Laborator 1

VIBRAȚII MECANICE ÎN SISTEME OSCILANTE

CU UN SINGUR GRAD DE LIBERTATE

Sisteme oscilante
Sistemele oscilante cu un singur grad de libertate sunt formate, în general, dintr-o masă
rigidă care execută o mișcare de translație sau rotație (mişcare care poate fi determinată printr-un
singur parametru) și unul sau mai multe elemente elastice, legate de masa rigidă și de un suport,
exemplificate în figura 1.

Fig. 1. Sisteme oscilante cu un singur grad de libertate:

a – mişcare de translaţie orizontală; b – oscilaţii de încovoiere; c- mişcare de translaţie verticală;
d – oscilaţii tip pendul; e – oscilaţii torsionale.

Mărimi caracteristice sistemelor oscilante

Mărimile caracteristice sistemelor oscilante, care intervin în analiza vibraţiilor, pot fi

identificate cu ajutorul schemei de principiu a unui sistem oscilant simplu, figura 2.
 Fig. 2. Schema unui sistem oscilant simplu

• masa (m), [kg];

• constanta elastică a arcului (k), [N/m];
• coeficientul de amortizare al amortizorului (c), [Ns/m];
• pulsaţia proprie (p), [s-1] sau [rad/s];
• frecvenţa proprie (f), [Hz];
• perioada vibraţiei, (T), [s].
• forţa perturbatoare F = Fo sin ωt, [N] (forţă armonică);
• pulsaţia perturbatoare (ω), [s-1].
• amplitudinile vibraţiilor (deplasări, viteze, acceleraţii).
Relaţia de legătură p – f – T:
𝑝 1
𝑓 = 2𝜋 = 𝑇 (1)

Pulsaţiile proprii şi amplitudinile sunt principalele mărimi considerate în studiul şi analiza

vibraţiilor. Pe baza pulsaţiilor proprii se poate determina dacă există, sau nu, pericolul apariţiei
fenomenului de rezonantă, iar pe baza amplitudinilor vibraţiilor pot fi apreciate efectele asupra
sistemului vibrator şi mediului.
Pentru mişcarea oscilatorie armonică, ecuația mișcării este:
𝑥(𝑡) = 𝑎 cos(𝜔𝑡 + 𝜃)
sau (2)
𝑦(𝑡) = 𝑎 sin(𝜔𝑡 + 𝜃)
în care:
x este elongaţia la momentul t;
y – amplitudinea;
ω – pulsaţia;
θ – faza la originea timpului.
Expresiile vitezei şi acceleraţiei se obţin prin derivarea relaţiei 2:
𝑥(𝑡) = −𝑎 𝜔 ̇ sin (𝜔𝑡 + 𝜃) (3)
𝑥̈ (𝑡) = −𝑎 𝜔2 cos(𝜔𝑡 + 𝜃) = −𝜔2 𝑥(𝑡) (4)
Imaginile grafice ale funcţiilor date de relaţiile (2) – (4) este redată în figura 3.

Fig. 3. Imaginile grafice ale legii de mişcare, vitezei şi acceleraţiei în mişcarea oscilatorie
armonică

Sisteme vibratorii cu oscilaţii longitudinale

Un astfel de sistem este reprezentat în figura 4, şi este format din masa rigidă m şi arcul de
constantă elestică k, a cărui masă este neglijabilă. Masa ataşată elementului elastic este constrânsă
să execute o mişcare de translaţie verticală.
x – distanţa la care se află masa m în mişcare, faţă de centrul de oscilaţie;
x1 - distanţa la care se află masa m în mişcare, faţă de poziţia în care arcul este netensionat;
P = mg, forţa de greutate;
δs = mg/k, săgeata statică produsă de forţa P aplicată elementului elastic;
Pulsaţia proprie a sistemului oscilant este dată de expresiile:
𝑘 𝑘𝑔 𝑔
𝑝 = √𝑚 = √ 𝑃 = √δ (5)
𝑠

Considerând condiţiile iniţiale ale mişcării la momentul 𝑡 = 0 (x = x0 și 𝑥̇ = v0 ), ecuaţia

deplasării are expresia:
 v0
𝑥 = 𝑥0 cos pt + sin pt (6)
p

care se mai poate scrie şi sub forma:

x = a sin(pt + θ) (7)
În funcţie de condiţiile iniţiale, amplitudinea şi faza sunt date de relaţiile:
v x0 p
a = √x02 + ( p0)2; tg θ = (8)
v0

Fig. 4. Sistem oscilant cu mişcare de translaţie verticală

Vibraţii torsionale

Sunt vibrații care se produc atunci când elementul elastic este un arbore solicitat la răsucire.
Caracteristic acestui mod de vibrații este faptul că în ecuația diferențială masa se înlocuiește prin
momentul de inerție masic (J) față de axa de rotație, deplasarea este un unghi (figura 5), iar
constanta elastică se măsoară în N∙m/rad.
l – lungimea arborelui elastic;
d – diametrul arborelui elastic;
φ – deplasarea unghiulară;
Mt – cuplu exterior.
 Considerând condiţiile iniţiale ale mişcării la momentul t = 0 (φ = φ0 și φ = φ̇0 ),
ecuaţia deplasării are expresia:
φ0
φ = φ0 cos pt + sin pt (9)
p

Ecuaţia mai poate scrisă şi sub forma:

φ = Φ sin(pt + ϴ) (10)
cu:
φ̇ φ0 p
Φ = √φ20 + ( p0)2 și tg 𝚹 = (11)
φ̇0

Fig. 5. Sistem oscilant cu vibraţii torsionale

Sisteme cu oscilaţii de încovoiere

Fig. 6. Sistem oscilant cu vibrații de încovoiere

 Săgeata în stare de repaos:
𝑚𝑔𝑙 3
𝛿𝑠 = (12)
48𝐸𝐼

Constanta elastică:
48𝐸𝐼
𝑘= (13)
𝑙3

În momentul în care un impuls scoate masa rigidă din starea de repaos, aceasta va începe
să vibreze în jurul acestei poziţii, cu pulsaţia:
𝑘 𝑔 48𝐸𝐼
𝑝 = √𝑚 = √𝛿 = √ 𝑚𝑙3 (14)
𝑠

Ecuaţia mişcării vibratorii:

𝑦0̇
𝑦 = 𝑎 sin(𝑝𝑡 + 𝜃) = 𝑦0 cos 𝑝𝑡 + sin 𝑝𝑡 (15)
𝑝

Compunerea constantelor elastice

În cazurile în care pentru rezemarea elastică a unei mase rigide se foloseşte un sistem
format din mai multe elemente elastice, este necesară determinarea constantei elastice rezultante.
Pentru sistemul de arcuri asezate paralel, figura 7, forţele elastice determinate de aplicarea
forţei P sunt: 𝐹1 = 𝑘1 𝑥 și 𝐹2 = 𝑘2 𝑥.

Fig. 7. Rezemare elastică cu un sistem de arcuri asezate paralel

Din ecuaţia de echilibru:
𝑃 = 𝑘1 𝑥 + 𝑘2 𝑥 = (𝑘1 + 𝑘2 )𝑥 (15)
se deduce expresia constantei elastice rezultante:
𝑃
𝑘 = 𝑥 = 𝑘1 + 𝑘2 (16)

În cazul sistemelor de rezemare cu arcuri aşezate în serie, figura 8, se poate scrie:

𝑃 𝑃
𝑥 = 𝑥1 + 𝑥2 = 𝑘 + 𝑘 (17)
1 2
de unde rezultă expresia constantei elastice rezultante:
𝑥 1 1 1
=𝑘 =𝑘 +𝑘 (18)
𝑃 1 2

Fig. 8. Rezemare elastică cu un sistem de arcuri asezate în serie

Pentru alte tipuri de sisteme de rezemare, relaţiile de calcul ale constantei elastice
rezultante sunt date în tabelul 1.

Tabelul 1. Compunerea constantelor elastice

 Aplicaţii

1. Determinarea pulsaţiei proprii a sistemului oscilant, cu vibraţii de încovoiere, figura 9.

Fig. 9. Sistem cu oscilaţii de încovoiere

Pulsaţia proprie a sistemului oscilant se poate calcula cu ajutorul relaţiei 14, în funcţie de
constanta elastică şi masa acestuia.
Constanta elastică este dată de relaţia:
3𝐸𝐼 3𝐸𝑏ℎ3
𝑘= = , [N/m]
𝑙3 1213

în care: E este modulul de elasticitate (2,1ꞏ1011 N/m2), iar I este momentul de inerţie al barei
prismatice, în m4.
Cunoscând mărimea constantei elastice, se calculează pulsaţia proprie a sistemului:
𝑘
𝑝 = √𝑚, [s-1]

Aplicaţie numerică (TEMĂ)

l = 250 mm b = 20 mm
m = 2 kg h = 3 mm

2. Determinarea pulsaţiei proprii a vibraţiilor într-un sistem oscilant, cu mişcare de

translaţie verticală, în figura 10.
Sistemul oscilant este format din trei elemente (bare) elastice montate în serie. Sub
acţiunea forţei de greutate, deformaţia sistemului este suma deformaţiillor celor trei elemente
elastice solicitate la întindere:
3 3
𝑚 𝑔 𝑙𝑖 𝑚 𝑔 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙
𝛿𝑆 = ∑ 𝛿𝑠𝑖 = ∑ = ( + + )
𝐸 𝐴𝑠𝑖 𝐸 𝐴𝑠1 𝐴𝑠2 𝐴𝑠3
𝑖=1 𝑖=1
 Fig. 10. Sistem oscilant cu mişcare de translaţie verticală

Mărimea pulsaţiei proprii a sistemului, se determină cu relaţia 5:

𝑔
𝑝 = √δ , [s-1]
𝑠

Aplicaţie numerică (TEMĂ)

l = 1000 mm 𝐴𝑠1 = 100 𝑚𝑚2
m = 1000 kg 𝐴𝑠2 = 200 𝑚𝑚2
As: aria secțiunii 𝐴𝑠3 = 300 𝑚𝑚2
Aplicaţie numerică (TEMĂ)
l = 1000 mm m = 1 kg
a = 500 mm F = 2N
b = 500 mm

3. Determinarea frecvenţei proprii a vibraţiilor pentru sistemul oscilant din figura 11.
Corpul paralelipipedic fiind rezemat pe un sistem de rezemare cu arcuri identice, legate în
paralel, constanta elastică rezultantă este:
4

𝑘 = ∑ 𝑘𝑖 , [𝑁/𝑚]
𝑖=1
 Fig. 11. Sistem oscilant cu rezemare pe arcuri

Cu datele cunoscute, se poate calcula, cu relaţia 5, pulsaţia proprie a sistemului:

𝑘𝑔
𝑝 = √ G , [s-1]

şi frecvenţa proprie de vibraţie a acestuia (relaţia 1):

𝑝
𝑓= , [𝐻𝑧]
2𝜋
Aplicaţie numerică (TEMĂ)
G = 200 N; k = 1000 N/m.

4. Determinarea frecvenţei de oscilaţie a unui ascensor, figura 14, după oprirea

instantanee la blocarea tamburului de cablu.

Fig. 14. Schema mecanismului de ridicare/coborâre a unui ascensor;

a) cu legătură directă cablu – cabină; b) cu element intermediar (arc elicoidal) de legătură cablu –
cabină
 Cazul a) Sub acţiunea forţei de greutate, G, dată de masa cabinei, deformaţia cablului de
ridicare/coborâre, este dată de relaţia:
𝐺𝑙
𝛿𝑠 = , [𝑚]
𝐸𝐴
în care: A este aria secţiunii cablului, în m2.
Cuplând relaţiile 1 şi 5, rezultă expresia de calcul a frecvenţei de oscilaţie:

𝑙 𝑙 𝑔
𝑓= 𝑝= √ , [𝐻𝑧]
2𝜋 2𝜋 𝛿𝑠

Aplicaţie numerică (TEMĂ)

l = 10 m; P = 20 kN; A = 4 * 10-4 m2
Cazul b)
Aplicaţie numerică (TEMĂ)
l = 10 m; P = 20 kN; k = 2 kN/cm; A = 4 * 10-4 m2