Spații vectoriale euclidiene

Unitatea de învăţare nr. 5

SPAŢII VECTORIALE EUCLIDIENE

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 5

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 5 sunt:

La sfarsitul acestei unitati, cursantul va fi capabil sa:
• înţeleagă noţiunea de produs scalar, spaţiu euclidian,
mulţime ortogonală, bază ortonormată.
• să aplice în exerciţii noţiunile învăţate.
• să recunoască un spaţiu euclidian.

Cuprins

1 Produs scalar. Spaţiu vectorial euclidian

2 Mulţime ortogonală. Bază ortonormată
3 Probleme rezolvate
Test de autoevaluare – unitatea de învăţare nr.5
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare nr.5
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 5

Instructiuni si timp mediu necesar de studiu: studentul va parcurge materialul pus la

dispoziție pe platorma universității, va studia și aplica definițiile și proprietățile prezentate în
probleme care implică produsul scalar și baza ortonormată pentru a finaliza cu studierea
comportamentului și utilității spațiilor vectoriale euclidiene. Studiul individual aferent unității
este acoperit in 2-3h.

40
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Spații vectoriale euclidiene

1 PRODUS SCALAR. SPAȚIU VECTORIAL EUCLIDIAN

Definiţia 1. Fie V un spaţiu vectorial complex. O aplicaţie ⋅ , ⋅ definită pe V × V şi cu

valori în C care are proprietăţile:
1) x, y = y, x , (∀) x, y ∈ V ,
2) x, y + z = x, y + x, z , (∀) x, y, z ∈ V ,
3) α x, y = αx, y , (∀) α ∈ C, (∀) x, y ∈ V ,
4) x, x ≥ 0; x, x = 0 ⇔ x = 0,
se numeşte produs scalar pe V.

Definiţia 2. Fie V un spaţiu vectorial real. O aplicaţie ⋅ , ⋅ : V × V → R care are

proprietăţile:
1) x, y = y, x , (∀) x, y ∈ V ,
2) 〈 x, αy + βz 〉 = α x, y + β x, z , (∀) α , β ∈ R; (∀) x, y, z ∈ V ,
3) x, x ≥ 0; x, x = 0 ⇔ x = 0 ,
se numeşte produs scalar pe spaţiul real V.

Definiţia 3. Un spaţiu vectorial (real sau complex) pe care s-a definit un produs scalar
se numeşte spaţiu vectorial euclidian (real sau complex).

Definiţia 4. Se numeşte normă pe un spaţiu vectorial real sau complex V o funcţie

⋅ : V → R care îndeplineşte axiomele:
1) x > 0, (∀) x ∈ V ; x = 0 ⇔ x = 0,
2) αx = α ⋅ x , (∀) α ∈ R (sau C), (∀) x ∈ V ,
3) x + y ≤ x + y , (∀) x, y ∈ V .
Norma definită de relaţia x = x, x se numeşte normă euclidiană.

Definiţia 5. Vectorul e cu proprietatea e = 1 se numeşte versor sau vector unitate.

1
Versorul asociat unui vector nenul x este e = ⋅x.
x

41
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Spații vectoriale euclidiene

Definiţia 6. Fie V un spaţiu euclidian real şi x, y ∈V − {0} . Numărul ϕ ∈ [0, π ] defineşte

egalitatea:
〈 x, y 〉
cos ϕ =
x ⋅ y
se numeşte unghiul neorientat al vectorilor x şi y.

2 MULȚIME ORTOGONALĂ.
BAZĂ ORTONORMATĂ

Definiţia 7. Fie V un spaţiu vectorial euclidian. Doi vectori din V se numesc ortogonali
dacă produsul lor scalar este nul. O mulţime nevidă S ⊂ V se numeşte ortogonală dacă
oricare doi vectori din S sunt ortogonali: (u , v ) = 0, (∀) u , v ∈ S , u ≠ v.
O mulţime se numeşte ortonormată dacă este ortogonală şi fiecare element al său are
norma egală cu 1.

u, v
Definiţia 8. Fie spaţiu liniar euclidian V şi vectorii u , v ∈ V , v ≠ 0 . Vectorul ⋅ v se
v, v
u, v
numeşte proiecţia vectorului u pe v iar numărul se numeşte mărimea algebrică a
v, v
proiecţiei lui u pe v.

