1

INTRODUCERE

Scopul acestui curs este studiul unor ecuaţii diferenţiale ordinare şi al unor ecuaţii cu
derivate parţiale . In prima parte a cursului vom studia ecuatii diferentiale ordinare: ecuatii cu
variabile separabile, ecuatii afine, sisteme de ecuatii diferentiale cu coeficienti constanti,
ecuatii diferentiale de ordin superior. Despre partea a doua vom vorbi mai tirziu.

Ecuatiile cu variabile separabile si ecuattile affine sint cazuri particulare de ecuaţii

diferenţiale de ordinul întîi (sub forma normală) pe R . Acestea sînt ecuaţii
de forma
dx 
 x'  x  f (t , x) ,
dt
unde f : I  G  R., iar I şi G sînt două intervale deschise de pe axa reală. Variabila t se
numeşte variabila independentă, iar x – variabila dependentă. În acest curs vom folosi de
regulă notaţia x' pentru derivata în raport cu variabila independentă. (În multe cărţi în care


sînt studiate ecuaţii diferenţiale ordinare mai este folosită notaţia x pentru derivata în raport
cu variabila independentă.) O soluţie a unei astfel de ecuaţii este o funcţie derivabilă
 : I ' ( I )  G cu proprietatea că
 ' (t )  f (t , (t )), ()t  I ' .
Dacă intervalul I' nu este deschis şi dacă t  I ' este unul din capetele intervalului, atunci
cu  ' (t ) notăm derivata laterală la stînga, respectiv la dreapta în t , dacă t este capătul din
dreapta, respectiv din stînga al lui I'.
Ecuaţiile diferenţiale de ordinul întîi (sub forma normală) pe Rn (sau sisteme de n
ecuaţii diferenţiale reale de ordinul întîi sub forma normală) sînt ecuaţii de forma
x'  f (t , x) ,

unde f : I  G  R n , I este un interval deschis de pe axa reală şi G este o mulţime

deschisă din R n . Introducînd notaţiile x  ( x1 ,..., xn ), f  ( f1 ,..., f n ) , această ecuaţie mai
poate fi scrisă şi sub forma
xi '  f i (t , x1 ,..., xn ) , i = 1,…, n,
ceea ce justifică denumirea de sistem de ecuaţii diferenţiale. O soluţie a unei astfel de ecuaţii
este o funcţie derivabilă   (1 ,..., n ) : I ' ( I )  G cu proprietatea că
 ' (t )  f (t , (t )), ()t  I '
sau, dacă scriem mai dezvoltat,
i ' (t )  f i (t ,1 (t ),..., n (t )), ()t  I ' , i  1,..., n .
 Dacă intervalul I' nu este deschis la unul din capete, se face aceeaşi convenţie ca în cazul
unei ecuaţii diferenţiale pe R.

Ecuaţiile diferenţiale de ordin superior (sub forma normală) pe R sînt ecuaţii diferenţiale
de forma
x ( n)  f (t , x, x' ,..., x ( n1) ) ,
unde n > 1 este ordinul ecuaţiei, f : I  G  R , I este un interval deschis de pe axa reală
şi G este o mulţime deschisă din R n . O soluţie a unei astfel de ecuaţii este o funcţie de n
ori derivabilă  : I ' ( I )  R cu proprietatea că

( (t ), ' (t ),..., ( n1) (t ))  G, ()t  I '

şi
 ( n) (t )  f (t , (t ), ' (t ),..., ( n1) (t )), ()t  I ' .

ECUAŢII DIFERENTIALE CU VARIABILE SEPARABILE SI ECUATII

DIFERENTIALE AFINE

a) Ecuaţii cu variabile separabile. Sînt ecuaţii de forma:

x'  f (t ) g ( x),
unde f şi g sînt funcţii reale continue definite pe I , respectiv D . Să presupunem că 
este soluţie a acestei ecuaţii. Atunci
 ' (t )  f (t ) g ( (t )), ()t  I ' .
Fie t 0 un punct din I' şi să presupunem că g nu se anulează pe D . Atunci împărţind la
g((t)) şi integrînd de la t 0 la t obţinem că
G( (t ))  F (t )  C ,
unde G este o primitivă a lui 1/g , F o primitivă a lui f, iar C este o constantă reală
arbitrară. Aceste consideraţii conduc la următorul enunţ:

Propoziţia 1. Fie f şi g două funcţii reale şi continue definite pe intervalul I, respectiv

pe mulţimea deschisa D . Dacă g nu se anulează în nici un punct şi  : I ' ( I )  D este o
funcţie continuă, atunci următoarele două afirmaţii sînt echivalente:
i)  este soluţie a ecuaţiei x'  f (t ) g ( x) ;
ii) există o constantă reală C astfel încît
G( (t ))  F (t )  C, ()t  I ' ,
unde G şi F sînt primitive ale lui 1/g , respectiv f .
 Demonstraţie. Faptul că i) implică ii) a fost demonstrat deja. Reciproc, să presupunem că
G( (t ))  F (t )  C . Deorece  este funcţie continuă rezultă că  (I ' ) este interval. Cum
derivata lui G nu se anulează nicăieri, restricţia lui G la  (I ' ) este funcţie inversabilă, cu
inversa derivabila. Prin urmare  este derivabilă. Deri-vînd în raport cu t în relaţia de mai
sus obţinem că

g ( (t ))1 ' (t )  f (t )
deci  este soluţie a ecuaţiei.

