Fizică

Cursul 4
Observații:
1) Toate teoremele de variație și legile de conservare pentru punctul material au fost
obținute pe baza principiului II (fundamental) valabil în sistemele de referință inerțiale.
Aceasta însemnă că legile de conservare au loc în sistemele de referință inerțiale.
Starea fizică a punctului material la un moment dat este legată de sarea fizică inițială prin
legi de conservate care ar putea fi obținută prin rezolvarea ecuațiilor de mișcare.
2) Legile de conservare permit determinarea completă a stării fizice a punctului
material dacă aceasta este cunoscută parțial, fără a rezolva ecuația de mișcare (care poate
fi o problemă dificilă). De multe ori un sistem complet de legi de conservare permite chiar
determinarea mai simplă a legii de mișcare. Legile de conservare sunt în acest caz ecuații
diferențiale de ordinul unu.
Lege conservării energiei totale (101) se scrie sub forma
1 1
𝑚(𝑣𝑥 (𝑡 )2 + 𝑣𝑦 (𝑡 )2 + 𝑣𝑧 (𝑡)2 ) + 𝑚𝑔𝑧(𝑡 ) = 𝑚𝑣02 + 𝑚𝑔𝑧0 , ∀ 𝑡. (103)
2 2

Exemplul 2)
Considerăm mișcarea unui punct material de masă m într-un câmp central de forțe
de tipul
1 𝑟⃗
𝐹⃗ (𝑟⃗) = 𝐾 . (104)
𝑟2 𝑟

Astfel de câmpuri de forte sunt: câmpul gravitational (static), dacă 𝐾 = −𝑘𝑀𝑚; câmpul
𝑄𝑞
electrostatic, dacă 𝐾 = .
4𝜋𝜀0
1
⃗⃗⃗(𝑟⃗) = 𝑟⃗ × 𝐹⃗ (𝑟⃗) = 𝐾
Se constată că 𝑀 (𝑟⃗ × 𝑟⃗) = 0 (deoarece 𝑟⃗ × 𝑟⃗ = 0 pentru
𝑟3

orice vector). Aceasta înseamnă că se conservă momentul cinetic 𝐿⃗⃗(𝑟⃗) = 𝑟⃗ × 𝑝⃗(𝑟⃗).

O primă consecință este că mișcarea este plană. Planul mișcării este bine determinat de
starea fizică inițială a punctului material, 𝑟⃗0 și 𝑣⃗0 . Am obținut o primă simplificare a
problemei. O a doua consecință este că modulul momentului cinetic este constant.
Alegem planul mișcării a fi 𝑥𝑂𝑦, deci 𝑟⃗ = 𝑥𝑖⃗ + 𝑦𝑗⃗ și 𝑣⃗ = 𝑣𝑥 𝑖⃗ + 𝑣𝑦 𝑗⃗.
1
Vectorul moment cinetic este
𝑖⃗ 𝑗⃗ 𝑘⃗⃗ 𝑥 𝑦
⃗𝐿⃗ = 𝑚𝑟⃗ × 𝑣⃗ = 𝑚 | 𝑥 𝑦 0| = 𝑚𝑘⃗⃗ |𝑣 ⃗⃗
𝑣𝑦 | = 𝑚(𝑥𝑣𝑦 − 𝑦𝑣𝑥 )𝑘. (105)
𝑥
𝑣𝑥 𝑣𝑦 0

Legea conservării modulului momentului cinetic (|𝐿⃗⃗| = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡) se scrie

𝑚|𝑥𝑣𝑦 − 𝑦𝑣𝑥 | = 𝐿0 . (106)
1
Investigăm dacă este conservativ câmpul de forțe, đℒ = 𝐹⃗ ∙ 𝑑𝑟⃗ = 𝐾 𝑟⃗ ∙ 𝑑𝑟⃗.
𝑟3

Dar 𝑟⃗ ∙ 𝑟⃗ = 𝑟 𝑟 și prin diferențiere obținem 𝑑 (𝑟⃗ ∙ 𝑟⃗) = 𝑑 (𝑟 2 ), sau 𝑑𝑟⃗ ∙ 𝑟⃗ + 𝑟⃗ ∙ 𝑑𝑟⃗ = 2𝑟 𝑑𝑟,
1 𝑑 1 1
adică 𝑟⃗ ∙ 𝑑𝑟⃗ = 𝑟 𝑑𝑟. Obținem astfel đℒ = 𝐾 𝑑𝑟 = −𝐾 ( ) 𝑑𝑟 = −𝑑 (𝐾 ).
𝑟2 𝑑𝑟 𝑟 𝑟

