CurbeSuprafete Curs 1

Curbe şi suprafeţe
u
- aspecte diferenţiabile -
an
te
MARIAN IOAN MUNTEANU
un
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi
M
-I-
M
mate − info
Iaşi, 2020
Bibliografie
u
an
[1] K. Tapp, Differential Geometry of Curves and Surfaces, Springer,
2016.
[2] C. Oniciuc, Lecţii de geometrie diferenţială a curbelor şi suprafeţelor,
te
Demiurg, 2018.
[3] A. Teleman, Géométrie différentielle, curs CMI Marseille (online).

un
[4] A. Gray, E. Abbena, S. Salamon, Modern Differential Geometry
of curves and surfaces with Mathematica, 3rd edition, Chapman &
Hall/CRC, 2006.
[5] M. Anastasiei, Geometrie. Curbe şi suprafeţe, Cermi, 2003.

M
[6] M. Crâşmăreanu, Geometria curbelor şi suprafeţelor, curs UAIC (on-
line).
[7] M. Abate, F. Tovena, Curves and Surfaces, Springer, 2006.

-I-
[8] M. do Carmo, Differential Geometry of Curves and Surfaces, Prentice

Hall, 1976 (revised 2016).
M
CAPITOLUL 1
u
an
Geometria diferenţială a curbelor
te
Am putea să spunem, intuitiv, că o curbă este traiectoria unui obiect care
se mişcă prin spaţiu ı̂ntr-un anumit interval de timp. Vom da totuşi o
definiţie matematică a acestei noţiuni.
Cadrul ı̂n care lucrăm este un spaţiu euclidian E n de dimensiune n, ı̂n
un
care am fixat un reper cartezian cu originea ı̂n O, axele de coordonate
(orientate) Ox1 , Ox2 , Ox3 , etc. În dimensiune ≥ 3 vom utiliza frecvent
notaţiile x1 = x, x2 = y şi x3 = z.
Vom considera cunoscute noţiunile: produs scalar, lungimea unui vector,
M
produs vectorial ı̂n R3 , produs mixt ı̂n R3 , coliniaritate, coplanaritate (ı̂n
R3 ), etc.
Vom face, de asemenea, identificările:
P ∋ En ←→ (x1P , . . . , xnP ) = x1P ē1 + ⋯ + xnP ēn ∈ Rn .
-I-
punctul vectorul din spaţiul director

Pentru n = 3, vom identifica de asemenea punctul P cu vectorul său de
Ð→
poziţie OP ∈ V3 .
M
Definiţia 1.1 O curbă parametrizată ı̂n Rn de clasă C m (m ≥ 1) este o

funcţie vectorială ρ ∶ I → Rn , de clasă C m , unde I ⊆ R este un interval.
Observaţii.
● Un interval este o submulţime conexă a lui R, adică I este de forma
(a, b), [a, b, ], (a, b], [a, b), (−∞, b), (−∞, b], (a, ∞), [a, ∞),
1
Geometria curbelor 2 M. I. Munteanu
unde a, b ∈ R. Când intervalul este ı̂nchis ı̂ntr-un capăt, va trebui să fim
atenţi la cum definim diferenţiabilitatea ı̂n acel capăt.
● De cele mai multe ori, vom lucra cu clasa de diferenţiabilitate C ∞ , situaţie
ı̂n care vom folosi termenul de neted.
● t ∈ I va avea ”rolul timpului” din definiţia intuitivă dată la ı̂nceput.
u
1.1 Curbe parametrizate ı̂n Rn
an
Definiţia 1.2 Fie ρ ∶ I → Rn , ρ(t) = (x1 (t), . . . , xn (t)) este o curbă
parametrizată de clasă C m , m ≥ 2, ı̂n Rn . Definim vectorul viteză ca fiind
derivata ρ′ ∶ I → Rn , ρ′ (t) = (x′1 (t), . . . , x′n (t)). Viteza la momentul t0 ∈ I
pentru curba ρ este mărimea vectorului viteză ı̂n punctul t0 , adică ∣ρ′ (t0 ).
te
Definim vectorul acceleraţie ca fiind derivata de ordinul al doilea a funcţiei
ρ, adică ρ′′ ∶ I → Rn , ρ′′ (t) = (x′′1 (t), . . . , x′′n (t)).
un
Definiţia 1.3 Numim lungimea arcului dintre t1 şi t2 din I numărul
t2
∫t ∣ρ′ (t)∣dt.
1
M
Interpretare: este distanţa străbătută de obiect, pe curba ρ, ı̂n intervalul
de timp [t1 , t2 ].
Definiţia 1.4 (regularitate) Curba parametrizată ρ ∶ I → Rn este regulată

-I-
dacă viteza sa nu se anulează nicăieri, adică ρ′ (t)∣ ≠ 0, pentru orice t ∈ I.
Definiţia 1.5 Curba ρ ∶ I → Rn este o curbă cu viteză unitară sau

parametrizată natural sau parametrizată prin lungimea de arc, dacă viteza
sa este 1 ı̂n orice moment, adică dacă ∣ρ′ (t)∣ = 1 pentru orice t ∈ I. În acest
M
caz t se numeşte parametrul lungime de arc şi adesea va fi notat cu s.

Exemple.
1. Fie ρ ∶ R → R2 , ρ(t) = (r cos rt , r sin rt ). Imaginea geometrică ρ(R) este
cercul de rază 2 din Figura 1.18 (stânga).
2. Fie o funcţie netedă f ∶ R → R. Considerăm curba parametrizată
ρ ∶ R → R2 dată prin ρ(t) = (t, f (t)). Imaginea geometrică a curbei ρ este
graficul funcţiei f . Vezi Figura 1.18 (dreapta).
u
an
te
un
M
Figura 1.1: cerc de rază 2; graficul funcţiei f (x) = x3
În cele două exemple de mai sus, ρ ia valori ı̂n R2 , deci este o curbă plană.
-I-
Următoarele două exemple sunt curbe ı̂n R3 .

3. Fie ρ ∶ R → R3 , ρ(t) = (a cos t, a sin t, bt), unde a, b sunt numere reale
astfel ı̂ncât a2 + b2 > 0. Pentru a = 1 şi b = 1/3, imaginea geometrică ρ(I)
M
(pentru un anumit interval din R) este cea din Figura 1.2.

4. Fie ρ ∶ R → R3 , ρ(t) = (t + 1, 2 − t, 3t − 1).
Putem scrie că ρ(t) = ρ0 + t⃗ a, unde ρ0 = (1, 2, −1) este un punct fixat, iar
⃗ = (1, −1, 3) este un vector (director). Prin urmare, ρ(R) este o dreaptă
a
ı̂n spaţiu, prin urmare este o curbă plană. Evident, există mai multe plane
ı̂n care se află curba.
u
an
Figura 1.2: o elice ı̂n R3
te
5. Fie ρ ∶ R → R2 , ρ(t) = (t3 , t2 ).
Cele două ramuri:

ρ1 ∶ (−∞, 0) → R2 , ρ1 (t) = (t3 , t2 )
un
ρ2 ∶ (0, ∞) → R2 , ρ2 (t) = (t3 , t2 )
sunt curbe parametrizate regulate.
Cu toate acestea, ρ nu este curbă
parametrizată regulată.
M
Avem ρ′ (0) = (0, 0).
√
Figura 1.3: graficul funcţiei f (x) =
3
x2
-I-
Din acest exemplu deducem că, proprietatea unei curbe de a fi regulată,

implică anumite restricţii legate de forma (locală) a curbei.
6. Fie curba ρ ∶ R → R2 , ρ(t) = ( 1+sin
cos t
2
t
, sin t cos t
1+sin2 t
).
Curba este regulată şi periodică ı̂ntrucât avem ρ′ (t) = 2
≠ 0, iar ρ(t) =
M
cos 2t−3
ρ(t + 2π) pentru orice t ∈ R.
Din exemplul 6, observăm că ρ(π/2) = ρ(3π/2) = (0, 0). Vezi figura 1.4.
Prin urmare, o curbă parametrizată regulată poate avea puncte multiple,
adică să existe t1 ≠ t2 astfel ı̂ncât ρ(t1 ) = ρ(t2 ). Avem ı̂nsă următoarea
teoremă.
u
Figura 1.4: lemniscata lui Bernoulli
an
Teorema 1.1 Fie ρ ∶ I → Rn o curbă parametrizată regulată. 1 Atunci,
pentru orice t0 ∈ I, ∃ε > 0 astfel ı̂ncât (t0 − ε, t0 + ε) ⊆ I şi ρ∣(t0 −ε,t0 +ε) este
injectivă.
te
Dăm ı̂n continuare alte exemple de curbe.
7. Curba lănţişor este graficul funcţiei f ∶ R → R, f (x) = a cosh at , unde a

este o constantă reală strict pozitivă.
un
M
Figura 1.5: lănţişorul

-I-
8. Spirala logaritmică: ρ ∶ R → R2 , ρ(t) = c (eλt cos t, eλt sin t), unde c, λ

sunt constante reale, c ≠ 0.
Reprezentăm ı̂n continuare curba pentru c = 1 şi λ = −1/5
M
1
I din Th trebuie sa fie deschis
u
an
te
Figura 1.6: spirala logaritmică
9. Spirala lui Arhimede: ρ ∶ (0, ∞) → R2 , ρ(t) = c (t cos t, t sin t), unde

un
c ∈ R ∖ {0}.
Imaginea geometrică a curbei ρ de mai sus, pentru c = 1 este reprezentată
in figura 1.7, ı̂n partea stângă, cu roşu. Dacă modificăm intervalul de
definiţie ı̂n (−∞, 0), obţinem imaginea reprezentată ı̂n partea dreaptă, cu
M
albastru.
-I-
M
Figura 1.7: spirala lui Arhimede

11. Tractricea este curba parametrizată astfel:

t
ρ ∶ (π/2, π) → R2 , ρ(t) = (sin t, cos t + log tan ) .
2
u
an
te
un
M
Figura 1.8: tractricea

-I-
12. Funcţia vectorială

ρ ∶ R → R3 , ρ(t) = ((r + sin nt) cos t, (r + sin nt) sin t, sin nt), unde r > 0
şi n număr natural, defineşte o curbă parametrizată regulată ı̂n spaţiu,
periodică. În figura 1.9 am reprezentat imaginea funcţiei ρ pentru r = 4 şi
pentru diverse valori ale lui n (n = 1 roşu, n = 2 albastru, n = 3 negru şi
M
n = 5 magenta).
u
an
te
Figura 1.9: curbe pe tor
un
13. Funcţia vectorială
ρ ∶ R → R3 , ρ(t) = (sin t + 2 sin 2t, cos t − 2 cos 2t, sin 3t), defineşte o curbă
regulată ı̂n spaţiu, adesea numită nodul trifoi.
M
-I-
M
Figura 1.10: trifoiul

14. Astroida este curba parametrizată astfel: ρ ∶ [0, 2π] → R2 , ρ(t) =

(cos3 t, sin3 t).
Deoarece ρ′ (π/2) = (0, 0), curba nu este regulată. Imaginea geometrică
ρ([0, 2π]) este reprezentată ı̂n figura 1.11.
u
an
te
Figura 1.11: astroida
un
15. Curba deltoid este curba parametrizată prin ρ ∶ R → R2 , ρ(t) =
(2n cos t(1 + cos t) − n, 2n sin t(1 − cos t)), unde n este un număr natural.
Imaginea geometrică pentru n = 1 (respectiv n = 3 şi n = 7) este reprezen-
M
tată ı̂n figura 1.12 cu albastru (respectiv verde şi roşu).
-I-
M
Figura 1.12: deltoidul

Curba nu este regulată; este suficient să observăm că

3t
∣ρ′ (t)∣2 = 16n2 sin2 .
2
Diferite proprietăţi ale unor curbe prezentate până acum vor fi studiate ı̂n
Anexa 1.
u
Am văzut că dacă f este o funcţie diferenţiabilă pe un interval I, graficul
său este imaginea geometrică a unei curbe parametrizate regulate ı̂n R2 .
an
Ne punem problema dacă se ı̂ntâmplă şi reciproc. În acest sens, avem
următorul rezultat.
Propoziţia 1.1 Fie ρ ∶ I → R2 , ρ(t) = (x(t), y(t)) o curbă parametrizată

regulată şi fie t0 ∈ I astfel ı̂ncât x′ (t0 ) ≠ 0. Atunci, pe o vecinătate a lui t0 ,
te
imaginea lui ρ este graficul unei funcţii y = h(x). Mai precis,
∃ε1 > 0 care ne dă vecinătatea lui t0 ,
∃ε2 > 0 care ne dă vecinătatea lui x0 = x(t0 ),
un
∃h ∶ (x0 − ε2 , x0 + ε2 ) → R
astfel ı̂ncât
ρ(t0 − ε1 , t0 + ε1 ) = {(x, h(x)) ∶ x ∈ (x0 − ε2 , x0 + ε2 )} = Graf h.
M
Schimbarea de parametru. Dăm ı̂n continuare o proprietate care ne

permite definirea noţiunii.
Propoziţia 1.2 Fie ρ ∶ I → Rn o curbă parametrizată regulată.

-I-
Fie µ ∶ J → I un difeomorfism (de aceeaşi clasă de diferenţiabilitate ca şi

ρ). Atunci funcţia vectorială ρ ○ µ ∶ J → Rn este tot o curbă parametrizată
regulată.
M
Demonstraţie. Dacă notăm cu t şi s parametrii pe I şi J, respectiv,

avem (ρ ○ µ)′ (s) = ρ′ (µ(s)) ⋅ µ′ (s) ≠ 0, pentru orice s ∈ J.
Astfel, µ−1 ∶ I → J, care este tot un difeomorfism, se numeşte schimbarea

de parametru de la t la s.
Definiţia 1.6 Fie ρ1 ∶ I1 → Rn şi ρ2 ∶ I2 → Rn două curbe parametrizate

regulate. Ele se numesc echivalente dacă există un difeomorfism µ ∶ I2 → I1
astfel ı̂nât ρ2 = ρ1 ○ µ.
Se obţine astfel o relaţie de echivalenţă pe mulţimea curbelor parametrizate

regulate. O clasă de echivalenţă se numeşte curbă regulată. Vom nota
curba cu C.
u
Două curbe parametrizate regulate echivalente au aceeaşi imagine. Definim
imaginea unei curbe regulate ca fiind imaginea unui reprezentant.
an
Cea mai scurtă distanţă dintre două puncte. Fie ρ ∶ [a, b] → Rn
o curbă parametrizată şi fie p = ρ(a) şi q = ρ(b). Notăm cu L lungimea
curbei ρ. Atunci
L ≥ ∣q − p∣.
te
Acest rezultat ne arată că cea mai scurtă distanţă dintre două puncte se
atinge pe linia dreaptă (pe segmentul [pq]).
un
Înainte de a face demonstraţia vom clarifica mai multe aspecte.
● Mai ı̂ntâi, la o schimbare de parametru lungimea unui arc de curbă nu
se schimbă. Schimbarea de parametru pe curbă duce la schimbarea de
parametru ı̂n integrală.
● Pentru segmentul [pq] considerăm parametrizarea ρ ∶ [0, 1] → Rn , ρ(t) =
M
(1−t)p+tq. Prin urmare, lungimea segmentului [pq] (imaginea geometrică

1 1
a lui ρ) se calculează astfel ∫ ∣ρ (t)∣dt = ∫ ∣q − p∣dt = ∣q − p∣.

′
0 0
-I-
● Să luăm un caz particular pentru o mai uşoară ı̂nţelegere a problemei:

n = 2, p = (0, 0) şi q = (x0 , 0) cu x0 > 0. Fie ρ(t) = (x(t), y(t)). Avem
b b√ b√
L = ∫ ∣ρ′ (t)∣dt = ∫ x′ (t)2 + y ′ (t)2 dt ≥ ∫ x′ (t)2 dt
M
a a a
b b
=∫ ∣x′ (t)∣dt ≥ ∫ x′ (t)dt = x(b) − x(a) = x0 .
a a
Grafic, pentru această situaţie, am dovedit că distanţa parcursă de un

obiect pe curba ρ este mai mare sau egală cu distanţa străbătută pe ori-
zontală (adică ı̂n linie dreaptă).
u
an
Figura 1.13: distanţa cea mai scurtă este ı̂n linie dreaptă
Să analizăm acum situaţia generală. Ideea demonstraţiei este de a ı̂nlocui

”a parcurge pe orizontală” cu ”a parcurge ı̂n direcţia vectorului Ð
→ Notăm
te
pq”.
n = ∣q−p∣
q−p
care este un vector constant (independent de t). Avem
b b b b
L = ∫ ∣ρ′ (t)∣dt = ∫ ∣ρ′ (t)∣ ∣n∣dt ≥ ∫ ∣⟨ρ′ (t), n⟩∣dt ≥ ∫ ⟨ρ′ (t), n⟩dt
un
a a a a
(am folosit inegalitatea lui Schwarz şi ∣x∣ ≥ x)
b d
=∫ ⟨ρ(t), n⟩dt = ⟨ρ(b), n⟩ − ⟨ρ(a), n⟩ = ⟨ρ(b) − ρ(a), n⟩
a dt
= ⟨q − p, ∣q−p∣
q−p
⟩ = ∣q − p∣.
M
Egalitatea are lor dacă toate inegalităţile se verifică cu semnul ”=”. În
cazul nostru trebuie să avem egalitate ı̂n inegalitatea lui Schwarz si ı̂n ine-
galitatea ∣x∣ ≥ x, iar acest fapt se ı̂ntâmplă dacă ρ′ (t) este coliniar şi de
-I-
acelaşi sens cu n pentru orice t ∈ [a, b]. Fie f (t) factorul de proporţionali-
tate (pozitiv), adică ρ′ (t) = f (t)n, pentru orice t. Prin integrare se obţine
ρ(t) − p = F (t)n, unde F (t) = (∫a f (u)du). Funcţia vectorială ρ este reg-
t
ulată, rezultă că f (t) ≠ 0 pentru orice t, deci este strict pozitivă. Aşadar,
M
F este strict crescătoare pe [a, b]. Avem imediat că F (a) = 0. Punând
t = b, obţinem ρ(b) − p = F (b)n, de unde deducem că F (b) = ∣q − p∣. Punând
s = µ(t) = ∣q−p∣
F (t)
, avem
(ρ ○ µ−1 )(s) = (1 − s)p + sq, s ∈ [0, 1].

Prin urmare am obţinut segmentul de dreaptă [pq].
Parametrul lungime de arc.

Definiţia 1.7 Fie ρ ∶ I → Rn , t ↦ ρ(t), o curbă parametrizată regulată.
Parametrul t se numeşte parametru lungime de arc şi spunem că ρ este
parametrizată prin lungimea de arc dacă ∣ρ′ (t)∣ = 1, oricare ar fi t ∈ I.
O justificare a denumirii ar fi următoarea: dacă t este parametrul lungime

>
de arc iar t1 < t2 , atunci lungimea arcului de curbă ρ(t1 )ρ(t2 ) este t2 − t1 .
u
Teorema 1.2 Orice curbă regulată admite un reprezentant parametrizat
an
prin lungimea de arc.
Reformulare. Orice curbă parametrizată regulată poate fi reparametrizată

prin lungimea de arc.
Demonstraţie. Fie ρ ∶ I → Rn o curbă parametrizată regulată. Fie t0 ∈ I
te
fixat. Definim t
λ ∶ I → R, λ(t) = ∫ ∣ρ′ (u)∣du,
t0
un
care este o funcţie strict crescătoare, λ(I) este un interval J ı̂n R, deci
λ ∶ I → J este un difeomorfism. Fie µ ∶ J → I, µ = λ−1 .
Considerăm schimbarea de parametru (reparametrizare) ρ ○ µ ∶ J → Rn şi
calculăm
d
(ρ ○ µ)(s) = ρ′ (µ(s)) ⋅ µ′ (s).
M
ds
Dar (λ ○ µ)(s) = s pentru orice s ∈ J, deci λ′ (µ(s)) ⋅ µ′ (s) = 1. Rezultă
d 1 1
∣ (ρ ○ µ)(s)∣ = ′ ∣ρ′ (µ(s))∣ = ′ ∣ρ′ (µ(s))∣ = 1.
λ (µ(s)) ∣ρ (µ(s))∣
-I-
ds
Facem ı̂n continuare câteva observaţii:

1. Alegerea punctului t0 nu este importantă.
M
2. Dacă avem două parametrizări (ale aceleeaşi curbe) prin lungimea de

arc şi anume ρ şi ρ̃ = ρ ○ µ, atunci rezultă imediat că ∣µ′ (s)∣ = 1, ceea ce
implică µ(s) = ±s + s0 , unde s0 ∈ R. Avem aşadar o posibilă translaţie ı̂n
parametrul s şi, eventual, o schimbare de semn pantru parametru. Această
schimbare de semn (dacă există) implică schimbarea sensului de parcurs al
curbei. Prin urmare, sensul de parcurs nu este o proprietate a curbei ci a
curbei parametrizate.
3. Demonstraţia de mai sus ne dă o metodă explicită de a reparametriza
orice curbă regulată prin lungimea de arc. Cu toate acestea, metoda nu
este, din punct de vedere computaţional, uşor de implementat. Valoarea
rezultatului este mai mult teoretic decât practic (computaţional). Prin
urmare, adesea vom spune: Fără a restrânge generalitatea, presupunem că
avem, pentru curba dată, parametrizare prin lungimea de arc.
u
Aproximarea lungimii arcului de curbă.
Am dat definiţia lungimii unui arc de curbă (parametrizată, netedă, nu
an
>
neaparat regulată) ρ ∶ [a, b] → Rn ca fiind numărul l(ρ(a)ρ(b)) = ∫a ∣ρ′ (t)∣dt
b
(vezi pagina 1.3).

Justificăm această definiţie.
te
Vom folosi poligoane de aproximare. Mai precis, vom considera o diviziune
a intervalului [a, b]
a = t0 < t1 < . . . < tk = b
care determină o secvenţă de puncte Pi = ρ(ti ), i = 1, . . . , k. Construim
un
un poligon P (o linie poligonală) unind punctele definite mai sus, adică se
consideră secvenţa de segmente Pi Pi+1 , i = 1, . . . , k − 1. Atunci lungimea
lui P este
k−1
ÐÐÐ→ k−1 ÐÐÐÐÐÐÐ→
l(P ) = ∑ ∣Pi Pi+1 ∣ = ∑ ∣ρ(ti )ρ(ti+1 )∣.
M
i=0 i=0
Acum considerăm un poligon de aproximare P̃ ”mai bun” decât P , prin

introducerea unor puncte suplimentare, adică se consideră o rafinare a
diviziunii intervalului [a, b]. Este evident că l(P̃ ) ≥ l(P ), deoarece, dacă
ÐÐÐ→ ÐÐ→ Ð →
-I-
P̃j se află ”ı̂ntre” Pi şi Pi+1 atunci ∣Pi Pi+1 ∣ ≤ ∣Pi P̃j ∣ + ∣P̃j Pi+1 ∣.
Prin urmare, considerând rafinări succesive ale intervalului [a, b], obţinem
valori mai mari ale lungimii liniei poligonale P .
M
Astfel, putem defini lungimea lui ρ ca fiind cea mai mare valoare dintre
toate lungimile poligoanelor de aproximare posibile P . Arcul de curbă
se numeşte rectificabil dacă mulţimea acestor valori {l(P )} este mărginită
superior. În acest caz există un supremum al acestei mulţimi care este egal
>
cu ∫a ∣ρ′ (t)∣dt, adică reprezintă lungimea arcului de curbă ρ(a)ρ(b).
b
Dreapta tangentă. Fie ρ ∶ I → Rn o curbă parametrizată regulată.

Definim dreapta tangentă la ρ ı̂ntr-un punct t0 ca fiind dreapta care trece

prin ρ(t0 ) şi are direcţia dată de ρ′ (t0 ). Mai precis, este vorba de dreapta
afină
δt0 (ρ) ∶= ρ(t0 ) + span{ρ′ (t0 )}.
Dacă schimbăm parametrizarea şi considerăm ρ(t0 ) = (ρ ○ µ)(s0 ) atunci
(ρ ○ µ)′ (s0 ) = ρ′ (µ(s0 )) ⋅ µ′ (s0 ),
u
prin urmare avem aceeaşi dreaptă tangentă.
an
Concluzie. Dreapta tangentă este caracteristică clasei de echivalenţă, i.e.
curbei (nu parametrizării).
Putem scrie acum diferite tipuri de ecuaţii pentru dreapta tangentă ı̂ntr-un
punct la o curbă.
te
• ecuaţia vectorială: r̄ = ρ(t0 ) + sρ′ (t0 ), s ∈ R;
⎧
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
x = x(t0 ) + s x′ (t0 ),
un
• ecuaţiile parametrice (ı̂n R3 ): ⎨ y = y(t0 ) + s y ′ (t0 ), s ∈ R
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩ z = z(t0 ) + s z (t0 ),
′
• ecuaţiile canonice (ı̂n R3 ): x−x(t0 )

x′ (t0 ) = y−y(t0 )
y ′ (t0 ) = z−z(t0 )
z ′ (t0 ) .
M
Planul osculator (al unei curbe).