Construirea unei baze ortonormate a spaţiului Vn pornind de la o bază dată a acestuia

a) Construirea unei baze ortogonale (procedeul Gram-Schmidt)

Considerăm o bază B1 = {v1 , v 2 ,...., v n } a spaţiului euclidian Vn . Se determină o bază
w1 , w2 ,...., wn ortogonală după procedeul Gram-Schmidt:
w1 = v1 ,
v 2 , w1
w2 = v 2 − ⋅ w1 ,
w1 , w1
v3 , w1 v 3 , w2
w3 = v3 − ⋅ w1 − ⋅ w2 ,
w1 , w1 w2 , w2

v n , w1 v n , wn −1
wn = v n − ⋅ w1 −  − ⋅ wn −1 .
w1 , w1 wn −1 , wn −1
B2 = {w1 , w2 ,...., wn } este o bază ortogonală în Vn .

b) Construirea unei baze ortonormate

wi
Mulţimea B3 = {u1 , u 2 ,...., u n } , formată din versorii ui = , i = 1, n este o bază
wi
ortonormată a lui Vn .

42
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Spații vectoriale euclidiene

3. PROBLEME REZOLVATE

1. Să se arate că funcţia ⋅ , ⋅ : R 2 × R 2 → R , definită prin

x, y = 3x1 y1 − x1 y 2 − x 2 y1 + 2 x 2 y 2 , x = ( x1 , x 2 ), y = ( y1 , y 2 ) ∈ R 2 ,
este un produs scalar.
Soluţie.
Se verifică proprietăţile produsului scalar
1)
x, y = 3 x1 y1 − x1 y 2 − x 2 y1 + 2 x 2 y 2 = 3 y1 x1 − y1 x 2 − y 2 x1 +
+ 2 y 2 x2 = y , x ,
2)
x, αy + βy = 3x1 (αy1 + βz1 ) − x1 (αy 2 + βz 2 ) − x 2 (αy1 + βz1 ) +
+ 2 x 2 (αy 2 + βz 2 ) = α (3x1 y1 − x1 y 2 − x 2 y1 + 2 x 2 y 2 ) +
+ β (3 x1 z1 − x1 z 2 − x 2 z1 + 2 x 2 z 2 ) = α x, y + β x, z ,
3)
x, x = 3 x12 − 2 x1 x 2 + 2 x 22 = x12 + x 22 − 2 x1 x 2 + x 22 + x 22 =
= x12 + (x1 − x 2 ) + x 22 ≥ 0 ,
2

egalitatea având loc numai pentru x1 = x 2 = 0, deci pentru x = 0 .

2. Fie P2 [ X ] spaţiul vectorial real al funcţiilor polinomiale reale de grad cel mult doi
înzestrat cu produsul scalar ⋅ , ⋅ : P2 × P2 → R definit prin ( p, q ) = a 0 b0 + a1b1 + a 2 b2 ,
p( x ) = a 0 + a1 x + a 2 x 2 , q( x ) = b0 + b1 x + b2 x 2 . Să se calculeze unghiul dintre polinoamele p şi q
dacă p = 4 + x 2 , q = 2 − 3 x − 2 x 2 .
p, q 6
Indicaţie. cos θ = = .
p ⋅ q 17

3. Să se determine vectorul normat din R4, ortogonal vectorilor v1 = (1,1,1,1) ,

v 2 = (1,−1,−1,0 ) şi v3 = (2,1,1,3).

Soluţie.
Dacă v = ( x1 , x 2 , x3 , x 4 ) este un vector oarecare din R4, pentru determinarea acestuia
avem condiţiile v = 1, v, v1 = 0, v, v 2 = 0, v, v3 = 0 . Se obţine sistemul:
 x12 + x 22 + x32 + x 42 = 1

 x1 + x 2 + x3 + x 4 = 0

 x1 − x 2 − x3 + x 4 = 0
2 x1 + x 2 + x3 + 3 x 4 = 0.
Din ultimele 3 ecuaţii obţinem soluţia x1 = 0, x 2 = − x3 , x 4 = 0 şi, înlocuite în prima ecuaţie,

43
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Spații vectoriale euclidiene

1  1 1 
rezultă x 2 = − x3 = ± . Deci v =  0,± ,± ,0 .
2  2 2 

4. Fie vectorii u1 = (1,2,−1), u 2 = (1,−1,0 ), u 3 = (1,1,1), u4 = (0,2,1) .

a) Calculaţi u1 , u 2 , u 3 , u 4 , u 2 ,
b) Sistemul {u1 , u 2 , u 4 }formează bază în R3?
c) Este această bază ortonormată?

Soluţie.
a) u1 , u 2 = −1 , u 3 , u 4 = 3 , u 2 = u2 , u2 = 2 ;
b) Verificăm liniar independenţa vectorilor, aceştia formând deja un sistem maximal.
Din combinaţia liniară α 1u1 + α 2 u 2 + α 4 u 4 = 0 , prin înlocuirea vectorilor, rezultă
α 1 = α 2 = α 4 = 0. Deci vectorii formează bază în R3. Pentru a fi ortonomată, se verifică
ortogonalitatea vectorilor doi câte doi şi se calculează norma lor.
u1 , u 2 = −1 ≠ 0 , deci u1 şi u 2 nu sunt ortogonali.
Ca urmare, baza nu este ortogonală, deci nici ortonomată.