Observaţii. 1) Domeniul de definiţie al unei soluţii este inclus într-unul din intervalele a
căror reuniune este F 1 ( D  C ) , unde, prin definiţie,
D  C  {x  C; x  D} .
2) O ecuaţie cu variabile separabile admite o familie de soluţii
{( ;C) = G 1 ( F ()  C ) ;CR}.
În general orice ecuaţie diferenţială de ordinul întîi admite o familie de soluţii care depind
de o constantă reală arbitrară. Această familie se numeşte soluţia generală a ecuaţiei.
3) Dacă g ( x0 )  0 pentru un punct x 0 din D , atunci   x 0 este soluţie a ecu-aţiei cu
variabile separabile. Această soluţie nu poate fi obţinută din soluţia generală prin precizarea
unei valori pentru constanta C . De aceea se numeşte soluţie singulară.
4) Cele mai simple ecuaţii cu variabile separabile sînt de forma x' = f(t) . Soluţiile unei
astfel de ecuaţii sînt primitivele lui f .
5) Un caz particular important de ecuaţii cu variabile separabile sînt ecuaţiile liniare.
Acestea sînt de forma x' = f(t)x . (Unii autori numesc ecuaţiile liniare, ecuaţii liniare
omogene, păstrînd denumirea de ecuaţie liniară pentru ceea ce in această lucrare numim
ecuaţie afină – vezi punctul c) de mai jos. Am preferat denumirea de ecuaţii liniare pentru
ecuaţiile de forma x' = f(t)x pentru a evita orice confuzie cu ecuaţiile definite mai jos la
punctul b)). În cazul ecuaţiilor liniare putem lua D egal cu (,0)  (0,) . Soluţia
generală a ecuaţiei liniare poate fi scrisă sub forma  (t; C )  Ce F (t ) . O expresie echivalentă
este
t
 (t; C )  C exp( f ( s )ds)
t0

unde cu exp() am notat funcţia exponenţială şi t0 este un punct fixat din I .

Ecuaţiile liniare sînt cele mai importante ecuaţii diferenţiale. Ele se întîlnesc în cele mai
diverse domenii: fizică, biologie, ecologie, economie. De exemplu legea dezintegrării
radioactive poate fi scrisă sub forma -x' = αx unde x este cantitatea de materie
nedezintegrată la momentul t iar α este o constantă care depinde de materialul radioactiv.
Un alt exemplu: ecuaţia p' = αp , unde p este populaţia unei anumite specii la un moment t
iar α este din nou o constantă, este un model simplificat pentru creşterea unei populaţii
izolate.

4) Ecuaţii afine. Sînt ecuaţii de forma

x' = f(t)x + g(t),
unde f şi g sînt funcţii continue definite pe un interval I de pe axa reală. Acest tip de
ecuaţii se rezolvă prin metoda variaţiei constantelor. Şi anume fie  o soluţie netrivială
(i.e. neidentic nulă) a ecuaţiei liniare asociate ecuaţiei afine x' = f(t)x . Căutăm soluţia
ecuaţiei afine de forma  (t )  c(t ) (t ) . Un calcul elementar ne arată că  este soluţie a
ecuaţiei afine dacă şi numai dacă c' (t )  g (t ) 1 (t ) , deci dacă şi numai dacă
t 
c(t )   g ( ) exp(  f ( s)ds)d  C ,
t0 t0

unde t 0 este un punct din I arbitrar fixat. Am determinat deci o familie de soluţii ale unei
ecuaţii afine. Acestea sînt de fapt toate soluţiile ecuaţiei afine x' = f(t)x + g(t). Acest lucru
rezultă din următoarea lemă:

Lemă. Fie f, g: I  R funcţii continue care definesc o ecuaţie afină

x' = f(t)x + g(t).
Atunci sînt adevărate următoarele două afirmaţii:
i) Diferenţa a două soluţii ale ecuaţiei afine este soluţie a ecuaţiei liniare asociate;
ii) Fie  0 o soluţie a ecuaţiei afine. Atunci orice altă soluţie este egală cu suma dintre
această soluţie şi o soluţie a ecuaţiei liniare asociate. Reciproc, suma dintre o soluţie a
ecuaţiei afine şi o soluţie a ecuaţiei liniare asociate este soluţie a ecuaţiei afine.

Demonstraţia acestei leme este imediată şi o omitem. Este adevarată aşadar următoarea
propoziţie:

Propoziţia 2. Fie f, g: IR două funcţii continue. Atunci există o bijecţie între mulţimea
numerelor reale şi mulţimea soluţiilor  definite pe I ale ecuaţiei afine
x' = f(t)x + g(t)
dată de relaţia
t  t
 (t; C )  [  g ( ) exp(  f ( s)ds)d  C ] exp( f ( )d ), C  R ,
t0 t0 t0

unde t 0 este un punct fixat din I .