Așadar câmpul de forțe este conservativ și identificăm energia potențială

1
𝐸𝑝 (𝑟⃗) = 𝐸𝑝 (𝑟) = 𝐾 + 𝐸𝑝0 . Prin convenție alegem 𝐸𝑝0 (𝑟) = 0 pentru 𝑟 → ∞ și
𝑟

obținem 𝐸𝑝0 = 0. Așadar energia potențială are expresia

1
𝐸𝑝 (𝑟) = 𝐾 . (107)
𝑟

Legea conservării energiei totale (𝐸 = 𝐸𝑝 + 𝐸𝑝 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡.) se scrie

1 1
𝑚𝑣 2 + 𝐾 = 𝐸0 . (108)
2 𝑟

Forma acestei ecuații și faptul că mișcarea este plană sugerează că este mai simplu de
abordat problema dacă introducem coordonatele polare, 𝑥 = 𝑟𝑐𝑜𝑠𝜑 , 𝑥 = 𝑟𝑠𝑖𝑛𝜑. Am
obținut anterior că 𝑣𝑥 = 𝑟̇ cos 𝜑 − 𝑟𝜑̇ sin 𝜑 , 𝑣𝑦 = 𝑟̇ sin 𝜑 + 𝑟𝜑̇ cos 𝜑 , 𝑣 2 = 𝑟̇ 2 + 𝑟 2 𝜑̇ 2 .

Prin calcule algebrice simple se vede că |𝐿⃗⃗| = 𝑚|𝑥𝑣𝑦 − 𝑦𝑣𝑥 | = 𝑚𝑟 2 𝜑̇ . Temă !!

Cele două legi de conservare ((108) și (106) se scriu acum sub forma
𝑚𝑟 2 𝜑̇ = 𝐿0
{1 1 (109)
𝑚(𝑟̇ 2 + 𝑟 2 𝜑̇ 2 ) + 𝐾 = 𝐸0
2 𝑟

Se observă că acesta este un sistem de două ecuații diferențiale ordinare de ordinul unu. El
se poate rezolva prin integrare directă. Necunoscute sunt funcțiile 𝑟 = 𝑟(𝑡 ) și 𝜑 = 𝜑(𝑡 ),
ce reprezintă tocmai legea de mișcare a punctului material în coordonate polare în plan.

2
 Dacă a supra unui punct material acționează atât forțe conservative cât și forțe
neconservative rezultanta forțelor ce acționează asupra acestuia se poate scrie sub forma
𝐹⃗ = 𝐹⃗(𝑐) + 𝐹⃗(𝑛𝑐) , (110)

unde 𝐹⃗(𝑐) este suma vectorială a tuturor forțelor conservative iar 𝐹⃗(𝑛𝑐) este suma vectorială
a tuturor forțelor neconservative. Lucrul mecanic elementar se poate scrie sub forma
đℒ = 𝐹⃗ ∙ 𝑑𝑟⃗ = (𝐹⃗(𝑐) + 𝐹⃗(𝑛𝑐) ) ∙ 𝑑𝑟⃗ = 𝐹⃗(𝑐) ∙ 𝑑𝑟⃗ + 𝐹⃗(𝑛𝑐) ∙ 𝑑𝑟⃗ = đℒ (𝑐) + đℒ (𝑛𝑐) . (111)

Teorema variației energiei mecanice totale pentru punctul material

Enunț: Variația energiei mecanice totale a unui punct material este egală cu lucrul
mecanic efectuat de forțelor neconservative pe traiectoria mișcării punctului material.
Expresii matematice:
Forma diferențială, 𝑑𝐸 = đℒ (𝑛𝑐) ; (112)
Forma finită, ∆𝐸 = ℒ (𝑛𝑐) . (113)
Demonstrație: Aplicăm teorema variației energiei cinetice, 𝑑𝐸𝑐 = 𝛿ℒ. Ținem cont de
relația (111), 𝑑𝐸𝑐 = đℒ (𝑐) + đℒ (𝑛𝑐) . Pentru forțele conservative putem scrie đℒ (𝑐) =
−𝑑𝐸𝑝 . Obținem 𝑑𝐸𝑐 = −𝑑𝐸𝑝 + đℒ (𝑛𝑐) sau 𝑑𝐸𝑐 + 𝑑𝐸𝑝 = đℒ (𝑛𝑐) , adică
𝑑(𝐸𝑐 + 𝐸𝑝 ) = đℒ (𝑛𝑐) . În final 𝑑𝐸 = đℒ (𝑛𝑐) .
Integrând (90) pe curba traiectoriei mișcării, între două puncte arbitrare ale acesteia,
2 2
corespunzătoare momentelor 𝑡1 și 𝑡2 , obținem ∫𝛾,1 𝑑𝐸 = ∫𝛾,1 đℒ (𝑛𝑐) sau 𝐸2 − 𝐸1 = ℒ (𝑛𝑐),

adică ∆𝐸 = ℒ (𝑛𝑐) . Explicit

𝑡
𝐸𝑐 (𝑡2 ) + 𝐸𝑝 (𝑡2 ) − 𝐸𝑐 (𝑡1 ) − 𝐸𝑝 (𝑡1 ) = ∫𝑡 2 𝑑𝑡 𝑣⃗(𝑡) ∙ 𝐹⃗(𝑛𝑐) (𝑟⃗(𝑡), 𝑣⃗(𝑡), 𝑡 ), q.e.d.
1

