0.

1 Despre Derivate

Acest text nu este scris în stil tradiţional matematic.

Este mai degrab¼ a o poveste despre derivate şi cum se pot calcula.
Mai întâi derivate pentru funcţii reale apoi pentru funcţii complexe.

Istoric, probabil ideea de derivat¼ a provine din …zic¼a, din mecanic¼a.

Unde ceva se deplaseaz¼ a şi putem m¼ asura spaţiul parcus S , în cât timp t
şi raportul S=t reprezint¼ a - viteza medie.
In limbaj natural spunem c¼ a - a parcurs spaţiul S în timpul t.
Dac¼ a se m¼
asoar¼
a spaţiul parcurs şi timpul, folosind marcaje pentru spaţiu şi timp,
cu alte cuvinte
- se a‡a¼ la marcajul S0 la momentul t0 şi se ajunge la marcajul S la momentul t
atunci scriem numeric
S S0
t t0
ceea ce se numeşte - viteza medie
Spaţiul parcurs este S S0 , în timpul t t0
Sau dac¼ a dorim s¼
a descriem evoluţia spaţiului parcurs, în funcţie de timp
atunci scriem
- S(t0 ) pentru marcajul la momentul t0 şi
- S(t) pentru marcajul la care se ajunge la momentul t
iar viteza medie devine
S(t) S(t0 )
t t0
În …zic¼a,
se consider¼ a c¼
a m¼
asurând marcajele S(t) şi S(t0 )
la momente de timp t şi t0 , foarte apropiate,
cu alte cuvinte, numeric - (t t0 ) ! 0
se obţinem o vitez¼a foarte apropiat¼a de viteza numit¼a
- viteza instantanee la momentul t0
Acelaşi procedeu se poate aplica pentru orice m¼ arime …zic¼a scalar¼
aF
pe care o putem m¼ asura la diverse momente de timp t
În acest caz, raportul numeric
F (t) F (t0 )
t t0
se interpreteaz¼
a ca reprezentând - viteza de variaţie a m¼
arimii …zice F în timp.
Cu alte cuvinte
- cât de repede se schimb¼a (valoarea numericâ) a m¼ arimii scalare în timp.

Matematicienii
- uit¼a complet de semni…caţia …zic¼a - spaţiu, timp, m¼arime …zic¼a scalar¼
a
şi consider¼
a orice funcţie numeric¼
a (adic¼
a o funcţie cu valori reale)

f :D!R

pentru care pot calcula raportul

f (t) f (t0 )
t t0
şi apoi matematicienii îşi pun problema
- dac¼a exist¼
a sau nu limita
f (t) f (t0 )
lim
t!t0 t t0
dac¼
a aceast¼
a limit¼
a exist¼
a, o numesc - derivata funcţiei f în puntul t0

1
şi o noteaz¼
a
f (t) f (t0 ) not 0 not df
lim = f (t0 ) =
t!t0 t t0 dt

Foarte multe texte matematice (de analiz¼ a)

folosesc notaţia
df sau f pentru f (t) f (t0 ) şi dt sau t pentru t t0
deci t = t t0 sau t = t0 + t
şi atunci t ! t0 se scrie t!0
notaţie inspirat¼a de diferenţele care se calculeaz¼ a
( de unde provine şi denumirea de - calcul diferenţial )
matematicienii erau atenţi la ce calcule f¼ aceau - diferenţe
şi mai puţin la - principiul …zic - variaţia unei m¼arimi
astfel limita unei derivate se rescrie
f (t) f (t0 ) f f (t0 + t) f (t0 )
lim = lim = lim
t!t0 t t0 t!0 t t!0 t
Fiecare poate folosi ce notaţie i se pare mai sugestiv¼
a.

A. Notaţia
f (t) f (t0 )
lim
t!t0 t t0
este simpl¼a, clar¼a
- dou¼a marcaje t şi t0 , pentru care se m¼ asoar¼a f (t) şi f (t0 )
- clar c¼
a variaţiile (diferenţele) sunt t t0 şi f (t) f (t0 )
dup¼ a care se face raportul dintre cele dintre cele dou¼a variaţii.