Definiţia 1.8 Fie ρ ∶ I → Rn (n ≥ 2) o curbă parametrizată regulată.
Spunem că ρ este biregulată ı̂n t0 ∈ I sau că ρ(t0 ) este un punct neinflex-
-I-
ionar dacă ρ′ (t0 ) şi ρ′′ (t0 ) sunt liniari independenţi, adică necoliniari. 2 În
acest caz, definim planul osculator la ρ ı̂n t0 ca fiind planul afin prin ρ(t0 ) şi
de direcţie planară {ρ′ (t0 ), ρ′′ (t0 )}. În caz contrar, ρ(t0 ) se numeşte punct
inflexionar sau punct de inflexiune.
M
Caracterul geometric al noţiunii de biregularitate: Fie µ ∶ J → I un

difeomorfism asftel ı̂ncât t0 = µ(s0 ). Avem
• (ρ ○ µ)′ (s0 ) = ρ′ (t0 ) ⋅ µ′ (s0 )

2
În R3 condiţia se scrie ρ′ (t0 ) × ρ′′ (t0 ) ≠ 0.
• (ρ ○ µ)′′ (s0 ) = ρ′′ (t0 ) ⋅ µ′ (s0 )2 + ρ′ (t0 ) ⋅ µ′′ (s0 ).
Prin urmare, dacă vectorii viteză sunt coliniari (şi definesc direcţia dreptei
tangente), nu acelaşi lucru se poate spune şi despre vectorii acceleraţie.
Cu toate acestea, putem observa că (ρ ○ µ)′ (s0 ) şi (ρ ○ µ)′′ (s0 ) sunt liniar
independenţi dacă şi numai dacă ρ′ (t0 ) şi ρ′′ (t0 ) sunt liniar independenţi.
u
Propoziţia 1.3 Dacă ρ este parametrizată prin lungimea de arc, atunci
ρ(t0 ) este neinflexionar dacă şi numai dacă ρ′′ (t0 ) ≠ 0̄.
an
Demonstraţie. Fiind parametrizată cu lungimea de arc, ρ satisface pro-
prietatea ⟨ρ′ (t), ρ′ (t)⟩ = 1, pentru orice t. Deducem că ρ′′ (t) şi ρ′ (t) sunt
perpendiculari. Vectorul ρ′ (t) este unitar, prin urmare sistemul format din
cei doi vectori (ı̂n t0 ) este liniar independent dacă şi numai dacă ρ′′ (t0 ) este
te
nenul.3
? Se poate ca o curbă să aibă doar puncte inflexionare? Răspunsul ni-l

un
oferă următoarea propoziţie.
Propoziţia 1.4 O curbă are doar puncte inflexionare dacă şi numai dacă
reprezintă o (porţiune dintr-o) dreaptă.
M
Demonstraţie. Vom presupune că ρ ∶ I → Rn este parametrizată prin
lungimea de arc. Utilizând propoziţia precedentă, avem că ρ′′ (t) = 0 pentru
orice t ∈ I. Integrând de două ori, obţinem
-I-
ρ(s) = ρ(0) + sā,
unde ā ∈ Rn , iar ρ(0) ∈ Rn . Am presupus că 0 ∈ I. Deoarece t este

parametrul lungime de arc, avem, suplimentar, că ∣ā∣ = 1.
M
Scriem diferite ecuaţii ale planului osculator:
• ecuaţia vectorială: r̄ = ρ(t0 ) + s1 ρ′ (t0 ) + s2 ρ′′ (t0 ), s1 , s2 ∈ R

3
În R3 avem ∣ρ′ (t0 ) × ρ′′ (t0 )∣ = ∣ρ′′ (t0 )∣.
RRR x − x x′ (t ) x′′ (t ) RRR
RR 0 0 0 R
R
• (ı̂n R3 , cu determinant): RRRR y − y0 y ′ (t0 ) y ′′ (t0 ) RRRR = 0, unde
RRR R
RR z − z0 z ′ (t0 ) z ′′ (t0 ) RRRR
ρ(t0 ) = (x0 , y0 , z0 ).
Definiţia 1.9 Spunem că o curbă este plană dacă imaginea sa este conţinută
u
ı̂ntr-un plan.
Avem următoarea proprietate:
an
Propoziţia 1.5 O curbă biregulată este plană dacă şi numai dacă toate
planele osculatoare coincid.
Demonstraţie. Fie ρ ∶ I → Rn o curbă biregulată plană. Fie π0 astfel
te
ı̂ncât ρ(I) ⊂ π0 . Fie n̄ un vector normal la π0 . Pentru un t0 ∈ I fixat, avem
⟨ρ(t)−ρ(t0 ), n̄⟩ = 0, pentru orice t. Rezultă că ⟨ρ′ (t), n̄⟩ = 0 şi ⟨ρ′′ (t), n̄⟩ = 0
pentru orice t.
un
Cum ρ′ (t) şi ρ′′ (t) sunt liniar independenţi, ei definesc o direcţie planară
(a planului osculator ı̂n ρ(t)). Vectorul n̄ este normal la acest plan. Dar
ρ(t) aparţine acestui plan, rezultă că planul osculator la ρ ı̂n t este π0 .
Reciproca este imediată deoarece ştim că toate planele osculatoare conţin
M
punctul corespunzător.
-I-
1.2 Curbura unei curbe

Fie ρ ∶ I → Rn o curbă parametrizată regulată. Vom defini noţiunea de
curbură asociată parametrizării ρ ca fiind o funcţie κ ∶ I → [0, ∞ care
M
”măsoară” cât de ”brusc” imaginea lui ρ se ”ı̂ndoaie” când trece prin ρ(t).
Valoarea κ(t) va fi mai mare dacă ”ı̂ndoirea” este mai ”puternică” şi va fi
zero dacă ”seamănă” cu o dreaptă.
Pentru a avea o imagine mai clară (vizual) a acestei noţiuni să luăm mai
multe cercuri care trec printr-un acelaşi punct, de raze diferite.
u
an
Figura 1.14: Curburi diferite ı̂n acelaşi punct
te
Cercul mai mare (cu raza mai mare) va avea curbura mai mică. De exem-
plu, ı̂n figura 1.14, cercul magenta are curbura cea mai mică, iar cercul
albastru are curbura cea mai mare (ı̂n punctul de tangenţă).
un
Pentru a defini curbura, dorim să avem un obiect care să caracterize ima-
ginea curbei, deci definiţia să fie independentă de parametrizare, adică
pentru o altă parametrizare ρ̃ = ρ ○ µ ∶ J → Rn a curbei, să avem κ̃ = κ ○ µ.
Fie aşadar ρ ∶ I → Rn şi ρ̃ = ρ ○ µ ∶ J → Rn două parametrizări regulate
pentru aceeaşi curbă. Reamintim cum se schimbă vitezele (v(t) = ρ′ (t) şi
M
ṽ(s) = ρ̃′ (s)) şi acceleraţiile (a(t) = ρ′′ (t) şi ã(s) = ρ̃′′ (s)).
ṽ(s) = µ′ (s)v(t), t = µ(s)

ã(s) = µ′ (s)2 a(t) + µ′′ (s)v(t).
-I-
Deoarece acceleraţiile nu sunt coliniare (ı̂n general) le descompunem ca

sumă dintre componenta paralelă cu v (echivalent cu ṽ) şi componenta
normală la v, adică
∥
M
a(t) = a (t) + a⊥ (t).

Analog pentru ã.
Componenta paralelă a lui a este exact proiecţia lui vectorului a pe vectorul
v, adică are expresia
∥ ⟨a(t), v(t)⟩
a (t) = .
∣v(t)∣2
Deoarece avem
⎧
⎪
⎪ 2∣v(t)∣ dt ∣v(t)∣
d
d
∣v(t)∣ = ⎨ d
2
⎪
⎩ dt ⟨v(t), v(t)⟩ = 2⟨a(t), v(t)⟩
⎪
dt
obţinem o altă exprimare a componentei paralele a lui a şi anume
∥ d v(t)
u
a (t) = ( ∣v(t)∣) .
dt ∣v(t)∣
an
Considerând componentele normale, deducem imediat relaţia de legatură
ã⊥ (s) = µ′ (s)2 (a⊥ ○ µ)(s).
Întrucât ∣ṽ(s)∣ = ∣mu′ (s)∣ ⋅ ∣(v ○ µ)(s)∣, rezultă că
te
ã⊥ (s) (a⊥ ○ µ)(s)
=
∣ṽ(s)∣2 ∣(v ○ µ)(s)∣2
un
relaţie care ne dă caracterul geometric şi care ne permite să dăm următoarea
definiţie.
Definiţia 1.10 Funcţia κ ∶ I → [0, ∞) definită prin
∣a⊥ (t)∣
κ(t) =
M
∣v(t)∣2
se numeşte curbura curbei ρ.
-I-
? Ce se ı̂ntâmplă dacă lucrăm cu parametrul lungime de arc s?

Ştim că ρ′′ (s) ⊥ ρ′ (s) pentru orice s, deci a⊥ (s) = a(s) = ρ′′ (s), prin urmare
avem că
κ(s) = ∣ρ′′ (s)∣.
M
Exemplu. Să revenim la cercul de rază r > 0. Fie ρ ∶ R → R2 , ρ(t) =

(r cos t, r sin t). Avem
v(t) = (−r sin t, r cos t), ∣v(t)∣ = r, a(t) = (−r cos t, −r sin t).
Deoarece a ⊥ v, rezultă a⊥ = a şi astfel deducem că κ(t) = 1
r ı̂n orice t.
Am arătat că cercul de rază r are curbura constantă nenulă 1r .
? Care sunt curbele (din Rn ) care au curbura constantă zero?

Pentru a răspunde la această ı̂ntrebare, să considerăm o curbă ρ, parametrizată
prin lungimea de arc. Deoarece curbura este zero, avem că ρ′′ (t) = 0, ceea
ce implică ρ(t) = ρ(0) + tā0 , unde ρ(0) ∈ Rn este punctul iniţial, iar ā0 ∈ Rn
este un vector unitar. Reciproca este imediată. Am arătat aşadar că:
Propoziţia 1.6 O curbă regulată are curbura zero dacă şi numai dacă
u
este o (porţiune dintr-o) dreaptă.
an
Planul de lucru ı̂n continuare este de a construi un reper mobil legat de
curbă.
Definiţia 1.11 Fie ρ ∶ I → Rn o curbă regulată. Definim vectorul unitar
tangent
v(t) ρ′ (t)
te
T (t) = = ′ .
∣v(t)∣ ∣ρ (t)∣
Dacă κ(t) ≠ 0, definim vectorul unitar normal
un
a⊥ (t)
N (t) = .
∣a⊥ (t)∣
Să facem următorul calcul:

d
M
a(t) = v ′ (t) = (∣v(t)∣T (t))′ = ∣v(t)∣ T (t) + ∣v(t)∣T ′ (t).
dt
Deoarece T (t) este unitar, rezultă că T ′ (t) este perpendicular pe T (t).
Avem deci
-I-
∥ d
a (t) = ∣v(t)∣ T (t) iar a⊥ (t) = ∣v(t)∣T ′ (t).
dt
∣∣v∣T ∣
Prin urmare κ(t) = ∣a⊥ (t)∣
∣v(t)∣2 = ∣v∣2 = ∣T ′ (t)∣ 4
∣v(t)∣ .
M
T ′ (t) T ′ (t)
Avem de asemenea că N (t) = = . Rezultă
∣T ′ (t)∣ ∣v(t)∣κ(t)
T ′ (t) = ∣v(t)∣κ(t)N (t).
4
Această relaţie ne arată că funcţia curbură măsoară cât de mult obiectul care descrie
traiectoria ı̂şi schimbă direcţia de mişcare.
? Cum putem scrie formulele de mai sus când avem parametrizare prin
lungimea de arc s?
ρ′′ (s)
T (s) = ρ′ (s), κ(s) = ∣ρ′′ (s)∣, N (s) = , T ′ = κN.
∣ρ′′ (s)∣
Să remarcăm faptul că sistemele de vectori {T, N } şi {ρ′ , ρ′′ } sunt la fel
orientate.
u
an
1.3 Curbura şi reperul mobil Frenet al unei
curbe plane
Fie ρ ∶ I → R2 o curbă parametrizată regulată. Putem asocia o bază
te
ortonormată, pozitiv orientată, legată de curbă, ı̂n felul următor:
ρ′ (t) Rπ/2 (ρ′ (t))
T (t) = , N (t) = .
∣ρ′ (t)∣ ∣ρ′ (t)∣
un
Am notat cu Rπ/2 rotaţia de unghi orientat π/2.
Ţinând cont de formula T ′ = ∣v∣κN , obţinută anterior, vom defini curbura
(ı̂n t a) unei curbe plane ρ prin formula
M
⟨T ′ (t), N (t)⟩
κs (t) = .
∣ρ′ (t)∣
Semnificaţia indicelui s din notaţia de mai sus este de curbura cu semn.
Observaţie. În situaţia precedentă (pentru n = 2) avem că {T, N } este o
-I-
bază pozitiv orientată dacă şi numai dacă {ρ′ , ρ′′ } este pozitiv orientată.
Mai mult, N nu este bine definit dacă nu avem biregularitate, adică dacă
ρ′′ şi ρ′ sunt vectori coliniari.
Descompunem T ′ şi N ′ ı̂n baza {T, N } definită mai sus. Avem
M
⎧
⎪
⎪ T = ⟨T , T ⟩T + ⟨T , N ⟩N
′ ′ ′
⎨
⎪
⎩ N = ⟨N , T ⟩T + ⟨N , N ⟩N.
⎪ ′ ′ ′
Pe de altă parte, condiţiile ∣T ∣ = 1, ⟨T, N ⟩ = 0 şi ∣N ∣ = 1 implică

⟨T ′ , T ⟩ = 0, ⟨T ′ , N ⟩ + ⟨T, N ′ ⟩ = 0, ⟨N ′ , N ⟩ = 0.
Rezultă că
T ′ = κs ∣ρ′ ∣N , N ′ = −κs ∣ρ′ ∣T.
Definiţia 1.12 Reperul mobil {T = ρ′ , N = Rπ/2 (T )} se numeşte reperul

Frenet asociat curbei parametrizate plane ρ. Formulele de mai sus poartă
numele de formulele lui Frenet pentru ρ.
u
Dorim să exprimăm curbura (cu semn) ı̂n funcţie de coordonatele x(t) şi
y(t) ale lui ρ. Pentru aceasta calculăm
an
d ρ′ ρ′′ d 1 ρ′′ d(∣ρ′ ∣) ′ ρ′′ ⟨ρ′ , ρ′′ ⟩ ′
T′ = ( ′ ) = ′ + ( ′ )ρ′ = ′ − ρ = ′ − ρ.
dt ∣ρ ∣ ∣ρ ∣ dt ∣ρ ∣ ∣ρ ∣ ∣ρ′ ∣2 ∣ρ ∣ ∣ρ′ ∣3
Obţinem aşadar
1 ρ′′ ⟨ρ′ , ρ′′ ⟩ ′ Rπ/2 (ρ′ ) 1 ρ′′ Rπ/2 (ρ′ )
κs (t) = ⟨ − ⟩ = ⟨ , ⟩,
te
ρ ,
∣ρ′ ∣ ∣ρ′ ∣ ∣ρ′ ∣3 ∣ρ′ ∣ ∣ρ′ ∣ ∣ρ′ ∣ ∣ρ′ ∣
ı̂ntrucât ⟨ρ′ , Rπ/2 (ρ′ )⟩ = 0.
Considerând ρ(t) = (x(t), y(t)), avem
un
ρ′ = (x′ , y ′ ), ρ′′ = (x′′ , y ′′ ) şi Rπ/2 (ρ′ ) = (−y ′ , x′ ).
Rezultă κs (t) = ∣ρ′ ∣3 ⟨ρ , Rπ/2 (ρ )⟩
1 ′′ ′ = 1
∣ρ′ ∣3 det(ρ′ ρ′′ ).
Deci, curbura cu semn a unei curbe plane se calculează cu formula
M
x′ (t)y′′ (t) − x′′ (t)y′ (t)
κs (t) = 3/2
.
(x′ (t)2 + y′ (t)2 )
-I-
? Cum putem scrie formula curburii când avem parametrizare prin lungimea
de arc s?
Deoarece T ′ (s) = ρ′′ (s) şi ρ′′ (s) ⊥ ρ′ (s) (adică ρ′′ ∥Rπ/2 (ρ′ )), avem
∣ρ′′ (s)∣ = κ(s), dacă {ρ′ , ρ′′ } este pozitiv orientată

M
κs (s) = {
−∣ρ′′ (s)∣ = −κ(s), dacă {ρ′ , ρ′′ } este negativ orientată.
Interpretarea noţiunii de curbură cu semn este următoarea: ı̂n cazul când

κs (t0 ) > 0 spunem că ρ ”virează” la stânga ı̂n t0 , iar dacă κs (t0 ) < 0
spunem că ρ ”virează” la dreapta. Pentru a ı̂nţelege mai bine acest aspect,
să considerăm următorul exemplu.
u
an
Figura 1.15: reperul Frenet pentru o curbă plană
Exemplu. Considerăm curba ρ ∶ R → R2 , ρ(t) = (t, sin t).
te
În figura 1.15 avem reprezentat reperul Frenet in trei puncte corespunzătoare
valorilor t = − π2 (magenta), t = 0 (negru) şi t = π2 (albastru), respectiv.
Avem: ρ′ (t) = (1, cos t), ρ′′ (t) = (0, − sin t), iar
un
RRR 1 0 RRRR
det(ρ′ , ρ′′ ) = RRRRR RR = − sin t.
RRR cos t − sin t RRRRR
sin t
Rezultă κs (t) = − √ 3.
1 + cos2 t
M
Astfel, κs (−π/2) = 1, κs (0) = 0 şi κs (π/2) = −1.
O altă interpretare a curburii unei curbe plane.

-I-
Propoziţia 1.7 Fie ρ ∶ I → R2 o curbă parametrizată natural, regulată.

Atunci există o funcţie θ ∶ I → R numită funcţia unghi astfel ı̂ncât
ρ′ (t) = (cos θ(t), sin θ(t)), ∀t ∈ I.

M
Funcţia θ este unică până la un multiplu ı̂ntreg de 2π.
Nu vom face demonstraţia acestui rezultat, ı̂nsă facem nişte comentarii.

Local, rezultatul este uşor de dovedit.
De exemplu, dacă v(t) = (vx (t), vy (t)) avem vx (t)2 + vy (t)2 = 1.
Dacă pentru t0 ∈ I avem vx (t0 ) > 0 atunci există θ0 ∈ [− π2 , π2 ] astfel ı̂ncât

sin θ0 = vy (t0 ).
Dacă t0 ∈ I este aşa ı̂ncât vy (t0 ) > 0 atunci există θ0 ∈ [0, π] astfel ı̂ncât
cos θ0 = vx (t0 ).
Similar putem defini unghiul θ pentru vy (t0 ) < 0 şi pentru vx (t0 ) < 0.
Provocarea este de a defini funcţia unghi global pe I.
Pentru θ definit local (ı̂ntr-o anumită vecinătate a lui t0 ) avem:
u
ρ′′ (t) = θ′ (t) (− sin θ(t), cos θ(t)) = θ′ (t)Rπ/2 (ρ′ (t)),
an
ceea ce ı̂nseamnă că avem κs (t) ≡ θ′ (t). Astfel, curbura cu semn măsoara
cum se modifică funcţia unghi.
Observaţie. Până la un multiplu de 2π, funcţia θ(t) reprezintă unghiul
orientat dintre e1 = (1, 0) şi ρ′ (t).
te
Definiţia 1.13 Pentru o curbă ı̂nchisă ρ ∶ [a, b] → R2 parametrizată nat-
ural definim indicele de rotaţie ca fiind θ(b)−θ(a)
2π , unde θ este unghiul definit
un
anterior. 5
Dacă ρ nu este parametrizată natural, indicele său de rotaţie este cel al

unei curbe reparametrizate cu lungimea de arc şi care păstrează orientarea.
Prezentăm ı̂n continuare o imagine clasică a unei curbe ı̂nchise; numărul
M
din fiecare sector care apare reprezintă indicele de rotaţie faţă de un punct
din interiorul acelui sector. 6
5
ı̂n engleză winding number sau turning number relativ la un punct
6
Alain Comtet, Jean Desbois, Christophe Texier, Functionals of the Brownian
-I-
motion,localization and metric graphs, https://arxiv.org/pdf/cond-mat/0504513v2.pdf,

figura 9.
M
u
an
Figura 1.16: indicele de rotaţie
Cercul osculator. Fie F ∶ U ⊂ R2 → R o funcţie diferenţiabilă (netedă).

d
te
Fie
Φ ∶= {(x, y) ∈ R2 ∶ F (x, y) = 0} ⊂ U ⊆ R2 .
Spunem că Φ este o curbă plană dată prin ecuaţie implicită F (x, y) = 0.
un
Observaţie. Punctele curbei nu mai sunt date printr-o formulă explicită
(ca ı̂n cazul curbelor parametrizate) ci printr-o relaţie de legătură ı̂ntre
coordonate. De exemplu, cercul de centru A0 (x0 , y0 ) şi rază R > 0 este dat
implict prin ecuaţia F (x, y) = (x − x0 )2 + (y − y0 )2 − R2 = 0.
Fie acum o curbă plană parametrizată regulată ρ ∶ I → U ⊆ R2 .
M
Definiţia 1.14 Spunem că Φ are un contact de ordin (cel puţin) n cu ρ

ı̂n t0 ∈ I dacă t0 este o rădăcină de ordin (cel puţin) n pentru F ○ ρ, adică
(F ○ ρ)(i) (t0 ) = 0 pentru i = 0, 1, . . . , n − 1.
-I-
Propoziţia 1.8 Fie ρ ∶ I → R2 o curbă plană parametrizată regulată şi fie

t0 ∈ I.
(a) Dacă κs (t0 ) ≠ 0 atunci există un cerc unic C(t0 ) care are un contact
M
de ordin (cel puţin) 3 cu ρ ı̂n t0 . Raza acestui cerc este R(t0 ) = ∣κs (t
1
0 )∣
, iar
centrul său se găseşte pe dreapta normală la ρ ı̂n t0 . Mai precis, centrul
q(t0 ) este dat de formula
1
q(t0 ) = ρ(t0 ) + N (t0 ).
κs (t0 )
(b) Dacă κs (t0 ) = 0 atunci dreapta tangentă la ρ ı̂n t0 are un contact de

ordin (cel puţin) 3 cu ρ ı̂n t0 .
Demonstraţie. (a) Să considerăm un cerc cu centrul ı̂n q(t0 ) şi de

rază R(t0 ) care să satisfacă cerinţele din enunţ. Avem ecuaţia implicită
F (x, y) = ∣(x, y) − q0 ∣2 − R02 = 0, unde q0 = q(t0 ), iar R0 = R(t0 ).
u
Pentru a scrie ondiţia de contact de ordin (cel puţin) 3 calculăm mai ı̂ntâi:
(F ○ ρ)(t) = ∣ρ(t) − q0 ∣2 − R02
an
(F ○ ρ)′ (t) = 2⟨ρ(t) − q0 , ρ′ (t)⟩
(F ○ ρ)′′ (t) = 2⟨ρ(t) − q0 , ρ′′ (t)⟩ + 2∣ρ′ (t)∣2 .
Prin urmare, ı̂n t0 avem:
⎡ (1) ∣ρ(t ) − q ∣2 = R2
⎢
te
⎢
0 0 0
⎢
⎢ (2) ⟨ρ(t0 ) − q0 , ρ (t0 )⟩ = 0
′
⎢
⎢
⎢ (3) ⟨ρ(t0 ) − q0 , ρ′′ (t0 )⟩ + ∣ρ′ (t0 )∣2 = 0.
⎣
un
În ρ(t0 ) considerăm reperul Frenet {T (t0 ), N (t0 )}, unde
ρ′ (t0 )
T (t0 ) = , N (t0 ) = Rπ/2 (T (t0 )).
∣ρ′ (t0 )∣
M
Din condiţia (2) rezultă că ρ(t0 ) − q0 este perpendicular pe T (t0 ), deci este
coliniar cu N (t0 ). Folosind (1), rezultă că ρ(t0 ) − q0 = εR0 N (t0 ), unde
ε = ±1.
Relaţia (3) devine astfel ⟨εR0 N (t0 ), ρ′′ (t0 )⟩ + ∣ρ′ (t0 )∣2 = 0 (3’).
-I-
Pe de altă parte, avem

′
⟨( ∣ρρ′ (t
(t0 )∣ ) , N (t0 )⟩
′
0)
⟨T ′ (t0 ), N (t0 )⟩ ⟨ρ′′ (t0 ), N (t0 )⟩
κs (t0 ) = = =
∣ρ′ (t0 )∣ ∣ρ′ (t0 )∣ ∣ρ′ (t0 )∣2
M
deoarece ρ′ (t0 ) ⊥ N (t0 ).

Prin urmare, ⟨N (t0 ), ρ′′ (t0 )⟩ = ∣ρ′ (t0 )∣2 κs (t0 ).
Înlocuind ı̂n (3’) obţinem
εR0 ∣ρ′ (t0 )∣2 κs (t0 ) + ∣ρ′ (t0 )∣2 = 0,

de unde rezultă că εR0 = − κs (t

1
0)
.
Deci R0 = 1
∣κs (t0 )∣ iar q0 = ρ(t0 ) + κs (t
1
0)
N (t0 ).
Raza şi centrul fiind unic determinate, avem unicitatea cercului osculator.
(b) Considerăm o dreaptă cu proprietatea de a avea contact de ordin (cel
puţin) 3 cu ρ ı̂n t0 . Scriem ecuaţia dreptei vectorial
u
F (x, y) = ⟨(x, y) − ā(t0 )⟩ + α(t0 ) = 0,
unde ā0 = ā(t0 ) ∈ R2 şi α0 = α(t0 ) ∈ R. Fără a restrânge generalitatea
an
putem presupune că ā0 este unitar.
⎡ (F ○ ρ)(t) = ⟨ρ(t), ā ⟩ + α
⎢
⎢
0 0
⎢
Calculăm ⎢ (F ○ ρ)′ (t) = ⟨ρ′ (t), ā0 ⟩
⎢
⎢
te
⎢ (F ○ ρ)′′ (t) = ⟨ρ′′ (t), ā0 ⟩.
⎣
⎡ (1) ⟨ρ(t ), ā ⟩ + α = 0
⎢
⎢
0 0 0
⎢
În t0 avem ⎢ (2) ⟨ρ (t0 ), ā0 ⟩ = 0
un
′
⎢
⎢
⎢ (3) ⟨ρ′′ (t0 ), ā0 ⟩ = 0.
⎣
Din (2) rezultă că ā0 ⊥ ρ′ (t0 ), deci ā0 este coliniar cu N (t0 ), prin urmare
ā0 = εN (t0 ) (ı̂ntrucât ā0 este unitar).
Un calcul analog ca la (a) ne dă ⟨ρ′′ (t), N (t)⟩ = κs (t)∣ρ′ (t)∣2 . În t0 , ţinând
M
cont că κs (t0 ) = 0, avem ⟨ρ′′ (t0 ), N (t0 )⟩ = 0, prin urmare ecuaţia (3) nu
oferă nicio informaţie.
Din (1) deducem că α0 = −⟨ρ(t0 ), ā0 ⟩.
-I-
Aşadar, ecuaţia dreptei este ⟨(x, y), ā0 ⟩ − ⟨ρ(t0 ), ā0 ⟩ = 0. Deci (x, y) − ρ(t0 )
este perpendicular pe ā0 , deci pe N (t0 ). Rezultă că (x, y) − ρ(t0 ) este
coliniar cu T (t0 ), deci (x, y) se află pe dreapta tangentă ı̂n ρ(t0 ).
M
În figura de mai jos prezentăm două cercuri osculatoare la o curbă plană.
u
an
Figura 1.17: cercuri osculatoare la o curbă plană
1.4 Curbe ı̂n spaţiu
te
De ce R3 este special? Existenţa produsului vectorial ı̂n R3 uşurează nu
doar scrierea ci şi multe interpretări geometrice.
un
Următoarea formulă de calcul, pe care o dăm, fără demonstraţie, va fi de
folos in multe calcule care urmează.
Lema 1.1 Dacă α, β ∶ I → R3 sunt două funcţii vectoriale netede, atunci
avem următoarea regulă de derivare
M
d
(α(t) × β(t)) = α′ (t) × β(t) + α(t) × β ′ (t).
dt
Produsul vectorial face posibilă scrierea curburii unei curbe parametrizate

-I-
regulate ı̂ntr-o altă formă, ”mai geometrică”.

Propoziţia 1.9 Fie ρ ∶ I → R3 o curbă parametrizată regulată. Atunci
curbura se exprimă prin formula
∣ρ′ (t) × ρ′′ (t)∣
M
κ(t) = .
∣ρ′ (t)∣3
Demonstraţie. Ştim că avem formula κ(t) = ∣a⊥ ∣

∣v∣2 .
Avem descompunerea a = a∥ + a⊥ ı̂n componenta paralelă (cu v) şi compo-

nenta ortogonală.
Se ştie7 că a∥ = ⟨a,v⟩

∣v∣2 v, prin urmare
2 2
∣a⊥ ∣2 = ⟨a⊥ , a⊥ ⟩ = ⟨a − ⟨a,v⟩
∣v∣2 v, a − ∣v∣2 v⟩ = ∣a∣ + ∣v∣2 − 2 ∣v∣2
⟨a,v⟩ 2 ⟨a,v⟩ ⟨a,v⟩
∣a∣2 ∣v∣2 − ⟨a, v⟩2 ∣a × v∣2

= = .
∣v∣2 ∣v∣2
u
Concluzia rezultă direct.
an
Reperul Frenet pentru o curbă ı̂n spaţiu.
Definiţia 1.15 Fie ρ ∶ I → R3 o curbă parametrizată regulată şi fie t ∈ I

astfel ı̂ncât κ(t) ≠ 0. Definim reperul Frenet ı̂n t ca fiind un reper R(t) cu
originea ı̂n ρ(t) şi vectorii bazei daţi astfel
te
ρ′ (t) v(t)
● vectorul unitar tangent: T (t) = = ,
∣ρ′ (t)∣ ∣v(t)∣
a⊥ (t) T ′ (t)
● vectorul unitar normal: N (T ) = =
un
,
∣a⊥ (t)∣ ∣T ′ (t)∣
● vectorul unitar binormal: B(t) = T (t) × N (t),
adică R(t) = {ρ(t); T (t), N (t), B(t)}.
M
Propoziţia 1.10 Reperul Frenet ı̂n t este ortonormat şi pozitiv orientat.
Demonstraţie. Reamintim că, ı̂n R3 , dacă u şi v sunt unitari şi perpen-
diculari, atunci {u, v, u×v} este o bază ortonormată şi orientată pozitiv.
-I-
Vom da ı̂n continuare o formulă de calcul pentru vectorul binormal B(t):
v(t) a − ∣v∣2 v v × a
⟨a,v⟩
B(t) = T (t) × N (t) = × ∣a×v∣ = .

∣v(t)∣ ∣v × a∣
M
∣v∣
Avem aşadar formula

ρ′ (t) × ρ′′ (t)
B(t) = .
∣ρ′ (t) × ρ′′ (t)∣
7
Relaţia a = a∥ + a⊥ se ı̂nmulţeşte cu v şi se ţine cont că a∥ şi v sunt proporţionali.
Astfel, din punct de vedere computaţional, e mai simplu să aflăm T (t),
apoi B(t) şi la final N (t) = B(t) × T (t).
Torsiunea unei curbe ı̂n spaţiu.
Am văzut că planul osculator al unei curbe este generat de v şi a, deci de
T (t) şi N (t), prin urmare B(t) este normal acestuia. Aşa cum curbura
unei curbe măsoară ”abaterea” curbei de la a fi ”dreaptă”, la fel, vom
u
defini o noţiune geometrică, pe care o vom numi torsiune, ce va măsura
”abaterea” curbei de la planaritate. Am demonstrat că o curbă este plană
dacă şi numai dcă toate planele osculatoare coincid (Propoziţia 1.5). Prin
an
urmare, este natural să studiem cum variază planele osculatoare, ceea ce
este echivalent cu a studia cum se schimbă B(t).
Calculă B ′ (t): Deoarece B este vector unitar, deducem imediat că B ′ (t) ⊥
B(t). Pe de altă parte avem
te
⟨B ′ (t), T (t)⟩ = −⟨B(t), T ′ (t)⟩ = −⟨B(t), ∣T ′ (t)∣N (t)⟩ = 0.
Rezultă că B ′ (t) este paralel cu N (t).

un
Definiţia 1.16 Fie ρ ∶ I → R3 o curbă parametrizată regulată şi fie t ∈ I
un punct astfel ı̂ncât κ(t) ≠ 0. Definim torsiunea lui ρ ı̂n t şi o vom nota
τ (t) expresia
⟨B ′ (t), N (t)⟩
τ (t) = − .
M
∣v(t)∣
Observaţie. Până la semn, expresia ⟨B ′ (t), N (t)⟩ reprezintă mărimea

vectorului B ′ (T ). Numitorul ∣v(t)∣ apare pentru ca torsiunea să aibă car-
-I-
acter geometric. Într-adevăr, avem:

Propoziţia 1.11 Fie ρ ∶ I → R3 şi ρ̃ = ρ ○ µ ∶ J → R3 două parametrozări
regulate pentru aceeaşi curbă. Atunci
τ̃ = τ ○ µ,
M
unde τşi τ̃ reprezintă torsiunea curbei ı̂n cele două parametrizări.
Demonstraţie. Avem următoarele relaţii:

ρ̃′ (s) µ′ (s) ρ′ (µ(s))
T̃ (s) = ′ = ′ = sgn(µ′ (s)) T (µ(s))
ρ̃ (s) ∣µ (s)∣ ∣ρ′ (µ(s))∣
T̃ ′ (s) sgn(µ′ (s) µ′ (s)T ′ (µ(s)) T ′ (µ(s))

Ñ (s) = = = ′ = (N ○ µ)(s)
∣T̃ ′ (s)∣ ∣µ′ (s)T ′ (µ(s))∣ ∣T (µ(s))∣
B̃(s) = T̃ (s) × Ñ (s) = sgn(µ′ (s)) B(µ(s))
Astfel,
⟨B̃ ′ (s), Ñ (s)⟩ = ⟨sgn(µ′ (s)) µ′ (s)B ′ (µ(s)), N (s)⟩
u
= ∣µ′ (s)∣ ⟨B ′ (µ(s)), N (µ(s))⟩.
Rezultă că
an
⟨B̃ ′ (s), Ñ (s)⟩ ∣µ′ (s)∣⟨B ′ (µ(s)), N (µ(s))⟩
τ̃ (s) = = = τ (µ(s)).
∣ṽ(s) ∣µ′ (s)∣ ∣v(µ(s))∣
Pentru a vedea că noţiunea introdusă are drept scop măsurarea ”abaterii”
te
de la planaritate a unei curbe, să considerăm următorul exemplu.
Exemplu. (curbă ı̂n planul xOy) Fie ρ ∶ I → R3 , ρ(t) = (x(t), y(t), 0).
Dacă t0 este astfel ı̂ncât κ(t0 ) = 0, atunci N (t0 ) şi B(t0 ) nu sunt bine
un
definiţi, deci nici τ (t).
Dacă t0 este astfel ı̂ncât κ(t0 ) ≠ 0, atunci planul osculator este xOy şi prin
urmare, B(t0 ) = (0, 0, 1) (ı̂ntr-o vecinătate a lui t0 ).
Deducem că τ (t0 ) = 0 ı̂n orice punct ı̂n care este definită.
M
Acest exemplu ne sugerează următorul rezultat.
Propoziţia 1.12 Fie ρ ∶ I → R3 o curbă regulată astfel ı̂ncât κ(t) ≠ 0,
oricare ar fi ∈ I. Atunci imaginea lui ρ este conţinută ı̂ntr-un plan, adică
ρ este o curbă plană, dacă şi numai dacă τ (t) = 0.
-I-
Demonstraţie. Presupunem mai ı̂ntâi că ρ(I) ⊂ π0 , unde π0 este un plan

(fix) de ecuaţie ax + by + cz + d = 0 şi fie n = (a, b, c) ≠ 0̄ normala la π0 .
Deoarece ⟨ρ(t), n⟩ + d = 0, rezultă că
M
⟨ρ′ (t), n⟩ = 0 şi ⟨ρ′′ (t), n⟩ = 0.

Aşadar ρ′ (t) şi ρ′′ (t) sunt perpendiculari pe n. Dar ρ′ şi ρ′′ sunt liniari
independenţi şi prin urmare ρ′ (t) × ρ′′ (t) ne dă direcţia binormalei ı̂n t.
Rezultă că B(t)∥n, adică B(t) = ± ∣n∣ n
. Cum B este o funcţie continuă,
semnul este constant. Rezultă B (t) = 0, deci τ (t) = 0.
′
Reciproc, fie ρ astfelı̂ncât τ (t) = 0, ∀t ∈ I. Rezultă (deoarece B ′ (t)∥N (t))

că B ′ (t) = 0. Deci B(t) este un vector constant, adică independent de
t ∈ I. Fie B(t) = w.
Deoarece B şi T sunt ortogonali, rezultă ⟨ρ′ (t), w⟩ = 0, deci ⟨ρ(t), w⟩ =
constant. Deducem că ρ(t) aparţine unui plan independent de t.
u
Teorema 1.3 (ecuaţiile lui Frenet) Fie ρ ∶ I → R3 o curbă parametrizată
regulată astfel ı̂ncât κ(t) ≠ 0, ∀t ∈ I. Atunci avem
an
T′ = ∣v∣κN
N ′ = −∣v∣κT +∣v∣τ B
B′ = −∣v∣τ N .
lui Frenet sunt date de formulele
te
Dacă t este parametrul lungime de arc, atunci reperul lui Frenet şi ecuaţiile
ρ′′ (t)
un
T = ρ′ (t), κ = ∣ρ′′ (t)∣, N = , dacă κ ≠ 0, B = T × N, τ = −⟨B ′ , N ⟩
∣ρ′′ (t)∣
T′ = κN
N ′ = −κT +τ B
M
B′ = −τ N .
Reamintim că o izometrie a spaţiului Rn , numită şi transformare rigidă 8 ,

este o aplicaţie f ∶ Rn → Rn care păstrează distanţa, adică d(f (p), f (q)) =
-I-
d(p, q), ∀p, q ∈ Rn .

Când f este liniară, adică f (p) = LA (p) ∶= Ap (unde A este o matrice
pătratică, iar p este un vector coloană), f este transformare rigidă dacă şi
numai dacă A ∈ O(n) (adică A este o matrice ortogonală).
M
Prin urmare, dacă f este o transformare rigidă a spaţiului Rn , atunci

f = Tq ○ LA , unde Tq este translaţia de vector q ∈ Rn , A ∈ O(n), adică
f (p) = Ap + q.
În mod evident, dacă A ∈ O(n), atunci det A = ±1.
8
in engleză: rigid motion
Propoziţia 1.13 Pentru o curbă regulată, următoarele mărimi sunt in-

variante la transformări rigide proprii, adică având det A = 1:
• curbura unei curbe ı̂n Rn
• torsiunea unei curbe ı̂n R3
• curbura cu semn a unei curbe plane.
u
Dacă transformarea rigidă este improprie, adică det A = −1, curbura se
an
păstrează, ı̂nsă torsiunea şi curbura cu semn se ı̂nmulţesc cu −1.
Prezentăm, fără demonstraţie, două teoreme importante:
Teorema 1.4 (Teorema fundamentală a curbelor plane) Fie I ⊂ R un
te
interval şi κs ∶ I → R o funcţie netedă. Atunci există o curbă plană ρ ∶
I → R2 , parametrizată natural, a cărei curbură cu semn să fie κs . Dacă
ρ şi ρ̃ sunt două astfel de curbe, atunci există o transformare rigidă f a
spacţiului R2 astfel ı̂ncât ρ̃ = f ○ ρ.
un
Teorema 1.5 (Teorema fundamentală a curbelor ı̂n spaţiu) Fie I ⊂ R
un interval şi κ, τ ∶ I → R două funcţie netede pe I, κ > 0. Atunci există
o curbă ρ ∶ I → R3 , parametrizată natural, pentru care curbura este κ şi
M
torsiunea este τ . Dacă ρ şi ρ̃ sunt două astfel de curbe, atunci există o
transformare rigidă f a spacţiului R3 astfel ı̂ncât ρ̃ = f ○ ρ.
Prezentăm ı̂n continuare câteva denumiri:

-I-
• tangenta ı̂n t0 : este dreapta prin ρ(t0 ) şi are direcţia T (t0 )
• normala principală ı̂n t0 : este dreapta prin ρ(t0 ) şi are direcţia N (t0 )
M
• binormala ı̂n t0 : este dreapta prin ρ(t0 ) şi are direcţia B(t0 )
• planul osculator ı̂n t0 este planul care conţine ρ(t0 ) şi care are direcţia
planară dată de {T (t0 ), N (t0 )}
• planul normal ı̂n t0 este planul care conţine ρ(t0 ) şi care are direcţia
planară dată de {N (t0 ), B(t0 )}
• planul rectificator ı̂n t0 este planul care conţine ρ(t0 ) şi care are
direcţia planară dată de {T (t0 ), B(t0 )}
u
an
te
un
M
Figura 1.18: reperul (mobil) Frenet: tangenta T , normala N , binormala B

-I-
Următoarea formulă uşurează calculul torsiunii unei curbe ı̂n R3 :

Propoziţia 1.14 Fie ρ ∶ I → R3 o curbă parametrizată regulată. Atunci
ı̂ntr-un punct neinflexionar al ei
(ρ′ (t), ρ′′ (t), ρ′′′ (t))
M
τ (t) = .
∣ρ′ (t) × ρ′′ (t)∣2
Demonstraţie. Torsiunea este definită de relaţia τ = − ⟨B∣v∣,N ⟩ .

′
Folosind formula B = ρ′ ×ρ′′

∣ρ′ ×ρ′′ ∣ calculăm B ′ :
′
1 1
B =( ′
′
) ρ′ × ρ′′ + ′ ρ′ × ρ′′′ .
∣ρ × ρ ∣
′′ ∣ρ × ρ′′ ∣
Normala este dată de N = a⊥

∣a⊥ ∣ , unde a = a∥ + a⊥ , iar
a∥ = ⟨a,v⟩
∣v∣2 v = ⟨ρ′′ ,ρ′ ⟩ ′
∣ρ′ ∣2 ρ
u
a⊥ = a − a∥ , ∣a⊥ ∣ = ∣ρ′ ×ρ′′ ∣
∣ρ′ ∣ .
an
Înlocuind, obţinem:
′′′ ρ − a
′
1 1 ′′ ∥
⟨B , N ⟩ = ( ′
′
) ⟨ρ ′
× ρ ′′
, N ⟩ + ⟨ρ ′
× ρ , ⟩
∣ρ × ρ′′ ∣ ∣ρ′ × ρ′′ ∣ ∣a⊥ ∣
te
Primul termen este zero deoarece N este combinaţie liniară de ρ′ şi ρ′′ .
Rezultă că
⟨B ′ , N ⟩ = ∣ρ′ ×ρ′′ ∣ ⟨ρ
1 ′ × ρ′′′ , ∣a1⊥ ∣ (ρ′′ − a∥ )⟩
un
1 ∣ρ′ ∣ ⟨ρ′′ , ρ′ ⟩ ′
= ⟨ρ′
× ρ , ρ
′′′ ′′
− ρ⟩
∣ρ′ × ρ′′ ∣ ∣ρ′ × ρ′′ ∣ ∣ρ′ ∣2
∣ρ′ ∣
= ′ ⟨ρ′ × ρ′′′ , ρ′′ ⟩.
∣ρ × ρ′′ ∣2
M
Revenind la formula torsiunii, deducem formula dorită.

-I-
M
CAPITOLUL 2
u
an
Geometria diferenţială a suprafeţelor
te
Pentru această parte este necesară o revizuire a unor noţiuni de calcul
diferenţial ı̂n Rn : derivata direcţională, derivate parţiale, diferenţiala unei
funcţii vectoriale f ∶ U ⊂ Rm → Rn , difeomorfism, teorema funcţiilor im-
d
plicite, teorema de inversare locală şi altele.
un
Vom folosi următoarele notaţii: fu ∶= ∂f
∂u .
2.1 Suprafeţe: noţiuni generale

M
Definiţia 2.1 O submulţime S ⊂ R3 se numeşte suprafaţă regulată dacă

∀p ∈ S, ∃V ⊂ R3 , p ∈ V şi există o aplicaţie netedă r ∶ D ⊂ R2 → R3 cu
d d
0 ∈ D, astfel ı̂ncât
-I-
• r(0) = p
• ru × rv ≠ 0 pentru orice (u, v) ∈ D

M
• r(D) = S ∩ V
• r ∶ D → r(D) este homeomorfism.
Pe r(D) se consideră topologia indusă din R3 .
36
Geometria suprafeţelor 37 M. I. Munteanu
Perechea (D, r) se numeşte parametrizare, iar (S ∩V, r−1 ) se numeşte hartă

locală sau hartă de coordonate pe S. Din definiţia de mai sus, S ∩ V este
deschisă ı̂n S şi se numeşte petic de suprafaţă1 . Condiţia 0 ∈ D şi condiţia
r(0) = p nu sunt esenţiale.
De fapt, avem următoarea propoziţie.
Propoziţia 2.1 Fie r ∶ D ⊂ R2 → R3 astfel ı̂ncât rang(Dr(u, v)) = 2 pentru
u
d
orice (u, v) ∈ D şi r ∶ D → r(D) este homeomorfism. Atunci S = r(D) este
o suprafaţă regulată ı̂n R3 .
an
La fel ca mai sus, pe r(D) se consideră topologia indusă din R3 . O astfel
de suprafaţă se numeşte suprafaţă elementară sau suprafaţă parametrizată.
te
un
M
Figura 2.1: o suprafaţă parametrizată

-I-
Dăm ı̂n continuare câteva exemple de suprafeţe regulate.

Exemplul 1. Planul (π) dat prin ecuaţia ax + by + cz + d = 0, unde
(a, b, c) ≠ 0̄ este suprafaţă regulată.
M
Dacă c ≠ 0 atunci considerăm D = R2 şi r ∶ D → r(D) = (π), defintă prin

r(u, v) = (u, v, − ac u − cb v − dc ). Condiţiile din definiţie se verifică imediat.
Prin urmare, avem o singură hartă de coordonate.
Exemplul 2. Sfera de rază 1 este suprafaţă regulată.
1
ı̂n engleză: patch
Reamintim că S2 = {(x, y, z) ∈ R3 ∶ x2 + y 2 + z 2 = 1}. Consideră şi discul

unitate (deschis) din R2
D(1) = {(u, v) ∈ R2 ∶ u2 + v 2 < 1}.
Definim √
r ∶ D(1) → R3 , r(u, v) = (u, v, u2 + v 2 ).
u
Evident r(D(1)) = U3+ ∶= {(x, y, z) ∈ S2 ∶ z > 0} (”emisfera nordică”).
Inversa r−1 este dată de
an
r−1 ∶ U3+ → D(1), r−1 (x, y, z) = (x, y).
Continuitatea celor două aplicaţii este imediată. Pe de altă parte, se

verifică uşor că ru × rv ≠ 0.
te
Am obţinut astfel o parametrizare pentru semisfera z > 0.
√
Pentru emisfera sudică se consideră r ∶ D(1) → R3 , r(u, v) = (u, v, − u2 + v 2 ).
Evident r(D(1)) = U3− ∶= {(x, y, z) ∈ S2 ∶ z < 0}
un
În mod analog se consideră ı̂ncă patru parametrizări pentru a acoperi
ı̂ntreaga sferă.
M
-I-
M
Figura 2.2: cele 6 hărţi pe sferă

Exemplul 3. Cilindrul C = {(x, y, z) ∈ R3 ∶ x2 + y 2 = 1} este o suprafaţă

regulată.
Considerăm D = (−π, π) × R şi aplicaţia
r ∶ D → R3 , r(u, v) = (cos u, sin u, v).
u
an
te
un
M
Figura 2.3: r(D) = C ∖ {(x, y, z) ∈ C ∶ x = −1}
Imaginea domeniului D prin r este cilindrul C din care ”eliminăm” o

dreaptă. Vezi figura 2.2.
-I-
Inversa r−1 ∶ C ∖ {(x, y, z) ∈ C ∶ x = −1} → D este dată prin relaţiile

⎧
⎪ (arccos x, z) ∈ (0, π) × R, dacă y > 0
⎪
⎪
⎪
⎪
r−1 (x, y, z) = ⎨ (− arccos x, z) ∈ (−π, 0) × R, dacă y < 0
⎪
⎪
M
⎪
⎪
⎪
⎩ (0, z) ∈ {0} × R, dacă (x, y) = (1, 0).
Evident r şi r−1 sunt funcţii continue.
Pentru punctele de pe cilindru unde x = −1 vom considera o altă parame-
trizare, de exemplu
r ∶ D → R3 , r(u, v) = (cos(u + π), sin(u + π), v).
Următorul rezultat ne arată că, pe lângă scriere parametrică, o suprafaţă

poate fi exprimată şi ı̂n alte moduri.
Teorema 2.1 Avem echivalenţa:
(1) S este o suprafaţă regulată.
(2) ∀p ∈ S, ∃V ⊂ R3 , p ∈ V , ∃f ∶ D ⊂ R2 → R netedă, astfel ı̂ncât
u
d d
⎧
⎪ {(x, y, f (x, y)) ∶ (x, y) ∈ D}
⎪
an
⎪
⎪
⎪
S ∩ V = Graf (f ) = ⎨ {(x, f (x, y), y) ∶ (x, y) ∈ D}
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩ {(f (x, y), x, y) ∶ (x, y) ∈ D}.
(3) ∀p ∈ S, ∃V ⊂ R3 , ∃h ∶ V → R netedă cu dh(x, y, z) ≠ 0, ∀(x, y, z) ∈ V
te
d
astfel ı̂ncât h(p) = 0 şi S ∩ V = h−1 (0).
(4) Există un difeomorfism de ı̂ndreptare.

un
Condiţia (2) reprezintă forma explicită a unui petic din suprafaţa S, iar
condiţia (3) ne dă forma implicită pentru S. Pentru aceasta din urmă,
practic se procedează astfel:
Fie h ∶ V → R o funţie netedă şi a ∈ h(V ) valoare regulată, adică dh(x, y, z) ≠
M
0 pentru orice (x, y, z) ∈ h−1 (a). Atunci h−1 (a) este o suprafaţă regulată.
Schimbări de parametrizare.
Fie S ∈ R3 o suprafaţă şi (D1, r1 ) o parametrizare cu D1 conexă. Fie
-I-
φ ∶ D1 → D2 un difeomorfism. Notăm ψ = φ−1 şi r2 = r1 ○ ψ. Atunci (D2 , r2 )

este parametrizare pentru S.
Pentru a demonstra acest fapt, folosim relaţia
M
r2u2 × r2v2 = Det(Dψ)(u1 , v1 ) r1u1 × r1v1 .
Reciproc, dată o suprafaţă regulată şi (D1 , r1 ), (D2 , r2 ) două parametrizări

astfel ı̂ncât r1 (D1 ) = r2 (D2 ) = S ∩ V , V ⊂ R3 . Atunci r2−1 ○ r1 ∶ D1 → D2
d
este un difeomorfism.
2.2 Planul tangent la o suprafaţă

Spunem că ρ ∶ I → R3 (curbă parametrizată regulată) este curbă pe suprafaţa
S dacă ρ(I) ⊂ S (imaginea este conţinută ı̂n S).
Vector tangent ı̂n p ∈ S.
Fie o curbă parametrizată regulată ρ ∶ (−ε, ε) → R3 astfel ı̂ncât ρ(I) ⊂ S şi
u
ρ(0) = p, 0 ∈ I. Vectorul ρ′ (0) este numit vector tangent ı̂n p la S.
Numim planul tangent ı̂n p la S mulţimea tuturor vectorilor tangenţi ρ′ (0)
an
cu ρ ca mai sus. Notăm Tp S.
Evident, restrângând intervalul, putem presupune că ρ(−ε, ε) ⊂ r(D),
unde (D, r) este o parametrizare pentru S. Atunci r−1 (ρ(t)) este o curbă
parametrizată pe D care trece prin (0, 0) la t = 0. Pentru a arăta diferen-
te
ţiabilitatea acestei curbe se foloseşte difeomorfismul de ı̂ndreptare de pe
S.
un
M
-I-
Figura 2.4: curba pe D şi imaginea sa pe S precum şi vectorii tangenţi

corespunzători
M
Teorema 2.2 Planul tangent ı̂n p la S este dat de
Tp S = Dr(0, 0)(R2 ).
Demonstraţie. Având de demonstrat o egalitate de mulţimi, vom arăta

prin dublă incluziune.
Fie mai ı̂ntâi v ∈ R2 şi fie w = Dr(0, 0)(v). În D (domeniul unei parametrizări
ı̂n jurul punctului p = r(0, 0)) considerăm curba parametrizată
σ ∶ (−ε, ε) → D, σ(t) = tv.
u
Evident avem σ ′ (0) = v.
Fie acum curba parametrizată ρ ∶ (−ε, ε) → R3 , ρ = r ○ σ, care este o curbă
an
pe S. Calculăm
ρ′ (0) = (r ○ σ)′ (0) = Dr(σ(0))(σ ′ (0) = Dr(0, 0)(v) = w,
adică w ∈ Tp S.
te
Invers, dacă w ∈ Tp S este aşa ı̂ncât w = ρ′ (0) pentru o anumită curbă
ρ ∶ (−ε, ε) → R3 , atunci (am văzut deja că) σ = r−1 ○ ρ este o curbă
parametrizată pe D. Continuitatea pentru σ este evidentă; pentru dife-
un
renţiabilitate se foloseşte difeomorfismul de ı̂ndreptare.
Evident avem acum w = Dr(0, 0)(σ ′ (0)), iar σ ′ (0) ∈ R2 .
În continuare vom identifica un vector tangent la S cu o pereche formată

M
din punctul p (de tangenţă) şi vectorul corespunzător din R2 . Această
identificare ne permite să definim o structură de spaţiu vectorial pe Tp S
”transferând” structura de spaţiu vectorial de dimensiune 2 a lui R2 prin
Dr(0, 0) (care este injectivă).
-I-
Astfel, planul tangent la S ı̂ntr-un punct p este planul care trece prin p şi
are direcţia planară dată de spaţiul vectorial Tp S.
Observaţie. Chiar dacă se foloseşte aceeaşi notaţie, nu este pericol de
confuzie ı̂ntre planul Tp S ca spaţiu vectorial de dimensiune 2 şi 2-planul
M
prin p. Dacă p1 şi p2 sunt două puncte distincte pe S, atunci planele

vectpriale Tp1 S şi Tp2 S sunt disjuncte.
u
an
te
Figura 2.5: planul tangent ı̂ntr-un punct la o suprafaţă S
Mai departe facem următorul calcul. Dacă σ(t) = (u(t), v(t)) atunci
un
d
ρ′ (t) = r(u(t), v(t)) = ru (u, v)u′ (t) + rv (u, v)v ′ (t).
dt
Astfel, ρ′ (0) = ru (0, 0)u′ (0) + rv (0, 0)v ′ (0).
M
Pe de altă parte, se consideră următoarele două curbe pe S:
● σ(t) = (t, 0), ρ(t) = r(t, 0) pentru care ρ′ (0) = ru (0, 0);
● σ(t) = (0, t), ρ(t) = r(0, t) pentru care ρ′ (0) = rv (0, 0).
Deducem că, ru (0, 0) şi rv (0, 0) sunt vectori tangenţi ı̂n p la S şi orice alt
-I-
vector tangent ρ′ (0) se scrie ca o combinaţie liniară de cei doi vectori, adică
ru (0, 0) şi rv (0, 0) generează planul tangent Tp S, adică ne dau direcţia
planară. Aşadar, {ru (0, 0), rv (0, 0)} formează o bază ı̂n Tp S (ca spaţiu
vectorial de dimensiune 2) numită baza naturală.
M
Cele două curbe (prin p) se numesc curbe parametrice (prin p) pe S.

u
an
Figura 2.6: curbe parametrice ı̂ntr-un punct pe S
te
Definiţia 2.2 Un vector n din R3 se numeşte normal la S ı̂n p dacă este
perpendicular pe planul vectorial Tp S.
un
Prin urmare, un vector normal la S ı̂n p este paralel cu ru × rv ı̂n (0, 0).
Astfel
ru × rv
n(p) =
∣ru × rv ∣
este un vector unitar normal la S ı̂n p.
M
-I-
M
Figura 2.7: planul tangent şi normala ı̂ntr-un punct la o suprafaţă S

Vom scrie ı̂n continuare diferite tipuri de ecuaţii pentru planul tangent
ı̂ntr-un punct la o suprafaţă parametrizată S = r(D).
Astfel, dacă p0 = r(u0 , v0 ) = (x(u0 , v0 ), y(u0 , v0 ), z(u0 , v0 )) ∈ S, atunci
planul tangent Tp0 S este dat de ecuaţiile următoare2 :
1 ecuaţia vectorială: ⟨r̄ − r(u0 , v0 ), ru (u0 , v0 ) × rv (u0 , v0 )⟩ = 0;
2 ecuaţiile parametrice:
u
⎧
⎪ x = x(u0 , v0 ) + txu (u0 , v0 ) + sxv (u0 , v0 )
⎪
⎪
⎨ y = y(u0 , v0 ) + tyu (u0 , v0 ) + syv (u0 , v0 )
an
⎪
⎪
⎪
⎩ z = z(u0 , v0 ) + tzu (u0 , v0 ) + szv (u0 , v0 ), t, s ∈ R;
3 ecuaţia generală (sub formă de determinant):
RRR x − x(u0 , v0 ) xu (u0 , v0 ) xv (u0 , v0 ) RRR
RRR R
RRR y − y(u , v ) y (u , v ) y (u , v ) RRRRR = 0.
te
RRR 0 0 u 0 0 v 0 0 R
RRR
RRR R
RR z − z(u ,
0 0v ) zu (u ,
0 0v ) zv (u 0 0 RRR
, v )
Definiţia 2.3 Pentru o suprafaţă regulată S ı̂n R3 numim dreapta nor-
un
mală la S ı̂n p0 ∈ S, dreapta care trece prin p0 şi este perpendiculară pe
planul tangent ı̂n p0 la S, adică pe Tp0 S.
Observaţie. Evident, direcţia dreptei normale ı̂n p0 = r(u0 , v0 ) la S este

dată de ru (u0 , v0 ) × rv (u0 , v0 ).
M
Observa]c tie. Am pus ı̂n evidenţă un reper

{p0 ; ru (u0 , v0 ), rv (u0 , v0 ), n(u0 , v0 )}
ı̂ntr-un punct p0 = r(u0 , v0 ) al unei suprafeţe S, numit reperul lui Gauss
-I-
al lui S ı̂n p0 . Acest reper NU este ı̂n general ortonormat; vectorii ru , rv

NU sunt, de regulă, ortogonali.
Definiţia 2.4 O orientare a planului tangent ı̂n p la S ı̂nseamnă o alegere
a normalei (unitare) n ı̂n p la S, adică alegerea unui semn pentru n(u, v) =
M
ru ×rv
∣ru ×rv ∣ . Cealaltă orientare este dată de alegerea celuilalt semn.
Vom spune că o bază {v1 , v2 } este pozitiv orientată dacă v1 ×v2
∣v1 ×v2 ∣ = n şi negativ
orientată dacă ∣vv11 ×v
×v2
2∣
= −n.
2
Condiţia p0 = r(0, 0) nu este esenţială, prin urmare vom considera un punct arbitrar
(u0 , v0 ) ∈ D.
π
Pentru un vector v tangent la S ı̂n p, definim rotaţia de unghi orientat 2
ı̂n Tp S astfel: Rπ/2 (v) = n × v.
Definiţia 2.5 Un câmp vectorial pe o suprafaţă regulată S ı̂nseamnă o
aplicaţie netedă U ∶ S → R3 . Câmpul vectorial U se numeşte tangent la S
dacă U (p) ∈ Tp S pentru orice p ∈ S. Câmpul vectorial U se numeşte normal
la S dacă U (p) este coliniar cu n ı̂n p, adică U (p) este perpendicular pe
u
Tp S ı̂n orice punct p al suprafeţei S.
Observaţie. În definiţia de mai sus am folosit o noţiune care, aparent,
an
nu are sens; este vorba despre ”aplicaţie netedă pe S”. În acest con-
text, spunem că U este diferenţiabilă ı̂n p ∈ S dacă U ○ r ∶ D ⊆ R2 → R3
d
este diferenţiabilă ı̂n (u, v) = r−1 (p), unde (D, r) este o parametrizare
a lui S ı̂n jurul lui p. Evident, definiţia diferenţiabilităţii nu depinde
te
de parametrizarea folosită. Astfel, U este diferenţiabilă pe S dacă este
diferenţiabilă ı̂n orice punct p ∈ S.
un
M
-I-
Figura 2.8: câmp vectorial tangent (stânga) şi câmp vectorial normal
(dreapta)
M
Observaţie. Considerând U = ∣rruu ×r

×rv ∣ avem un câmp vectorial unitar nor-
v
mal definit pe r(D) = S ∩ V . Astfel, apare ı̂ntrebarea dacă există un câmp

vectorial unitar normal definit pe ı̂ntreaga suprafaţă S. Aşa cum e de
aşteptat, NU ı̂ntotdeauna. Vom vedea, ı̂n acest sens, banda lui Möbius.
Dacă ı̂nsă S admite un astfel de câmp vectorial unitar normal, notat n,

atunci, ı̂ntr-o parametrizare r ∶ D → R3 avem că n(p) = ± ∣rruu ×r ×rv ∣ , unde
v
(u, v) = r−1 (p). Din motive de continuitate3 , semnul este acelaşi peste tot.
Definiţia 2.6 O suprafaţă care admite un câmp vectorial unitar normal

global definit se numeşte orientabilă.
u
Observaţie. Când fixăm orientarea (adică fixăm normala), suprafaţa se
numeşte it orientată.
an
Teorema 2.3 (Criteriu de orientabilitate) O suprafaţă S este orientabilă
dacă şi numai dacă există o familie de parametrizări ale lui S care să
acopere S şi pentru care determinantul schimbării ı̂ntre două parametrizări
să fie strict pozitiv, adică
te
dacă (D1 , r1 ) şi (D2 , r2 ) sunt din familie, astfel ı̂ncât r1 (D1 ) ∩ r2 (D2 ) ≠ ∅,
atunci det D(r2−1 ○ r1 )(u1 , v1 ) > 0 pentru orice (u1 , v1 ) ∈ D1 astfel ı̂ncât p =
r1 (u1 , v1 ) ∈ r2 (D2 ).
un
Vom mai reveni asupra acestui subiect.
2.3 Prima formă fundamentală a unei