5. Fie spaţiul vectorial euclidian canonic R3. Să se determine distanţa de la vectorul

v0 = (4,5,9 ) la subspaţiul definit de vectorii v1 = (1,1,0 ) şi v 2 = (0,−1,1).

Soluţie.
Se determină o bază ortogonală prin procedeul Gram- Schmidt,
v 2 , x1 1 1 
x1 = v1 = (1,1,0 ), x 2 = v 2 − ⋅ x1 =  ,− ,1.
x1 , x1 2 2 
x1  1 1   1 1 2
Deci e1 = = , ,0 , e2 =  ,− ,  formează o bază ortonormată în spaţiul
x1  2 2   6 6 3 
9 17
respectiv. Punând v0 = α 1e1 + α 2 e2 , se calculează α 1 = v0 , e1 = , α 2 = v0 , e2 = .
2 6
1
 46 10 34   2 2
46   10   34  
2 2

Deci, v0 =  , ,  şi distanţa este dată de d =  4 −  +  5 −  +  9 −   .

 3 6 6   3   6  6  

44
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Spații vectoriale euclidiene

Test de autoevaluare la Unitatea de Învăţare nr.5

3 3 1 3
1. Fie aplicaţia x, y = ∑ i i 4 i∑
4 i =1
x y −
, j =1
xi y i , ⋅ , ⋅ : R3 ×R3 → R .
i≠ j

a) Demonstraţi că aplicaţia este produs scalar

b) Vectorii v1 = (0,1,1) şi v 2 = (1,0,1) sunt ortogonali în raport cu
produsul scalar dat?
c) Calculaţi unghiul dintre cei doi vectori.

2. În spaţiul euclidian R3, înzestrat cu produsul scalar uzual, se

consideră vectorii v1 = (1,−2,3), v 2 = (0,3,2 ). Să se arate că aceşti vectori
sunt ortogonali şi să se completeze la o bază ortogonală în R3.

3. Se consideră subspaţiul L = {(2α + β , α − β ) / α , β ∈ R} ⊂ R 2 .

a) determinaţi vectorii care au generat subspaţiul L,
b) calculaţi produsul scalar dintre vectorii găsiţi şi normele lor,
c) calculaţi unghiul dintre ei.

Rezumate, concluzii, răspunsuri şi comentarii la întrebările din

testul de autoevaluare nr.5

1. a)
3
x, y = (x1 y1 + x2 y 2 + x3 y3 ) − 1 ( x1 y 2 + x2 y1 + x1 y3 + x3 y1 + x2 y3 + x3 y 2 );
4 4
se verifică axiomele produsului scalar;
1
b) v1 , v 2 = − , deci v1 şi v 2 nu sunt ortogonali;
4
1
v1 , v 2 −
1
c) cos θ = = 4 =− .
v1 ⋅ v 2 1 ⋅1 4
2. v1 , v 2 = 0. Completarea la o bază ortogonală se face cu un
vector v 3 = ( x, y , z )
care verifică condiţiile 〈 v1 , v3 〉 = 〈 v 2 , v3 〉 = 0 şi
α 1v1 + α 2 v 2 + α 3 v3 = 0 ⇒ α1 = α 2 = α 3 = 0 (liniar independenţa). Se obţine
v3 = (− 13,−2,3), spre exemplu.

3.
a) (2α + β , α − β ) = α (2,1) + β (1,−1), deci vectorii care au generat
subspaţiul sunt v1 = (2,1) şi v 2 = (1,−1) ;
b) v1 , v 2 = 1, v1 = 5, v 2 = 2 ;
10
c) cosθ = .
10

45
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Spații vectoriale euclidiene

Bibliografie

1. Letiția Ion, Ionela Țicu, "Probleme de algebră și geometrie analitică",

Editura Crizon, Constanta 2011
2. Letitia Ion, Mihaela Badea - “Complemente de algebra si geometrie”,
Editura Nautica, Constanta, 2005
3. Radu C., Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Editura
All, Bucureşti, 1998.
4. Atanasiu Gh., Munteanu Gh., Postolache M., Algebră liniară ,
geometrie analitică şi diferenţială, ecuaţii diferenţiale (Culegere de
probleme), Editura All, Bucureşti, 1994.
5. Udrişte C., Probleme de albebră, geometrie, ecuaţii diferenţiale,
Bucureşti, 1994.
6. Măneanu V., Carp D., Elemente de Algebră, Geometrie şi Calcul
Tensorial, vol. 1,2, Institutul de Marină Civilă, Constanţa, 1997.

46
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii