CAPITOLUL 5

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII
COMPARTIMENTULUI DE MENTENANȚĂ
Realizarea unor activităţii de întreţinere şi reparare a
utilajelor are o serie de implicaţii, dintre care mai
importante sunt:
 creşterea perioadei de timp în care utilajul este în stare
de funcţionare şi realizarea producţiei conform graficelor;
 creşterea randamentului şi a preciziei de funcţionare a
utilajelor;
 realizarea unor activităţi de întreţinere şi reparare de
calitate superioară, contribuie la reducerea costurilor de
producţie şi implicit la creşterea eficienţei activităţii de
producţie.
Activitatea de întreţinere şi reparare
a utilajelor are în principal
următoarele obiective:

asigurarea menţinerii utilajului în stare de funcţionare o

perioadă cât mai mare de timp;

evitarea uzurii excesive şi a ieşirii utilajului în mod

accidental din funcţiune;

creşterea timpului de funcţionare a utilajului, fie prin mărirea duratei

dintre două intervenţii tehnice, fie prin micşorarea perioadei de
timp de menţinere a acestuia în reparaţii;

modernizarea maşinilor şi utilajelor învechite

efectuarea activităţilor de întreţinere şi reparare cu cheltuieli

cât mai reduse şi de o calitate cât mai bună, prin creşterea
productivităţii muncitorilor care execută aceste activităţi;
Reparaţia
 este lucrarea efectuată în scopul menţinerii în stare de funcţionare a
utilajelor, prin care se înlătură defecţiunile constatate în funcţionare şi se
realizează înlocuirea totala sau parţiala a acelor componente care au o
durată mai mică de funcţionare în comparaţie cu altele.

Pentru a se evita uzura excesivă a utilajelor şi a preveni ieşirea

accidentală din funcţiune a acestora, au fost elaborate sisteme de
întreţinere şi reparare a utilajelor, ale căror obiective principale sunt:

1. cunoaşterea datei calendaristice a scoaterii din funcţiune

a utilajului pentru reparaţii:

2. stabilirea din timp a felului reparaţiilor ce trebuie efectuate şi a duratei de

execuţie, în vederea pregătirii materialelor, utilajelor şi a forţei de muncă
necesare executării lor;

3. determinarea mijloacelor financiare necesare pentru realizarea reparaţiilor.

 Pornind de la aceste cerinţe, au fost
elaborate două sisteme de întreţinere şi
reparare a utilajelor şi anume:

a) sistemul de reparaţii pe bază constatărilor;

b) sistemul de reparaţii preventiv-planificat.

 Sistemul de întreţinere şi reparare pe baza
constatărilor

 constă în stabilirea datelor de oprire a utilajelor pentru intrarea în

reparaţii, precum şi conţinutul acestora, în urma unei supravegheri
atente a modului de funcţionare a utilajelor de către personal
specializat, pe baza căreia se va stabili starea lor de funcţionalitate.

În urma constatărilor efectuate, rezultatele acestora se vor trece în

cadrul unei fişe întocmite pentru fiecare utilaj în parte. Această fişă va
cuprinde informaţii despre:

data intrării în felul reparaţiilor

felul defecţiunilor
reparaţie ce trebuiesc
constatate;
a utilajului; executate.
 Avantajele sistemului de reparare pe baza constatărilor:

cunoaşterea din timp a datei de intrare

în reparaţie şi felul reparaţiilor ce trebuie executate;

posibilitatea comandării din timp a pieselor de schimb necesare

activităţii de întreţinere şi reparare.

Dezavantajele sistemului:

nu permite elaborarea unui plan de reparaţii pentru o perioadă

mai mare de timp;

apar greutăţi în comandarea şi confecţionarea pieselor de

schimb şi în folosirea raţională a forţei de muncă;

efecte nefavorabile asupra calităţii reparaţiilor şi a costurilor aferente

acestor activităţii.
Sistemul de întreţinere şi reparare
preventiv-planificat.

caracter profilactic;

caracter planificat.
Caracterul profilactic rezultă din faptul că acest sistem prevede adoptare unor
măsuri de întreţinere şi control, prin care să se prevină posibilitatea apariţiei
unei uzuri premature, datorită căreia utilajul să fie scos din funcţiune înainte de
expirarea duratei normate de funcţionare.

