(𝑥)𝑑𝑥
−∞
7
Valoarea medie are următoarele proprietăți:

1. 𝑀 𝑋 + 𝑌 = 𝑀 𝑋 + 𝑀(𝑌), adică valoarea medie a sumei a două variabile aleatoare
este egală cu suma valorilor medii.
2. Dacă c este o constantă reală, atunci:
 𝑀 𝑐 =𝑐
 𝑀 𝑐𝑋 = 𝑐𝑀(𝑋)
 𝑀 𝑐 + 𝑋 = 𝑐 + 𝑀(𝑋)
3. Dacă X și Y sunt v.a independente, atunci:
𝑀 𝑋𝑌 = 𝑀(𝑋)𝑀(𝑌)
8
Se numește dispersie a variabilei aleatoare X și se notează cu 𝐷2 𝑋 sau 𝜎 2 numărul:

𝜎 2 = 𝐷2 𝑋 = 𝑀 (𝑋 − 𝑚)2
unde 𝑚 = 𝑀 𝑋 . Pentru simplificarea notației vom scrie 𝑀(𝑋 − 𝑚)2 în loc de 𝑀 (𝑋 − 𝑚)2 .
∞
𝐷2 𝑋 = ෍ 𝑝𝑖 (𝑥𝑖 − 𝑚)2
𝑖=1
• Dacă X este o v.a de tip continuu cu densitatea de repartiție 𝑓 𝑥 atunci :
+∞
𝐷2 𝑋 = න (𝑥 − 𝑚)2 𝑓(𝑥)𝑑𝑥
−∞
9
Dispersia are următoarele proprietăți:
1. 𝐷2 𝑋 ≥ 0, pentru orice v.a X

2. 𝐷2 𝑋 = 𝑀 𝑋 2 − 𝑀(𝑋) 2
3. 𝐷2 𝑐𝑋 = 𝑐 2 𝐷2 𝑋
4. Dacă v.a 𝑋1 , 𝑋2 , … , 𝑋𝑛 sunt independente două câte două, atunci
𝐷2 𝑋1 + 𝑋2 + … +𝑋𝑛 = 𝐷2 𝑋1 + 𝐷2 𝑋2 + ⋯ + 𝐷2 (𝑋𝑛 )
10
Se numește moment de ordinul k al variabilei X ¸si se notează cu 𝑀𝑘 (𝑋), valoarea medie a

variabilei 𝑋 𝑘 : 𝑚𝑘 = 𝑀𝑘 𝑋 = 𝑀(𝑋 𝑘 )
Momentul de ordin k este dat de formula: 𝑀𝑘 𝑋 = σ∞

𝑖=1 𝑝𝑖 𝑥𝑖
𝑘
• Dacă X este o v.a de tip continuu cu densitatea de repartiție 𝑓 𝑥 atunci:

+∞
𝑀𝑘 𝑋 = න 𝑥 𝑘 𝑓(𝑥)𝑑𝑥
−∞
11
a) Distribuția exponențială
0, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡 ≤ 0
 Densitatea de repartiție: 𝑓 𝑡 = ቊ −𝜆𝑡
𝜆𝑒 , 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡 > 0
𝑥
𝑥
 Funcția de repartiție: 𝐹 𝑥 = න 𝑓 𝑡 𝑑𝑡 = න 𝜆𝑒 −𝜆𝑡 = 1 − 𝑒 −𝜆𝑥 , 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 > 0
0
−∞
Graficul densității distribuției exponențiale Graficul funcției de repartiție a distribuției exponențiale

de parametru λ = 0,5 de parametru λ = 0,5
12
a) Distribuția exponențială
+∞ +∞
1
 Valoarea medie: 𝑀 𝑋 = න 𝑡𝑓 𝑡 𝑑𝑡 = න 𝑡𝜆𝑒 −𝜆𝑡 𝑑𝑡 =
𝜆
−∞ 0
+∞ +∞ 2
2 2
1 −𝜆𝑡
1
 Dispersia: 𝐷 𝑋 = න 𝑡 − 𝑚 𝑓 𝑡 𝑑𝑡 = න 𝑡− 𝜆𝑒 𝑑𝑡 = 2
𝜆 𝜆
−∞ 0
13
b) Distribuția Weibull
0, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡 ≤ 0
 Densitatea de repartiție: 𝑓 𝑡 =ቊ
𝜆𝛼𝑡 𝛼−1 𝑒𝑥 𝑝( − 𝜆𝑡 𝛼 ), 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡 > 0
 Funcția de repartiție: 𝐹 𝑡 = 1 − exp −𝜆𝑡 𝛼 , 𝑡 > 0
Densitatea de repartiție a distribuției Weibull cu 𝜆 = 2, 𝛼 = 3 Funcția de repartiție a distribuției Weibull cu 𝜆 = 2, 𝛼 = 3

14
b) Distribuția Weibull
1
−𝛼 1
 Valoarea medie: 𝑚 = 𝜆 𝛤 +1
𝛼
2
−𝛼 2 1
 Dispersia: 𝜎2 = 𝜆 𝛤 +1 − 𝛤 2 +1
𝛼 𝛼
+∞ 𝑝−1 −𝑥
unde 𝛤 𝑝 = ‫׬‬0 𝑥 𝑒 𝑑𝑥 (funcția Gamma).
15
c) Distribuția normală (Gauss)
2
1𝑡−𝑚
 Densitatea de repartiție: 𝑓 𝑡; 𝑚, 𝜎 = 𝑒𝑥𝑝 −
𝜎 2𝜋 2𝜎 2
Graficul densității repartiției normale

