CAPITOLUL 3

PROCESUL DE PRODUCŢIE – ORGANIZARE -

METODE ŞI TEHNICI DE STUDIU ŞI ANALIZĂ

3.1. Metode de studiu şi analiză a procesului

de producţie
3.2. Metode de determinare a suprafeţelor de
producţie
3.3. Tipuri de amplasare a mijloacelor de
muncă pe suprafeţele de producţie
OBIECTIVE PROPUSE:
Graficul de analiză generală, detaliată şi de circulaţie a
procesului de fabricaţie

Dimensionarea suprafeţelor pe baza metodelor, pe bază de

calcul, prin elaborarea unui proiect sumar sau pe baza tendinţei
coeficienţilor şi a extrapolării;

Tipuri de amplasare a mijloacelor de muncă pe

suprafeţele de producţie;
3.1. Metode de studiu şi analiză
a procesului de producţie

a) graficul de analiză generală a

procesului de producţie;
b) graficul de analiză detaliată a
procesului de producţie;
c) graficul de circulaţie.
a) Graficul de analiză generală
a procesului de producţie
 se întocmeşte pentru un singur produs, reper
sau piesă, având rolul de a da o imagine
asupra întregului proces de producţie.

Operaţia de bază
Simboluri:

Operaţia de control
 b. Graficul de analiză detaliată a
procesului de producţie;

Face o analiză mai amănunţită a procesului de

producţie urmărind pe lângă operaţiile
prezentate anterior:

depozitare transport aşteptare

 b. Graficul de circulaţie

Este o reprezentare pe o suprafaţă dată a

graficului de analiză detaliată.
Redă la o scară convenabilă amplasarea diferitelor
locuri de muncă pe suprafaţa de producţie,
fluxurile de materii prime şi materiale dintre
aceste locuri de muncă şi distanţele dintre
acestea.
O societate comercială specializată în realizarea unor repere pentru
industria construcţiilor de maşini prelucrează produsul P, al cărui proces
tehnologic presupune următoarea succesiune a operaţiilor de prelucrare:

 turnare;
 control tehnologic;
 tratament termic;
 control tratament termic;
 prelucrări mecanice;
 control prelucrări mecanice;
 montaj;
 finisaj;
 probe;
 ataşare etichetă produs;
 ambalare;
 control final.

Parale cu procesul tehnologic principal se desfăşoară alte două procese de

producţie:
 • executare etichete;
 • executare cutii de ambalaj
3.2. Metode de determinare a
suprafeţelor de producţie

Metoda pe bază Metoda prin elaborarea

de calcul unui proiect sumar

Metoda pe baza
tendinţei şi coeficienţilor
extrapolării
a) Metoda pe bază de calcul
 Constă în stabilirea necesarului de maşini,
utilaje şi instalaţii şi a necesarului de
suprafaţă pentru fiecare tip de utilaj sau
instalaţie în parte.

 Acest necesar se poate face prin utilizarea

unor relaţii de calcul specifice, diferenţiate
după cum urmează:
 UTILAJE DIN PRELUCRĂRI
MECANICE
n

Q
j 1
j  tn j
Qj - cantitatea de produse de tipul j;

Nu 
Kn j  Td tn j - norma de timp pe unitatea de produs j;

-coeficientul de îndeplinire a
Kn j normelor pentru produsul j;

Td - timpul disponibil al utilajului;

 UTILAJE CARE ELABOREAZĂ
ŞARJE
Q
Nu 
Td
Gmp  Kp 
ds
Q - cantitatea de produse ce trebuie prelucrată;

Gmp- greutatea materiei prime care intră o singură dată în instalaţie;

Kp - Coeficientul de transformare a materiei prime
în produs finit;

Td - Timpul disponibil al instalaţiei;

ds - Durata de elaborare a unei şarje;

 INSTALAŢII DE TURNARE
Q
Nu 
Np / rama  Nrame / ora  Td
Q - cantitatea de produse care va fi turnată în rame;

Td - timpul disponibil al instalaţiei de turnare;

Np / rama - Numărul produselor care se formează pe o ramă ;

Nrame/ ora - Numărul de rame realizate într-o oră;

Calculul necesarului de
suprafaţă

St  Ss  Sg  Se

Sg  Ss  N

Se  Ss  Sg   K
b) Metoda pe baza unui proiect
sumar
 Folosirea acestei metode se bazează pe
normativele existente pentru diferitele maşini
şi utilaje:
 - maşini mici: 10-12 mp;
 - maşini mijlocii: 15-25 mp;
 - maşini mari: 30-45 mp.
 c) Metoda pe baza tendinţei
coeficienţilor sau extrapolării
Se pot determina indicatorii:
- raportul dintre suprafaţa utilă şi suprafaţa
totală;
- suprafaţa construită şi cea utilă.
3.3. Tipuri de amplasare a mijloacelor de
muncă pe suprafeţele de producţie
a) Proiectarea pe baza poziţiei fixe a
obiectului de prelucrat;
b) Proiectarea pe baza procesului
tehnologic sau pe grupe omogene de
maşini;
c) Proiectarea în funcţie de produsul
prelucrat sau pe linii tehnologice.
c) Proiectarea pe baza poziţiei fixe a
obiectului de prelucrat constă în aceea:
 ca produsul care trebuie prelucrat ocupă o poziţie
fixă, iar muncitorii împreună cu echipamentele
tehnologice se deplasează la acesta, în ordinea
impusă de succesiunea operaţiilor tehnologice.

 Acest tip de organizare a procesului de producţie se

recomandă a se folosi în acele unităţi de producţie
care fabrică produse grele şi de dimensiuni mari,
numărul produselor este mic, iar procesul tehnologic
este relativ simplu.
b) Proiectarea pe baza procesului
tehnologic presupune:
 faptul că utilajele au o poziţie fixă în acest caz
deplasarea fiind efectuată de produsele care
urmează a fi prelucrate.

 Utilajele sunt grupate pe grupe omogene de maşini

asemănătoare din punctul de vedere al tehnologiei
de prelucrare. Va exista în acest caz grupa de maşini
strunguri, freze, raboteze etc. Acest mod de
amplasare a locurilor de munca este specific
unitarilor de producţie cu tip de producţie de serie
mică sau unicate.
c) Proiectarea în funcţie de produsul
prelucrat:
 se foloseşte în unităţile de producţie care au un tip de
producţie de serie mare sau de masă.

 Amplasarea utilajelor se face în cadrul unor linii

tehnologice specializate în fabricarea unui produs
sau a unor produse asemănătoare din punct de
vedere tehnologic, în succesiunea impusă de fluxul
tehnologic al produselor.