Caracterul planificat este dat de faptul că diferitele lucrări de întreţinere şi

reparare pe care le conţine sistemul, se efectuează la date calendaristice
stabilite dinainte, cu motivarea corespunzătoare.
În concluzie, sistemul de întreţinere şi reparare
preventiv-planificat este un
ansamblu de măsuri de întreţinere, control şi
reparare care:

se efectuează în mod periodic, la intervale de timp bine determinate;

urmăreşte prevenirea uzurii excesive şi a apariţiei avariilor;

urmăreşte menţinerea în stare de funcţionare

a utilajelor o perioada cât mai mare de timp.
Sistemul preventiv-planificat se poate
aplica cu ajutorul a două metode

a) metoda standard;

b) metoda după revizie.

 Metoda standard

 constă în faptul că fiecare utilaj sau instalaţie

intră în reparaţii la intervale de timp dinainte
stabilite, pentru fiecare din acestea în parte.
Felul, volumul şi conţinutul reparaţiilor care
vor fi efectuate au un caracter standard,
potrivit unei documentaţii tehnice, indiferent
de starea de funcţionalitate a utilajului în
momentul intrării în reparaţie.
 Dezavantaje:

necesită un volum foarte mare de muncă pentru întocmirea

documentaţiei necesare aplicării metodei;

ridică nejustificat costul reparaţiilor, la acele utilaje pentru care se

execută activităţi de reparaţii, fără ca starea
lor tehnică să impună acest lucru.

Avantajele sistemului:

permite efectuarea reparaţiilor pe baza unei documentaţii

bine întocmite;

este uşor de aplicat;

are eficientă ridicată pentru întreprinderile care au în

dotare un număr mare de maşini şi utilaje.
 Metoda după revizie
 constă în faptul că volumul şi conţinutul reparaţiilor
se determină în urma unei revizii tehnice. Pentru
stabilirea felului reparaţiilor ce vor fi executate se
întocmeşte mai întâi ciclul de reparaţii al fiecărei
categorii de utilaje în parte.
Avantajul metodei constă în faptul că permite constatarea gradului de
uzură a utilajului, cu ocazia efectuării reviziei tehnice, evitându-se
executarea reparaţiilor la acele utilaje unde starea lor tehnică nu impune
acest lucru.
 Sistemul de reparaţii preventiv-planificat
conţine
următoarele categorii de
intervenţii tehnice:

a) întreţinerea şi supravegherea zilnică a utilajului;

b) revizia tehnica Rt ;

c) reparaţia curentă de gradul I şi II Rc1siRc2;

d) reparaţia capitală RK.

 Întreţinerea şi supravegherea zilnică

 se execută de către muncitorii care lucrează pe

utilajele din secţiile de producţie, sau de către
muncitori specializaţi în executarea acestor
operaţii. În cadrul activităţii de întreţinere şi
supraveghere zilnică se urmăreşte înlăturarea
micilor defecţiuni ale utilajul, fără a se face
înlocuiri de piese.
 Revizia tehnică
 cuprinde operaţii care se execută înaintea unei
reparaţii curente sau capitale. Prin efectuarea
unei revizii tehnice se urmăreşte determinarea
stării tehnice a utilajelor şi stabilirea operaţiilor
care trebuie efectuate în cadrul reparaţiilor
curente sau capitale.
 Cu ocazia reviziei tehnice se pot efectua şi
operaţii de reglare şi consolidare a unor piese
sau subansamble, în vederea asigurării unei
funcţionări normale până la prima reparaţie.
 Reparaţia curentă
 este o lucrare care se executa în mod periodic în vederea înlăturării
uzurii fizice, prin înlocuirea unor piese componente sau
subansamble uzate. Reparaţiile curente, în funcţie de intervalul de
timp dintre două reparaţii curente succesive şi valoarea pieselor şi
subansamblelor reparate sau înlocuite, sunt de două feluri:

a) reparaţii curente de gradul I;

b) reparaţii curente de gradul II.