B. Notaţia
f (t0 + t) f (t0 )
lim
t!0 t
este mai complicat¼ a,
pe lâng¼a t şi t0 , f (t) şi f (t0 ) , apare în plus şi t
Consider c¼
a este mai clar - t ! t0
( inseamn¼a - acord …n - …ne tuning -
de exemplu - se regleaz¼ a frecvenţa t pe o anumit¼ a frecvenţ¼
a t0 )
decât - t ! 0 care este mai vag.

Totuşi s¼
a obsev¼ am c¼
a şi în acest caz, aparent - abstract
limita reprezint¼ a exact acelaşi fenomen ca şi în …zic¼
a
- viteza de variaţie a funcţiei f în raport cu t
Dup¼ a care, ce putem face ?
S¼a încerc¼
am s¼ a calcul¼
am derivata (viteza de variaţie) pentru diferite funcţii simple
sau funcţii elementare, funcţii pentru care putem calcula efectiv limita.
Este nevoie de r¼ abdare şi perseverenţ¼
a!

1. Pentru funcţii constante

O funcţie este constant¼
a, dac¼
a

f (t) = constant = C pentru orice t

este clar c¼
a putem calcula uşor limita

f (t) f (t0 ) C C
= = 0 pentru orice t
t t0 t t0
raportul este constant 0 , deci limita este 0

2
şi deci - derivata unei funcţii constante este - funcţia constant¼
a0
Bun,
pentru ce alte funcţii s¼a mai calcul¼am derivata ?
Putem încerca pentru orice funcţii dorim s¼ a imagin¼ am,
chiar funcţii ciudate sau "exotice ",
de exemplu
1 pentru t 2 Q
f (t) =
0 pentru t 2 =Q
evident o funcţie ciudat¼ a.
Totuşi este preferabil şi poate mai uşor s¼
a calcul¼
am derivata
pentru funcţii simple care se obţin prin - calcule aritmetice ( adun¼
ari, înmulţiri )
Oricine poate face calcule artimetice,
dar matematicienii pot conduce calculele şi pot apoi face previziuni concrete.
De exemplu -
Plou¼ a sau nu mâine ?
Cât de repede se înc¼ alzeşte procesorul unui calculator ?
La ce intensitate de curent se topeşte un …r electric ?
Dac¼ a previziunile matematicienilor se dovedesc corecte,
oamenii ii las¼ a pe matematicieni sa calculeze aşa cum doresc,
s¼a considere funcţii oricât de ciudate.
Nu suntem matematicieni şi nici nu dorim sa …m :)
dar putem imagina funcţii simple, care se obţin prin calcule aritmetice
şi s¼
a folosim x în loc de t , x pare mai ... abstract :)

f (x) = x , f (x) = x2 , f (x) = x3 ...

Deci - mult¼
a r¼
abdare şi perseverenţ¼
a pentru calcula limita raportului

f (x) f (x0 )
lim
x!x0 x x0

2. Pentru f (x) = x obţinem

f (x) f (x0 ) x x0
lim = lim = lim 1 = 1 pentru orice x0
x!x0 x x0 x!x0 x x0 x!x0

deci - derivata funcţiei f (x) = x este f 0 (x) = 1

scris de obicei pe scurt
(x)0 = 1
notaţie nu tocmai fericit¼
a,
este preferabil s¼
a not¼
am
d
(x) = 1
dx
care înseamn¼ a
df
- derivata în raport cu x , a funcţiei f (x) = x este f 0 (x) = dx =1

