CAPITOLUL IV

DINAMICA FLUIDELOR IDEALE

 4.1. Ecuaţiile lui Euler

 4.2. Relaţia lui Bernoulli pentru fluide ideale pe o linie de curent
 4.3. Relaţia lui Bernoulli pentru curenţi cu secţiunea finită
 4.4. Calculul debitului prin orificii
 4.5. Teorema impulsului şi teorema momentului cinetic în cazul
mişcării permanente a fluidelor
 4.6. Teorema impulsului şi teorema momentului cinetic aplicate
tuburilor de curent în mişcare permanentă
 Obiective propuse:

 Ecuatiile lui Euler;

 Relatiile lui Bernoulli pentru fluide ideale;
 Curgerea fluidelor ideale prin orificii si ajutaje;
 Teorema impulsului si a conservarii de energie;
 DINAMICA FLUIDELOR
 Se ocupă cu:
 mişcarea fluidelor şi interacţiunea lor cu corpurile
rigide, ţinând seama de forţele care intervin şi de
transformările energetice produse în timpul
mişcării. În dinamica fluidelor se aplică principiile
generale ale mecanicii generale, legi de variaţie şi
legi de conservare.
 4.1. Ecuaţiile lui Euler

 

  dm  a  d Fm  d FS (1)
dFm  f m  dm (2)

  p  p
 px
dF  pdydz   p   dx  dydz   dxdydz
dFx  Xdxdydz   x  x
  p
dFy  Ydxdydz (3)  py
dF   dxdydz (4)
  y
dFz  Zdxdydz  p
dFpz   dxdydz
 z
 4.1. Ecuaţiile lui Euler
Ecuatia de miscare după direcţia Ox este:
u p
dxdydz  Xdxdydz  dxdydz (5)
t x
Se împart aceste ecuaţii la masa particulei dm = ρ⋅dxdydz ≠ 0 şi ţinând
cont de derivatele substanţiale ale vitezelor, obţinem
ECUATIILE LUI EULER PENTRU DINAMICA FLUIDELOR IDEALE:

 u u u u 1 p
 t  u x  v y  w z  X   x

 v v v v 1 p
 u  v  w  Y  (6)
 t x y z  y
 w w w w 1 p
 u  v  w  Z 
 t x y z  z

Forta unitara Forta unitara Forta Forta

Locala de convectiva unitara unitara de
inertie de inertie masica presiune
 4.1. Ecuaţiile lui Euler
Necunoscutele sistemului de ecuaţii sunt în număr de patru u,v,w şi p. Pentru a
putea fi integrat adăugăm ecuaţia continuităţii, care pentru
ρ = const. este:

u v w
  0 (7)
x y z
Rezultă că sistemul ecuaţiilor de mişcare este un sistem de patru ecuaţii cu
derivate parţiale de ordinul întâi cu patru necunoscute.
Integrarea sistemului conduce la aflarea unor funcţii a căror determinare poate fi
făcută cu ajutorul condiţiilor la limită.
La infinit efectul perturbator al corpului solid este nul; dacă alegem pe Ox în
lungul direcţiei de mişcare, putem scrie:


lim u  x, y, z   u  v _
x , y , z  dV 1
(8)  f m  grad p (9)

lim vx, y, z   lim wx, y, z   0
dt
x , y , z  x , y , z 

Forma vectoriala a ecuatiei lui Euler

 4.1. Ecuaţiile lui Euler. Forma HELMHOLTZ
 u  V 2   u w   v u  1 p
     w     v     X 
 t x  2   z x   x y   x
 v  V 2   v u   w v  1 p

     u     w     Y  (10)
 t y  2   x y   y z   y
 u  V 2   w v 
  u w  1 p
    v     u     Z 
  t z  2   y z   z x   z

Forta unitara Forta Forta

Forta unitara convectiva Forta unitara convectiva unitara unitara de
Locala de datorata variatiei datorata variatiei
inertie masica presiune
energiei cinetice vartejului

Forte unitare Forte unitare

de inertie exterioare
 4.1. Ecuaţiile lui Euler
Forma
_ _
vectoriala a V V 2 _ _
1
ecuatiei lui  grad  rot V x V  f m  grad p (11)
Helmholtz t 2 
Dacă forţele masice derivă dintr-un potenţial:
 U
 X  
 x
_  U
f m   grad U Y  
 y
 U
 Z  
 z

1 p  p
x x  
 

_
1 p 1 p  p
f m  grad p  grad 
y y  
 
  
1 p  p
  
 z z 
 4.1. Ecuaţiile lui Euler. GROMEKA-LAMB
 u  V 2 p   u w   v u  1 p

 t

 x

 2
  
U   w 
  z
   v 
x 
   X 
 x y   x

 v  V 2 p   v u   w v  1 p


 t

 y

 2
  
U   u 

 

 x y 
 w 
 y

 
 z 
 Y 
 y
(12)

 u  V 2 p   w v 
  u w  1 p
  t
 
z  2
  
U   v 
  y
   u 
z   z
  Z 
x   z

_
V V 2 p  _ _
(13)
 grad     U   rot V x V  0
t  2  

V2 p
Functia lui   U  E (14)
BERNOULLI 2 
V 2
  energia cinetica
2
 p
  energia potentiala de presiune
 
U  energia potentiala a fortelor masice


 4.2. Relaţia lui Bernoulli pentru fluide ideale pe o linie de curent
Pentru stabilirea relaţiei sunt necesare condiţii suplimentare pentru mişcarea
fluidului:

a) relaţia se va stabili dx dy dz (1)

pe o linie de  
u v w
curent de ecuaţii

U U U
b) câmpul forţelor X  ,Y   ,Z  (2)
masice este un x y z
câmp potenţial

u v w
c) mişcarea fluidului   0 (3)
să fie permanentă t t t

d) mişcarea fluidului x   y  z  0 (4)

să fie potenţială
(irotaţională)
 4.2. Relaţia lui Bernoulli pentru fluide ideale pe o linie de curent
Dacă exprimăm ecuaţia de mişcare dată de Gromeka-Lamb în care
introducem componentele vectorului vârtej, obţinem relaţiile:
 u   V 2 
  
 
 
dp

 
 U   2 w y  v z  0 Înmulţind aceste ecuaţii cu dx, dy, dz
 t x  2  şi adunând, obţinem:

 v   V 
2
 U   2u z  w x   0 (5)
dp
  
 t x  2
   

 w    V  
 
2
dp
 t x  2

 
 U   2 v x  u y  0

dx dy dz
 V 2 
udx  vdy  wdz   d     U   2  x  y  z  0 (6)
dp
În cazul condiţiilor suplimentare t  2  
u v w
impuse, ecuaţia obţinută devine:

Dacă se integrează această ecuaţie între două puncte

V 2 dp  situate pe o linie de curent sau între două puncte
d    U  0  (7) oarecare aflate într-un curent în mişcare potenţială se
 2   obţine:

V2 dp
 U  C (8)
2 
4.2. Relaţia lui Bernoulli pentru fluide ideale pe o linie de curent
În cazul mişcărilor permanente a fluidelor incompresibile (ρ = const.) în câmp
gravitaţional (U = gz + const.) relaţia devine:

V12 p1 V22 p 2 V12 p1 V22 p 2

  gz 1    gz 2 sau   z1    z2 (9)
2  2  2g  2g 

În cazul mişcării permanente a fluidelor practic incompresibile, care au loc

într-un câmp de forţe masice neglijabile, relaţia se scrie:

V12 p1 V22 p 2
   (10)
2  2 

V12 V22
p1    p2   (11)
2 2

Relaţia lui Bernoulli

 4.2. Relaţia lui Bernoulli pentru fluide ideale pe o linie de curent
Reprezentarea grafică şi
interpretarea energetică a
relaţiei lui Bernoulli

Efectuând analiza
dimensională a termenilor din
relaţia (8), se observă că
fiecare are dimensiuni de
lungime, fapt ce permite o
reprezentare grafică a întregii
expresii.
Considerăm un plan de
referinţă orizontal O-O ales
arbitrar şi linia de curent C-C,
linia P-P, este linie piezometrică,
oarecare, pe care alegem trei
linia E-E, linie energetică sau nivel energetic.
puncte M1, M2, M3 care au faţă
V12 p1 V22 p2 V32 p3 de plan coordonatele z1, z2,
  z1    z2    z3  ct . (12)
2g  2g  2g  z3, iar particulele care trec prin
2
aceste puncte au parametrii
mV
  V  mgz  ct . (13) hidrodinamici (V1,p1),
2 (V2,p2), (V3,p3),

Ec Epp Epoz
 4.3. Relaţia lui Bernoulli pentru curenţi cu secţiune finită
Relaţia lui Bernoulli poate fi exprimată şi pentru un tub de curent de secţiune
finită în care vitezele nu sunt uniform distribuite într-o secţiune oarecare transversală.
Scrierea relaţiei lui Bernoulli pentru fiecare linie de curent ar necesita cunoaşterea repartiţiei
vitezelor şi presiunilor, deci integrarea ecuaţiilor de mişcare. De aceea căutăm să stabilim în ce
condiţii relaţia lui Bernoulli este valabilă pe o linie de curent fictivă pe care fluidul ar avea viteze
egale cu vitezele medii în secţiunile transversale ale curentului considerat.

Puterea elementară a fluidului care trece

prin aria dA a secţiunii transversale în p V2
e z (1)
unitatea de timp este energia specifică  2g
unităţii de greutate, dată de relaţia:
X
P V2 
(2) dP    z    V  dA dQG  dQ  Vda
  2 g 
p
   z  ct .
p  
(3) P     z   VdA   V 3
dA Dar: 
A
  2 g A

 VdA  Q
 A

p  

3
(4) P    Q  z   V dA
  2g A
 4.3. Relaţia lui Bernoulli pentru curenţi cu secţiune finită
Viteza V poate fi exprimată funcţie de viteza medie V = Vm + ΔV

2 3
V dA   Vm  V  dA  V  dA  3V  V  dA 3V  V   dA   V   dA (5)
3 3 3 3
m m m
A A A A A A

  V 
3
 dA
Se neglijeaza termenul: A

Iar:  V  dA   V  V dA   VdA  V

A A
m
A
mA  Q Q  O

2
V
3
dA  V A  3Vm  V   dA
m
3
(6)

V 3 V  dA

3 2


dA
V 3 dA  Vm3 A  Vm2 (4)
Notam: A
3
 1 A
2

Vm A Vm A A

p   Vm2  (7)
P    Q  z  
 2g 

p   Vm2
(1) Devine: em   z  (8)
 2g
 4.3. Relaţia lui Bernoulli pentru curenţi cu secţiune finită
Relaţia lui Bernoulli între două secţiuni se scrie în funcţie de vitezele medii astfel:

V12m p1 V22m p 2
1    z1   2    z2 (9)
2g  2g 

Coeficientul α se numeşte coeficientul lui Coriolis şi se poate calcula cu relaţiile:

V2
AV A 2   dQ  dt
3

 3  (10)
Vm A Vm2
  Q  dt
2
 4.4. Calculul debitului prin orificii

Orificiul este o deschizătură practicată în pereţii sau fundul unui rezervor în carese
află fluid. Conturul orificiului este situat în întregime sub nivelul suprafeţei libere.

a) Hidraulic b) Grosime c) Mediu

mic neinecat
subtire gros

h mare inecat
10
 4.4. Calculul debitului prin orificii

a) Calculul debitului printr-un orificiu mic,

liber cu perete subţire

V12 p1 V22 p2
  z1    z2 (1)
2g  2g 

V1S1  V2 S 2 (2)

S S V22 p1 V22 p2
V1  V2 2  V2 n , unde n  2 n2
  z1    z2
S1 S1 2g  2g 

2g  p1  p2 
V2   z  z   (3) TORRICELLI
1  n 2   
1 2

 
S1  S 2 n 2  0 si p1  p2  p0 V2  2 gh si Q  S2 2 gh (4)
 4.4. Calculul debitului prin orificii

b) Calculul debitului printr-un orificiu mic,

inecat

V12 p1 V22 p2
  z1    z2 (5)
2g  2g 

p2  p0  h , z2  z1  h1, p1  p0 si v1  0
În secţiunea de ieşire din orificiu
presiunea este dată de valoarea
presiunii dinrezervorul al doilea

V2  2 g h2  h1   2 gh si Q  S2 2 gh (6)

 4.4. Calculul debitului prin orificii

c) Calculul debitului
unui orificiu mare
În secţiunea unui orificiu mare,
viteza şi presiunea nu mai sunt
constante, ci variază în funcţie de
cota punctului.
Considerăm un orificiu mic de
înălţime dz şi lăţime b(z), pe un v  2 gz (7)
astfel de orificiu mic viteza este
constantă şi are valoarea:
dQ  vdS  2 gz b z dz (8)

la 1
Q  2g  z 2b z dz
Debitul total:
l

Orificiu  3 3

2 g b l  a 
2
b z   b  ct . Q 2 l2  (9)
dreptunghiular: 3  
3
2 2 2
a
Deversor: l 0 Q 2 gz  b  dz  2g  b  a 2  2 ga  b  a  2 ga  S (10)
0
3 3 3
 4.5. Teorema impulsului şi teorema momentului cinetic în cazul

mişcării permanente a fluidelor

În dinamica punctului material de masă m şi care are viteza v, impulsul şi momentul
cinetic se calculau cu relaţiile:

H  mv K 0  r xmv (1)

Pentru un sistem de puncte materiale impulsul şi momentul cinetic total au expresiile:

n n
H   mi  vi K 0   ri xmi vi (2)
i 1 i 1

Pentru un rigid impulsul şi momentul cinetic se calculează cu relaţiile:

H   v dm K 0   r xvdm (3)
D D
 4.5. Teorema impulsului şi teorema momentului cinetic în cazul
mişcării permanente a fluidelor
Teoremele impulsului şi a momentului cinetic pentru un punct
material se definesc astfel:
variaţia în timp a impulsului este suma forţelor exterioare,
respectiv derivata în timp a momentului cinetic este
momentul rezultant al forţelor exterioare.
dm    d
H     v d K 0   r x vd (4)
D D

d d
   vd   Fe  r x  vd   r x Fe (5)
dt D dt D
Teoremele impulsului şi momentului cinetic au expresiile:

d d
   vd   Fe  r x  vd   r x Fe (6)
dt D dt D
 4.5. Teorema impulsului şi teorema momentului cinetic în cazul
mişcării permanente a fluidelor

d 
 v d 2 2   v1d1
(7)

dt D
 v d  lim D2 D1
t 2  t1 t 2  t1

d   v 2 d 2   v d
1 1
(8)

dt D
 vd   lim A11 NB11B1 N1A1A11 A11AMBB11M1A11
t 2  t1 t 2  t1
 4.5. Teorema impulsului şi teorema momentului cinetic în cazul
mişcării permanente a fluidelor
Putem să exprimăm impulsul cu ajutorul unei integrale de suprafaţă, având
posibilitatea să scriem elementul de volum sub forma:
d2  dS2 v 2 cos  2 t (9)
Impulsul din volumul mărginit de suprafaţa A'NB''B'N'A'A'' este determinat de
pătrunderea particulelor prin suprafaţa A''NB'', iar impulsul din volumul
mărginit de suprafaţa A''AMBB''M'A'' este determinat de pătrunderea
particulelor de fluid prin suprafaţa AMB. Rezultă că putem scrie:

 
 _ _

   v 2 v 2 cos  2dS2     v1 v1 cos 1dS1   t

 11 11 
 
A NB D1

d  

dt D
  vd  lim
t  0 t
(10)

t
t  0 si 1
t
 _ _
d
dt D
A , A A
11 1   vd     v 2 v 2 cos  2dS2     v1 v1 cos 1dS1 (11)
ANB AMB
B11 , B1  B
 4.5. Teorema impulsului şi teorema momentului cinetic în cazul
mişcării permanente a fluidelor

suprafaţă de ieşire şi reprezintă porţiunea din suprafaţa S

ANB  S2 pe care vectorul viteză este dirijat spre exterior, la fel ca
şi normala exterioară

