Capitolul 7

FORME BILINIARE SI FORME PATRATICE

§1. Forme biliniare

Fie V un spaţiu vectorial peste câmpul K .

1.1 Definiţie Se numeşte formă biliniară pe spaţiul vectorial V o

aplicaţie g:V  V  K, care satisface condiţiile:
1) g(αx + βy,z) = α g(x,z) + β g(y,z)
2) g(x,αy + βz) = α g(x,y) + β g(x,z)
x , y , z  V şi α ,β  K .

Cu alte cuvinte, o formă biliniară este o aplicaţie g : V  V  K,

liniară în ambele argumente.
Exemplu 1. Produsul scalar canonic pe spaţiu vectorial Rn
< , > : Rn  Rn  Rn ,având în baza canonică B = { e1,e2,…,en} ,expresia
analitică < x,y > = x1y1 + x2y2 + … xnyn, este o formă biliniară.
Mulţimea formelor biliniare definite pe spaiul vectorial V formează
un spaţiu vectorial peste K , în raport cu operatiile de adunare şi înmulţire a
funcţiilor .

1.2 Definiţie O formă bilibiară g: V  V  K se numeşte

a) simetrică dacă g(x,y) = g(y,x) ,  x ,y  V
b) antisimetrică dacă g(x,y) = - g(y,x).  x ,y  V.

Fie Vn un spaţiu vectorial n-dimensional , B ={e1,e2,…,en} o bază

n n

x e i i y j ej
în spaţiul vectorial Vn şi doi vectori oarecare x = i 1 şi yj = j 1

.
Expresia formei biliniare g , pentru vectorii x şi y,va fi dată de
n

x e yi i
n

jej  x y g  e ,e 
n n

i j i j
g(x,y)=g( i 1
, j 1 ) = i 1 j 1 .
(1.1)
139
 Din expresia (1.1) rezultă că o formă biliniară g este perfect
determinată dacă se cunosc valorile acesteia pe vectorii bazei B .
Notând cu aij = g(ei,ej), i,j = 1,2,…,n ,(1.1) se scrie sub forma
n

g(x,y) = a
i , j 1
ij xi y j ,
(1.2)
numită expresia analitică a formei biliniare g ,iar matricea A = (aij) se
numeşte matricea formei biliniare g , în raport cu baza B .
Dacă notăm cu X =  x1 , x 2 ,..., x n  şi cu Y = t  y1 , y 2 ,...,
yn 
t

atunci
expresia (1.2) se scrie matriceal sub forma

g(x,y) = tXAY (1.2)’

Corespondenţa prin care fiecărei forme biliniare g i se asociază o

matrice pătratică A, este un izomorfism de spaţii vectoriale.In plus ,unei
forme biliniare simetrice (antisimetrice),întro bază dată în spaţiul vectorial
Vn , i se asociază o matrice simetrică (antisimetrică).

1.3 Teoremă Dacă Ω  Mn ( K ) este matricea de trecere de la bazaB

la bazaB' , in spaţiul vectorial Vn , iar A şi A' sunt
matricele associate formei biliniare g în raport cu cele
două baze ,atunci

A' = tΩAΩ (1.3)

Demonstraţie. Expresia formei biliniare g în baza B' este dată de

g(x,y) = tX′A′Y′. Folosind relaţiile transformărilor de coordonate :
X= Ω tX, Y= Ω tY , în trecerea de la bazaB la baza B' , obtinem
g(x,y) = t XAY =t(ΩX′)A(ΩY′) = tX(tΩAΩ)Y′ ,
de unde ,prin identificare, se obţine relaţia (1.3) .
Din (1.3) rezultă că rang A' = rang A ,întrucăt matricea Ω este
nedegenerată .
Rangul matricei A defineşte rangul formei biliniare g. Acesta este un
invariant la schimbarea de bază . In aceste conditii, se justifică notiunea de
formă biliniară nedegenerată (degenerată), ca fiind acea formă biliniară
g:V  V  K a cărei matrice A, în raport cu o bază B a spaţiului vectorial V,
este nedegenerată (degenerată) .

140
1.4 Definiţie . Fie g : V  V  K o formă bilinniară simetrică .
Mulţimea
Ker g = {x  V | g(x,y) = 0 ,  y V }
(1.4)
se numeşte nucleul formei biliniare g .

1.5 Propoziţie. Submulţimea Ker g este un subspaţiu vectorial al lui V .

Demonstraţie. Pentru  x,y  Ker g avem g(x,z) = 0, g(y,z) = 0 ,  z

 V şi pentru   ,   K obţinem g(αx + βy,z) = α g(x,z) + β g(y,z) = 0 ,
 z  V , de unde rezultă că αx + βy  Ker g ,adică submulţimea Ker g
este subspaţiu vectorial .

1.6 Teorema. Dacă g:V  V  K este o form biliniară simetrică ,atunci

rang g + dim Ker g = n (1.5)

Demonstraţie. Fie B = {e1,e2,…,en} o bază a spaţiului vectorial Vn şi

A = ( aij) matricea formei biliniare în raport cu această bază.
n n

Dacă x =  x i ei , y = y j 1
j ej sunt doi vectori oarecare din Vn , atunci
i 1

n n n
 n 
g(x,y) =   a ijxiyj =
i 1 j 1
   aij xi  yj .
j 1  i 1 

Relaţia x  Ker g are loc dacă şi numai dacă x  Vn este soluţie a

sistemului de ecuaţii liniare şi omogene :


i 1
aij xi = 0 , j = 1,2,…,n , (1.6)

adică, nucleul Ker g coincide cu mulţimea soluţiilor sistemului (1.6) care

este un subspaţu vectorial de dimensiune egală cu numărul necunoscutelor
secundare ale sistemului. Cum rang g = rang A, obţinem (1.5).

141
 1.6 Consecinţă Forma biliniară simetrică g este nedegenerată dacă şi
numai dacă Ker g ={0} .

§1. Forme pătratice

2.1 Definiţie Se numeşte formă pătratică pe K- spaţiul vectorial

V
o aplicaţie h: V  K cu proprietatea că există o
formă biliniară simetrică g :V  V  K aşa
încât

h(x) = g(x,x) ,  x  V . (2,1)

Forma biliniară simetrică g ce defineşte în mod unic forma pătratică

h se numeşte forma polară sau forma dedublată asociată lui h .
Dacă se cunoaşte forma pătratică h atunci forma polară asociată este
dată de expresia
1
g(x,y) = [ h(x + y) – h(x) – h(y)] (2.2)
2
Exemplu. Produsul scalar canonic definit pe spaţiul aritmetic Rn
defineşte în mod unic forma pătratică
h(x) =< x,x > = ║x║2 , x  R n
,
care reprezintă pătratul normei euclidiene .

Să considerăm acum un spaţiu vectorial finit dimensional Vn ,

n
B ={e1,e2,…,en} o bază a sa şi x = x
i 1
i ei un vector oarecare din Vn .
Expresia analitică a formei pătratice h este dată de
n n

h(x) = g(x,x) = a

i 1 j 1
x x = tXAX,
ij i j (2.3)

unde A = (aij) , i,j = 1,2, …,n este matricea asociată formei biliniare
simetrice g .
Matricea şi rangul formei biliniare simetrice g definesc matricea,
respectiv rangul formei pătratice h .

142
 2.2 Definiţie Vectorii x,y  V se numesc ortogonali în raport cu
forma biliniară simetrică g (sau cu forma pătratică h )
dacă g(x,y) = 0 .

Dacă U  Vn este un subspaţiu vectorial în Vn , atunci mulţimea

U┴ = { y  Vn│ g(x,y) = 0 ,  x  U } este un subspaţiu vectorial în V,
numit
complementul ortogonal al lui U . In plus , dacă g este nedegenerată pe
subspaţiul U al spaţiului finit dimensional Vn atunci , U  U┴ = Vn .
O mulţime U  V se zice ortogonală în raport cu forma biliniară
simetrică g dacă orice doi vectori ai săi sunt ortogonali, adică g(x,y) = 0
 x,y  U, x  y .
Dacă submulţimea B ={e1,e2,…,en}  Vn este o bază ortogonală a
spaţiului vectorial Vn , în raport cu g , atunci matricea formei biliniare g
este o matrice diagonală .In adevăr, aij = g(ei,ej) = 0 ,  i  j .
In acest caz, expresia analitică a formei biliniare simetrice g este
n
g(x,y) = 
i 1
aii xi yi (1.10)

iar expresia analitică a formei pătratice h este dată de

n
h(x) = 
i 1
aii xi2 (1.11)
Expresiile (1.10) şi (1.110 sunt numite forme canonice .

§3. Reducere expresiei unei forme pătreatice

la forma canonică

Fie Vn un K-spaţiu vectorial , h : Vn  K o formă pătratică pe Vn şi

A matricea simetrică ce reprezintă forma pătratică h în raport cu baza B
 Vn. Expresia analitică a formei pătratice h în această bază este :
n

h(x)= a xx
i , j 1
ij i j sau matriceal h(x) = tXAX

(3.1)

La o schimbare de bază în spaţiul vectorial Vn ,forma pătratică h

143
este caracterizată de matricea A' = t A , unde  este matricea de
trecere de la baza B la baza B' . Se pune în mod natural problema găsirii
unei baze în raport cu care forma pătratică h are expresia cea mai simplă.
Dacă corpul K este de caracteristică diferită de doi atunci matricea simetrică
A admite formă diagonală,adică h admite formă canonică.

3.1 Teoremă Expresia oricărei forme pătratice pe un spaţiu vectorial

(Gauss) Vn poate fi redusă ,printr-o schimbare de bază ,la forma
canonică .
n n

Demonstraţie. Fie h(x) = a

i 1 j 1
x x , expresia analitică a formei
ij i j

pătratice nenule h . Pentru început considerăm cazul aii = 0 ,  i = 1, n .

Cum h nu este identic nulă, există măcar un element aij  0 , i  j.
Efectuând transformarea de coordonate :
 xi  xi '  xj '

 xj  xi  xj
' '

 xk  xk ' , k  i ,
 j

(3.1)
Expresia formei pătratice devine
n

h(x) = 
i , j 1
a’ijx’i x’j

în care cel puţin unul din elementele a’ii este nenul .Deci orice formă
pătratică printr-o transformare de coordonate, adică o schimbare de bază în
spaţiul vectorial Vn ,dacă este cazul , poate fi exprimată analitic printr-o
expresie , în care cel puţin un element de pe diagonala principală a matricei
A, să fie nenul .
In cele ce urmează vom demonstra prin inducţie după n că o formă
pătratică , cu cel puţin un element nenul de pe diagonala principală, poate fi
redusă la formă canonică, prin schimbări succesive de bază în spaţiul
vectorial Vn .
Fără a restrănge generalitatea,presupunem că a’11  0 , caz în care
expresia analitică a lui h o scriem sub forma
n n

h(x) =a’11 x’12 + 2  a’1k x’1 x’k + 

i, j 2
a’ij x’i x’j
k 2
Adăugăm în expresia analitică precedentă termenii necesari pentru formarea
pătratului expresiei a’11 x’1 + a’12 x’2 + …+ a’1nx’n şi obţinem

144
 1
h(x) = ( a’11 x’1 + a’12 x’2 + …+ a’1nx’n )2 +
a '11
n

 a"
ij  2
ij x ' ix ' j . (3.2)

Efectuând schimbarea de coordonate

x’’1 = a’11 x’1 + a’12 x’2 + …+ a’1nx’n
x’’j = x’j , j= 2, n ,
echivalentă cu o schimbare de bază în spaţiul vectorial Vn ,expresia formei
pă tratice în această bază se scrie sub forma
n
1
h(x ) =
a '11
x’12 + 
i , j 2
a”ij xi’xj’

(3.3)
n

Expresia h (x) = 
i , j 2
a”ij xi’xj’ din (3.3) este o formă pătratică
în n – 1 variabile. Repetănd procedeul de mai sus ,după cel mult n-1 paşi
vom obţine o bază B* ,în raport cu care forma pătratică h se scrie ca o
sumă de r = rang h £ n pătrate . Această expresie reprezintă forma
canonică a formei pătratice h . c.c.t.d.

3.2 Teoremă Fie h este o formă pătratică pe Vn şi A=( aij)

(Jacobi) matricea asociată într-o bază B  Vn .
Dacă toţi determinanţii principali
a11 a12
1 = ½a11½ ,  2 = ½ a 21 a 22
½ ,…,  n=det.A
sunt nenuli, atunci există o bază B în Vn în raport cu
care forma pătratică h admite expresia canonică
n
n  1
h( x) =  ( xi ) 2 ,
i 1 n
(3.4)
în care  0=1 iar xi , i= 1, n , sunt coordonatele
vectorului x în baza B .

3.3 Teoremă Fie Vn un spaţiu vectorial euclidian şi h : Vn  Rn o

(metoda formă pătratică. In spaţiul vectorial Vn există o bază
valorilor ortonormată B¢ = {e¢1, e¢2,…, e¢n}în raport cu care h
proprii ) are expresia canonică

145
 n
h(x) = 
i 1
i (x¢i)2 , (3.5)

unde 1, 2,…, n , sunt valorile proprii ale matricei

formei pătratice h într-o bază dată , iar x¢i sunt
coordonatele vectorului x în baza B¢ .

Demonstraţie. Intr-o bază dată B , forma pătrarică h este caracterizată de o

matrice reală şi simetrică A. Dacă notăm cu 1, 2,…, n cele n valori
proprii reale (unele pot fi egale) ale matricei A, atunci coordonatele
vectorilor proprii ortonormaţi, aşezate pe coloane , reprezintă matricea
diagonalizatoare H pentru matricea A .In baza formată din vectorii proprii,
forma pătratică h admite forma canonică dată de (3.5), c.c.t.d.

Fie o formă pătratică h : Vn  Rn şi forma ei canonică

h(x) = a1X12 + a2X22 + . . . +arXr2 , r = rang h, (3.6)

obţinută prin una din metodele prezentate mai sus.

Dacă notăm cu p, numărul coeficienţilor strict pozitivi din expresia

canonică (3.6), numit indice pozitiv de inerţie al lui h, cu q = r - p numărul
coeficienţilor strict negativi din (3.6), numit indice negativ de inerţie ,
atunci numărul întreg s = p – q va fi numit signatura formei pătratice h .

3.3 Teoremă (legea de inerţie ) Signatura unei forme pătratice h este

(Sylvester) aceeaşi în orice expresie canonică a sa (signatura nu
depinde de metoda prin care se obţine expresia
canonică).

3.4 Definiţii O formă pătratică h se numeşte :

a) pozitiv definită dacă h(x) > 0 ,  xV
b)negativ definită dacă h(x) < 0 ,  xV
c)semidefinită · pozitiv dacă h(x) ³ 0,  xV
· negativ dacă h(x) £ 0,  xV
şi $ y  V aşa încât h(y) = 0
d)nedefinită dacă $ x, yV aşa încât h(x) > 0 şi h(y)< 0 .

146
Observaţie:
Din definiţia precedentă, obţinem că o formă pătratică este pozitiv
(negativ) definită dacă şi numai dacă p = n ( q = n ) .

3.3 Teoremă Dacă sunt îndeplinite condiţiile teoremei lui Jacobi,

(Criteriul atunci o formă pătratică h este:
lui Sylvester ) · pozitiv definită Û i > 0 , i = 1, n
· negativ definită Û (-1)kk > 0 , k = 1, n .

Probleme

1.Să se studieze care din următoarele aplicaţii sunt forme biliniare

a) f : R2R2  R , f(x,y ) = 2x1y1 – 3x2y2
b) f : R3R3  R , f(x,y ) = x1y3 +x2y2 – 3x3y1
c) f : R3R3  R , f(x,y ) =x12y2 + x3y1
2.Fie forma biliniară g : R3R3  R definită prin
g(x,y) = x1y2 +x1y3 – 2x2y2 + 2x3y1
Să se determine :
a) Maricea lui g în baza canonică din R3
b) Matricea lui g în baza { e1=(1,1,0), e2=(1,0,1), e3 =(0,1,1)} .
c) Rangul lui g .

3. Fie aplicaţia g : R3R3  R , g(x,y) = 2x1y2 + 2x2y1 – 3x3y3 .

a) Să se arate că g este o formă biliniară simetrică
b) Să se găsească forma pătratică asociată lui g
c) Să se determine matricea lui g în baza B = {e1,e2,e3} cu
e1=(1,1,0), e2=(1,0,1), e3 =(0,1,1) .

4. Să se determine forma biliniară simetrică ataşată formei pătratice

h : R  R , h(x) = x12 – 2x22 + 4x1x3 – 6x2x3 şi să se găsească expresia
3

analitică a acesteia în baza B = {(1,-1,0) , (1,0,0) , (1,0,1)}.

5. Să se determine complementul ortogonal al subspaţiului generat

de vectorii e1 =(2,-1,0) , e2 = (0,2,-1) în raport cu forma pătratică
h : R3  R, h(x) = x12 + x22 – 2x1x3 .
147
 6. Folosind metoda lui Gauss, să se reducă la forma canonică şi să se
determine baza corespunzătoare formei canonice pentru formele pătratice :
a) h : R3  R , h(x) = 2x12 + x22 - 4x1x2 – 2x1x3
b) h : R3  R , h(x) = x1x2 – x1x3 + 2x2x3
Să se precizeze signatura acestor forme pătratice .

7. Utilizând metoda lui Jacobi să se determine forma canonică

signatura şi baza în care avem forma canonică pentru
a) h : R3  R , h(x) = x12 +3 x22 +x32 + 4x1x2 + 6x1x3 + 8x2x3
b) h : R3  R , h(x) = x12 + x22 + x32 – x42 + 4x2x3 + 2x2x4 + 6x3x4 .
8. Să se determine baza ortonrmată în raport cu care următoarele
forme pătratice admit forma canonică :
a) h : R2  R , h(x) = 5x12 +5x22 + 4x1x2
b) h : R3  R , h(x) = 2x1x2 +2x1x3 + 2x2x3
c) h : R4  R , h(x) = x12 + x22 + x32 + x42 + 2x1x2 + 2x1x4 –
- 2x2x3 – 2x2x4 – 2x3x4
Să se determine signatura acestor forme pătratice.

9. Să se verifice teorema de inerţie pentru forma pătratică

h : R3  R , h(x) = -x12 +2x1x2 + 2x22 + 6x2x3 .

10. Să se determine valorile parametrului real  pentru care

următoarele forme pătratice sunt pozitiv ,respectiv negativ definite
a) h : R2  R , h(x) = x12 +( + 3)x22 – 2( + 1)x1x2
b) h : R3  R , h(x) = x12 + x22 + x3 2 – 2x1x2 – 4x1x3 .

148