MASURAREA MARIMILOR FIZICO-CHIMICE

Argument

In viata de zi cu zi formulam sau auzim intrebari de felul : cat e ceasul?, ce

temperature are?, ce greutate are?, cu ce viteza merge? etc.
Raspunsul la aceste intrebari rezulta dintr-o operatie de masurare (a timpului, a
temperaturii, a fortelor, a lungimilor).
Masurarea constituie astazi o componenta esentiala a oricaror activitati umane
deoarece furnizeaza informatii cantitative si calitative asupra a ceea ce trebuie facut incepand
cu faza de proiectare si pana la evaluarea rezultatelor.
Stiinta care se ocupa cu determinarea si utilizarea unitatilor de masura, a sistemelor de
unitati de masura, a mijloacelor de masurare, a metodelor de masurare, a normelor legale si
administrative privind utilizarea acestora in toate domeniile activitatii umane se numeste
metrologie.
Etimologic, cuvantul “metrologie” provine din limba greaca si inseamna “stiinta
masurarilor” (“metron” – masura si “logos”-stiinta).
Asigurarea uniformitatii masurarilor, adica masurarea cu aceeasi unitate de masura,
indiferent de locul si momentul masurarii sau de mijlocul de masurare utilizat, este o
necessitate imperioasa pentru dezvoltarea si calitatea productie industriale, a comertului,
serviciilor si a oricaror tipuri de relatii contractulae, economice sau umane.
Precizia rezultatelor obtinute prin masurare poate fi influentata de numerosi factori,
dintre care un rol deosebit il au mijloacele de masurare folosite si metodele de masurare alese.
Alegerea corecta a metodelor si mijloacelor de masurare si control se face tinandu-se
seama de mai multi factori:
 Precizia necesara masurarii;
 Caracteristicile metrologice si economice ale mijlocului de masurare;
 Forma si dimensiunile piesei;
 Felul productiei- la productia de unicate se prefera mijloace de masurare
universale, la productia de serie se aleg mijloace de masurare speciale, cum ar fi calibrele, iar
pentru productia de masa sunt necesare mijloace de masurare si control automate.
Se are in vedere si faptul ca productivitatea masurarii trebuie sa fie mai mare sau cel
putin egala cu cea a prelucrarii astfel incat costul operatiilor sa fie cat mai mic cu putinta.

1
Capitolul I
1.1 MARIMI SI UNITATI DE MASURA

Orice obiect este caracterizat prin notiunile de calitate si cantitate. In procesul de

cunoastere, trecerea de la observarea calitativa a unui fenomen la cercetarea lui cantitativa
impune determinarea valorii marimilor fizice ce caracterizeaza sistemul studiat. Tinand cont
de aceste considerente putem spune ca:
Marimea- poate reprezenta fie cantitatea, fie calitatea unui obiect sau fenomen fizic. Ea
are doua proprietati esentiale: de a se modifica (poate creste sau descreste) si de a putea fi
masurata (poate fi exprimata numeric).
Marimile de aceeasi natura, apartinand unui anumit domeniu, alcatuiesc grupe de
marimii:
 Marimi mecanice : lungime, masa, timp, viteza, forta, lucru mecanic, impuls
mecanic, energie mecanica.
 Marimi electromagnetice : intensitatea curentului electric, tensiunea electrica,
rezistenta unui conductor electric, rezistivitatea electrica a unui material.
 Marimi termodinamice : temperature, energia interna a unui sistem, caldura
specifica a unei substante.
 Marimi optice : intensitatea luminoasa, fluxul radiant, iluminarea.
 Marimi chimice : cantitatea de substanta, masa atomica, concentratia unei solutii.
Una din aceste proprietati esentiale ale unei marimi fizice indiferent de natura ei este
aceea ca poate fi masurata.
Masurarea unei marimi fizice reprezinta operatia prin care marimea de masurat se
compara cu alta marime de aceeasi natura, numita unitate de masura. Rezultatul masurarii
este un numar care reprezinta valoarea numerica a marimii de masurat.
Operatia de masurare poate fi exprimata printr-o ecuatie de forma : M= n ∙ U, in care :
M – valoarea marimii de masurat;
n – un numar intreg sau fractionar care arata de cate ori marimea de masurat este mai mare
sau mica decat unitatea de masura;
U – unitatea de masura.
Unitatea de masura este o marime de aceeasi natura cu marimea masurata, careia, in
mod conventional, i s-a atrebuit valoarea 1. Unitatile de masura sunt alese astfel incat sa fie
determinate cu precizie si sa poata fi usor definite reproduce si pastrate..

Sistemul International de Unitati de Masura (SI)

Asigurarea uniformitatii masurarilor, adica a masurarii de aceeasi unitate de masura

indiferent de locul si momentul masurarii sau de mijlocul de masurare utilizat este o
necessitate imperioasa pentru dezvoltarea productiei industriale, a comertului, a servicilor si a
oricaror tipuri de relatii in lumea contemporana.
Uniformitatea masurarilor se realizeaza in principal prin utilizarea unui sistem de unitati
de masura general, acoperind toate domeniile fizicii.
In prezent, in toata lumea este folosit sistemul international de unitati de masura (SI)
adoptat in anul 1960.
Sistemul International cuprinde trei grupe de unitati de masura :
a.Unitati fundamentale :
 metru (m) – unitate pentru lungime;
 kilogram (kg) – unitate pentru masa;
 secunda (s) – unitate pentru timp;

2
  amper (A) – unitate pentru intensitatea curentului electric;
 kelvin (K) – unitate pentru temperature termodinamica;
 candela (cd) – unitate pentru intesitate luminoasa;
 mol (mol) – unitate pentru cantitatea de substanta.
b.Unitati suplimentare :
 radian (rad) – unitate pentru unghiul plan;
 steradian (sr) – unitate pentru unghiul solid.
c.Unitati derivate :
 newton (N) – unitate pentru forta;
 pascal (Pa) – unitate pentru presiune;
 metru pe secunda (m/s) – unitate pentru viteza;
 volt (V) – unitate pentru tensiunea electrica.

Capitolul II
1.2 MASURAREA DENSITATII

Densitatea ρ a unui corp este raportul dintre masa m si volumul V al corpului.

Densitatea se calculeaza cu relatia : ρ = m/V. Densitatea este o marime derivata, unitatea de
masura in SI fiind kilogram pe metru cub.
Densitatea relative ρr reprezinta raportul dintre densitatea ρ a unui corp si densitatea ρ0 a
unui corp de referinta aflat intr-o stare data. Densitatea relative se calculeaza cu relatia : ρr=
ρ/ρ0.
Pentru solide si lichide corpul de referinta este apa distilata in vid aflata la temperatura
la care densitatea sa este maxima. Densitatea relativa rezulta din raportul numeric dintre masa
corpului si masa unui volume gal de apa distilata la 4 ºC.
Pentru gaze corpul de referinta este aerul atmosferic uscat aflat in conditii normale.
Densitatea unui corp se poate determina prin metode directe si indirecte.
Determinarea densitatii lichidelor cu ajutorul densimetrelor
Densimetrele sau areometrele sunt instrumente pentru detrminarea densitatii corpurilor
aflate in stare lichida.
In mod curent denumirea de densimetre se atribuie instrumentelor cu ajutorul carora se
masoara densitatea lichidelor exprimata in gram pe centimetrul cub iar denumirea de
areometre se atribuie instrumentelor folosite pentru masurarea concentratiei solutiilor
exprimata in procente de masa sau de volum, masurare pe care se bazeaza tot pe densitate.
Densimetrele masoara densitatea oricarui lichid indiferent de natura lui chimica, in timp
ce areometrele masoara concentratiile solutiilor pentru care au fost construite.
Densimetrele sunt executate din sticla fig 1.1 si se compun dintr-un corp plutitor de
forma cilindrica. Partea inferioara se numeste camera de lestare si poate fi umpluta cu mercur
sau alice de plumb in cantiate determinata. In tija cilindrica se afla scara gradata a aparatului.
La unele densimetre, in corpul plutitor se monteaza un termometru pe scara caruia se
marcheaza cu rosu temperatura de etalonare.

3
 Fig 1.1 Densimetrul

Masurarea densitatii cu aceste instrumente se bazeaza pe principiul lui Arhimede. Proba

de lichid a carui densitate se masoara se introduce intr-un cilindru de sticla si se adduce la
temperatura de etalonara a densimetrului; se introduce densimetrul in lichid in pozitie
verticala astfel incat sa pluteasca fara sa oscileze.
La scufundarea in lichid densimetrul este in echilibru atunci cand masa proprie este
egala cu masa de lichid dislocuit. In dreptul suprafetei libere a lichidului se citeste pe scara
gradata valoarea densitatii.
Determinarea densitatii cu picnometrul
Picnometrele sunt vase din sticla cu anumita capacitate (fig 1.2) folosite pentru
detrminarea prin cantarire a densitatii substantelor lichide sau solide. Unele picnometre sunt
prevazute cu termometre pentru a determina valoarea tempraturii lichidului in momentul
detrminarii deoarece densitatea lichidelor variaza in functie de temperatura (fig 1.3). Pentru
detrminarea densitatii se cantareste intai picnometru gol, impreuna cu dopul, apoi picnometrul
umplut cu apa distilata si in final umplut cu lichidul considerent.

Fig 1.2 Picnometru cu capacitatea de 25cm3

4
 Fig 1.3 Picnometru cu capacitatea de 25cm3 prevazut cu un
termometru cu mercur cu domeniul de masurare intre
10-35 ºC

Pentru determinarea densitatii corpurilor solide picnometru se cantereste mai intai

umplut cu apa distilata. Apoi pe platanul pe care se afla picnometrul se aseaza, alaturi de
picnometru, substanta de analizat cantarindu-se din nou. Dupa aceasta se ia picnometru de pe
platan, se scoate dopul si se introduce substanta solida in picnometru; apa dislocuita va curge
din picnometru. Se sterge bine picnometrul si se cantareste din nou.

Capitolul III

1.3 MASURAREA UMIDITATII

Unele substante solide si gazoase au proprietatea de a retine apa sub diverse forme.
Continutul de apa dintr-un material solid, lichid sau gazos reprezinta umiditatea
materialului respectiv.
Apa are importanta in desfasurarea multor procese industriale sau de laborator. Este
cunoscut faptul ca in prezenta apei multe materiale isi schimba proprietatile fizice si chimice.
De exemplu, substantele higroscopice absorb apa putand avea loc schimbari de volum sau de
structura. Exista si substante foarte sensibile la lipsa apei (unele cristale). Deci in multe cazuri
umiditatea este un parametru de care trebuie sa se tina seama in operatiile de fabricare,
ambalare, manipulare si depozitare.
Din punct de vedere al modului cum este retinuta apa umiditatea poate fi de imbibare
sau higroscopica.
Umiditatea de imbibare reprezinta apa care se afla intre particule sau granule si care se
elimina usor prin stoarcere sau prin uscare la temperaturii obisnuite.
Umiditatea hogroscopica reprezinta apa retinuta pe suprafata particulelor sau granulelor
si care se elimina mai greu prin uscare la temperaturi ridicate.

5
 Masurarea umiditatii unui material are ca scop determinarea exacta a continutului de apa
din acel material si implicit a continutului de material.
Metode si mijloace de determinare a umiditatii
Metoda clasica consta in cantarirea unei probe din produsul analizat cu ajutorul unei
balante analitice. Se detrmina astfel masa probei in stare umeda. Masurarea umiditatii prin
metoda clasica este o operatie complicata si necesita un timp mare din cauza uscarii care
poate dura la unele procese cateva ore. In afara de aceasta in timpul uscari la o temperature
uscata pe langa apa mai poate disparea si alte substante ceea ce face ca rezultatul experientei
sa nu fie exact. Umiditatea se poate determina si cu ajutorul instrumentelor numite
umidometre (fig 1.4), higrometre sau psihrometre. Umidometrele si higrometre sunt foarte
utile in diferite domenii industriale. De exemplu in domeniul pirotehnic este extreme de
important ca pulberile sa fie pastrate intr-un mediu cu umiditate controlata de aceea masurarea
umiditatii pulberilor (fig 1.5) se face la intervale mici de timp. In agricultura, cerealele sunt
depozitate in silozuri unde umiditatea este verificata periodic.

Fig 1.4 Umidometru Fig 1.5 Masurarea umiditatii pulberilor

In domeniul constructiilor umidometrele sunt folosite pentru masurarea umiditatii

solului, a betoanelor, a zidariilor, a cladirilor (fig 1.6), a structurilor din lemn, a peretilor si a
pardoselilor pentru monitorizarea umiditatii, a temperaturii si a condensului, pentru
monitorizarea procesului de uscare a peretilor umezi si a parodelilor in curs de constructie.
Atunci cand este necesar sa se cunoasca cum evolueaza umiditatea intr-un anumit
process se utilizaeaza umidografe (fig 1.7). Acestea inregistreaza pe support de hartie valorile
umiditatii intr-un interval de timp

Fig 1.6 Masurarea umiditatii in Fig 1.7 Umidograf

Constructii

6
Capitolul IV
1.4 MASURAREA VASCOZITATII

Vascozitatea este proprietatea fuidelor de a opune rezistenta la curgere datorita

frecarii interioare.
Vascozitatea se poate exprima in trei moduri :
 Vascozitata dinamica η. Unitatea de masura se numeste poise (P)
 Vascozitatea cinematica v. Unitatea de masura se numeste stokes (St)
 Vascozitatea conventionala sau relative este o marime adimensionala si se
defineste ca raportul dintre vascozitatea fluidului analizat si vascozitatea unui fluid de
referinta care de obicei este apa.
Mijloace pentru detrminarea vascozitatii fluidelor (viscozimetre)
Vascozitatea dinamica se detrmina cu viscozimetru Hoppelr care se bazeaza pe
principiul masurarii vitezei de cadere a unei bile dintr-un tub inclinat umplut cu lichidul
studiat.
Vascozitatea cinematica se determina cu viscozimetre capilare care se bazeaza pe
principiul curgerii lichidelor prin orificii sau tuburi capilare.
Vascozitatea conventionala se determina cu viscozimetre Engler. Cu aceste aparate nu
se detrmina valoarea absoluta a vascozitatii ci raportul dintre timpul de curgere al unui
anumit volum din lichidul studiat si timpul de curgere al aceluiasi volum de apa distilata la 20
ºC.
Viscozimetrul Engler fig 1.8 este format dintr-un vas cilindric, din alama sau din otel
inoxidabil prevazut cu un capac si cu un orificiu de scurgere calibrat. In interior are fixate trei
repere care indica nivelul pana la care se umple viscozimetrul cu produsul de analizat.
Capacul are doua orificii unul pentru termometrul si altul pentru o tije de lemn care
indeplineste functia de obturator al orificiului de scurgere. Vasul este sudat concentric cu
interioriul altui vas metallic care serveste ca termostat. Acest vas se umple cu apa sau ulei si
poate fi incalzit electric sau cu ajutorul unui bec de gaz. Viscozimetrul este montat pe un
dispozitiv cu picioare prevazute cu suruburi de calare.

Fig 1.8 Viscozimetru Engler

7
 Produsul a carui viscozitate se masoara se incalzeste pana la temperature de
determinare si se toarna in vasul viscozimetrului. Pastrandu-se temperature constanta se
cronometreaza timpul in care lichidul de verificat curge in balonul de masurat pana la nivelul
de 200 cm3. Se repeat operatia pentru apa distilata folosita ca lichid de referinta.
In timpul functionarii masinile utilajele si instalatile se uzeaza fizic aceasta uzare putand
provoca erori in functionare si chiar accidente.
Un mijloc de a micsora uzarea fizica este ungerea pieselor in miscare pentru ungere se
folosesc materiale solide sau lichide numite lubrifianti (fig 1.9). Acestia pe langa micsorarea
frecarii intre suprafetele de contact impiedica, prin disiparea caldurii o incalzire prea mare a
acestora.

Fig 1.9 Lubrifianti

Viscozitatea este calitatea de baza a lubrifiantilor. Prin viscozitate se poate aprecia daca
un lubrifiant este corespunzator unui anumit scop sau unor anumite conditii de exploatare.
Viscozitatea scade considerabil cu cresterea temperaturii. De aceea este necesar sa
precizeze temperature la care este valabila valoarea data a viscozitatii. Sunt de preferat
lubrifianti cu o variatie act mai redusa a viscozitatii in raport cu temperatura acestia putand
lucra intr-un interval larg de temperaturi pastrandu-si proprietatile.

Capitolul V
1.5 MASURAREA ACIDITATII

Termenul de valoare a pH-ului ne este familiar din reclamele pentru produsele

cosmetice (paste de dinti, crème care echilibreaza pH-ul pielii) sau din documentare
referitoare la poile acide.
Comportarea chimica a unui fluid este determinate de natura sa acida, neutral sau
alcalina.
Astfel, valoarea pH-ului reprezinta una dintre cele mai importante valor ice
caracterizeaza un fluid. Cateva exemple : raurile sau lacurile care sunt prea acide nu sunt

8
propice vietii animale sau vegetale; apa potabila care este prea acida este nesanatoasa si
totodata corodeaza tevile de transport al apei.
Im multe procese de productie se folosesc solutiile a diferite substante, care au o reactie
neutral, acida sau alcalina. Gradul de aciditate sau alcalinitate a acestor solutii se
caracterizeaza prin marimea curentului numit indicator de concentratie active a ionilor de
hydrogen, notat pH.
Pentru apa pura, la temperature de 25 ºC, pH=7. Gama uzuala de valori pentru pH este
1….14, valorile 1….7 corespund solutiilor acide, iar valorile 7…..14 corespund solutiilor
bazice.
In tabelul 1.1 sunt prezentate valori ale pH-ului pentru cateva produse uzuale :

Tabelul 1.1

La concentratii mari ale ionilor de hydrogen, solutia are proprietatiile acidului, iar la
concentratii mici, solutia are proprietati alkaline. Atunci cand concentratia ionilor de hidrogen
variaza de la valori minime la valori maxime, solutia se schimba de un character puternic
alcalin pana la un character puternic acid.
Determinarea pH-ului ocupa un loc important in numeroase domenii practice si
stiintifice : in analiza chimica, in controlul si reglarea proceselor tehnologice, in studierea
echilibrelor chimice etc.
Mijloace de determinare a pH-ului :
Hartia indicatoare (fig 1.10), care realizeaza o detrminare aproximativa a pH-ului; pH-
metre (fig 1.11), care realizeaza o determinare precisa a valorilor pH-ului. Aceste aparate (fig
1.12) functioneaza pe baza diferentei de potential care apare intre doi electrozi metalici
cufundati in solutia de analizat. Diferenta de potential depinde de concentratia ionilor de
hidrogen si de temperatura.

9
 Fig 1.10 Hartia indicatoare Fig 1.11 pH-metrul Fig 1.12 Masurarea cu
pH-metrul

Efectele aciditatii asupra organismului uman

Acizii dizolva plumbul si cuprul din conductele de alimentare cu apa, aceste elemente
toxice ajungand in apa de baut de la robinet. Alte elemente cu un grad crescut de toxicitate,
cum sunt mercurul si cadmiul, sunt dizolvate de acizi in sol si se acumuleaza in lacuri, rauri
sau rezervoare de apa potabila. Un nivel crescut al mercurului in apa potabila afecteaza
functionarea sistemului nervos.
In timpul verii, oxizii de sulf rezultatii din procesul de ardere a carbunilor polueaza aerul
cald si in prezenta umiditatii atmosferice formeaza acid sulfuric. Infhaland vaporii de acid
sulfuric din atmosfera, caile respiratorii se contracta micsorand cantitatea de aer care ajunge
in plamani.
Masurarea pH-ului in industria alimentara
In industria alimentara masurarea pH-ului este obligatorie pentru a determina atat
prospetimea materiei prime (caren, lapte) cat si a preparatelor obtinute din acestea. Pentru
masurare se folosesc pH-metre si hartie indicatoare (fig 1.13).

Fig 1.13 Determinarea pH-ului carnii cu pH-metrul

In industria de prelucrare a carnii, prospetimea materiei prime este foarte importatnta

pentru a asigura calitatea produselor, calitate necesara pentru a asigura sanatatea

10
 consumatorului. De exemplu : carnea proaspata de bovine are pH-ul de maxim 6,2 iar cea
alterata are pH-ul cu valori mai mari 6,6.

Capitolul VI
1.6 MASURAREA TEMPERATURII

Temperatura este marimea fizica fundamental ace caracterizeaza starea de incalzire a

unui corp.
Toate proprietatile fizice ale corpurilor depind, intr-o masura mai mica sau mai mare de
temperatura, insa pentru masurarea acesteia se aleg pe cat posibil proprietatti care variaza in
acelasi sens cu temperatura, nu sunt supuse influentei altor factori se pot masura cu precizie.
Proprietatile care corespund acestor conditii corespund : dilatarea volumica (fig 1.14), aparitia
fortelor termoelectromotoare, variatia rezistentei electrice si variatia intensitatii de radiatie si
ele stau la baza constructiei aparatelor pentru masurarea temperaturilor.

Fig 1.14 Termometre care functioneaza pe baza dilatarii volumice

a unui lichid

a.Termometre de dilatare cu lichid

Termometrele cu lichid sunt formate dintr-un tub capilar de sticla terminat la partea
inferioara printr-un mic rezervor de forma alungita sau sferica umpluta cu mercur, alcool sau
alt lichid termometric. Tubul capilar este inchis la capatul superior dupa ce a fost vidat. Sub
efectul cresterii sau scaderii temperaturii, lichidul se dilata sau se contracta avand ca efect
urcarea respectiv coborarea coloanei de lichid in tubul capilar, de-a lungul unei scari gradate
(fig 1.15). Termometrele cu mercur sunt folosite pentru masurarea temperaturilor ridicate in
timp ce termometrele cu alcool pentru masurarea temperaturilor joase.

Fig 1.15 Termometru cu lichid

11
 b.Termometre mecanice de dilatare
 Termometrul cu tije fig (1.16) este compus din tubul 1 cu coefficient de dilatare
1 si din tija 2 cu coefficient de dilatare mai mare decat Introducand termometrul in
mediul a carui temperature o masuram, tija se va dilata si va deplasa acul indicator pe scara
gradata. Diferenta de dilatare optica se poate obtine daca, de exemplu, tubul este de portelan
iar tija din aluminiu.

Fig 1.16 Termometru cu tija

 Termometru bimetallic este alcatuit dintr-o lama bimetalica incastrata la un

capact si libera la celalalt. Lama se obtine prin sudarea a doua lame metalice, 1 si 2, cu
coeficienti de dilatare diferiti, . Prin incalzire lama se indoaie deoarece lama 2 se
alungeste mai mult decat lama 1. Pe acest principiu se bazeaza functionarea termometrului cu
lama bimetalica in forma de u din fig 1.17. Daca termometru este incalzit lama va tinde sa se
indrepte capatul liber se va ridica deplasand acul indicator pe scara gradata.
Functionarea acestor aparate se bazeaza pe alungirea relativa sub influenta temperaturii
a doua corpuri solide care au coficieni de dilatare termica foarte diferiti.
Termometrle mecanice de dilatare sunt folosite mai putin ca aparate de masura din
cauza preciziei lor scazute, cat mai ales ca elemente termosensibile pentru compensarea
influentei temperaturii asupra indicatilor altor aparate.

Fig 1.17 Termometru bimetallic

12
 c.Termometre manometrice (fig 1.18)

Fig 1.18 Termometru manometric

Aceste aparate sunt alcatuite din trei parti si anume : un tub metallic 1, care se va aseza
in mediul a carui temperature se masoara, un tub capilar flexibil 2, a carui lungime poate atinge
pana la 25….30m, si un aparat cu cadran construit pe principiul manometrului cu element
elastic. Elementul elastic 3, prin intermediul parghiei 5, actioneaza acul 4 care se deplaseaza pe
o scara gradata.
Tubul metallic 1, tubul capilar 2 si elementul elastic 3 sunt umplute cu un fluid.(fig
1.19)

Fig 1.19 Schema unui termometru manometric

Functionarea termometrului manometric se bazeaza pe faptul ca variatia de temperature

a mediului pentru care efectuam masurarea determinata, in mod proportional, o modificare a
presiuni fluidului din interior. Variatia de presiune produce deformarea elementului elastic,
deformare care este amplificata si transmisa la acul indicator.
Termometrele manometrice sunt folosite pentru masurarea temperaturii la masini si
aggregate mobile sau fixe. De asemenea ele servesc la indicarea temperaturii in cazul cand
aceasta marime nu indeplineste un rol principal in functionarea masinii ce este numai un
indicator al bunei functionari.

13
 d.Termometre cu termocupluri
Acest tip de termometru functioneaza ca un traductor care transforma variatia
temperaturii in variatia unei marimi electrice ce poate fi masurata. In fig 1.20 este prezentat
un termometru cu termocuplu.

Fig 1.20 Termometru cu termocuplu si

cu afisare digitala

e.Termometre cu rezistenta electrica

Functionarea acestor termometre se bazeaza pe proprietatea unor conductoare electrice
de a-si modifica rezistenta electrica odata cu modificarea temperaturii mediului in care se
gasesc.
f.Termometre cu radiatii infrarosii
Acestea sunt aparate moderne cu precizi ridicate concepute sa masoare temperatura la
suprafata diferitelor materiale cum ar fi : asfaltul, materiale ceramice, suprafete vopsite,
suprafete metalice oxidate, materiale de constructie. In fig 1.21 este prezentat un termometru
cu radiatii.

Fig 1.21 Termometru cu radiatii infrarosii

Acesta are afisare digitala a rezultatelor si sistem de vizare foarte precis.

14