3. Pentru f (x) = x2 obţinem

f (x) f (x0 ) x2 x20 (x x0 )(x + x0 )

lim = lim = lim = lim (x + x0 ) = 2x0 pentru orice x0
x!x0 x x0 x!x0 x x0 x!x 0 x x0 x!x0

deci - derivata funcţiei f (x) = x2 este f 0 (x) = 2x

scris de obicei pe scurt
(x2 )0 = 2x
notaţie nu tocmai fericit¼
a,

3
 este preferabil s¼
a not¼
am
d 2
(x ) = 2x
dx
care înseamn¼ a
df
- derivata în raport cu x , a funcţiei f (x) = x2 este f 0 (x) = dx = 2x
Aici se poate observa c¼ a folosirea notaţiei x x0 = x , x = x0 + x
complic¼a inutil calculele

f (x0 + x) f (x0 ) (x0 + x)2 x20 (x0 + x x0 )(x0 + x + x0 )

lim = lim = lim ...
x!0 x x!0 x x!0 x
4. Pentru f (x) = x3 obţinem

f (x) f (x0 ) x3 x30 (x x0 )(x2 + xx0 + x20 )

lim = lim = lim = lim (x2 + xx0 + x20 ) = 3x20 pentru orice x0
x!x0 x x0 x!x0 x x0 x!x0 x x0 x!x0

deci - derivata funcţiei f (x) = x3 este f 0 (x) = 3x2

scris de obicei pe scurt

(x3 )0 = 3x2
notaţie nu tocmai fericit¼
a,
este preferabil s¼
a not¼
am
d 3
(x ) = 3x2
dx
care înseamn¼ a
df
- derivata în raport cu x , a funcţiei f (x) = x3 este f 0 (x) = dx = 3x2
Am repetat cuvânt cu cuv¼ ant în …ecare din cele 3 cazuri,
pentru a sublinia un fapt important
- de …ecare dat¼a este vorba despre - derivata în raport cu x

Observaţie.
a calculaţi derivata pentru f (x) = x3 folosind notaţia x = x0 + x
Încercaţi s¼
dac¼
a vi se par mai simple calculele ... atunci sigur aveţi talent de matematician :)

Putem continua procedeul pentru orice funcţie de tip putere

f (x) = xn , n 2 N

deoarece acelaşi gen de descompunere în factori funcţioneaz¼

a

xn xn0 = (x x0 )(xn 1
+ xn 2
x0 + ::: + xxn0 2
+ xn0 1
)

şi apoi
lim (xn 1
+ xn 2
x0 + ::: + xxn0 2
+ xn0 1
) = nxn0 1
x!x0 | {z }
n- tem eni

În …ne pe scurt, de obicei se scrie

d n
(xn )0 = (x ) = nxn 1
dx
poate c¼
a este mai sugestiv¼
a notaţia
d putere
(x ) = (acea putere) xacea putere -1
dx
chiar dac¼
a nu pare - matematic¼ a, abstract¼
a sau ... ştiinţi…c¼
a.
Fiecare foloseşte notaţia care i se pare mai sugestiv¼ a sau mai accesibil¼
a.

Versiunea 2

4
Exist¼
a îns¼
a şi alt mod de calcul al acestor limite, derivate de puteri,
care nu foloseşte descompunerea în factori.
O putere, de fapt înseamn¼ a - un produs

x2 = x x , x3 = x x x

Folosim derivarea unui produs de funcţii

(x2 )0 = (x x)0 = (x)0 x + x (x)0 = 1 x + x 1 = 2x

Un calcul destul de simplu,

care se poate folosi pentru orice putere.
De exemplu
(x3 )0 = (x x x)0 = (x)0 x2 + x (x2 )0 = 1 x2 + x 2x = 3x2
şi în mod asem¼ an¼
ator pentru orice alt¼
a putere.
Am f¼ acut doar simple calcule algebrice.

Se pune problema -
- de ce s¼
a mai calcul¼
am derivatele unei puteri folosind limita ?
- nu e mai simplu s¼a memor¼ am direct rezultatul ?
cu alte cuvinte
- avem încredere într-un gen de "autoritate ", sau ne supunem unei autorit¼
aţi.

În acest caz, calculul limitei pentru derivata unei puteri

depinde esenţial de descompunerea în factori

An B n = (A B)(An 1
+ An 2
B + ::: + AB n 2
+ Bn 1
)

sau de derivarea unui produs,

ambele au loc numai dac¼ a înmulţirea este comutativ¼ a.
Deci derivata unei puteri este
d n
(xn )0 = (x ) = nxn 1
dx
oriunde înmulţirea este comutativ¼ a.
Consider c¼
a sunt mai informat dac¼ a ştiu cum pot calcula derivata unei puteri
decât dac¼
a doar memorez rezultatul.

De exemplu.
1
5. Pentru f (x) = x obţinem
1 1
f (x) f (x0 ) x0 x 1 1
lim = lim x x0
= lim = lim = 2
x!x0 x x0 x!x0 x x0 x!x0 xx0 (x x0 ) x!x0 xx0 x0
1 1
deci - derivata funcţiei f (x) = x este f 0 (x) = x2
scris de obicei pe scurt
0
1 1
=
x x2
este preferabil s¼
a not¼
am
d 1 1
=
dx x x2
care înseamn¼ a
1 1
- derivata în raport cu x , a funcţiei f (x) = x este f 0 (x) = x2
Sau putem folosi derivarea unei fracţii
0
1 (1)0 x 1 (x)0 0 x 1 0 1
= = =
x x2 x2 x2

5
Funcţii complexe.

Mai întâi - numere complexe.

practic - perechi de numere reale (x; y)
care se adun¼a s¼
a spunem în mod natural

(x; y) + (a; b) = (x + a; y + b)

şi se înmulţesc ...

p¼ astrând
- înmulţirea este distributiv¼
a faţ¼
a de adunare
- înmulţirea este comutativ¼ a
- şi în plus i i = 1
Cam greu de observat cum se distribuie perechile de numere.
Dar - scrierea a + ib în loc de (a; b)
uşureaz¼ a mult
x (ib) = ixb = ibx = bix
şi folosind distributivitatea

(x + iy)(a + ib) = xa + xib + iya + iyib =

= xa yb + i(xb + ya)
relativ uşor de urm¼
arit.

Funcţii complexe - pentru z 2 C asociem f (z) 2 C

Dac¼
a separ¼am partea real¼
a şi partea imaginar¼
a

z = Re(z) + i Im(z) , f (z) = Re(f (z)) + i Im(f (z))

sau
f (z) = f (x + iy) = Re f + iIm f = u(x; y) + iv(x; y)
|{z} |{z}
u v

Nimic altceva dec¼

at simple notaţii.

Limite.
pentru numere reale,
de fapt pentru - m¼
arimi …zice scalare, sau parametri numerici

x ! x0 înseamn¼
a dist(x; x0 ) ! 0 adic¼
a jx x0 j ! 0

Pentru numere reale, distanţa sau modulul este simplu

j7 3j = j4j = 4 , j3 7j = j 4j = 4

Pentru numere complexe, în mod asem¼

an¼
ator

z ! z0 înseamn¼
a dist(z; z0 ) ! 0 adic¼
a jz z0 j ! 0

Distanţa (modulul) pentru numere complexe se calculeaz¼

a
p
jz z0 j = (Re(z z0 ))2 + (Im(z z0 ))2

Pentru jz z0 j ! 0 avem
p
(Re(z z0 ))2 + (Im(z z0 ))2 ! 0 , (Re(z z0 ))2 + (Im(z z0 ))2 ! 0

, (Re(z z0 ))2 ! 0 şi (Im(z z0 ))2 ! 0

, Re(z z0 ) ! 0 şi Im(z z0 ) ! 0

6
 , Re(z) Re(z0 ) ! 0 şi Im(z) Im(z0 ) ! 0
, Re(z) ! Re(z0 ) şi Im(z) ! Im(z0 )
Sunt calcule şi raţionamente simple, chiar dac¼
a par lungi.
Practic
x ! x0
z = (x + iy) ! (x0 + iy0 ) = z0 ,
y ! y0

Derivabilitate.
pentru funcţii complexe
putem numi tot - variaţie - diferenţele
z z0 , f (z) f (z0 )
putem s¼
a calcul¼
am exact acelaşi raport al variaţiilor

f (z) f (z0 )
z z0
numi aşa ceva - vitez¼
a de variaţie - a funcţiei f (z) în raport cu z
apoi s¼
a studiem funcţiile pentru care exist¼ a limita

f (z) f (z0 )
lim
z z0 z z0
şi s¼
a numim - derivabil¼
a ( în z0 ) o funcţie pentru care limita exist¼
a
limita o numim - derivata funcţiei în z0 , notat¼ a la fel

f (z) f (z0 ) not 0

lim = f (z0 )
z z0 z z0
Cazul cel mai simplu - pentru o funcţie constant¼
a f (z) = C

f (z) f (z0 ) C C
= =0
z z0 z z0
şi evident c¼
a limita exist¼
a
f (z) f (z0 )
lim =0
z z0 z z0
Deci derivata unei funcţii complexe constante este 0.
Cu alte cuvinte - variaţia unei funcţii constante este 0.

Pentru numere complexe are loc descompunerea în factori

An B n = (A B)(An 1
+ An 2
B + ::: + AB n 2
+ Bn 1
)

deci - derivata unei funcţii de tip putere f (z) = z n

se calculeaz¼a exact la fel ca pentru funcţii reale

f (z) f (z0 ) zn z0n

lim = lim =
z z0 z z0 z z0 z z0

(z z0 )(z n 1
+ zn z0 + ::: + zz0n
2 2
+ z0n 1
)
= lim = nz0n 1
z z0 z z0
sau pe scurt
(z n )0 = nz n 1

pentru orice putere de tip num¼ ar întreg.

De exemplu
(z)0 = 1 , (z 2 )0 = 2z , (z 3 )0 = 3z 2 , (z 4 )0 = 4z 3

7
 0 0
1 1 1 2
= , =
z z2 z2 z3
1
S¼
a calcul¼
am efectiv pentru f (z) = z2

1 1
f (z) f (z0 ) z2 z02 z02 z2
lim = lim = lim =
z z0 z z0 z z 0 z z0 z z0 (z z0 )z 2 z02

(z0 z)(z + z0 ) (z + z0 ) 2z0 2

= lim = lim = = 3
z z0 (z z0 )z 2 z02 z z0 z 2 z02 z04 z0
Derivata unei funcţiie complexe
se calculeaz¼
a folosind exact acceaşi limit¼
a ca pentru funcţii reale,
deci derivata are exact aceleaşi propriet¼
aţi

f derivabil¼
a
a şi (f + g)0 = f 0 + g 0
) (f + g) derivabil¼
g derivabil¼
a

f derivabil¼
a
a şi (f g)0 = f 0 g + f g 0
) (f g) derivabil¼
g derivabil¼
a
0
f derivabil¼
a f f f 0g f g0
) derivabil¼
a şi =
g derivabil¼
a g g g2
f derivabil¼
a
a şi [f (g(z)]0 = f 0 (g(z)) g 0 (z)
) f (g(z)) derivabil¼
g derivabil¼
a
Pân¼a acum avem foarte putine exemple de funcţii derivabile
- funcţii constante, funcţii putere, sume de astfel de funcţii putere - adic¼
a polinoame şi fracţii.

S¼
a studiem cum se comport¼ a partea real¼
a şi partea imaginar¼ a a unei funcţii derivabile.
Pentru z = Re(z) + i Im(z) = x + iy şi z0 = x0 + iy0
avem f (z) = f (x + iy) = Re f + i Im(f ) = u(x; y) + iv(x; y)
Pentru calculul derivatei, dac¼
a exprim¼am p¼arţile reale şi imaginare

f (z) f (z0 ) u(x; y) + iv(x; y) [u(x0 ; y0 ) + iv(x0 ; y0 )]

=
z z0 (x + iy) (x0 + iy0 )

separ¼
am
f (z) f (z0 ) u(x; y) u(x0 ; y0 ) + i[v(x; y) v(x0 ; y0 )]
=
z z0 (x x0 ) + i(y y0 )
Evident c¼ a aşa scris, calculele nu sunt deloc mai simple.
Totuşi, calculele ar …mai simple -
dac¼
a la numitor am avea …e doar x x0 , …e doar i(y y0 )
atunci fracţia este mult mai simpl¼ a.

Astfel apare ideea de a încerca s¼ a calcul¼

am limita pe dou¼
a direcţii simple
a) pe direcţia z = x + iy0
geometric - este o direcţie orizontal¼
a - cu x ! x0 şi y = constant = y0
b) pe direcţia z = x0 + iy
geometric - este o direcţie vertical¼
a - cu y ! y0 şi x = constant = x0

Pentru direcţia de la a) avem

z z0 = x + iy0 (x0 + iy0 ) = x x0
şi deci
f (z) f (z0 ) u(x; y0 ) u(x0 ; y0 ) + i[v(x; y0 ) v(x0 ; y0 )]
lim = lim
z z0 z z0 x x 0 x x0

8
 y
Directie verticala

Directie orizontala z = x0 + iy

z = x + iy0
y0

0
x
x0

se separ¼
a uşor partea real¼
a şi partea imaginar¼
a

u(x; y0 ) u(x0 ; y0 ) v(x; y0 ) v(x0 ; y0 )

lim + i lim
x x0 x x0 x x0 x x
| {z } | {z 0 }
@u @v
@x @x

recunoaştem cele dou¼

a derivate parţiale

@u u(x; y0 ) u(x0 ; y0 )
= lim
@x x x0 x x0
@v v(x; y0 ) v(x0 ; y0 )
= lim
@x x x0 x x0
Bun, acum s¼
a folosim aceste calcule pentru a obţine o teorem¼
a.

Teorem¼ a.
Dac¼a f (z) = Re f + i Im f = u + iv este derivabilâ în z0
adic¼
a - exist¼
a limita
f (z) f (z0 )
lim = f 0 (z0 )
z z0 z z0
atunci limita exist¼a dupa orice direcţie.
a) Dup¼ a direcţia (orizontal¼
a) z = x + iy0
obţinem
f (z) f (z0 ) u(x; y0 ) u(x0 ; y0 ) v(x; y0 ) v(x0 ; y0 )
lim = lim + i lim
z z0 z z0 x x0 x x0 x x0 x x0
sau pe scurt
f (z) f (z0 ) @u @v
lim = +i = f 0 (z0 )
z z0 z z0 @x @x

9
cu alte cuvinte - derivate se poate calcula ca
@u @v
f 0 (z0 ) = +i
@x @x
b) Dup¼ a direcţia (vertical¼a) z = x0 + iy
obţinem
f (z) f (z0 ) u(x0 ; y) u(x0 ; y0 ) v(x0 ; y) v(x0 ; y0 )
lim = lim + i lim
z z0 z z0 y y0 i(y y0 ) y y0 i(y y0 )
sau pe scurt
f (z) f (z0 ) @u @v
lim = i + = f 0 (z0 )
z z0 z z0 @y @y
cu alte cuvinte - derivate se poate calcula ca
@u @v
f 0 (z0 ) = i +
@y @y
Acum este o simpl¼ a observaţie
- p¼
arţile reale şi imaginare trebuie s¼
a …e egale

@u @v @u @v
+i = f 0 (z0 ) = i +
@x
|{z} @x
|{z} @y @y
| {z } |{z}
Re Im Im Re

adic¼
a
@u @v @v @u
= şi =
@x @y @x @y

Comentariu.
Faimoasa teorem¼ a care deduce - relaţiile Cauchy - Riemann
nu este de fapt dec¼at o simpl¼
a observaţie
- a calcula limita dupa dou¼a direcţii simple.

Fiecare poate reţine sau considera mai importante

@u @v @u @v
f0 = +i şi f0 = i +
@x @x @y @y
sau relaţiile C-R
@u @v @v @u
= şi =
@x @y @x @y
Mai putem formula şi astfel
- dac¼a o funcţie f = u + iv este derivabil¼ a,
atunci p¼arţile sale - real¼
a u şi imaginar¼
a v
veri…c¼a relaţiile Cauchy-Riemann

Mai util¼ a practic este îns¼ a

- dac¼a p¼
arţile - real¼a u şi imaginar¼
a v ale funcţiei f = u + iv
NU veri…c¼ a relaţiile C-R
atunci sigur - funcţia NU este derivabil¼a.

Pentru a studia mai departe

- propriet¼aţile unei funcţii derivabile pe un domeniu - numit¼
a - olomorf¼
a
(nu doar într-un singur punct)
lucrurile nu mai sunt deloc la fel de simple.
Poate s¼a par¼ a straniu,
dar dac¼a o funcţie f = u + iv este olomorf¼ a
nu rezult¼a simplu c¼ a

10
- p¼
arţile sale - real¼
a u şi imaginar¼
a v au derivate parţiale de ordin 2.

Ar¼at¼am doar cum decurg raţionamentele (aşa cum sunt cunoscute în prezent )
- se studiaz¼a seriile de puteri complexe
- sumele acestor serii de puteri - sunt funcţii complexe derivabile pe discul de convergenţ¼
a
deci funcţii - olomorfe
sunt derivabile de orice ordin (numite inde…nit derivabile)
- se studiaz¼a - integrala complex¼ a
- se arat¼a c¼
a o funcţie olomorf¼a (derivabil¼
a pe un domeniu simplu conex )
are integrala 0 pe orice drum închis
- se arat¼a c¼
a pentru o funcţie olomorf¼ a
integrala nu depinde de drum (ci numai de capetele drumului )
- se arat¼a c¼
a o funcţie olomorf¼a are primitive
- se arat¼a c¼
a o funcţie olomorf¼a este suma unei serii de puteri (a seriei Taylor )

Astfel în …nal - o funcţie olomorf¼

a (derivabil¼
a pe un domeniu)
este de fapt derivabil¼
a de orice ordin.
Aşa ceva nu are loc pentru funcţii reale.

În particular, dac¼a f = u + iv este olomorf¼ a

atunci - atunci p¼arţile sale - real¼
a u şi imaginar¼
a v
au derivate parţiale de orice ordin.

Prin urmare putem deriva relaţiile Cauchy - Riemann

deriv¼
am în raport cu x
@ @u @ @v @2u @2v
= , 2
=
@x @x @x @y @x @x@y
deriv¼
am în raport cu y
@ @u @ @v @2u @2v
= , =
@y @y @y @x @y 2 @y@x
conform teoremei lui Schwarz -
- dac¼
a funcţiile au derivate parţiale de ordin 2 continue
atunci - derivatele parţiale mixte sunt egale

@2v @2v
=
@x@y @y@x
Prin urmare dac¼
a adun¼
am obţinem

@2u @2u @2v @2v

+ = =0
@x2 @y 2 @x@y @y@x
Deci operatorul lui Laplace sau - laplacianul
pentru partea real¼a a unei funcţii olomorfe este 0

@2u @2u
u= + 2 =0
@x2 @y
Pentru partea imaginar¼a v se procedeaz¼
a exact la fel
deriv¼
am în raport cu x
@ @v @ @u @2v @2u
= , =
@x @x @x @y @x2 @x@y
deriv¼
am în raport cu y
@ @v @ @u @2v @2u
= , =
@y @y @y @x @y 2 @y@x
din nou conform teoremeil lui Schwarz

11
- derivatele mixte sunt egale
@2u @2u
=
@x@y @y@x
adunând obţinem acelşi tip de relaţie pentru partea imaginar¼
a

@2v @2v @2u @2u

+ = + =0
@x2 @y 2 @x@y @y@x
sau scris ca laplacian
@2v @2v
v= 2
+ 2 =0
@x @y

12