Tema 7.

Metrologia

1. Rolul metrologiei în dezvoltarea societăţii

2. Mărimi şi măsurarea lor
3. Unităţi de măsură
4. Legea metrologiei
 1. Rolul metrologiei în dezvoltarea societăţii

• Metrologia urmăreşte căile de realizare a

uniformităţii măsurărilor, a preciziei şi
compatibilităţii măsurărilor, a corelării
măsurărilor cu etaloanele acceptate ca
referinţă.
• Conţinutul metrologiei este divizat în mai
multe părţi încadrate în metrologia generală,
metrologia aplicată metrologia legală.
• Metrologia generală tratează probleme ale
metrologiei comune tuturor domeniilor de
măsurare, indiferent de mărimea măsurată şi
de aria de aplicare a rezultatelor măsurării.
• Metrologia aplicată tratează probleme ale
metrologiei specifice măsurării unei anumite
mărimi, unei clase de mărimi sau unui domeniu
de aplicaţii.
 După mărimea sau clasa de mărimi măsurate,
pot fi deosebite: metrologia masei, timpului,
temperaturii, etc. După domeniul de aplicaţii
pot fi deosebite: metrologia industrială,
medicală, etc.
Metrologia legală tratează condiţiile, cerinţele
şi prescripţiile obligatorii pentru asigurarea
corectitudinii, uniformităţii şi preciziei
măsurărilor pe plan naţional şi internaţional.
În condiţiile industriei contemporane, metrologul
este într-un dialog continuu cu producătorul şi
cu utilizatorul de aparate de măsurat. Principala
misiune a metrologului este să pretindă de la
producător performanţa aparatului şi să asigure
la utilizator această performanţă.
Este important de evidenţiat că metrologul spre
deosebire de majoritatea altora care efectuează
măsurări–analizează nu numai relaţia aparat–
obiect, ci şi relaţiile aparat-mediu, aparat-aparat,
şi aparat–operator precum şi ca o preocupare
exclusivă–relaţia aparat– etalon.
 Timp de multe veacuri au fost utilizate măsuri
locale în fiecare regiune a lumii, care erau diferite.
Nu se poate vorbi despre o unificare a unităţilor
de măsură decât începând cu sf. sec. 18-lea.
Ulterior s-au conturat treptat definiţiile şi s-au
realizat etaloanele unităţilor de măsură ale mărimilor
fizice fundamentale care au dus la actualul Sistem
Internaţional de Unităţi. Aceasta a rezolvat odată
pentru totdeauna problema uniformităţii măsurărilor.

Concomitent au fost perfecţionate mijloacele

de măsurare, care au cuprins tot mai multe mărimi.
Măsurarea este indispensabilă în comerţ, în orice
formă de tranzacţie şi schimb de produse.
 2. Mărimi şi măsurarea lor

• Prin mărime se înţelege o prioritate a

obiectelor, fenomenelor sau sistemelor, care
poate fi deosebită calitativ sau determinată
cantitativ.
Metrologia operează în mod obişnuit cu mărimi fizice, care
descriu proprietăţile fizice ale obiectelor, fenomenelor
sau sistemelor. Dar noţiunea de mărime nu trebuie
restrânsă la domeniul fizicii. Pot fi definite mărimi
specifice chimiei, biologiei, zootehniei, etc.
Cele două aspecte din definiţia mărimii - cel calitativ şi cel
cantitativ – sânt fundamentale pentru caracterizarea
conceptului de mărime.
• Sub raport calitativ se deosebesc mărimi care descriu
proprietăţi diferite, care se definesc în moduri diferite. Ex.
în sens general, calitativ: lungime, masă, energie, etc.
• Sub raport cantitativ se poate vorbi despre mărimi
determinate, concrete, care caracterizează individual un
anumit obiect, fenomen sau sistem (lungimea unei
anumite bare etc.).
• O mărime care urmează să fie măsurată care
este în curs de măsurare sau care a fost
măsurată se numeşte măsurand.
• Măsurarea constă dintr-o succesiune de operaţii
experimentale pentru determinarea cantitativă
a unei mărimi.
• Mărimea măsurată este una din proprietăţile
măsurabile ale unui obiect, fenomen sau sistem,
numit în cele din urmă obiect supus măsurării.
• Măsurarea se efectuează cu ajutorului unui
mijloc tehnic destinat special acestui scop numit
aparat de măsurat (ex. şubler, balanţă, etc.).
În orice măsurare aparatul este supus în legătură
cu obiectul, pentru a fi influenţat de acea
mărime caracteristică obiectului care urmează
să fie măsurată.
Rezultă o interacţiune aparat-obiect, care are ca
principal rezultat transferul unei informaţii de la
obiect la aparat, numită informaţie de
măsurare.
• Măsurandul
• Obiectul poate avea proprietăţi măsurabile şi
proprietăţi nemăsurabile.
• Numai o proprietate măsurabilă poate constitui
o mărime.
• A măsura înseamnă a pune în corespondenţă
mulţimea stărilor cu mulţimea numerelor reale.
• Ca urmare se poate măsura o proprietate dacă
se poate asocia fiecărei stări posibile un număr.
• Pentru a putea obţine acest rezultat sânt
necesare două condiţii:
• - Mulţimea stărilor să fie o mulţime ordonată.
Cu alte cuvinte într-o asemenea mulţime pot fi
stabilite relaţii ca mai mare sau mai mic între
toate perechile de elemente care îi aparţin.
• În cazul mărimilor fizice accesibile simţurilor
umane, nu se întâmpină dificultăţi în a stabili
asemenea relaţii de ordonare, astfel se va putea
decide oricând asupra unor relaţii ca: mai lung
sau mai scurt; mai greu sau mai uşor, etc.
 -Între mulţimea stărilor şi mulţimea numerelor
reale să se poate stabili efectiv o corespondenţă
biunivocă, adică fiecărui element din mulţimea
stărilor să-i corespundă un număr real şi numai
unul.
Această corespondenţă, stabilită convenţional
se numeşte scară sau scară de referinţă şi ea
include şi alegerea unităţii de măsură.
 3. Unităţi de măsură
• Ansamblul unităţilor de măsură definite pentru
un sistem dat de mărimi fizice formează un
sistem de unităţi de măsură.

• În cursul dezvoltării fizice şi tehnicii au fost

utilizate şi încă se mai utilizează multe sisteme
de unităţi de măsură.
• Practica folosirii acestora a arătat că un sistem
de unităţi trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
• -să fie general, adică aplicabil tuturor
capitolelor fizicii;
• -să fie coerent, ceea ce înseamnă că nu
introduce coeficienţi numerici suplimentari în
ecuaţiile fizicii;
• -să fie practic, în sensul că unităţile din sistem
să aibă – pe cât posibil – ordine de mărime
comparabile cu valorile uzuale în activitatea
umană.
 Nici unul din sistemele de unităţi utilizate sau
propuse până în prezent nu îndeplinesc aceste
condiţii în măsura în care o face Sistemul
Internaţional de unităţi (SI) – adoptat de a XI–a
Conferinţă Generală de Măsuri şi Greutăţi în 1960.

• În prezent SI este folosit în toată lumea, fiind

sistemul de unităţi legal ţărilor.
• În Sistemul Internaţional se disting trei clase de
unităţi SI:
• unităţi fundamentale,
• unităţi derivate ,
• unităţi suplimentare.
 S-a convenit că SI să aibă la bază 7 unităţi
fundamentale, considerate independente din
punct de vedere dimensional:
• Metrul
• Kilogramul
• Secunda
• Amperul
• Kelvinul
• Molul
• Candela
• A doua clasă de unităţi SI cuprinde unităţi
derivate, care pot fi formate combinând
unităţile fundamentale pe baza unor ecuaţii
fizice în care intervin mărimile
corespunzătoare. Numărul unităţilor derivate
nu estre limitat. O parte din unităţile derivate
au denumiri speciale, care pot fi folosite pentru
formarea altor mărimi derivate.

• A treia clasă de unităţi SI include două unităţi

suplimentare radianul şi steridianul.
• Unităţile SI fundamentale
• Unităţile SI fundamentale au fost definite după cum
urmează:
• Metrul este lungimea drumului parcurs de lumină în vid în
timp de 1/299.792.458 s.
• Kilogramul este egal cu masa prototipului internaţional al
kilogramului.
• Prototipul internaţional al kg-lui, din platină iradiată, se
păstrează la Sevres, Franţa, în condiţiile stabilite de prima
Conferinţă Internaţională de Măsuri şi Greutăţi în 1889.
• Secunda este durata a 9192 631 770 perioade ale radiaţiei
care corespunde tranziţiei între cele două niveluri
hiperfine ale stării fundamentale a atomului de Cesiu 133.
• Amperul este intensitatea unui curent constant care,
menţinut între două conductoare paralele, rectilinii, cu
lungimea infinită şi cu secţiunea circulară neglijabilă, aşezate
în vid la o distanţă de 1m unul de altul, produce între aceste
conductoare o forţă de 2x10-7 pe o lungime de 1m.
• Kelvinul, unitate de temperatură termodinamică, este
tracţiunea 1/273,16 din temperatura termodinamică a
punctului triplu al apei.
• Molul este cantitatea de substanţă a unui sistem care
conţine atâtea entităţi elementare câţi atomi există în
0,012kg de carbon 12.
• Candela este intensitatea luminoasă, într-o direcţie dată a
unei surse care emite o radiaţie monocromatică cu
frecvenţa de 540x1012 Hr şi a cărei intensitate energetică în
această direcţie este de 1/683 W/Sr.
• Unităţi SI derivate
• În prezent sânt admise 19 Unit. derivate cu
denumiri speciale: hertz, newton, pascal, Joule,
Watt, Columb, Volt, farad, siemens, tesla, ºC,
Lux, gray, etc. Cu ajutorul celor 7 unităţi
fundamentale, al celor 19 unităţi derivate şi
celor 2 unităţi suplimentare se exprimă toate
celelalte unităţi derivate.