1.2 Dinamica sistemelor de puncte materiale

1.2.1 Sisteme de puncte materiale

Un sistem de puncte materiale este un sistem format din 𝑛 puncte materiale aflate
într-un domeniu bine precizat al spațiului fizic. Punctele materiale ale sistemului
interacționează atât între ele cât și cu exteriorul (mediul exterior, care poate fi considerat a
3
fi format din alte sisteme de puncte materiale). Deoarece punctul material este un model
teoretic și sistemul de puncte materiale este un model (ideal).
Fie 𝑖 un punct material arbitrar al sistemului, de masă 𝑚𝑖 , 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛. Asupra acestuia
acționează forțele:
(𝑒)
- 𝐹⃗𝑖 , care reprezintă rezultanta tuturor forțelor externe ce acționează asupra punctului
material 𝑖;
(𝑖)
- 𝐹⃗𝑖 , care reprezintă rezultanta tuturor forțelor interne ce acționează asupra punctului
(𝑖)
material 𝑖. 𝐹⃗𝑖 este dat de relația
(𝑖)
𝐹⃗𝑖 = ∑𝑛𝑗=1 𝐹⃗𝑗𝑖 , 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 . (114)
𝑗≠𝑖

𝐹⃗𝑗𝑖 este forța cu care punctul material 𝑗 acționează asupra punctului material 𝑖. Am
specificat 𝑗 ≠ 𝑖 pentru a arăta că nu există autointeracție, în cazul punctului material.

𝑚𝑛 (𝑒)
(𝑖) 𝑣
⃗𝑖 𝐹⃗𝑖
𝐹⃗𝑖
𝑚𝑖

𝑚1

Forța rezultantă ce acționează asupra punctului material 𝑖 este așadar

(𝑒) (𝑖) (𝑒)
𝐹⃗𝑖 = 𝐹⃗𝑖 + 𝐹⃗𝑖 = 𝐹⃗𝑖 + ∑𝑛𝑗=1 𝐹⃗𝑗𝑖 , 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 . (115)
𝑗≠𝑖

1.2.2 Teorema variației impulsului și legea conservării impulsului

pentru un sistem de puncte materiale
Definție: Se numește impuls al unui sistem de puncte materiale impulsul total reprezentat
de suma vectorială a impulsurilor tuturor punctelor materiale din sistem,
𝑃⃗⃗ = 𝑝⃗1 + 𝑝⃗2 + ⋯ + 𝑝⃗𝑛 ≡ ∑𝑛𝑖=1 𝑝⃗𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖 𝑣⃗𝑖 . (116)

4
 Teorema variație impulsului pentru un sistem de puncte materiale
Viteza de variație (variația în timp) în timp a impulsului unui sistem de puncte materiale
este egală cu rezultanta forțelor externe ce acționează asupra sistemului de puncte
materiale,
𝑑𝑃⃗⃗
= 𝐹⃗ (𝑒) , (116)
𝑑𝑡
(𝑒)
unde 𝐹⃗ (𝑒) = ∑𝑛𝑖=1 𝐹⃗𝑖 este rezultanta forțelor externe.
Demonstrație:
Se bazează pe proprietatea că rezultanta tuturor forțelor interne pentru un sistem ne puncte
materiale este nulă, care la rândul ei se bazează pe principiul III (chiar în formă slabă),
adică 𝐹⃗𝑖𝑗 = −𝐹⃗𝑗𝑖 .
(𝑖)
Într-adevăr: Rezultanta forțelor interne este 𝐹⃗ (𝑖) = ∑𝑛𝑖=1 𝐹⃗𝑖 și folosind (114) obținem

𝑛 1
𝐹⃗ (𝑖) = ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑗=1 𝐹⃗𝑗𝑖 = (∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝐹⃗𝑗𝑖 + ∑𝑛𝑗=1 ∑𝑛𝑖=1 𝐹⃗𝑖𝑗 ) =
2
𝑗≠𝑖 𝑗≠𝑖 𝑖≠𝑗

1 1
= (∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝐹⃗𝑗𝑖 − ∑𝑛𝑗=1 ∑𝑛𝑖=1 𝐹⃗𝑗𝑖 ) = ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1(𝐹⃗𝑗𝑖 − 𝐹⃗𝑗𝑖 ) = 0.
2 2
𝑗≠𝑖 𝑖≠𝑗 𝑗≠𝑖