AMB  S1 suprafaţă de intrare şi pe ea vectorul viteză este dirijat

spre interior, în sens opus normalei exterioare

I 2  I 1     vv cos   dS     vv cos   dS   Fe
(12)
S2 S1

Forţele exterioare care acţionează asupra fluidului din domeniul D, sunt forţe
masice (de greutate) şi forţe de suprafaţă (de presiune).
Deoarece impulsul orientat spre interiorul domeniului se reprezintă convenţional
cu semnul minus, iar cel orientat spre exteriorul domeniului cu semnul plus şi
deoarece S = S1+S2, teorema impulsului poate fi scrisă sub forma:

   vv cos  dS   F
S
e (13)

 r x  vv cos   dS   r x  vv cos   dS   r x F
S2 S1
e e (14)

   vv cos  dS   r x F
S
e e
(15)
 4.5. Teorema impulsului şi teorema momentului cinetic în cazul
mişcării permanente a fluidelor
Pentru rezolvarea aplicaţiilor tehnice de cele mai multe ori teorema impulsului şi
teorema momentului cinetic se folosesc împreună.
În cazul mişcărilor nepermanente, teorema impulsului se scrie sub forma:

 
 v
D t d  S   vv cos   dS   Fe (16)

în care primul termen reprezintă variaţia în timp a impulsului. Pentru acelaşi

caz, teorema momentului cinetic are forma:
 
 v
d   r x  vv cos   dS   re x Fe
 rx
D
t S
(17)

unde primul termen reprezintă variaţia în timp a momentului cinetic.

Exprimarea impulsului şi momentului cinetic cu ajutorul integralelor de

suprafaţă nu necesită cunoaşterea structurii curentului din interiorul
domeniului, ci numai caracteristicile curentului pe suprafaţa S.
În cazul fluidelor incompresibile densitatea ρ, poate fi scoasă în faţa
integralelor.
 4.6. Teorema impulsului şi teorema momentului cinetic aplicate tuburilor
de curent în mişcare permanentă

Impulsurile prin suprafeţele de

intrare şi de ieşire, I1 şi I2 au
expresiile:

I 1     vvn  dS1   v1v1  dS1    v1v1S1    v1Q (1)

AB AB

I2     vv
CD
n  dS 2   v2 v2  dS 2    v2 v2 S 2    v2Q
CD
(2)

unde v1 şi v 2 sunt vitezele medii în secţiunile de intrare şi de ieşire. Dacă vitezele

nu sunt uniform distribuite în secţiunile ortogonale ale tubului de curent eventual se
pot introduce şi coeficienţi de corecţie. Teorema impulsului devine:


  Q v2  v1   Fe  (3)
4.6. Teorema impulsului şi teorema momentului cinetic aplicate tuburilor
de curent în mişcare permanentă

 
 
dm  v n dS   v n dS (4)
 
 

 
 

dI  v n dS   v v n dS   dI (5)
 
  S

Fie vm viteza medie pe sectiunea S.

 (6)
Cantitatea de miscare aferenta vitezei medii
I m    v m v mS
ce trece prin sectiunea S in unitatea de timp
este:

 
 


S  v n dS
 v
2 (7)
   1  v  dS
 
S S  vm 
v v m m


  Q v 2  v1   Fe  (8)
4.6. Teorema impulsului şi teorema momentului cinetic aplicate tuburilor
de curent în mişcare permanentă
Forţele de suprafaţă se exercită pe porţiunea de intrare, pe suprafaţa de ieşire
şi pe suprafaţa laterală a tubului. Teorema impulsului se poate scrie sub forma:
 
  Q v2  v1  FP 1  FP 2  Fl  Fg (9)
iar teorema momentului cinetic sub forma:
 
  Q r xv2  r xv1  r1 x FP 1  r2 x FP 2  rl x Fl  rG x Fg (10)

1. mărimea parametrilor hidrodinamici rămâne constantă, variind numai direcţia şi

sensul lor (cazul coturilor de conducte cu diametrul constant), figura a.
2. mărimea parametrilor hidrodinamici se schimbă între secţiunea de intrare şi ieşire,
direcţia şi sensul rămânând acelaşi, figura b.

3.atât mărimea cât şi direcţia şi sensul parametrilor hidrodinamici se modifică între

secţiunea de intrare şi cea de ieşire, figura c.