IA SIM

NOTE DE CURS

MECANICA CLASICA
4.Mișcarea oscilatorie.Oscilatorul liniar armonic

MIRELA STANESCU
http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/permot.html#permot
 Definim oscilaţie variaţia în timp ( periodică
sau cvasiperiodică) a mărimilor fizice
https://www.walter- caracteristice unui sistem, însoțită de conversia
fendt.de/html5/phro/springpendulum
energiei dintr-o formă în alta.
_ro.htm

https://www.walter-fendt.de/html5/phro/pendulum_ro.htm

Exemple: oscilaţii mecanice (pendul elastic,

gravitational), oscilaţii electromagnetice ce
apar într-un circuit alimentat la tensiune
alternativa ( circuit oscilant LC), oscilaţii
termice, s.a.
In stânga sunt două exemple de oscilatori
mecanici-pendulul elastic și pendulul
matematic.

https://www.walter-fendt.de/html5/phro/springpendulum_ro.htm
Exemple-modele de oscilatori reali

https://phet.colorado.edu/sims/html/masses-and-springs/latest/masses-and-springs_en.html
 OSCILATORUL LINIAR ARMONIC

Oscilatorul armonic este un punct material care

execută oscilaţii sinusoidale pe o dreaptă sub acţiunea
unei forţe atractive proporţionale cu distanţa până la
centrul atractiv (centrul mişcării)- de tip elastic.

Influențele oricăror alte forţe ( de ex. forţa de

frecare) se neglijează.

Mișcarea oscilatorie este simetrică în jurul unei

poziții de echilibru pentru care energia potențială este
minimă.
Pentru un sistem oscilator real dezvoltăm funcţia energie potentiala x în serie
Taylor în jurul poziţiei de echilibru (pentru cel mai simplu caz notăm =0)
x = 0 +( ) + ( ) +⋯

Se alege prin convenție 0 = 0 și ( ) = 0 este condiția de minim

Rezultă x = unde k=( ) > 0 se numește constanta elastică

Forţa care acţionează asupra punctului material este

F(x)= − = −kx
Asupra corpului din figura alăturată acționează forța de tip elastic
=−
Ecuația de mișcare devine
̈ =−
Sau
̈+ =

unde = pulsaţia proprie a oscilațiilor (neamortizate)

Ecuaţia caracteristică ataşată celei diferenţiale este
+ =
Aceasta are rădăcinile , =±
Soluția ecuației este de forma
= +
sau

= +

Coordonata x (sau y) se mai numeşte elongaţie. Dependența x(t) este numită legea de mișcare.

Amplitudinea A reprezintă valoarea maximă a elongaţiei; elongaţia ia valori în intervalul

[-A; +A].
Mărimi caracteristice oscilatorului liniar armonic ideal

Perioada-timpul în care se efectuează o oscilație completă

2π m
T = = 2π (s)
k

Frecvența- numărul de oscilații în unitatea de timp

ν = (Hz)

Faza oscilaţiei este mărimea = + ( radiani)

este faza iniţială (la t = 0) valoarea ei depinde de alegerea
originii timpului.

Pulsaţia este viteza de variaţie a fazei

ω=
(în cazul de faţă , adică pulsaţia proprie);

=
Ecuațiile de mișcare
Viteza

v= = − + = + + /
Acceleraţia oscilatorului

a= =- + =−
Forța
F= - + =− =− ()

Viteza este defazată înaintea elongaţiei cu / sau T/4 iar acceleraţia sau T/2( a se vedea
graficul de mai jos).
Viteza se anulează când elongaţia este maximă şi invers, viteza este maximă pentru x= 0 (de
exemplu, oscilaţiile mici ale unui pendul sau oscilaţiile verticale ale unui corp suspendat pe un
resort).
Energia oscilatorului

Energia cinetică
E = mv = = E (t)

Energia potenţială

E = kx = =E (t)

Energia totală

E = E + E = kA = = const
Oscilaţia se produce pe baza acestei transformări
periodice a energiei: din energie cinetică în
potenţială şi invers, pe ansamblu energia totală a
oscilatorului rămâne constantă în timp (se conservă).
Compunerea oscilaţiilor armonice

I. Compunerea a două oscilaţii paralele, de aceeaşi pulsaţie

a. METODA ANALITICĂ

Să considerăm mai întâi compunerea a două oscilaţii de aceeaşi direcţie (paralele) şi de

aceeaşi frecvență (suprapunerea oscilaţiilor paralele).

Oscilaţia rezultantă se obţine prin însumarea celor două oscilaţii armonice şi, în mod
evident, are tot formă armonică
= + = +

unde
= +

= +
Prelucrând relațiile obținem
= + = +

Cu expresiile
+
=
+
= + + ( − )
Unde ∆ = − −
Observații

1. Dacă ∆ = z , , cele două oscilații sunt în fază și amplitudinea

rezultantă va fi = + = max
Daca = și atunci rezultă A=2

. ă ∆ = ( z+ ) , cele două oscilații sunt în opoziție de fază = − =

Dacă = rezultă A=0

. ∆ = ( z+ ) /2 , cele două oscilații sunt la sfert sau cuadratură

Iar amplitudinea = +
b. METODA GRAFICĂ

Compunerea oscilaţiilor sinusoidale se realizează cu ajutorul compunerii vectorilor

reprezentativi după regula paralelogramului (construcţia grafică a lui Fresnel).
Fazori –vectori rotitori asociați mărimilor sinusoidale
II. Compunerea a două oscilaţii paralele cu pulsaţii apropiate (fenomenul
de bătăi)

Un punct material de masă m este supus simultan acţiunii forţelor

=−
=−

.
Fie , =
= +

= +
Notăm
∆ = − =2
=
= −
= +
= + = + + + − +
Grupând după timp și prelucrând relațiile obtinem

= + + ( + − )

− ( − )+ ( + )
=
( − )+ ( + )
Observații

1. Amplitudinea oscilaţiei rezultante şi faza ei iniţială depind de timp deci oscilaţia nu

mai este armonică. Deoarece ε << ω, mărimile A(t) şi (t) variază lent în timp.
Valorile amplitudinii sunt cuprinse între − ș + .
Se spune că procesul oscilatoriu rezultant este modulat atât în amplitudine, cât şi în fază.

2. Dacă = =

− − + +
= + +

Schimbând convenabil momentul inițial

− +
= +
Atunci când frecventele sunt foarte apropiate − ≪ , ,
oscilatia rezultantă va fi aproximativ sinusoidală de pulsatie .

Amplitudinea rezultantă A variază lent cu pulsatia − .

Acest caz de compunere este cunoscut drept fenomenul bătăilor.

În cazul frecvenţelor acustice, sunetul de pulsație
se aude succesiv întărindu-se şi
slăbindu-se cu frecvenţa şi perioada bătăilor :

= −

= =
−

Perioada bătăilor Tb este intervalul de timp

dintre momentele în care se obţin valori maxime
succesive ale pătratului amplitudinii (sau valori
minime succesive).