(Acest rezultat este ușor de intuit deoarece toate interacțiile interne se află în perechi de
tipul acțiune-reacțiune, care prin însumare se anulează reciproc).
𝑑𝑃⃗⃗ 𝑑 𝑑𝑝⃗𝑖
Trecem la demonstrația teoremei: obținem = ∑𝑛𝑖=1 𝑝⃗𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 . Aplicăm acum
𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡
𝑑𝑝⃗𝑖 (𝑒) (𝑖)
teorema variației impulsului pentru fiecare punct material, = 𝐹⃗𝑖 = 𝐹⃗𝑖 + 𝐹⃗𝑖 , 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛.
𝑑𝑡

𝑑𝑃⃗⃗ (𝑒) (𝑖) (𝑒) (𝑖)

Așadar = ∑𝑛𝑖=1(𝐹⃗𝑖 + 𝐹⃗𝑖 ) = ∑𝑛𝑖=1 𝐹⃗𝑖 + ∑𝑛𝑖=1 𝐹⃗𝑖 = 𝐹⃗ (𝑒) + 𝐹⃗ (𝑖) = 𝐹⃗ (𝑒) , q.e.d.
𝑑𝑡

Legea conservării impulsului pentru un sistem de puncte materiale

Enunț:
Dacă rezultata forțelor externe ce acționează asupra unui sistem de puncte materiale este
nulă, atunci impulsul sistemului de puncte materiale se conservă, adică rămâne constant în
timp,
dacă 𝐹⃗ (𝑒) = 0 atunci 𝑃⃗⃗(𝑡 ) = 𝑐𝑜𝑛𝑠.
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ , adică 𝑃⃗⃗(𝑡 ) = 𝑃⃗⃗(𝑡 = 0) = 𝑃⃗⃗0 , ∀ 𝑡. (117)

5
Demostrație:
𝑑𝑃⃗⃗
Se aplică teorema variației impulsului pentru s.p.m, = 𝐹⃗ (𝑒) în care 𝐹⃗ (𝑒) = 0. Se obține
𝑑𝑡

𝑑𝑃⃗⃗
= 0 adică 𝑃⃗⃗(𝑡 ) = 𝑐𝑜𝑛𝑠.
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗, q.e.d.
𝑑𝑡

Observație: Se subînțelege că teorema de variație și legea de conservare a s.p.m. are loc

la orice moment. Nu vom mai specifica acesta nici pentru celelalte teoreme de variație și
legi de conservare.
Prin 𝑃⃗⃗(𝑡 ) = 𝑃⃗⃗0 înțelegem 𝑝⃗1 (𝑡 ) + 𝑝⃗2 (𝑡) + ⋯ + 𝑝⃗𝑛 (𝑡) == 𝑝⃗10 + 𝑝⃗20 + ⋯ + 𝑝⃗𝑛0 , ∀ 𝑡.
Impulsul fiecărui punct material se poate schimba, există un transfer intern de imouls între
punctele materiale ale sistemului, dar astfel încât impulsul total (ca sumă vectorială) să
rămână același (egal cu impulsul total inițial).

1.2.2 Teorema variației momentului cinetic și legea conservării

momentului cinetic pentru un sistem de puncte materiale
Definții:
Se numește moment cinetic al unui sistem de puncte materiale, în raport cu un pol,
momentul cinetic total reprezentat de suma vectorială a momentelor cinetice ale tuturor
punctelor materiale din sistem, în raport cu acel pol,
𝐿⃗⃗ = ∑𝑛𝑖=1 𝐿⃗⃗𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 𝑟⃗𝑖 × 𝑝⃗𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖 𝑟⃗𝑖 × 𝑣⃗𝑖 . (118)
Se numește momentul forțelor externe, în raport cu un pol, suma vectorială a tuturor
momentelor forțelor externe ce acționează asupra tuturor punctelor materiale din sistem, în
raport cu acel pol,
𝑀 ⃗⃗⃗𝑖(𝑒) = ∑𝑛𝑖=1 𝑟⃗𝑖 × 𝐹⃗𝑖(𝑒) .
⃗⃗⃗(𝑒) = ∑𝑛𝑖=1 𝑀 (119)
Teorema variației momentului cinetic pentru un sistem de puncte materiale
Viteza de variație (variația în timp) în timp a momentului cinetic, în raport cu un pol, al
unui sistem de puncte materiale este egală cu momentul forțelor externe ce acționează
asupra sistemului de puncte materiale, în raport cu acel pol,
⃗⃗
𝑑𝐿
⃗⃗⃗ (𝑒) .
=𝑀 (120)
𝑑𝑡

6
 Demonstrație:
Se bazează pe proprietatea că momentul rezultant al momentelor tuturor forțelor interne
este nul în raport cu orice pol. Această proprietate, la rândul ei, se bazează pe principiul
III (dar de data acesta în sens tare), adică 𝐹⃗𝑖𝑗 = −𝐹⃗𝑗𝑖 și 𝐹⃗𝑖𝑗 ∥ 𝑟⃗𝑖𝑗 . Dacă 𝐹⃗𝑖𝑗 ∥ 𝑟⃗𝑖𝑗 atunci

𝐹⃗𝑖𝑗 × 𝑟⃗𝑖𝑗 = 0.
⃗⃗⃗ (𝑖) = ∑𝑛𝑖=1 𝑀 (𝑖)
⃗⃗⃗𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 𝑟⃗𝑖 × 𝐹⃗𝑖 (𝑖) 𝑛 𝑛
Într-adevăr :𝑀 = ∑𝑛𝑖=1 𝑟⃗𝑖 × ∑𝑗=1 𝐹⃗𝑗𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑗=1 𝑟⃗𝑖 × 𝐹⃗𝑗𝑖
𝑗≠𝑖 𝑗≠𝑖

𝑚𝑗
𝐹⃗𝑖𝑗
𝑟⃗𝑗
𝑟⃗𝑗 − 𝑟⃗0 𝑚𝑖
𝑏𝐹
𝐹⃗𝑗𝑖
𝑟⃗0

Ultima egalitate se poate scrie sub forma

⃗⃗⃗ (𝑖) = 1 (∑𝑛𝑖=1 ∑𝑗=1

𝑀 𝑛
𝑟⃗𝑖 × 𝐹⃗𝑗𝑖 + ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑖=1 𝑟⃗𝑗 × 𝐹⃗𝑖𝑗 ) =
2
𝑗≠𝑖 𝑖≠𝑗

1 1
= (∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝑟⃗𝑖 × 𝐹⃗𝑗𝑖 − ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑖=1
𝑛
𝑟⃗𝑗 × 𝐹⃗𝑗𝑖 ) = (∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1(𝑟⃗𝑖 − 𝑟⃗𝑗 ) × 𝐹⃗𝑗𝑖 ) =
2 2
𝑗≠𝑖 𝑖≠𝑗 𝑗≠𝑖

1
= (∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝑟⃗𝑗𝑖 × 𝐹⃗𝑗𝑖 ) = 0.
2
𝑗≠𝑖

(Acest rezultat este ușor de intuit deoarece toate interacțiile interne se află în perechi de
tipul acțiune-reacțiune, egale în modul. Acestea au același moment al forței în modul și
direcție, având același braț al forței. Sensul acestor momente este opus și se anuleză
reciproc).
Dacă se schimbă arbitrar polul, acesta trece din origine în 𝑟⃗0 , atunci momentul forțelor
⃗⃗⃗ (𝑖) (𝑟⃗0 ) = ∑𝑛𝑖=1(𝑟⃗𝑖 − 𝑟⃗0 ) × 𝐹⃗𝑖(𝑖) = ∑𝑛𝑖=1 𝑟⃗𝑖 × 𝐹⃗𝑖(𝑖) − ∑𝑛𝑖=1 𝑟⃗0 × 𝐹⃗𝑖(𝑖) =
interne este 𝑀
⃗⃗⃗ (𝑖) − 𝑟⃗0 × ∑𝑛𝑖=1 𝐹⃗𝑖 (𝑖) ⃗⃗⃗ (𝑖) − 𝑟⃗0 × 𝐹⃗ (𝑖) = 𝑀
⃗⃗⃗ (𝑖) = 0
=𝑀 =𝑀

(deoarece am văzut că rezultanta forțelor interne este nulă, 𝐹⃗ (𝑖) = 0) .

7
 ⃗⃗
𝑑𝐿 𝑑 ⃗⃗𝑖
𝑑𝐿
Trecem la demonstrația teoremei: = ∑𝑛𝑖=1 𝐿⃗⃗𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 .
𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡

Aplicăm acum teorema variației momentului cinetic (în raport cu polul considerat) pentru
fiecare punct material,
⃗⃗𝑖
𝑑𝐿 (𝑒) (𝑖)
⃗⃗⃗𝑖 = 𝑀
=𝑀 ⃗⃗⃗𝑖 ⃗⃗⃗𝑖 , 𝑖 = ̅̅̅̅̅
+𝑀 1, 𝑛.
𝑑𝑡
⃗⃗
𝑑𝐿
Așadar ⃗⃗⃗𝑖(𝑒) + 𝑀
= ∑𝑛𝑖=1(𝑀 ⃗⃗⃗𝑖(𝑖) ) = ∑𝑛𝑖=1 𝑀
⃗⃗⃗𝑖(𝑒) + ∑𝑛𝑖=1 𝑀
⃗⃗⃗𝑖(𝑖) = 𝑀
⃗⃗⃗ (𝑒) + 𝑀
⃗⃗⃗ (𝑖) = 𝑀
⃗⃗⃗ (𝑒) , q.e.d.
𝑑𝑡

Legea conservării momentului cinetic pentru un sistem de puncte materiale

Enunț:
Dacă momentul forțelor externe ce acționează asupra unui sistem de puncte materiale, în
raport cu un pol, este nulă, atunci momentul cinetic al sistemului de puncte materiale in
raport cu acel pol se conservă, adică rămâne constant în timp,
⃗⃗⃗ (𝑒) = 0
dacă 𝑀 atunci 𝐿⃗⃗(𝑡 ) = 𝑐𝑜𝑛𝑠.
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ , adică 𝐿⃗⃗(𝑡 ) = 𝐿⃗⃗(𝑡 = 0) = 𝐿⃗⃗0 , ∀ 𝑡. (121)
Demostrație:
⃗⃗
𝑑𝐿
Se aplică teorema variației momentului cinetic pentru s.p.m, ⃗⃗⃗ (𝑒) în care 𝑀
=𝑀 ⃗⃗⃗ (𝑒) =
𝑑𝑡
⃗⃗
𝑑𝐿
0. Se obține = 0 adică 𝐿⃗⃗(𝑡 ) = 𝑐𝑜𝑛𝑠.
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗, q.e.d.
𝑑𝑡

1.2.3 Teorema variației energiei cinetice și legea conservării

energiei mecanice totale pentru un sistem de puncte materiale
Introducem notațiile 𝑇 pentru energia cinetică (𝑇 ≡ 𝐸𝑐 ) și 𝑉 pentru energia
potențială (𝑉 ≡ 𝐸𝑝 )
Definții:
Se numește energie cinetică a unui sistem de puncte materiale, energia cinetică totală
egală cu suma energiilor cinetice ale tuturor punctelor materiale din sistem,
1 2
𝑇 = ∑𝑛𝑖=1 𝑇𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖 𝑣⃗𝑖 . (122)
2

Se numește lucru mecanic total suma lucrurilor mecanice efectuate de toate forțele
ce acționează asupra tuturor punctelor materiale în deplasarea fiecăruia pe propria
traiectorie de mișcare. Forma diferențială se scrie

8
 đℒ = ∑𝑛𝑖=1 đℒ 𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 𝐹⃗𝑖 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑖 (123)
Forma finită este
𝑟⃗
ℒ = ∑𝑛𝑖=1 ℒ 𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 ∫𝛾 𝑖2,𝑟⃗ 𝑑𝑟⃗𝑖 ∙ 𝐹⃗𝑖 (124)
𝑖 𝑖1

(𝑒) (𝑖)
Deoarece 𝐹⃗𝑖 = 𝐹⃗𝑖 + 𝐹⃗𝑖 ,
(𝑒) (𝑖) (𝑒) (𝑖)
đℒ = ∑𝑛𝑖=1(𝐹⃗𝑖 + 𝐹⃗𝑖 ) ∙ 𝑑𝑟⃗𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 𝐹⃗𝑖 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑖 + ∑𝑛𝑖=1 𝐹⃗𝑖 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑖 și
ℒ = ℒ (𝑒) + ℒ (𝑖) . (125)

Teorema variației energiei cinetice pentru un sistem de puncte materiale

Enunț: Variația energiei cinetice a unui un sistem de puncte materiale este egală lucrul
mecanic total efectuat asupra sistemului de puncte materiale (atât de forțele externe cât și
de forțele interne).
Expresii matematice:
Forma diferențială, 𝑑𝑇 = đℒ = đℒ (𝑒) + đℒ (𝑖) ; (125)
Forma finită, ∆𝑇 = ℒ = ℒ (𝑒) + ℒ (𝑖) . (126)
Demonstrație:
Se face pe baza teoremei variației energiei cinetice pentru fiecare punct material,
𝑑𝑇 = 𝑑 (∑𝑛𝑖=1 𝑇𝑖 ) = ∑𝑛𝑖=1 𝑑𝑇𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 đℒ 𝑖 = đℒ = đℒ (𝑒) + đℒ (𝑖) .
Forma finită se obține prin integrarea pe curbele traiectoriilor de mișcare ale tuturor
punctelor materiale ale sistemului
𝑟⃗ 𝑟⃗
∆𝑇 = ∑𝑛𝑖=1 ∆𝑇𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 ∫𝛾 𝑖2,𝑟⃗ 𝑑𝑇𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 ∫𝛾 𝑖2,𝑟⃗ 𝑑𝑟⃗𝑖 ∙ 𝐹⃗𝑖 = ∑𝑛𝑖=1 ℒ 𝑖 = ℒ , q.e.d.
𝑖 𝑖1 𝑖 𝑖1

Legea conservării energiei totale pentru un sistem de puncte materiale

Enunț: Dacă toate forțele ce acționează asupra unui sistem de puncte materiale (atât cele
externe cât și cele interne) sunt forțe conservative atunci energia totală a sistemului se
conservă,
𝐸 (𝑡 ) ≡ 𝑇(𝑡 ) + 𝑉 (𝑡 ) = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡 = 𝐸0 ≡ 𝑇0 + 𝑉0 , ∀ 𝑡. (127)
Energia potențial este de forma
1
𝑉 = 𝑉 (𝑒) + 𝑉 (𝑖) = ∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖 (𝑟⃗𝑖 ) + ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝑉𝑖𝑗 (|𝑟⃗𝑖 − 𝑟⃗𝑗 |). (128)
2
𝑖≠𝑗

9
Energia potențială a forțelor externe 𝑉 (𝑒) este o sumă de energii potențiale 𝑉𝑖 al câmpurilor
de forțe externe, de tip uni-particulă. Energia potențială a forțelor interne 𝑉 (𝑖) este o sumă
de energii potențiale 𝑉𝑖𝑗 al câmpurilor de forțe interne, de tip bi-particulă, 𝑉𝑗𝑖 = 𝑉𝑖𝑗
Demonstrație: Schițăm o demonstrație sintetică.
Plecăm de la teorema variației energiei cinetice sub formă diferențială, 𝑑𝑇 = đℒ (𝑒) + đℒ (𝑖)
(𝑒) (𝑒)
Dar đℒ (𝑒) = ∑𝑛𝑖=1 𝐹⃗𝑖 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑖 și cum 𝐹⃗𝑖 , 𝑖 = 1, 𝑛 sunt forțe conservative
(𝑒) (𝑒)
𝐹⃗𝑖 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑖 ≡ đℒ 𝑖 = −𝑑𝑉𝑖 (𝑟⃗𝑖 ). Obținem đℒ (𝑒) = − ∑𝑛𝑖=1 𝑑𝑉𝑖 (𝑟⃗𝑖 ) = −𝑑 (∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖 (𝑟⃗𝑖 ))
(𝑖)
Analizăm đℒ (𝑖) . Acesta se scrie đℒ (𝑖) = ∑𝑛𝑖=1 𝐹⃗𝑖 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑖 sau

1
đℒ (𝑖) = ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1(𝐹⃗𝑗𝑖 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑖 ) = (∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1(𝐹⃗𝑗𝑖 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑖 ) + ∑𝑛𝑗=1 ∑𝑛𝑖=1(𝐹⃗𝑖𝑗 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑗 )).
2
𝑗≠𝑖 𝑗≠𝑖 𝑖≠𝑗

Deoarece 𝐹⃗𝑖𝑗 = −𝐹⃗𝑗𝑖 și 𝑑𝑟⃗𝑖 − 𝑑𝑟⃗𝑗 = 𝑑(𝑟⃗𝑖 − 𝑟⃗𝑗 ) = 𝑑𝑟⃗𝑗𝑖 obținem

1 1
đℒ (𝑖) = ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝐹⃗𝑗𝑖 ∙ (𝑑𝑟⃗𝑖 − 𝑑𝑟⃗𝑗 ) = ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝐹⃗𝑗𝑖 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑗𝑖 .
2 2
𝑗≠𝑖 𝑗≠𝑖

Dacă forțele 𝐹⃗𝑗𝑖 sun conservative se poate scrie egalitatea 𝐹⃗𝑗𝑖 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑗𝑖 = −𝑑𝑉𝑗𝑖 (𝑟⃗𝑗𝑖 ).

Similar 𝐹⃗𝑖𝑗 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑖𝑗 = −𝑑𝑉𝑖𝑗 (𝑟⃗𝑖𝑗 ). Dar 𝐹⃗𝑖𝑗 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑖𝑗 = (−𝐹⃗𝑗𝑖 ) ∙ (−𝑑𝑟⃗𝑗𝑖 ) = 𝐹⃗𝑗𝑖 ∙ 𝑑𝑟⃗𝑗𝑖 = −𝑑𝑉𝑗𝑖 (𝑟⃗𝑗𝑖 )
Obținem astfel că 𝑉𝑖𝑗 (𝑟⃗𝑖𝑗 ) = 𝑉𝑗𝑖 (−𝑟⃗𝑖𝑗 ). Egalitatea este satisfăcută dacă 𝑉𝑗𝑖 = 𝑉𝑖𝑗 și avem
dependența 𝑉𝑖𝑗 (𝑟⃗𝑖𝑗 ) = 𝑉𝑖𝑗 (|𝑟⃗𝑖𝑗 |). Evident |𝑟⃗𝑖𝑗 | = |−𝑟⃗𝑗𝑖 | = |𝑟⃗𝑗𝑖 | și avem
𝑉𝑖𝑗 (𝑟⃗𝑖𝑗 ) = 𝑉𝑖𝑗 (|𝑟⃗𝑖𝑗 |) = 𝑉𝑗𝑖 (|𝑟⃗𝑗𝑖 |) = 𝑉𝑗𝑖 (𝑟⃗𝑗𝑖 ), adică este îndeplinită condiția.

1 1
Așadar đℒ (𝑖) = − ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝑑𝑉𝑖𝑗 (|𝑟⃗𝑖𝑗 |) = −𝑑 ( ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝑑𝑉𝑖𝑗 (|𝑟⃗𝑖𝑗 |)).
2 2
𝑗≠𝑖 𝑗≠𝑖

Reunind rezultatele pentru forțele externe și forțele interne, obținem

1
𝑑𝑇 = đℒ (𝑒) + đℒ (𝑖) = −𝑑 (∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖 (𝑟⃗𝑖 )) − 𝑑 ( ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝑑𝑉𝑖𝑗 (|𝑟⃗𝑖𝑗 |)), adică
2
𝑗≠𝑖

1
𝑑 (𝑇 + ∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖 (𝑟⃗𝑖 ) + ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝑑𝑉𝑖𝑗 (|𝑟⃗𝑖𝑗 |)) = 0 sau 𝑑𝐸 = 0, cu
2
𝑗≠𝑖
1
𝐸 = ∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖 (𝑟⃗𝑖 ) + ∑𝑛𝑖=1 ∑𝑛𝑗=1 𝑑𝑉𝑖𝑗 (|𝑟⃗𝑖𝑗 |) energia totală. 𝑑𝐸 = 0 implică 𝐸 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡.,
2
𝑗≠𝑖

q.e.d.
10
 1.2.4 Centrul de masă al unui sistem de puncte materiale.
Sistemul centrului de masă. Teoreme de tip Koning
Centrul de masă al unui sistem de puncte materiale este un punct al cărui vector de poziție
este definit prin relația,
∑𝑛
𝑖=1 𝑚𝑖 𝑟⃗𝑖 1
𝑟⃗𝐶𝑀 = = ∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖 𝑟⃗𝑖 . (129)
∑𝑛
𝑖=1 𝑚𝑖 𝑀

𝑀 = ∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖 este masa (totală) a sistemului de puncte materiale.

̇ și prin derivarea relației (128) obținem
Viteza centrului de masă este 𝑣⃗𝐶𝑀 = 𝑟⃗𝐶𝑀
1 1
𝑣⃗𝐶𝑀 = ∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖 𝑟⃗𝑖̇ ≡ ∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖 𝑣⃗𝑖 . (130)
𝑀 𝑀

Fie Σ și Σ′ două sisteme de referință arbitrare.

𝑚𝑖
′
𝑟⃗𝑖
𝑂′
𝑅⃗⃗
𝑂 Σ′
Σ

Dacă 𝑟⃗𝑖 este vectorul de poziție al punctului material de masă 𝑚𝑖 în sistemul de referință
′
Σ , 𝑟⃗𝑖 este vectorul de poziție al aceluiași punct material în sistemul de referință Σ′ și 𝑅⃗⃗ este
vectorul de poziție al originii 𝑂′ a sistemului de referință Σ′ in raport cu sistemul de
referință Σ (care are originea în 𝑂), atunci
′
𝑟⃗𝑖 (𝑡 ) = 𝑟⃗𝑖 (𝑡 ) + 𝑅⃗⃗(𝑡 ). (131)

Derivând în raport cu timpul această egalitate obțnem 𝑟⃗𝑖̇ (𝑡 ) = 𝑟⃗𝑖̇ (𝑡 ) + 𝑅⃗⃗̇(𝑡 ), adică
′

′
⃗⃗ (𝑡 ).
𝑣⃗𝑖 (𝑡) = 𝑣⃗𝑖 (𝑡) + 𝑉 (132)
Teoremele de tip Koning arată modul în care se transformă impulsul, momentul
cinetic, energia cinetică la trecerea de la un sistem de referință la altul, cu particularizarea
cazului în care unul din sisteme este sistemul centrului de masă.
Sistemul centrului de masă este sistemul de referință cu originea în centrul de masă.
Dacă Σ′ ≡ Σ𝐶𝑀 este sistemul centrului de masă atunci 𝑅⃗⃗ = 𝑟⃗𝐶𝑀 și 𝑉
⃗⃗ = 𝑣⃗𝐶𝑀 .

11
 ′ 1 ′
Poziția centrului de masă în Σ′ este dată de relația 𝑟⃗𝐶𝑀 = ∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖 𝑟⃗𝑖 . Dacă Σ′ ≡ Σ𝐶𝑀
𝑀
′ ′
atunci 𝑟⃗𝐶𝑀 = 0 și în consecință ∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖 𝑟⃗𝑖 = 0. Derivând această ultimă relație în raport

cu timpul obținem ∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖 𝑟⃗𝑖 ̇ = 0.

′

Așadar în sistemul centrului de masă avem relațiile

′
∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖 𝑟⃗𝑖 = 0, (133)
′
∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖 𝑣⃗𝑖 = 0. (134)

12