 Reparaţia capitală
 este o lucrare de intervenţie tehnică efectuată după
expirarea unui ciclu de funcţionare a utilajului, a cărui
mărime este prevăzută în normativele de funcţionare
ale acestuia şi care are drept scop menţinerea în
funcţiune a utilajului până la expirarea duratei
normate de viată.
Reparaţia capitală este cea mai complexă intervenţie
tehnică; ea are un caracter general, deoarece sunt
supuse procesului de întreţinere, verificare şi
reparare o gamă foarte larga de piese şi
subansamble care intră în componenta utilajului.
Se execută atunci când nu mai sunt asigurate
randamentul, precizia şi siguranţa în funcţionare a
utilajului.
 În afara intervenţiilor tehnice cuprinse în sistemul
preventiv-planificat, în
cadrul întreprinderii se mai execută şi alte tipuri de
intervenţii tehnice:
 reparaţiile accidentale: se efectuează la intervale de timp
nedeterminare, fiind determinate de scoaterile
neprevăzute din funcţiune a acestora datorită unor căderi
accidentale.

 reparaţiile de renovare:se efectuează la utilajele care au

trecut prin mai multe reparaţii capitale şi au un grad
avansat de uzură fizică. Cu ocazia acestor reparaţii, se
recomandă şi efectuarea unor lucrări de modernizare a
utilajului.

 reparaţiile de avarii: se execută de fiecare data când

utilajele se defectează ca urmare proastei utilizări sau
întreţineri, fie din cauza unor calamităţi naturale:
cutremure, incendii, inundaţii etc.
 Planificarea reparării utilajelor:

Pentru executarea reparaţiilor prin sistemul de reparaţii preventiv planificat

întreprinderile de producţie industrială întocmesc un plan de reparaţii.
Această activitate presupune rezolvarea a două probleme:

a. întocmirea structurii ciclului de reparaţii a

unui utilaj;
b. determinarea datelor calendaristice la care
va avea loc fiecare intervenţie tehnică
asupra utilajului considerat.
 Elaborarea planului presupune
parcurgerea următoarelor etape:

a) Se determină numărul intervenţiilor tehnice (pe categorii) ce urmează a

se efectua în cadrul unui ciclu de reparaţii;

b) Se reprezintă grafic structura ciclului de reparaţii pe baza numărului de

intervenţii determinat şi a duratei între două intervenţii de acelaşi fel;

c) Stabilirea intervalului de timp (T1) în zilele calendaristice, de la data

ultimei intervenţii efectuată la utilajul analizat în anul de bază până la fiecare
dintre intervenţiile următoare din structura ciclului de reparaţii;

d) Eşalonarea calendaristică a intervenţiilor tehnice planificate;

e) Determinarea bugetului de cheltuieli pentru efectuarea intervenţiilor

tehnice planificate;
 a) Se determină numărul intervenţiilor tehnice (pe
categorii) ce urmează a se efectua în cadrul unui ciclu de
reparaţii;

Ni = numărul intervenţiilor de categoria i;

DCR
Ni   N iS DCR = durata ciclului de reparaţii;
di S
di = intervalul între două intervenţii de categoria i;
N i = numărul intervenţiilor de grad superior.

b) Odată stabilit numărul de intervenţii tehnice de acelaşi fel se poate trece la

întocmirea structurii ciclului de reparaţii, ţinând cont de numărul intervenţiilor de
acelaşi fel şi de duratele de timp dintre acestea. O astfel de structura pentru o
anumită grupă de utilaje poate arată astfel:
 c) Pentru întocmirea planului de reparaţii este necesar să se determine durata
ciclului de reparaţii în zile calendaristice. Relaţia după care se determină acesta este
următoarea:

 DRC  n n 1 
Ti     t si   K t
 d s  ns i 1 
DRC = intervalul de funcţionare între două intervenţii consecutive (intervalul
între două revizii tehnice) în ore;
ds = durata planificată a schimbului;
ns = numărul de schimburi, conform regimului planificat de funcţionare a utilajului;
n 1 n = numărul intervenţiei pentru care se calculează Ti;
t
i 1
si
= timpul total de staţionări al utilajului în intervenţiile precedente planificate, în zile lucrătoare,
conform normativului;
Kt = coeficient de transformare din zile efective de funcţionare în zile calendaristice

Fond detimp calendaristic 365

Kt    1,43
Fond de timp nominal 255
 Teoria uzurii aleatoare foloseşte o gamă largă de
indicatori de uzură aleatoare, dintre care cei mai utilizaţi
sunt următorii:

a. funcţia de supravieţuire;
b. mortalitatea;
c. probabilitatea de avarie;
d. probabilitatea condiţionată de avarie;
e. probabilitatea de a avea o înlocuire sau mai multe
înlocuiri într-o perioada de timp, datorită ieşirilor
accidentale din funcţiune;
f. durata medie de viaţă;
Asigurarea activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor revine unui
compartiment specializat numit compartimentul mecano-energetic.
Activitatea
acestui compartiment este îndreptată în scopul atingerii următoarelor
obiective:

a) planificarea activităţii de întreţinere şi reparare pentru

toate mijloacele fixe ale întreprinderii;

b) organizarea şi executarea planurilor de reparaţii ale

fiecărui mijloc fix din cadrul întreprinderii;

c) adoptarea tuturor măsurilor legate de securitatea muncii şi

de protecţie a utilajelor.
Pentru executarea reparării utilajelor se folosesc trei
sisteme de organizare
a acestei activităţii:

a) sistemul centralizat;

b) sistemul descentralizat;

c) sistemul mixt.
a) Sistemul centralizat este specific întreprinderilor mici şi
mijlocii. În cadrul acestui sistem toate lucrările de întreţinere şi
reparare a utilajelor se execută de către echipe de muncitori
specializaţi, subordonaţi direct compartimentului mecano-
energetic.

b) Sistemul descentralizat este specific acelor unităţi de producţie

ale căror utilaje ridică probleme speciale din punct de vedere
al activităţii de întreţinere şi reparare. În acest caz repararea
utilajelor este executată de echipe de muncitori specializaţi în
întreţinere şi reparare subordonaţi direct şefului de secţie în
care funcţionează utilajele ce urmează a fi reparate.
c) Sistemul mixt constă în executarea reparaţiilor la utilajele
speciale din oţelării, forjă sau cele din secţia de tratamente
termice de către echipele de muncitori specializaţi în lucrări de
întreţinere şi reparare subordonate direct acestor secţii, iar
celelalte lucrări de către muncitorii din întreţinere şi reparare
din compartimentul mecano-energetic.
 Activităţi pregătitoare:
 a) inventarierea utilajelor se efectuează în scopul de a stabili
numărul, felul şi starea funcţională a utilajelor care urmează să
fie reparate;

 b) gruparea utilajelor care urmează să fie reparate pe grupe de

utilaje de acelaşi fel;

 c) întocmirea desenelor care vor sta la baza executării pieselor

de schimb, atunci când acestea se execută în cadrul
întreprinderii; în cazul în care acestea nu se execută în cadrul
întreprinderii, se recomandă aprovizionarea din timp a acestora
de la furnizorii de piese de schimb;

 d) stabilirea tehnologiei lucrărilor de reparaţii; în cadrul acestei

activităţii se stabileşte felul operaţiilor care se vor executa cu
ocazia efectuării activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor.