CURS 5

2.1.3 Mecanisme pentru rotaţia sarcinilor

Mecanismele de rotaţie servesc la deplasarea prin rotire, în jurul unei axe verticale, a
echipamentelor prevăzute cu braţ. Cu ajutorul acestor mecanisme se asigură orientarea braţului spre
punctul de preluare sau depunere a sarcinii, precum şi deplasarea acesteia după o traiectorie circulară,
în plan orizontal. Mişcarea de rotaţie este o mişcare de lucru care se efectuează frecvent, în cadrul
fiecărui ciclu de lucru al echipamentelor mecanice.
În general, mecanismele de rotaţie sunt alcătuite dintr-un grup de acţionare (motor electric,
reductor de turaţie, frână) şi o transmisie pinion – roată dinţată. La mecanismele de rotaţie ale
echipamentelor mecanice mari, se pot utiliza două grupuri de acţionare plasate diametral opus, în acest
mod reducându-se la jumătate solicitarea angrenajelor, iar forţele care apar în punctele de angrenare se
reduc la un cuplu de forţe tangenţiale.

2.1.3.1 Mecanisme cu platformă rotitoare

Mecanismele cu platformă rotitoare pot fi: cu sarcina în afara platformei de sprijin sau în
interiorul acesteia. În continuare se prezintă schematizat un mecanism cu platformă rotitoare sprijinită
pe trei role de reazem, cu sarcina în afara platformei. Pentru acest tip de mecanism de rotaţie putem
avea două variante constructive:
 sarcina se află în planul roţilor, (figura 2);
 sarcina se află în afara planului roţilor, (figura 1).

Figura 1. Schema de calcul pentru Figura 2. Schema mecanismului cu platformă rotitoare în

platforma rotitoare cu trei roţi individuale cazul acţiunii sarcinii în interiorul platformei de sprijin
în cazul acţiunii sarcinii în afara
platformei de sprijin

În (figura 3) se prezintă schema unei platforme rotitoare aşezată pe o cale de rulare circulară.
Centrul de greutate al platformei se află în afara cercului de bază, iar echilibrarea trebuie realizată cu
ajutorul contragreutăţilor.
2 ECHIPAMENTE MECANICE INDUSTRIALE

a- pe roţi mobile b- pe roţi fixe

Figura 3. Schema constructivă a platformelor rotitoare pe roţi fixe şi mobile

Principalele elemente componente ale platformelor rotitoare pe roţi fixe şi mobile, prezentate
în (figura 3) sunt: 1-platformă rotitoare; 2-roţi mobile; 3-roţi de ghidare fixe, în plan orizontal; 4-roţi
de ghidare fixe în plan vertical; 5-reductor cu angrenaje cilindrice; 6-motor electric de acţionare; 7-
suport de susţinere; 8-pinion de antrenare; 9-coroană dinţată montată pe platformă; 10-pinion conic
de antrenare.

2.1.3.2 Mecanisme de rotaţie cu coloană verticală,

având sarcina excentrică faţă de axa de rotaţie

Mecanisme de rotaţie cu coloană verticală au gabarite mari. Coloana acestora face parte din
structura părţii rotitoare a echipamentului mecanic, fiind rezemată în două lagăre, dintre care unul
radial-axial, iar celălalt radial.
În (figura 4) este prezintată schema constructivă a mecanismului de rotaţie cu coloană
verticală, având sarcina excentrică situată la distanţa “r” faţă de axa de rotaţie. Pe coloana 1 se află
montate lagărele radiale A, B şi lagărul axial C. Roata dinţată 2 şi pinionul de antrenare 3 se află
montate deasupra lagărului radial B. Valorile reacţiunilor RA şi RB se determină din ecuaţia de
echilibru:
 M   0 ; Q  r  F  b  R B  a  0 ,
A

Qr  F b
de unde reacţiunea în punctul “B” va fi: RB  , (1)
a
, iar din ecuaţia de momente scrisă în raport cu punctul “B”se obţine:
 M   0 ; Q  r  R A  a  F  (b  a)  0
B
 Capitolul 2. Echipamente mecanice de ridicat şi transportat 3
din care reacţiunea în punctual “A” este:
Q  r  F  (b  a)
RA  (2)
a
d
M A    RA 
2
d
M B    RA 
2
Momentul rezistent din lagărul axial se
determină cu relaţia:
M r  Q   a  ra (3)
Dacă se neglijează forţele de inerţie provocate de
masa excentrică în mişcare, atunci momentul total
va fi:
M t  M A  M B  M r , [Nm] (4)
Puterea motorului electric se determină cu
următoarea relaţie:
Mt n
N [kW] (5)
Figura 4. Schema mecanismului de rotire a 955  mec
coloanei, cu sarcina excentrică

2.1.3.3 Mecanisme de rotaţie cu axă orizontală

Schema constructivă a mecanismului de rotaţie cu coloană orizontală este prezentată în (figura

5), sarcina de încărcare fiind excentrică faţă de lagăre.
Arborele de transmisie 3 este cuplat cu reductorul 2 şi motorul electric 1. Valorile reacţiunilor
RA şi RB se determină din ecuaţiile de echilibru:
 M  A
 0 şi  M B
 0.
Qb
Se obţine: R A  G  (b  a) şi RB  (6)
a a

Figura 5. Schema constructivă a mecanismului de rotire cu axă orizontală

Dacă se neglijează momentele suplimentare, care pot apare datorită acţiunii excentrice a
sarcinii şi dacă luăm în considerare şi momentul de inerţie M j  J    m     , atunci momentul total
2

se determină cu relaţia:
M t  M fA  M fB  M j , (7)
4 ECHIPAMENTE MECANICE INDUSTRIALE
d d
în care: M fa    R A  şi M fb    RB 
2 2
Puterea motorului electric se determină cu relaţia:
Mt n
N [KW] , (8)
955   mec
în care: n este numărul de rotaţii al arborelui, [rot/min];
mec – randamentul mecanismului, [-].

2.2 Macarale şi poduri rulante

Macaralele sunt maşini de ridicat complexe care dispun de unul sau mai multe mecanisme
cu ajutorul cărora efectuează mişcările de deplasare a sarcinilor. Acţionarea macaralelor se face cu
unul sau mai multe motoare, sursa primară de energie fiind motorul cu ardere internă sau reţeaua de
energie electrică. În schema următoare este prezentată o clasificare a macaralelor existente în industrie.

Nedeplasabile
Cu braţ
Deplasabile

Poduri transbordoare

Poduri rulante
Macarale
Rulante Macarale portal

Macarale semiportal

Macarale consolă

Alte tipuri
Clasificarea macaralelor

Funcţionarea unei macarale este caracterizată de succesiunea unor cicluri de lucru, fiecare
ciclu fiind alcătuit din operaţii de ridicare, deplasare, coborâre (în gol sau în sarcină), urmate de o
perioadă de repaus, deci acest tip de maşini de ridicat sunt maşini cu acţionare intermitentă.
Parametrii tehnici principali ai unei macarale sunt acele mărimi care îi determină
performaţele: sarcina nominală, înălţimea de ridicare, grupa de funcţionare, momentul nominal,
raza de acţiune, deschiderea.
Pentru proiectare aceşti parametri tehnici principali constituie setul minim de date care trebuie
să fie indicate în temă sau să fie adoptate funcţie de destinaţia maşinii, în scopul efectuării calculelor
de proiectare tehnologică şi a celor de dimensionare-verificare.
Sarcina nominală reprezintă valoarea maximă a sarcinii admisă să fie ridicată, în condiţii de
exploatare definite de grupa de funcţionare. Aceasta include şi masa eventualelor dispozitive auxiliare
de prindere, care se suspendă la cârligul sau palanul de ridicare al macaralei.
 Capitolul 2. Echipamente mecanice de ridicat şi transportat 5
Înălţimea de ridicare reprezintă distanţa maximă, măsurată pe verticală, între poziţiile limită
inferioară şi limită superioară a axei dispozitivului principal de suspendare al sarcinilor.
Grupa de funcţionare este un parametru global care sintetizează condiţiile de funcţionare
referitoare la frecvenţa de utilizare şi nivelul de solicitare. În funcţie de clasa de utilizare şi starea de
solicitare a macaralelor acestea se încadrează în 6 grupe de funcţionare.
Momentul nominal reprezintă valoarea maximă a produsului dintre greutatea proprie a
macaralei considerând sarcina utilă şi raza de acţiune a macaralei. Valoarea acestui produs se limitează
fie din condiţia de stabilitate la răsturnare a macaralei, fie din condiţia de rezistenţă a elementelor
structurale ale acesteia.
Raza de acţiune reprezintă distanţa de la axa de rotaţie a părţii rotitoare a macaralei la axa
cârligului sau a dispozitivului de prindere a sarcinii. Dacă macaraua este nerotitoare atunci raza de
acţiune poate fi considerată distanţa de la axa cârligului (dispozitivul de suspendare al sarcinii) la
secţiunea de prindere a bazei braţului la structura de rezistenţă a macaralei. Macaralele pot avea rază
de acţiune fixă sau variabilă.
La macaralele rulante, parametrilor tehnici principali anterior menţionaţi se mai adaugă:
vitezele de lucru şi ecartamentul.
Vitezele de lucru reprezintă valorile de regim ale vitezelor de mişcare ale macaralei.
Ecartamentul (deschiderea) reprezintă distanţa dintre axele căii de rulare a macaralei.
Deoarece nu întotdeauna cârligul poate avea acces pe toată deschiderea macaralei, se prevăd cote de
apropiere limită “c”. Dacă macaraua este prevăzută cu posibilitatea de acces a cârligului în afara
limitelor deschiderii (macaralele portal şi semiportal cu consolă), atunci drept parametru principal se
consideră deschiderea consolei.
În cele ce urmează vor fi enumerate şi definite principalele părţi structurale ale macaralelor.
Echipamentul de forţă reprezintă ansamblul de maşini motoare şi generatoare, inclusiv
instalaţiile lor anexe, care furnizează energia necesară acţionării echipamentului de lucru şi sistemului
de propulsie al maşinii.
Transmisia reprezintă ansamblul de organe de maşini ale mecanismelor macaralelor care
transformă energia mecanică, electrică sau hidraulică, în lucru mecanic util.
Echipamentul de lucru al macaralelor este reprezentat de dispozitivul de suspendare al
sarcinii. În cazul macaralelor cu destinaţie generală, acesta are forma unei mufle cu cârlig, la care se
pot ataşa, după necesităţi, dispozitive de prindere a sarcinii, iar în cazul macaralelor cu destinaţie
specială, el poate avea diverse dispozitive speciale de suspendare: graifăre, electromagneţi, cleşti,
cupe.
Mecanismele macaralei reprezintă ansambluri cu funcţionare independentă, care asigură
realizarea unei anumite mişcări de lucru, prin acţiune succesivă sau simultană, asigurând mobilitatea
necesară echipamentului de lucru.
Instalaţia de comandă şi control reprezintă ansamblul de dispozitive şi echipamente cu
ajutorul cărora se realizează punerea în funcţiune, reglarea, dirijarea, controlul şi oprirea unui anumit
mecanism sau al întregului utilaj. Acestea pot fi: mecanice, hidraulice, electrice, pneumatice sau
combinate.
Sistemul de propulsie are rolul de a deplasa macaraua în zona de lucru şi din punct de vedere
funcţional acesta poate fi construit pentru deplasare pe şine sau pe căi fără şine (roţi cu pneuri, cu
şenile).
Structura de rezistenţă este construcţia metalică relativ rigidă, care preia atât sarcinile de
lucru ale macaralei cât şi cele provenite din greutatea proprie şi sarcina utilă, pe care le transmite
6 ECHIPAMENTE MECANICE INDUSTRIALE
reazemelor. Pe aceasta se află amplasate mecanismele şi celelalte subansamble, forma ei depinzând de
destinaţia macaralei şi de modul particular de solicitare a acesteia.
Instalaţia de siguranţă reprezintă ansamblul de aparate şi dispozitive cu ajutorul cărora se
asigură funcţionarea macaralelor în condiţii de securitate.
Elementele auxiliare reprezintă, în cadrul macaralei, instalaţii şi echipamente cu rol utilitar. În
această categorie intră: cabina de comandă, instalaţia de iluminat, instalaţia de încălzire, de
semnalizare, pupitrul de comandă.
2.2.1. Macaralele cu platformă rulantă (telefere)

Macaralele cu platformă rulantă sunt cele mai simple maşini de ridicat. Acestea se
deplasează pe o grindă şi se utilizează în mod frecvent la reparaţii, iar uneori sunt introduse în
fluxurile tehnologice şi au o importanţă redusă.
În (figura 6) se prezintă schema constructivă a unui telefer pentru transportul materialelor.
Principalele elementele componente sunt: 1-şină profil I suspendată; 2-roţi de rulare; 3- reductorul
mecanismului de translaţie al căruciorului; 4- coroană dinţată de acţionare a roţilor 5-roţi dinţate; 6-
arborele de transmitere a mişcării; 7-motor electric al mecansimului de deplasare; 8-şasiul
căruciorului; 9-tambur; 10-palan; 11-arborele tubular al tamburului;12-lagăre; 13-motor electric pentru
acţionarea mecanismului de ridicare; 14-arborele motorului electric; 15-reductorul mecanismului
de ridicare; 16-coroană dinţată de acţionare a tamburului; 17-frână;18-carcasă.

Figura 6. Schema constructivă a teleferului

2.2.2 Macarale în consolă

Macaralele în consolă sunt utilizate pentru deservirea halelor, în special halele oţelăriilor şi în
halele turnătoriilor. Cele mai utilizate macarale consolă sunt cele cu braţ fix şi cu cărucior superior,
(figura 7). Aceste macarale se construiesc cu deschidere constantă (construcţie metalică în consolă)
sau variabilă (variaţia deschiderii realizându-se cu ajutorul unui cărucior de macara), braţul fiind o
structură de rezistenţă alcătuită din grinzi cu zăbrele. Ele sunt montate de-a lungul peretelui halelor
industriale, pe căi speciale, cu ajutorul a două roţi de rulare verticale şi a două perechi de role de
sprijin orizontale, una superioară şi alta inferioară.
 Capitolul 2. Echipamente mecanice de ridicat şi transportat 7
Din punctul de vedere constructiv, macaraua în consolă cu braţ fix şi cărucior superior este
alcătuită din: 1-şasiu; 2-platformă în consolă; 3-cabină de comandă; 4-role orizontale inferioare; 5-
role orizontale superioare; 6-cărucior; 7-mecanism de deplasare a macaralei; 8-mecanism de deplasare
a căruciorului; 9-mecansim de ridicare al căruciorului.
Puterea necesară pentru deplasarea macaralei este:
W v
N [kW] , (9)
1000  mec
în care: W este rezistenţa la deplasare a macaralei, [N];
v – viteza de deplasare a sarcinii [m/s];
mec – randamentul mecanismului [-].

Figura 7. Schema constructivă a macaralei consolă cu braţ fix

şi cărucior superior

Schema de calcul a macaralei consolă se prezintă în (figura 8).

Rezistenţa la deplasare se determină cu relaţia:
W  W1  2W2 , (10)
în care: W1 este rezistenţa la înaintare a roţilor verticale, [N];
W2 – rezistenţa la înaintare a roţilor orizontale, [N].
Pentru determinarea rezistenţelor la înaintare trebuie calculate reacţiunile “H” şi “V” din
condiţiile de echilibru a forţelor pe direcţie verticală, respectiv a momentelor în raport cu punctul “O”:
Y  0  V  Q  Gc  G ; (11)

Figura 8. Schema de calcula mecanismului de deplasare al macaralei

8 ECHIPAMENTE MECANICE INDUSTRIALE

Q  G c   a  G  b
 M O
 0; Q  G c   a  G  b  H  h  0  H 
h
, (12)

în care: Gc este greutatea căruciorului, [N];

G – greutatea construcţiei metalice a părţii rotitoare a macaralei, [N];
Se obţine:
 d 2f  d  2f
W1  V   Q  Gc  G   ; (13)
D D
W2  H 
  d1  2  f
 
Q  G c   a  G  b    d1  2  f   , (14)
D1 h D1
în care: d, d1 sunt diametrele lagărelor roţilor de rulare, [mm];
D, D1 – diametrele nominale ale roţilor de rulare, [mm];
f- coeficientul de frecare de rostogolire, [mm];
 - coeficient pentru frecări suplimentare între bordurile roţilor de rulare şi
şine, [-].

2.2.4. Poduri rulante

Podurile rulante reprezintă tipul cel mai răspândit de macarale şi sunt cele mai indicate
pentru deservirea suprafeţelor interioare (ateliere, hale, magazii) şi exterioare (depozite) de forme
dreptunghiulare.
Podurile rulante au particularitatea de a realiza toate mişcările de lucru, prin translaţii reciproc
perpendiculare, într-un sistem de axe tridimensional, iar forma geometrică din spaţiu, care poate fi
deservită, este de forma unui paralelipiped, (figura 9).

Figura 9. Mişcările efectuate de un pod rulant în spaţiu

Principalele mişcări efectuate de un pod rulant sunt:

 mişcarea de ridicare-coborâre a sarcinii pe direcţia O-Z;
 mişcarea de translaţie a căruciorului, pe direcţia O-Y şi, împreună cu podul pe direcţia
O-X;
 mişcarea de translaţie a podului pe direcţia O-X.
Avantajele folosirii acestor echipamente mecanice sunt: raza mare de acţiune, construcţia şi
montajul relativ simplu, nu ridică probleme de stabilitate, pot fi adaptate la orice tip de proces
tehnologic, nu ocupă spaţiu la sol, prezintă o gamă variată de deschideri, pot transporta şi ridica o
gamă variată de sarcini.
În continuare se vor prezenta câteva tipuri constructive de poduri rulante.
 Capitolul 2. Echipamente mecanice de ridicat şi transportat 9
2.2.4.1 Poduri rulante monogrindă

Podurile rulante cu o singură grindă principală (monogrindă), (figura 10), din punctul de
vedere constructiv, sunt alcătuite din următoarele componente:
1-grindă principală; 2-grindă de capăt; 3-electropalan; 4-cărucior pentru deplasarea electropalanului;
5-roţi de rulare ale podului rulant; 6-mecanism pentru deplasarea podului; 7- instalaţie de comandă; 8-
grindă auxiliară.
Comanda podului se realizează de la sol cu ajutorul unor motoare de comandă, iar în anumite
cazuri dintr-o cabină montată la sol.

Figura 10. Schema constructivă a podului rulant monogrindă

Mecanismul pentru deplasare poate fi acţionat manual sau electric, printr-o roată de
acţionare.

2.2.4.2 Poduri rulante cu două grinzi principale

Podurile rulante cu două grinzi principale sunt cele mai răspândite macarale.
În (figura 11) se prezintă schema constructivă a unui pod rulant cu destinaţie generală, cu
acţionare electrică. Elementele componente ale acestui pod rulant sunt: 1-construcţie metalică;
2-mecanism de deplasare a podului; 3-cărucior; 4- mecanism de deplasare a căruciorului;5 - mecanism
de ridicare; 6 - cabina de comandă; 7 - grinzi principale; 8-grinzi de capăt; 9- roţi de rulare; 10-şine
de rulare.
10 ECHIPAMENTE MECANICE INDUSTRIALE
Construcţia metalică a podului rulant cuprinde, în principal, grinzile principale şi grinzile de
capăt, care constructiv pot fi: grinzi cu zăbrele, grinzi pline (laminate sau realizate prin sudură) sau
grinzi cheson.

Figura 11. Schema constructivă a podului rulant de uz general cu două grinzi principale

Cărucioarele podurilor rulante sunt construcţii metalice mobile care se deplasează pe şine şi
sunt montate pe grinzile principale ale podului rulant, fiind alcătuite din şasiu, mecanism de ridicare,
mecanism de deplasare.

Figura 12. Schema constructivă a unui cărucior de pod rulant de uz general

 Capitolul 2. Echipamente mecanice de ridicat şi transportat 11
În (figura 12) este prezentată schema constructivă a unui cărucior de pod rulant de uz general,
în care: 1-şasiu; 2-roţi conducătoare; 3-roţi conduse; 4-reductorul mecanismului de deplasare; 5-
motorul mecanismului de deplasare; 6-palan dublu; 7-tambur dublu; 8-reductorul mecanismului de
ridicare; 9-motorul mecanismului de ridicare; 10-cuplaj frână. Schemele cinematice uzuale ale
mecanismelor de deplasare sunt prezentate în (figura 13), în care se disting: 1- grindă orizontală
superioară; 2 – roată fixă pe arbore; 3 -roată liberă pe ax; 4-coroană dinţată; 5-motor electric de
acţionare; 6 -reductor; 7-arbore de transmitere a mişcării; 8- lagăre intermediare; 9 - cuplaje; 10 -
pinion; 11-angrenaj; 12-construcţie metalică a halei; 13-reductor melcat.

Figura 13. Variante constructive de scheme cinematice ale mecanismelor de deplasare ale podurilor rulante:
a –cu acţionare în comun a roţilor fixe pe ax;b - cu acţionare în comun a roţilor libere pe ax;
c-cu acţionare individuală
2.3 Echipamente de transport cu funcţionare continuă

În schema de mai jos se prezintă clasificarea acestor echipamentelor de transport cu

funcţionare continuă.
Transportoare cu bandă

Transportoare cu lanţuri

Transportoare cu plăci
Transportoare cu
organ flexibil Transportoare cu racleţi
de tracţiune

Transportoare cu cupe
(elevator)
Transportoare
cu funcţionare
continuă Transportoare suspendate

Transportoare elicoidale
Transportoare
fără organ Transportoare cu role
flexibil de
tracţiune
Transportoare pneumatice

Clasificarea transportoarelor cu funcţionare continuă

12 ECHIPAMENTE MECANICE INDUSTRIALE
Productivitatea orară a echipamentelor de transport cu funcţionare continuă se determină
cu următoarea relaţie:
Ph  3600  A  v   [N/h] (15)
sau
Ph  3600  q  v [m3/h] (16)
În care: A - suprafaţa secţiunii transversale a materialulu transportat, [m2];
v - viteza de deplasare a transportorului, [m/min];
 - greutatea specifică a materialului, [N/m].
q - greutatea specifică a masei materialului, pe unitatea de lungime a
transportorului, [N/m].

2.3.1 Echipamente de transport cu organe flexibile de tracţiune

2.3.1.1 Transportoare cu bandă

Transportorul cu bandă este unul din cele mai răspândite echipamente de transport continuu,
fiind destinat pentru deplasarea sarcinilor în bucăţi sau în vrac, pe direcţie orizontală sau înclinată
sub un anumit unghi “  ”, numit unghiul de înclinare al transportorului.
Unghiul de taluz caracterizează mobilitatea materialelor granulare şi reprezintă unghiul
maxim format între suprafaţa liberă a masei granulare a materialelor şi planul orizontal de aşezare
al acestora, [48], [49].
Unghiul de înclinaţie al benzii transportoare trebuie să fie cu 50…100 mai mic decât unghiul
de taluz al materialului, datorită şocurilor care apar în timpul funcţionării transportorului. Unghiurile
maxime de înclinaţie ale transportoarelor cu bandă sunt funcţie de natura materialului transportat, prin
valoarea unghiului de taluz, tabelul.1.

Tabelul 1. Unghiurile de înclinaţie ale transportoarelor cu bandă

Denumirea Unghiul de inclinaţie al Unghiul de taluz,
materialului transportorului,  [grd]  [grd]
Minereu cărbune, cocs 180 250…350
Calcar, nisip umed 210 260…300
Nisip uscat 200 260…300
Nisip de turnătorie 240 270…320
Argilă uscată 240 400
Var praf 230 28 …350
0

Piatră concasată 180 300…400

Elementele componente ale unui transportor cu bandă, prezentate în (figura 14), sunt: 1-
buncăr de alimentare; 2-bandă de cauciuc; 3–role de sprijin; 4-plug pentru descărcare; 5-tobă de
acţionare; 6-tambur de capăt; 7-schelet metalic.
 Capitolul 2. Echipamente mecanice de ridicat şi transportat 13

Figura 14. Transportor cu bandă

Acţionarea transportorului se realizează printr-un mecanism motor-reductor cuplat cu toba de

antrenare 5, care transmite forţa de tracţiune datorită frecării dintre tambur şi bandă. Unghiul de
înfăşurare al benzii pe tambur este de 1800 sau mai mare. În scopul asigurării aderenţei benzii pe
tambur se utilizează dispozitive de întindere care pot fi de diferite tipuri constructive. Organul de
tracţiune al transportorului este banda, care este sprijinită pe role inferioare şi superioare. Banda poate
avea în secţiune formă plată sau jgheab, iar pe ramura inferioară de întoarcere, numai formă plată.
Transportoarele cu bandă sunt prevăzute cu dispozitive de întindere, care pot fi: de capăt,
(figura 15) şi pe traseu, (figura 16).

Figura 15. Dispozitiv de întindere de capăt cu contragreutăţi

1-bandă; 2-cărucior; 3-contragreutăţi; 4-cablu;
5-role pentru devierea direcţiei cablurilor

În cazul în care banda are viteză mare şi lăţime mică apar următoarele dezavantaje:
 se reduce stabilitatea transversală a benzii transportoare, ceea ce conduce la căderea
laterală a materialului de pe bandă;
 banda iese uşor lateral în timpul încărcării, precum şi pe traseu;
 creşte uzura benzii în punctul de încărcare.
14 ECHIPAMENTE MECANICE INDUSTRIALE

Figura 16. Dispozitiv de întindere pe traseu cu contragreutăţi

1-canal de ghidare; 2-contragreutăţi; 3-suport; 4-rolă de întindere;
5- rolă pentru devierea direcţiei benzii; 6-bandă

În cazul când materialul se deplasează pe distanţe mai mari, atunci instalaţia de transport se
compune din mai multe transportoare, care se montează în serie, alimentându-se unul pe celălalt.
Alimentarea transportoarelor se realizează prin intermediul buncărelor, iar descărcarea se face
într-un punct fix prin intermediul unor pluguri descărcătoare.
Calculul transportoarelor cu bandă constă în stabilirea caracteristicilor transportorului.
Aceste caracteristici sunt:
Constructive: - înclinarea transportorului;
- numărul de inserţii.
- lăţimea benzii.
Funcţionale: - viteza de deplasare a benzii;
- productivitatea;
- puterea motorului electric de acţionare.
Înclinarea transportorului se determină din condiţia ca materialul să nu alunece de pe bandă.
Această condiţie este satisfăcută atunci când unghiul de înclinare  este mai mic decât unghiul de
frecare dintre material şi bandă.
Viteza de deplasare a benzii se adoptă în funcţie de lăţimea benzii, natura şi dimensiunile
materialului,
Productivitatea reprezintă cantitatea de material transportată în unitatea de timp.
Banda cauciucată cu inserţie textilă se utilizează în cazul transportului materialelor cu
temperaturi cuprinse între -100C...+ 600C, care au tendinţa de aderenţă la bandă. Inserţia textilă conferă
benzii rezistenţă la tracţiune, iar învelişul din cauciuc îi conferă acesteia elasticitate şi rezistenţă la
uzură.
Banda metalică poate fi realizată din:
 oţel carbon pentru materiale care au tendinţa de aderare la banda cauciucată cu
inserţie textilă şi au temperatura mai mare de 600C;
 oţel inoxidabil pentru procesele tehnologice care impun condiţii severe de igienă;
 împletitură din sârmă pentru procesele tehnologice în care transportul se face prin
zone calde (cuptoare).
Numărul de inserţii al benzii se determină cu relaţia :
 Capitolul 2. Echipamente mecanice de ridicat şi transportat 15
S
i  max [buc] , (17)
B  qa
în care: Smax este tensiunea maximă în bandă, [N];
B – lăţimea benzii, [m];
qa – încărcarea admisibilă pe bandă, [N/m].
Banda poate avea formă plată, iar pentru mărirea capacităţii de transport se poate aşeza sub
formă de jgheab, fiind susţinută pe două sau trei role de sprijin.
În vederea alegerii unui transportor cu bandă este necesar să se stabilească :
 lăţimea benzii în funcţie de caracteristicile materialului transportat;
 lungimea benzii în funcţie de condiţiile impuse de spaţiul de amplasare.
Determinarea lăţimii benzilor plate se face în funcţie de productivitatea transportorului,
considerând banda plată încărcată cu material de forma reprezentată în (figura 17).
Pentru determinarea lăţimii benzii se fac următoarele notaţii:
b - lăţimea utilă a benzii, [m]; se consideră: b = 0,8 B;
B - lăţimea efectivă a benzii, [m];
 - unghiul de taluz al materialului, [grade].
În mod teoretic, materialul poate fi încadrat pe bandă în triunghiul acd, a cărui arie maximă se
determină cu relaţia,[49]:
1 1
A max   h  B   B 2  tg . (18)
2 4

Figura 17. Aşezarea materialului pe banda plată

În scopul determinării secţiunii reale a materialului în vrac, se va ţine seama de gradul

de umplere al benzii, prin coeficientul de umplere “”, şi de înclinarea transportorului, prin
coeficientul “”:
1
A  Amax         B 2  tg ., (19)
4
Înlocuind aria reală, în relaţia de determinare a productivităţii, se obţine:
1
Ph  3600  v    A  3600  v     B 2 tg    900    v     B 2 tg (20)
4
de unde rezultă lăţimea benzii plate:
16 ECHIPAMENTE MECANICE INDUSTRIALE
1 Ph
B [m]. (21)
30 v       tg 
Suprafaţa materialului aşezat pe bandă se determină cu relaţia:
2 h b
A   b  0 , în care: h 0   tg ; b = 0,8  B .
3 2 2
Efectuând înlocuirile, se obţine:
2 b b 1
A     tg   b 2  tg 
0,8  B   tg  0,64  B 2  tg .
2
(22)
3 2 2 6 6 6
Coeficientul de umplere pentru banda plată, se determină cu relaţia:
0,64 2
 B tg
A 4  0,64
   6   0,4266 . (23)
Amax 1 6
 B tg
2

4
Coeficientul de pantă “ ”, se alege funcţie de unghiul de înclinare a transportorului, conform
tabelului 2.
Tabelul 2. Alegerea coeficientului de pantă “ ”
 010 0
11150 16180 19240
 1,0 0,95 0,9 0,85

Determinarea lăţimii benzilor de tip jgheab se face pe baza schemei din (figura 18).
Considerând că banda tip jgheab se sprijină pe trei role, aria secţiunii materialului poate fi considerată
ca fiind alcătuită din:
 aria triunghiului “dfv”, notată “A1”;
 aria trapezului isoscel “kdfq” notată “A2”.

Figura 18. Aşezarea materialului pe banda tip jgheab

Aria totală este:
A = A1 + A2
Dacă considerăm aria maximă posibilă a benzii ca fiind încărcată cu material,
 Capitolul 2. Echipamente mecanice de ridicat şi transportat 17
L1  L1  2 L2 cos   L  2 L2 cos 
Amax  h1  1 h (24)
2 2
h1  cB sin  , [m]
aB  aB  2cB cos 
h  tg [m],
2
în care:  este unghiul de taluz al materialului, [grade];
B - lăţimea benzii, [m];
a - coeficient ce ţine cont de lăţimea benzii pe porţiunea orizontală;
c - coeficient ce ţine cont de lîţimea benzii pe porţiunea înclinată.
Efectuând înlocuirile, aria teoretică maximă va fi:
aB  aB  2cB cos   aB  2cB cos  aB  2cB cos    tg 
Amax  cB sin    ,
2 2 2
adică:

Amax  B 2 a  c cos    c  sin  
a  2c cos  2  tg  .
 (25)
 4 
Pentru varianta constructivă cu trei role de sprijin, uzual, se adoptă valorile:
 = 200; a = 0,375; c = 0,312;
Înlocuind aceste valori în relaţia (2.82), se obţine:
Amax  0,0717  1  3,24  tg   B 2 (26)
A  Amax     0,0717  1  3,24  tg   B 2   
Productivitatea, conform relaţiei (2.72) este:
Ph  3600 v    A  3600  v    0,0717  1  3,24  tg   B 2     (27)
de unde rezultă lăţimea benzii tip jgheab:
Ph
B [m]. (28)
258,12  1  3,24  tg     v  
Valorile coeficientului “” pentru banda tip jgheab se alege în funcţie de starea materialului şi
de condiţiile de lucru, conform tabelului 3.

Tabelul 3. Valorile coeficientului “” pentru banda tip jgheab

 Starea materialului Condiţii de lucru
0,40 defavorabile
în bucăţi
0,60 favorabile
0,50 defavorabile
în vrac
0,75 favorabile

Coeficientul “”care ţine seama de unghiul de înclinare al transportului se determină cu

relaţia:  = cos3 pentru   200;  = cos4 pentru   200.
Utilizarea coeficienţilor de umplere “” şi de pantă “” asigură o precizie de calcul
acceptabilă din punct de vedere ingineresc şi au verificat practica industrială.
Puterea motorului electric de acţionare, în perioada de regim stabilizat:
U v
N [kW] , (29)
1000   mec
18 ECHIPAMENTE MECANICE INDUSTRIALE
în care: U- forţa periferică la tamburul de acţionare, [N];
U = Sî - Sd+ Wa , (30)
În care: Sî - forţa în ramura transportorului care se înfăşoară, [N];
Sd - forţa în ramura transportorului care se desfăşoară, [N];
Wa - rezistenţa la înaintare pe toba de acţionare, [N];
v - viteza benzii [m/s];
mec - randamentul mecanismului; mec = 0,7  0,8.
Pentru determinarea forţelor din ramurile transportorului, se descompune întregul traseu al
benzii în sectoare rectilinii, înclinate, şi curbilinii şi se calculează rezistenţa la deplasare pentru fiecare
sector, (figura 19).
Rezistenţa de înaintare pe sectoarele rectilinii înclinate se determină cu următoarea relaţie:
 d  2 f
W  q  q1   l  cos   q  q1   l  sin   n r  G  Wi 
D , (31)
 q  q1   L  W0  H   n r  G  W0
în care: q1 este greutatea proprie a benzii pe metru liniar de bandă şi se determină în funcţie de lăţimea
benzii şi numărul de inserţii, [N/m], conform tabelului 4.

Tabelul 4. Determinarea nuărului de inserţii şi a greutăţii propri a benzii

Lăţimea benzii [mm] 400 500 600 750 900 1100 1300
Nr. de inserţii 4 5 5 6 7 7 8
q1 [N/mm] 3,70 5,20 6,30 8,80 11,75 14,25 18,50

Tabelul 5. Alegerea coeficientului total de rezistenţă

Tipul lagărului W0
lagăre cu frecare de rostogolire 0,06
lagăre cu cuzineţi şi ungere cu unsoare consistentă 0,25
lagăre cu cuzineţi şi ungere cu inele 0,20
lagăre cu rulmenţi 0,10…0,05
  d  2  f - coeficientul total de rezistenţă care se adoptă, în funcţie de tipul lagărelor rolelor,
W0 
D
conform tabelului 5.
 - coeficient de frecare la alunecare, [-]
d – diametrul lagărului rolelor de sprijin, [mm];
f – coeficient de frecare la rostogolire, [mm];
L - lungimea benzii în proiecţie orizontală, [m];
H – înălţimea de ridicare a materialului, [m];
l – lungimea porţiunii înclinate, l = L/cos; [m];
nr - numărul de role de sprijin; [buc]
G – greutatea părţii rotitoare a rolelor de reazem; se consideră G = 0,15q; [N]
Pe sectoarele curbilinii apar rezistenţe de înaintare la înfăşurarea benzii pe tamburii de ghidare, pe de o
parte datorită rigidităţii benzii iar pe de altă parte datorită rotirii tamburilor de abatere.
 Capitolul 2. Echipamente mecanice de ridicat şi transportat 19

Figura 19. Descompunerea benzii pe secţiuni şi forţele care acţionează în ramurile transportorului
1-2 sector înclinat; 3-4 sector înclinat; 2-3 sector curb; 4-1 sector curb

Rezistenţa datorată rigidităţii benzii la înfăşurarea pe tamburul de acţionare se determină cu

următoarea relaţie:
W a  k  S î  S d  , (32)
în care: k este coeficient de rigiditate al benzii;
Sî – forţa din ramura care se înfăşoară pe toba de acţionare, [N];
Sd – forţa din ramura care se desfăşoară de pe toba de acţionare, [N];
Rezistenţa la înaintare pe tamburul de ghidare poate fi determinată prin coeficientul de
pierderi “”. Astfel, forţa din ramura benzii care se înfăşoară pe toba de acţionare “S î”, va trebui să
învingă toate rezistenţele la deplasarea benzii pe întregul traseu al transportorului.
În acest caz vom avea:
S1 = Sd;
S2 = S1 + W1-2 = Sd + W1-2;
S3 = S2 = S1 + W1-2 = Sd + W1-2;
S4 = Sî = S3 + W3-4 = Sd + W1-2 + W3-4 ,
în care:  = 1,03 pentru lagăre cu rulmenţi;  = 1,041,06 pentru lagăre cu alunecare.
Pentru a se asigura o bună aderenţă dintre bandă şi tobă, forţa în ramura benzii care se
înfăşoară trebuie să fie în concordanţă cu forţa în ramura care se desfăşoară, lucru care se
materializează în relaţia lui Euler :
Sî  e  Sd     W1 2  W3 4
  e  Sd    Sd    W1 2  W3 4  Sd  , (33)
Sî    Sd    W1 2  W3 4  e  
în care: ’este coeficientul de frecare dintre bandă şi toba de acţionare;
 - unghi de înfăşurare a benzii pe tobă, [rad].
Din relaţiile prezentate mai sus se observă că valoarea forţei periferice care poate fi transmisă
pe bandă creşte odată cu majorarea unghiului de înfăşurare “” şi a coeficientului de frecare “  ”.