16
 Caz particular: Dacă 𝑚 = 0 și 𝜎 = 1 se spune că v.a X are repartiția normală standard

(sau redusă), notată 𝑁 0; 1 .
1 𝑡2
 Densitatea de repartiție : 𝑓 𝑡; 0,1 = 𝑒𝑥𝑝 −
2𝜋 2
Graficul densității repartiției normale standard 𝑁 0; 1

(clopotul lui Gauss)
17
𝑥 𝑥
1 𝑡−𝑚 2
 Funcția de repartiție: 𝐹 𝑥; 𝑚, 𝜎 = න 𝑓 𝑡; 𝑚, 𝜎 𝑑𝑡 = න 𝑒𝑥𝑝 − 𝑑𝑡
𝜎 2𝜋 2𝜎 2
−∞ −∞
 Valoarea medie: 𝑀 𝑋 =𝑚
 Dispersia: 𝐷2 𝑋 = 𝜎 2
18
Capitolul 3. Teoria fiabilității
3.7 Tipuri de fiabilitate. 3.8 Încercări de fiabilitate 1
Teoria fiabilității sau teoria siguranței de funcționare are ca scop găsirea legilor de apariție a
defecțiunilor sistemelor tehnice.
Fiabilitatea unui sistem este probabilitatea ca acesta să-și îndeplinească funcțiile cu anumite
performanțe și fără defecțiuni un anumit interval de timp, în condiții date de exploatare.
Funcţionarea unui produs este limitată de apariţia unei abateri sau a unui defect. Din acest punct de
vedere fiabilitatea poate fi privită şi ca o ştiinţă a defectelor.
Cunoașterea legilor de îmbătrânire a sistemelor tehnice și deci a gradului lor de uzură în timp este utilă
pentru alegerea unor momente cât mai potrivite pentru înlocuirea acestora, pentru a se obține un cost al
întregii operații de înlocuire cât mai mic.
2
a) studiul defecţiunilor, adică al cauzelor, al proceselor de apariţie şi al metodelor de combatere a lor;
b) analiza fizică a defectelor;
c) aprecierea calitativă şi cantitativă a comportării produselor în timp în funcţie de factorii de

solicitare interni şi externi;
d) determinarea modelelor şi metodelor de calcul şi prognoză a fiabilităţii pe baza studierii

structurilor, a încercărilor şi a urmăririi în exploatare a produselor;
e) stabilirea metodelor constructive, tehnologice şi de exploatare pentru asigurarea şi creşterea

fiabilităţii.
3
Aparatura 1949 SUA 1959 SUA
Stare nefuncționare Stare nefuncționare

Radiolocație 84% 2.9%
Hidroacustică 48% 6.7%
Radiotelecomunicații 14% 7.7%
Importanţa tot mai mare a fiabilităţii se datorează următorilor factori:

 creşterea complexităţii sistemelor tehnice şi a importanţei funcțiilor pe care trebuie să le
realizeze acestea
 intensificarea regimurilor de lucru ale sistemelor sau părţilor componente ale acestora
 complexitatea condiţiilor de exploatare
 introducerea automatizării pe scară largă şi controlul automat al proceselor de producţie inclusiv
cu ajutorul calculatoarelor de process
 creşterea cheltuielilor de exploatare de către producător.
4
Încetarea aptitudinii unui produs, bloc, sistem etc. de a-si îndeplini funcţia pentru care a fost creat, se
numeşte defectare sau cădere.
Cauzele defectării:
-proiectare
-fabricaţie
-utilizarea produsului
Defectarea poate fi:

- inerentă
- datorată utilizării necorespunzătoare
5
 conceptul calitativ de fiabilitate: aptitudinea unui sistem, bloc, produs, element etc. de a-şi
îndeplini corect funcţiile prevăzute pe durata unei perioade de timp date, în condiţii de exploatare
specificate.
 conceptul cantitativ de fiabilitate: probabilitatea ca un sistem, bloc, produs, element etc. să-şi
îndeplinească corect funcţiile prevăzute, la un nivel de performanţă stabilit, pe durata unei
perioade de timp date, în condiţii de exploatare specificate.
6
Moment inițial: momentul în care un sistem este pus în stare de funcționare.

𝑻: timpul de funcționare până la prima defecțiune a sistemului respectiv. 𝑇 𝑡 , 𝑡 > 0
Definiție. Se numește fiabilitate (sau funcție de siguranță) a unui sistem tehnic și se notează cu
𝑅(𝑡) probabilitatea ca sistemul să fie în stare de funcționare la momentul 𝑡 (sau să funcționeze
fără să se defecteze un timp mai lung decât 𝑡).
𝑅 𝑡 = 𝑃(𝑇 ≥ 𝑡)
7
Vom nota cu 𝐹(𝑡) funcția de repartiție a v.a, deci:

𝐹 𝑡 = 𝑃(𝑇 < 𝑡)
Obs:
1. Funcția de fiabilitate 𝑅 𝑡 se folosește atunci când se dorește determinarea fiabilității sistemului,
adică a probabilității ca sistemul să funcționeze la momentul de timp 𝑡
2. Funcția de repartiție 𝐹 𝑡 se folosește atunci când se dorește determinarea probabilității ca
sistemul să se defecteze în intervalul de timp (0, 𝑡). De aceea, funcția de repartiție 𝐹 𝑡 se mai
numește și funcția de defectare sau de nefiabilitate a sistemului.
8
În cele ce urmează vom presupune că funcția de repartiție 𝐹 𝑡 este derivabilă în orice punct 𝑡 ≥ 0
și vom nota cu 𝑓(𝑡) derivata sa, adică:
𝑓 𝑡 = 𝐹′ 𝑡 , 𝑡≥0
 𝑓 𝑡 este densitatea de probabilitate sau de repartiție a variabilei aleatoare T.
Proprietăți 𝑓 𝑡 :
𝑓 𝑡 ≥ 0, ∀𝑡 ≥ 0
∞
‫׬‬0 𝑓 𝑡 𝑑𝑡 = 1
Legătura dintre funcția de repartiție și densitatea de repartiție:
𝑡
𝐹 𝑡 = න 𝑓(𝑢)𝑑𝑢
0
9
Evenimentele 𝑇 ≥ 𝑡 și 𝑇 < 𝑡 sunt evenimente contrare unul altuia:

𝑅 𝑡 =𝑃 𝑇 ≥𝑡 =1−𝑃 𝑇 <𝑡 =1−𝐹 𝑡
Relatia dintre funcția de fiabilitate și funcția de repartiție (defectare): 𝑅 𝑡 =1−𝐹 𝑡
𝑡 ∞
Relatia dintre funcția de fiabilitate și densitatea de repartiție: 𝑅 𝑡 = 1 − න 𝑓 𝑢 𝑑𝑢 = න 𝑓(𝑢)𝑑𝑢

0 𝑡
𝑅′ 𝑡 = −𝑓 𝑡
10
Graficul unei funcții de fiabilitate
1. 𝑅 𝑡 este o funcție continuă în timp, pentru orice 𝑡 ≥ 0

2. 𝑅 0 = 1.
3. lim 𝑅 𝑡 = 0.
𝑡→∞
11
Probabilitatea ca un sistem să se defecteze într-un interval de timp [𝑎, 𝑏] se poate calcula folosind
una dintre următoarele formule:
𝑃 𝑎 ≤ 𝑇 ≤ 𝑏 = 𝐹 𝑏 − 𝐹(𝑎)
𝑃 𝑎 ≤ 𝑇 ≤ 𝑏 = 𝑅 𝑎 − 𝑅(𝑏)
𝑃 𝑎 ≤ 𝑇 ≤ 𝑏 = න 𝑓(𝑡)𝑑𝑡
𝑎
12
Valoarea medie a timpului de funcționare fără defectare, deci a variabilei aleatoare T, este:
∞
𝑀 𝑇 = ‫׬‬0 𝑡𝑓(𝑡)𝑑𝑡
În teoria fiabilității pentru valoarea medie a variabilei T se folosește notația MTTF (Mean Time To
Failure) :
∞
𝑀𝑇𝑇𝐹 = න 𝑡𝑓(𝑡)𝑑𝑡
0
Media timpului de funcționare exprimata cu ajutorul funcției de fiabilitate:
𝑀𝑇𝑇𝐹 = න 𝑅(𝑡)𝑑𝑡
0
13
Obs: Interpretarea valorii medii în teoria fiabilității
Interpretarea valorii medii 𝑀(𝑇) a variabilei aleatoare T în teoria fiabilității sistemelor trebuie făcută
în funcție de natura sistemului.
 Dacă sistemul este fără reînnoire: 𝑀(𝑇) reprezintă media timpului de funcționare până la
defectarea unică a sistemului (MTTF - Mean Time To Failure).
 La sistemele cu reînnoire, 𝑀(𝑇) se poate referi fie la intervalul de timp scurs de la pornire până la
prima defectare, fie la oricare alt interval care începe o dată cu punerea în funcțiune a sistemului și
se încheie cu defectarea lui.
• MTTFF - Mean Time To First Failure
• MTBF - Mean Time Between Failures
14
Alte caracteristici numerice ale fiabilității sunt mediana și modul asociate v.a T.
Mediana variabilei aleatoare T reprezintă timpul median de defectare:

𝑅 𝑡𝑚𝑒𝑑 = 0.5
Modul variabilei aleatoare T reprezintă timpul de defectare cel mai probabil de a fi observat:
𝑓 𝑡𝑚𝑜𝑑 = max 𝑓(𝑡)
0≤𝑡<∞
Cuantila timpului de funcționare:

𝐹 𝑡𝛼 = 𝛼
15
Dispersia variabilei aleatoare T este, conform definiției:

∞ ∞
𝐷2 𝑇 = න 𝑡 − 𝑚 2 𝑓 𝑡 𝑑𝑡 = න 𝑡 2 𝑓 𝑡 𝑑𝑡 − 𝑚2
0 0
Dispersia se poate exprima cu ajutorul fiabilității prin formula:

∞
𝐷2 𝑇 = 2 න 𝑡𝑅 𝑡 𝑑𝑡 − 𝑚2
0
În locul dispersiei se folosește de multe ori abaterea medie pătratică, deoarece se măsoară în
aceleași unități de măsură ca și valorile variabilei T:
𝜎=𝐷 𝑇 = 𝐷2 𝑇
16
Funcția risc instantaneu de defectare sau hazard de defectare, notată ℎ 𝑡 :

−𝑅′ 𝑡 𝑓(𝑡)
ℎ 𝑡 = =
𝑅(𝑡) 𝑅(𝑡)
Integrând relația anterioară pe intervalul 0, 𝑡 se obține:
𝑡 𝑡
−𝑅′
𝑢
න 𝑑𝑢 = − න ℎ(𝑢)𝑑𝑢
𝑅(𝑢)
0 0
𝑡
𝑅 𝑡 = 𝑒𝑥𝑝 − න ℎ(𝑢)𝑑𝑢
0
17
Prin fiabilitate condiționată de momentul 𝑡0 , notată 𝑅(𝑡⎹ 𝑡0 ), se înțelege proprietatea ca sistemul

să funcționeze în intervalul de timp 𝑡0 , 𝑡0 + 𝑡 , 𝑡 > 0, dacă a funcționat fără defectare până la
momentul 𝑡0 .
𝑡0 +𝑡
𝑅(𝑡0 + 𝑡)
𝑅 𝑡⎹ 𝑡0 = = 𝑒𝑥𝑝 − න ℎ(𝑢)𝑑𝑢
𝑅(𝑡0 )
𝑡0
18
 În mod curent, fiabilitatea produselor este exprimată prin indicatorul ℎ(𝑡) (𝑥 10−6 ℎ1 ) sau prin
MTTB (y ore).
 Dacă se cunoaşte şi legea de distribuţie 𝑓(𝑡), atunci se pot determina şi ceilalţi indicatori de
fiabilitate.
Totdeauna, pentru un anumit timp de misiune t:
- R(t) <1
- ℎ(𝑡) ≠ 0
Obs: Nu există produs care să prezinte ℎ(𝑡) = 0 şi 𝑅 𝑡 = 1
 Fiabilitate superioară: materiale şi tehnologii perfecţionate, studii şi încercări aprofundate şi

îndelungate, în final costuri mai ridicate. De aceea trebuie corelat nivelul de fiabilitate cu cerinţele
tehnico-economice.
19
3.7 Tipuri de fiabilitate
În funcţie de modul de determinare, fiabilitatea poate fi de trei feluri:
- Fiabilitate previzională: calcul matematic utilizand datele proiectului şi fiabilitatea cunoscută a

elementelor
- Fiabilitate experimentală: măsurători şi încercări de laborator, pe mai multe exemplare identice

puse în funcţiune
- Fiabilitatea operaţională: urmărirea în exploatare a mai multor exemplare identice, pe o perioadă

determinată de timp
20
3.8 Încercări de fiabilitate
Condiţii de exploatare R>>S Încercare de anduranţă S=Smax<R
• S- solicitare
• R- rezistenţa produsului la solicitarea S
21
22
23
Capitolul 4.
Legi de repartiție a funcției de fiabilitate
4.1. Legea exponențială

4.2. Legea normală
4.3. Legea lognormală
4.4. Legea Gamma
4.5. Legea Weibull
1
4.1. Legea exponențială
Curba tipică a ratei defectărilor

pentru produsele industriale
(“cadă de baie”)
Perioade tipice din viața produsului/ a sistemului tehnic (pt. care sunt specifice anumite defecte):
1) perioada infantilă/ de tinerețe/ de rodaj (a defectelor precoce);

2) perioada maturității/ de funcționare normală (a defectelor accidentale);
3) perioada îmbătrânirii (a defectelor de uzură).
2
1. Perioada de rodaj : defecte precoce
 etapa în care rata defectărilor are, la început, o valoare ridicată, care, însă, descrește
permanent, pe măsura trecerii timpului.
 defectele apar la începutul punerii în funcțiune a produsului
 defecte de fabricație „ascunse”
 aceste tipuri de defecte nu trebuie să se producă la beneficiar ⇒ „punere în probe”/ rodaj
 perioada de garanție trebuie să acopere cel puțin această perioadă
3
2. Perioada maturității (a vieții utile): defecte accidentale
 defectele au aceeași probabilitate de a se produce în orice moment al acestei etape, fără a

putea fi evitate, determinând o rată constantă a defectărilor
 durata vieții utile este cea mai importantă în funcționarea unui produs
Înlocuirea unui produs cu unul nou
Obs.: Înlocuirea se face cu un produs erodat care a

trecut de perioada de tinerețe.
4
3. Perioada bătrâneții: etapa în care rata căderilor crește rapid din cauza defectelor de uzură.
Se consideră: ℎ 𝑡 = λ
Fiabilitatea: 𝑅 𝑡 = 𝑒 −λt
Funcția de repartiție: 𝐹 𝑡 = 1 − 𝑅 𝑡 = 1 − 𝑒 −λt
𝑑𝑅 𝑡
Densitatea de repartiție: 𝑓 𝑡 = − = λ𝑒 −λt ⇒ distribuție exponențială de parametru 𝛌
𝑑𝑡
∞
1
Valoarea medie: 𝑀𝑇𝑇𝐹 = m = න 𝑅 𝑡 𝑑𝑡 =
𝜆
0
5
1 1
Funcția risc de defectare: ℎ 𝑡 = λ = =
𝑀𝑇𝑇𝐹 𝑚
În cazul distribuției exponențiale, funcția de fiabilitate se scrie și sub forma:
−𝑡
𝑅 𝑡 = 𝑒𝑥𝑝
𝑀𝑇𝑇𝐹
 probabilitatea de funcționare pe un interval dat (𝑡0 , 𝑡0 + 𝑡) nu depinde de timpul de

funcționare precedent 𝑡0 ci numai de lungimea intervalului t :
𝑡0 +𝑡
𝑡 +𝑡
𝑅 𝑡⎹𝑡0 = 𝑒𝑥𝑝 − න λ𝑑𝑢 = exp( − λu⎹𝑡00 ) = exp −𝜆𝑡 = 𝑅 𝑡
𝑡0
6
∞ ∞
2 2 −λt
1 1
Dispersia : 𝜎 = 2 න 𝑡𝑅 𝑡 𝑑𝑡 − 𝑚 = 2 න 𝑡𝑒 𝑑𝑡 − 2 = 2
𝜆 𝜆
0 0
Variaţia indicatorilor de fiabilitate
7
4.2. Legea normală
Un sistem tehnic este supus, de regulă, la două tipuri de defecțiuni:

a) Defecțiuni neașteptate cu caracter aleatoriu: legea exponențială.
b) Defecțiuni „treptate”, datorate fenomenului de îmbătrânire: legea normală.
Distribuţia normală reprezintă o lege de distribuţie a unei mărimi aleatoare în jurul mediei sale.
Densitatea de repartiție a legii normale 𝑁(𝑚, 𝜎) :
1 1 𝑡−𝑚 2
𝑓 𝑡; 𝑚, 𝜎 = 𝑒𝑥𝑝 −
𝜎 2𝜋 2 𝜎
• 𝑚 - valoarea medie
• 𝜎 2 - dispersia
8
𝑡
𝑡−𝑚 1 𝑢2
Funcția de repartiție: 𝐹 𝑡 = ф unde ф 𝑡 = න 𝑒 − 2 𝑑𝑢
𝜎 2𝜋
−∞
ф 𝑡 = funcția lui Laplace (funcția de repartiție a unei variabilei aleatoare care urmează
legea normală standard 𝑁(0,1)).
𝑡−𝑚
Fiabilitatea: 𝑅 𝑡 = 1 − 𝐹 𝑡 = 1 − ф
𝜎
𝑓(𝑡) 𝑓(𝑡)
Funcția hazard de defectare: ℎ 𝑡 = =
𝑅(𝑡) 1 − ф 𝑡 − 𝑚
𝜎
9
Densitatea de probabilitate și
funcția de repartiție ale legii
normale pentru m = 3 și σ1 = 1,
σ2 = 0.5.
Funcția de fiabilitate și funcția de

hazard de defectare ale legii
normale pentru m = 3 și σ1 = 1,
σ2 = 0.5.
10
4.3. Legea lognormală
O variabilă aleatoare continuă și pozitivă T urmează legea lognormală dacă logaritmul său,
lnT, urmează legea normală cu valoarea medie m și abaterea medie pătratică 𝜎.
2
1 1 ln𝑡 − 𝑚
Densitatea de probabilitate: 𝑓 𝑡 = 𝑒𝑥𝑝 −
2𝜋𝜎𝑡 2 𝜎
2
𝜎
Valoarea medie: 𝑀 𝑇 = 𝑒𝑥𝑝 𝑚2 +
2
Dispersia : 𝐷2 𝑇 = 𝑒𝑥𝑝 2𝑚 + 2𝜎 2 − 𝑒𝑥𝑝 2𝑚 + 𝜎 2
11
𝑡 2
1 1 1 ln𝑢 − 𝑚
Funcția de repartiție: 𝐹 𝑡 = න 𝑒𝑥𝑝 − 𝑑𝑢
𝜎 2𝜋 𝑢 2 𝜎
0
ln𝑡−𝑚
𝜎
ln𝑡−𝑚
1 −𝑧 2 ln𝑡 − 𝑚
Pt. 𝑧 = : 𝐹 𝑡 = න 𝑒𝑥𝑝 𝑑𝑧 = ф
𝜎 2𝜋 2 𝜎
−∞
ln𝑡 − 𝑚
Fiabilitatea: 𝑅 𝑡 =1−𝐹 𝑡 =1−ф
𝜎
2
1 1 ln𝑡 − 𝑚
𝑒𝑥𝑝 −
𝑓(𝑡) 2𝜋 2 𝜎
Funcția hazard de defectare: ℎ 𝑡 = =
𝑅(𝑡 ) ln𝑡 − 𝑚
𝜎𝑡 1 − ф
𝜎
12
Densitatea de probabilitate și funcția de
repartiție ale legii lognormale pentru
m = 1 și σ1 = 0.2, σ2 = 1, σ3 = 2.
Funcția de fiabilitate și funcția de hazard

de defectare ale legii lognormale pentru
pentru m = 1 și σ1 = 0.2, σ2 = 1 ,
σ3 = 2.
13
4.4. Legea Gamma
Legea Gamma, sau distribuția Gamma, este folosită în teoria fiabilității în acele cazurile în
care pot exista defecțiuni parțiale.
𝜆 𝑝−1 𝑒 −λt
𝜆 𝑝−1 𝑒 −λt
Densitatea de repartiție: 𝑓 𝑡 = λt = λt
𝛤(𝑝) 𝑝−1 !
unde:
𝑚
- λ= : rata defectărilor pentru defectarea completă
𝜎2
- 𝑝 = λm: numărul defectărilor parțiale până la defectarea completă

- m este valoarea medie
- 𝜎 este abaterea medie pătratică
- 𝛤 𝑝 = 𝑝 − 1 ! este funcția Gamma
14
𝑡
𝑝
𝜆
Funcția de repartiție: 𝐹 𝑡 = න u𝑝−1 𝑒 −λu 𝑑𝑢
𝛤 𝑝
0
∞
𝜆𝑝
Fiabilitatea: 𝑅 𝑡 = න u𝑝−1 𝑒 −λu 𝑑𝑢
𝛤 𝑝
𝑡
𝑡 𝑝−1 𝑒 −𝜆𝑡
Funcția hazard de defectare: ℎ 𝑡 = ∞ 𝑝−1 −λu
‫ 𝑡׬‬u 𝑒 𝑑𝑢
15
repartiție ale legii Gamma pentru λ = 3,
p1 = 2, p = 1, respectiv p3 = 0.5.
Funcția de fiabilitate și funcția de hazard

de defectare ale legii Gamma pt. λ = 3,
p1 = 2, p = 1, respectiv p3 = 0.5.
16
Clopotul lui Gauss (f(t)) Variaţia indicatorilor de fiabilitate
17
4.5. Legea Weibull (cu doi parametri 𝜷 și 𝜽)
𝛽 𝑡 𝛽−1 𝑡 𝛽
Densitatea de probabilitate: 𝑓 𝑡 = 𝑒𝑥𝑝 −
𝜃 𝜃 𝜃
𝑡 𝛽
Funcția de repartiție: 𝐹 𝑡 = 1 − 𝑒𝑥𝑝 −
𝜃
𝑡 𝛽
Fiabilitatea: 𝑅 𝑡 = 𝑒𝑥𝑝 −
𝜃
𝛽 𝑡 𝛽−1
Funcția hazard de defectare: ℎ 𝑡 =
𝜃 𝜃
18
În funcție de valoarea parametrului 𝛽, distribuția Weibull poate lua forma următoarelor
distribuții:
a) 𝛽 < 1, distribuția Gamma
b) 𝛽 = 1, distribuția exponențială
c) 𝛽 = 2, distribuția lognormală
d) 𝛽 = 3.5, aprox. distribuția normală
19
repartiție ale legii Wiebull pentru θ = 1 și
diferite valori ale parametrului β
Funcția de fiabilitate și funcția hazard de

defectare ale legii Wiebull pentru θ = 1 și
diferite valori ale parametrului β
20
1
Valoarea medie: 𝑀𝑇𝑇𝐹 = 𝜃𝛤 1 +
𝛽
2
2 1
Dispersia : 𝜎2 = 𝜃2 𝛤 1+ − 𝛤 1+
𝛽 𝛽
1Τ𝛽 1Τ𝛽
Timpul median de defectare : 𝑡𝑚𝑒𝑑 = 𝑡0,5 = 𝜃 − ln 0,5 = 𝜃 0,69315
𝛽
1
𝜃 1−
Modul : 𝑡𝑚𝑜𝑑 = 𝛽 , dacă 𝛽 > 1
0, 𝑑𝑎𝑐ă 0 < 𝛽 ≤ 1
21
repartiție ale legii Weibull pentru β = 2 și
diferite valori ale parametrului θ
Funcția de fiabilitate și funcția hazard de

defectare ale legii Weibull pentru 𝛽 = 2 și
diferite valori ale parametrului 𝜃
22
𝛽
𝑡 + 𝑡0
𝑒𝑥𝑝 − 𝛽
𝜃 𝑡0 𝛽 𝑡 + 𝑡0
Fiabilitatea condiționată: 𝑅 𝑡⎹ 𝑡0 = = 𝑒𝑥𝑝 −
𝑡0 𝛽 𝜃 𝜃
𝑒𝑥𝑝 −
𝜃
𝛽 𝛽
𝑡0 𝑡 + 𝑡0
𝑅 𝑡⎹ 𝑡0 = 𝑒𝑥𝑝 − =𝑅
𝜃 𝜃
1Τ𝛽
Durata de viață: 𝑡𝑅,𝑡0 = 𝑡0 𝛽 𝛽
− 𝜃 ln𝑅 − 𝑡0
23
Capitolul 5.
Fiabilitatea sistemelor
5.1. Fiabilitatea sistemelor cu montaj în serie

5.2. Fiabilitatea sistemelor cu montaj în paralel
5.3. Fiabilitatea sistemelor cu montaj combinat serie-paralel
1
 Sistem tehnic
Fig. Reprezentarea generală a unui sistem tehnic

• sistem cu montaj în serie ⇒ defectarea unui singur element al sistemului duce la defectarea
întregului sistem
• sistem cu montaj în serie funcționează la un moment de timp t ⇒ toate elementele sale
funcționează la momentul de timp t.
 Considerăm un sistem format din n elemente componente a căror fiabilitate este cunoscută
𝑇1 , 𝑇2 , … , 𝑇𝑛 = timpul de funcționare fără defectare a fiecăruia dintre cele n elemente
T = timpul de funcționare fără defectare corespunzător întregului sistem.
𝑅𝑖 𝑡 = 𝑃 𝑇𝑖 ≥ 𝑡 , 𝑖 = 1,2, … , 𝑛.
𝑅𝑠 𝑡 = 𝑃 𝑇 ≥ 𝑡 =?
Fig. Diagrama de fiabilitate a unui sistem cu n
componente montate în serie
Fiabilitatea sistemului
𝑅𝑠 𝑡 = 𝑃 𝑇 ≥ 𝑡 = 𝑃 𝑇1 ≥ 𝑡, 𝑇2 ≥ 𝑡, … , 𝑇𝑛 ≥ 𝑡 = 𝑃 𝑇1 ≥ 𝑡 𝑃 𝑇2 ≥ 𝑡 … 𝑃 𝑇𝑛 ≥ 𝑡 = =𝑅1 𝑡 𝑅2 𝑡 … 𝑅𝑛 𝑡
𝑅𝑠 𝑡 = ෑ 𝑅𝑖 𝑡
𝑖=1
Fie 𝑘, 0 ≤ 𝑘 ≤ 𝑛 indicele acelui element din sistem care are cea mai mică fiabilitate.
𝑅𝑠 𝑡 = ෑ 𝑅𝑖 𝑡 ≤ 𝑚𝑖𝑛 𝑅1 𝑡 , 𝑅2 𝑡 , … , 𝑅𝑛 𝑡 = 𝑅𝑘 𝑡
𝑖=1
 Funcția risc de defectare a sistemului

ℎ𝑠 𝑡 = ℎ1 𝑡 + ℎ2 𝑡 + ⋯ + ℎ𝑛 𝑡
 Expresia funcției de fiabilitate

𝑡
𝑅𝑠 𝑡 = 𝑒𝑥𝑝 − න ℎ1 𝑢 + ℎ2 𝑢 + ⋯ + ℎ𝑛 𝑢 𝑑𝑢
0
Caz particular 1: elementele care compun sistemul urmează legea exponențială
 Funcția risc de defectare a sistemului

𝑛
ℎ𝑖 𝑡 = 𝜆𝑖 ⇒ ℎ𝑠 𝑡 = ෍ 𝜆𝑖
𝑖=1
 Fiabilitatea sistemului
𝑛
𝑅𝑠 𝑡 = 𝑒𝑥𝑝 − ෍ 𝜆𝑖 𝑡
𝑖=1
𝑅𝑠 𝑡 ≅ 1 − ෍ 𝜆𝑖 𝑡
𝑖=1
 Timpul mediu de funcționare al sistemului
1
𝑀𝑇𝑇𝐹𝑠 = 𝑛
σ𝑖=1 1Τ𝑀𝑇𝑇𝐹𝑖
𝑀𝑇𝑇𝐹𝑖 = timpul mediu de funcționare al elementului 𝑖, 𝑖 = 1,2, … , 𝑛

𝑀𝑇𝑇𝐹𝑠 = timpul mediu de funcționare al sistemului
Caz particular 2: elementele care compun sistemul urmează legea Weibull
𝛽−1
𝛽 𝑡
Fie: ℎ𝑖 𝑡 = , 𝑖 = 1,2, … 𝑛.
𝜃𝑖 𝜃𝑖
𝑛 𝛽−1 𝑛 𝛽
𝛽 𝑡 1
 Funcția risc de defectare a sistemului: ℎ𝑠 𝑡 = ෍ =𝛽 ෍ 𝑡𝛽−1
𝜃𝑖 𝜃𝑖 𝜃𝑖
𝑖=1 𝑖=1
𝑛 𝛽 −1Τ𝛽 𝛽−1
1 𝛽 𝑡
Notăm: 𝜃𝑠 = ෍ ⇒ ℎ𝑠 𝑡 =
𝜃𝑖 𝜃𝑠 𝜃𝑠
𝑖=1
𝛽
𝑡
 Fiabilitatea sistemului : 𝑅 𝑡 = 𝑒𝑥𝑝 −
𝜃𝑠
Caz particular 2: elementele care compun sistemul urmează legea Weibull
• Dacă toate cele n componente ale sistemului sunt identice, având funcția hazard de defectare
𝛽 𝑡 𝛽−1 𝜃
ℎ 𝑡 = atunci sistemul urmează o distribuție Weibull de parametri 𝛽 și 𝜃𝑠 = .
𝜃 𝜃 𝑛1/𝛽
𝛽−1
𝛽𝑛 𝛽−1 𝛽 𝑡
 Funcția risc de defectare a sistemului: ℎ𝑠 𝑡 = 𝛽 𝑡 =
𝜃 𝜃𝑠 𝜃𝑠
𝑡 𝛽
 Fiabilitatea sistemului : 𝑅 𝑡 = 𝑒𝑥𝑝 −𝑛
𝜃
• sistemul se defectează numai dacă se defectează toate elementele sale
Fig. Diagrama de fiabilitate a unui sistem cu n

componente montate în parallel
• v.a 𝑇1 , 𝑇2 , … , 𝑇𝑛 sunt independente
 Funcția de repartiție a sistemului

𝐹𝑠 𝑡 = 𝑃 𝑇 < 𝑡 = 𝑃 𝑇1 < 𝑡, 𝑇2 < 𝑡, … , 𝑇𝑛 < 𝑡 = 𝑃 𝑇1 < 𝑡 𝑃 𝑇2 < 𝑡 … 𝑃 𝑇𝑛 < 𝑡
= 𝐹1 𝑡 𝐹2 𝑡 … 𝐹𝑛 𝑡 .
 Fiabilitatea sistemului
𝑛
𝑅𝑠 𝑡 = 1 − ෑ 1 − 𝑅𝑖 𝑡
𝑖=1
𝑅𝑠 𝑡 ≥ 𝑚𝑎𝑥 𝑅1 𝑡 , 𝑅2 𝑡 , … , 𝑅𝑛 𝑡
Caz particular: elementele care compun sistemul urmează legea exponențială
𝑛
 Fiabilitatea sistemului: 𝑅𝑠 𝑡 = 1 − ෑ 1 − exp(−𝜆𝑖 𝑡) ,
𝑖=1
• Dacă toate componentele sunt identice: 𝑅𝑠 𝑡 = 1 − 1 − exp(−𝜆𝑡) 𝑛
𝑛
• Aproximând: 𝑅𝑖 𝑡 ≅ 1 − 𝜆𝑖 𝑡 ⇒ 𝑅𝑠 𝑡 ≅ 1 − 𝑡 𝑛 ෑ 𝜆𝑖 .
𝑖=1
Caz particular: elementele care compun sistemul urmează legea exponențială și sunt identice
 Timpul mediu de funcționare al sistemului
1 1 1 1
𝑀𝑇𝑇𝐹𝑠 = 1 + + + ⋯+
𝜆 2 3 𝑛
5.2. Fiabilitatea sistemelor cu montaj combinat serie-paralel
𝑅I = 𝑅A 𝑅B 1 − 1 − 𝑅C 1 − 𝑅D ,
𝑅II = 𝑅H 𝑅L 1 − 1 − 𝑅M 1 − 𝑅N ,
𝑅III = 𝑅E 𝑅F 𝑅G .
𝑅𝑠 = 1 − 1 − 𝑅I 1 − 𝑅II 𝑅III
Diagrama de fiabilitate a unui sistem cu montaj

combinat serie-paralel

CF Tot

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CF Tot

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calitate și Fiabilitate

 Tip examinare: colocviu sapt. 13 sau 14 (teorie + probleme)

Capitolul 1. Calitatea produselor

Capitolul 2. Noțiuni de teoria probabilităților

Capitolul 5. Fiabilitatea sistemelor

1.2 Caracteristici de calitate

 Mentenabilitatea: probabilitatea ca în urma unei defecţiuni, starea de bună funcţionare să

 Mentenanţa: activitatea depusă în vederea restabilirii capacităţii de bună funcţionare a

 Disponibilitatea: capacitatea unui sistem de a fi repus în funcţionare într-un anumit interval

Calimetria - se ocupă cu măsurarea şi estimarea calităţii produselor.

a) metoda măsurării caracteristicilor – directă (caracteristica poate fi comparată cu un

b) metoda ponderării defectelor (DEMERITELOR): recomandată pentru produse finite

• AA*: decalajul de fabricaţie între

Fig. Ciclul de viaţă al produselor

Indicatorii de conformitate arată în ce măsură parametrii produsului respectiv se înscriu în

Clase de toleranțe: 0.5%, 1%, 2.5%, 5% și 20%

1) După momentul efectuării:

2) După natura și parametrii controlati:

3) După influența controlului asupra calității produsului:

În cadrul controlului prin sondaj, dintr-un lot de N produse se extrage aleatoriu un

𝑅 = 𝐴 + 1: dacă 𝑑 ≤ 𝐴 se acceptă lotul, dacă 𝑑 ≥ 𝑅 = 𝐴 + 1 se respinge lotul.

În elaborarea unui plan de control se pleacă de la câteva date:

Documente care prescriu calitatea produselor:

Documente care certifică calitatea produselor:

Capitolul 2. Noțiuni de teoria probabilităților

În teoria probabilităților se lucrează cu evenimente legate de o anume experiență. A

 Evenimentul sigur. Evenimentul imposibil

 Eveniment implicat de un alt eveniment

 Formula probabilității totale:

 Formula lui Bayes:

a) v.a. discrete (numărul de valori posibile este finit)

𝑥𝑘 – valori posibile; 𝑝(𝑥𝑘 )-probabilitatea de apariție a acestor valori

3) F −∞ = 0 și F ∞ = 1. • 𝑓 𝑥 se mai numește și lege de repartiție

Se numește valoare medie a v.a X numărul: 𝑀 𝑋 = 𝑝1 𝑥1 + 𝑝2 𝑥2 + ⋯ + 𝑝𝑛 𝑥𝑛 = σ𝑛𝑖=1 𝑝𝑖 𝑥𝑖

Valoarea medie are următoarele proprietăți:

Se numește dispersie a variabilei aleatoare X și se notează cu 𝐷2 𝑋 sau 𝜎 2 numărul:

• Dacă X este o v.a de tip continuu cu densitatea de repartiție 𝑓 𝑥 atunci :

Dispersia are următoarele proprietăți:

1. 𝐷2 𝑋 ≥ 0, pentru orice v.a X

Se numește moment de ordinul k al variabilei X ¸si se notează cu 𝑀𝑘 (𝑋), valoarea medie a

Momentul de ordin k este dat de formula: 𝑀𝑘 𝑋 = σ∞

• Dacă X este o v.a de tip continuu cu densitatea de repartiție 𝑓 𝑥 atunci:

Graficul densității distribuției exponențiale Graficul funcției de repartiție a distribuției exponențiale

 Funcția de repartiție: 𝐹 𝑡 = 1 − exp −𝜆𝑡 𝛼 , 𝑡 > 0

Densitatea de repartiție a distribuției Weibull cu 𝜆 = 2, 𝛼 = 3 Funcția de repartiție a distribuției Weibull cu 𝜆 = 2, 𝛼 = 3

Graficul densității repartiției normale

 Caz particular: Dacă 𝑚 = 0 și 𝜎 = 1 se spune că v.a X are repartiția normală standard

Graficul densității repartiției normale standard 𝑁 0; 1

a) studiul defecţiunilor, adică al cauzelor, al proceselor de apariţie şi al metodelor de combatere a lor;

b) analiza fizică a defectelor;

c) aprecierea calitativă şi cantitativă a comportării produselor în timp în funcţie de factorii de

d) determinarea modelelor şi metodelor de calcul şi prognoză a fiabilităţii pe baza studierii

e) stabilirea metodelor constructive, tehnologice şi de exploatare pentru asigurarea şi creşterea

Aparatura 1949 SUA 1959 SUA

Stare nefuncționare Stare nefuncționare

Importanţa tot mai mare a fiabilităţii se datorează următorilor factori:

Defectarea poate fi:

Moment inițial: momentul în care un sistem este pus în stare de funcționare.

Vom nota cu 𝐹(𝑡) funcția de repartiție a v.a, deci:

Evenimentele 𝑇 ≥ 𝑡 și 𝑇 < 𝑡 sunt evenimente contrare unul altuia:

Relatia dintre funcția de fiabilitate și densitatea de repartiție: 𝑅 𝑡 = 1 − න 𝑓 𝑢 𝑑𝑢 = න 𝑓(𝑢)𝑑𝑢

Graficul unei funcții de fiabilitate

1. 𝑅 𝑡 este o funcție continuă în timp, pentru orice 𝑡 ≥ 0