M
suprafeţe
Pentru această parte ne vom aduce aminte de următoarele noţiuni: produs
-I-
scalar, norma unui vector, unghiul a doi vectori, etc.
Fie S o suprafaţă regulată şi p ∈ S. Am văzut că planul tangent Tp S este

format din toţi vectorii tangenţi ı̂n p la S şi este un spaţiu vectorial de
dimensiune 2 (subspaţiu ı̂n R3 ). Prin urmare, putem considera restricţia
M
produsului scalar din R3 la Tp S. Definim aplicaţia biliniară simetrică
⟨⋅, ⋅⟩p ∶ Tp S × Tp S → R
3 ru (u, v) × rv (u, v)
Funcţia ⟨n(r(u, v)), ⟩ este continuă pe D şi ia valori ı̂n {−1, 1},
∣ru (u, v) × rv (u, v)∣
deci este constantă.
pe Tp S. Indicele p apare pentru a face distincţia ı̂ntre plane tangente ı̂n

puncte diferite la S. Pozitiva definire a formei pătratice asociate ne dă
posibilitatea de a defini o normă pe Tp S
∣ ⋅ ∣p ∶ Tp S Ð→ [0, ∞).
Se obţine astfel o noţiune deosebit de importantă ı̂n teoria suprafeţelor şi
anume:
u
Definiţia 2.7 Numim prima formă fundamentală a suprafeţei S aplicaţia
care asociază fiecărui punct p ∈ S restricţia la Tp S a formei pătratice aso-
an
ciate produsului scalar din R3 , adică pentru fiecare punct p ∈ S asociem
aplicaţia
Ip ∶ Tp S Ð→ [0, ∞) , Ip (w) = ⟨w, w⟩p = ∣w∣2p .
te
Facem precizarea că am considerat vectorul tangent ı̂n p la S ca fiind un
vector w = ρ′ (0) ∈ R3 .
Întrucât am definit o noţiune nouă, ne ı̂ntrebăm ce putem face cu aceasta.

un
Va fi un instrument util pentru a ”măsura pe S”.
Definiţia 2.8 O măsură (adică o noţiune geometrică) pe o suprafaţă S
se numeşte intrinsecă dacă ea poate fi exprimată doar cu ajutorul prime
forme fundamentale.
M
De exemplu, produsul scalar a doi vectori tangenţi ı̂n p la S şi unghiul
a doi vectori tangenţi ı̂n p la S sunt mărimi intrinseci.
Studiul geometriei intrinseci se referă la studiul acelor proprietăţi care
depind doar de S fără a mai face referiri la spaţiul ambiant R3 .
-I-
Am văzut că pentru o parametrizare (D, r) a unei suprafeţe S avem baza

naturală {ru (u0 , v0 ), rv (u0 , v0 )} ı̂n Tp S, unde p0 = r(u0 , v0 ). Vezi pagi-
na 43. Astfel, dacă w = ρ′ (0) ∈ Tp0 S atunci ı̂l putem descompune după
M
cum urmează:
w = u′ (0) ru (u0 , v0 ) + v ′ (0) rv (u0 , v0 ).
Să calculăm Ip0 (w) (din motive de aglomerare a scrierii, nu vom mai preciza
ı̂ntotdeauna argumentul (u0 , v0 )):
Ip0 (w) = ∣ru ∣2 u′ (0)2 + 2⟨ru , rv ⟩ u′ (0)v ′ (0) + ∣rv ∣2 v ′ (0)2 .
Putem aşadar să definim funcţiile netede pe D

E = ∣ru ∣2 , F = ⟨ru , rv ⟩ , G = ∣rv ∣2 . (2.1)
Notaţiile aparţin lui K.F. Gauß.
Prin urmare, prima formă fundamentală ı̂ntr-un p ∈ S se scrie
Ip = E du2 + 2F dudv + G dv 2 .
u
Să facem câteva precizări legate de notaţiile du, respectiv dv.
an
Pe D ⊂ R2 am considerat coordonatele u şi v. Prin urmare, putem consi-
dera funcţia netedă u ∶ D → R care asociază fiecărui punct din D prima sa
coordonată. Diferenţiala sa ı̂n (u0 , v0 ) este
du(u0 , v0 ) ∶ R2 → R , du(u0 , v0 )(a, b) = a.
te
Analog pentru dv. În scrierea primei forme fundamentale vom ı̂nţelege (pe
scurt) (a, b) = (u′ (0), v ′ (0)).
un
Definiţia 2.9 Fie S1 şi S2 două suprafeţe regulate. Un difeomorfism
F ∶ S1 → S2 se numeşte izometrie dacă DF păstrează formele ı̂ntâi funda-
mentale, adică
∣w∣2p = ∣DFp (w)∣2F (p) , ∀p ∈ S1 , ∀w ∈ Tp S1 .
M
Această condiţie este echivalentă cu faptul că DF păstrează produsele

scalare (induse) pe planele tangente, adică
⟨w1 , w2 ⟩p = ⟨DFp (w1 ), DFp (w2 )⟩F (p) , ∀p ∈ S1 , ∀w1 , w2 ∈ Tp S1 .
-I-
Definiţia 2.10 Două suprafeţe S1 şi S2 se numesc izometrice dacă există

o izometrie ı̂ntre ele.
Astfel, o proprietate geometrică este intrinsecă, dacă este păstrată prin

M
izometrii.
Observaţie. În definiţia de mai sus apare noţiunea de aplicaţie netedă
ı̂ntre două suprafeţe S1 şi S2 . O aplicaţie continuă F ∶ S1 → S2 se numeşte
diferenţiabilă ı̂n p0 ∈ S1 dacă aplicaţia
F̂ ∶= r2−1 ○ F ○ r1 ∶ D1 → D2
este diferenţiabilă ı̂n r1−1 (p0 ). Am considerat parametrizările (D1 , r1 ) pe

S1 ı̂n jurul punctului p0 şi (D2 , r2 ) pe S2 ı̂n jurul punctului F (p0 ), astfel
ı̂ncât F (r1 (D1 )) ⊆ r2 (D2 ).
Se arată că această definiţie a diferenţiabilităţii nu depinde de parametrizările
folosite.
Aplicaţia continuă F ∶ S1 → S2 este diferenţiabilă dacă este diferenţiabilă
u
ı̂n orice punct al suprafeţei S1 .
În ceea ce priveşte diferenţiala DFp , noţiune care de asemenea apare ı̂n
an
definiţiile de mai sus, dăm, pe scurt, următoarea definiţie:
DFp ∶ Tp S1 → TF (p) S2 , DFp (w) = (F ○ ρ)′ (0),
unde w = ρ′ (0) ∈ Tp S1 , iar ρ este o curbă netedă pe S1 cu ρ(0) = p.
te
Vom reveni cu mai multe clarificări la cursul de Geometrie diferenţială –
varietăţi.
un
2.4 Aplicaţii ale primei forme fundamentale
1 Lungimea de arc pentru o curbă situată pe o suprafaţă.

M
Fie ρ ∶ I = [a, b] → R3 o curbă parametrizată regulată care se află situată

pe o suprafaţă S. Vom presupune că ρ(I) ⊂ r(D), unde (D, r) este o
parametrizare pentru S. Avem
b b
√
-I-
>
l( ρ(a)ρ(b) ) = ∫ ∣ρ (t)∣dt = ∫
′
x′ (t)2 + y ′ (t)2 + z ′ (t)2 dt.
a a
Considerând σ = r−1 ○ ρ ∶ [a, b] → D se obţine o curbă pe D.

Aşadar avem
M
>
b
√
l( ρ(a)ρ(b) ) = ∫ E(t)u′ (t)2 + 2F (t)u′ (t)v ′ (t) + G(t)v ′ (t)2 dt,
a
unde E(t) = E(u(t), v(t)), F (t) = F (u(t), v(t)) şi G(t) = G(u(t), v(t)).
Prin urmare,
b √
>
l(ρ(a)ρ(b) ) = ∫ Iρ(t) (ρ′ (t))dt.
a
2 Unghiul a două curbe pe o suprafaţă.
u
Fie ρ1 ∶ I1 → R3 şi ρ2 ∶ I2 → R3 două curbe parametrizate regulate situate
pe o suprafaţă S. Presupunem că există t1 ∈ I1 şi t2 ∈ I2 astfel ı̂ncât
an
ρ1 (t1 ) = ρ2 (t2 ) = p0 ∈ S.
Definiţia 2.11 Unghiul sub care se intersectează curbele ρ1 şi ρ2 ı̂n p0
este unghiul (orientat) dintre vectorii tangenţi ı̂n p0 la cele două curbe,
respectiv.
Astfel, avem formula de calcul

te
Concret, θ = ∢(ρ′1 (t1 ), ρ′2 (t2 )) , θ ∈ [0, π].
un
⟨ρ′1 (t1 ), ρ′2 (t2 )⟩
cos θ(p0 ) = .
∣ρ′1 (t1 )∣ ⋅ ∣ρ′2 (t2 )∣
Problemă. Sub ce unghi se intersectează curbele de coordonate (sau liniile

M
parametrice) ale suprafeţei parametrizate S = r(D)?
Fie
ρ1 ∶ I1 → R3 , ρ1 (u) = r(u, v0 )
-I-
ρ2 ∶ I2 → R3 , ρ2 (v) = r(u0 , v),

unde I1 × {v0 } ⊂ D, {u0 } × I2 ⊂ D, iar p0 = r(u0 , v0 ).
Rezultă că ρ′1 (u) = ru (u, v0 ) şi ρ′2 (v) = rv (u0 , v). În p0 avem
M
⟨ru (u0 , v0 ), rv (u0 , v0 )⟩

cos θ = .
∣ru (u0 , v0 )∣ ⋅ ∣rv (u0 , v0 )∣
Astfel, unghiul θ dintre liniile parametrice ale unei suprafeţe, este dat de
F
cos θ = √ .
EG
3 Aria unei regiuni compacte de pe o suprafaţă.

Fie R ⊂ S conexă, compactă şi cu frontiera difeomorfă cu un cerc (de fapt
poate fi o curbă simplă, ı̂nchisă, regulată pe porţiuni).
Vom presupune că R ⊂ r(D), unde (D, r) este o parametrizare pentru S.
Definiţia 2.12 Aria regiunii R se defineşte ca fiind integrala dublă
u
x
Aria(R) = ∣ ru × rv ∣dudv.
an
r−1 (R)
Observaţie. Mai ı̂ntâi să observăm că expresia din integrală apare ı̂n mod
firesc dacă ne aducem aminte de interpretarea geometrică a mărimii unui
produs vectorial, anume că reprezintă aria paralelogramului format cu cei
te
doi vectori ca laturi. Vezi figura 2.9. Aria paralelogramului ”aproximează”
aria ”haşurată”.
un
M
-I-
Figura 2.9: Aria unei porţiuni de suprafaţă
Observaţie. Definiţia de mai sus nu depinde de parametrizarea aleasă; e

M
suficient să ne amintim de schimbarea de variabilă ı̂n integrala dublă şi de

relaţia
r̃ũ × r̃ṽ = det [D(r−1 ○ r̃)(ũ, ṽ)] ru × rv ,
unde (D, r; u, v) şi (D̃, r̃; ũ, ṽ) sunt două parametrizări pe S astfel ı̂ncât
R ⊂ r(D) ∩ r̃(D̃). Am pus ı̂n evidenţă şi coordonatele.
Observaţie. Reamintim că ru × rv dă direcţia normală la S, prin urmare,

am putea să ne gândim că noţiunea introdusă, Aria(R), nu este o propri-
etate intrinsecă. Cu toate acestea, deoarece NU ru × rv apare ı̂n formula
pentru arie ci lungimea sa, mărimea este intrinsecă. Pentru aceasta, scriem
∣ru × rv ∣2 = ∣ru ∣2 ∣rv ∣2 − ⟨ru , rv ⟩2 (identitatea lui Lagrange)
u
de unde deducem că
x √
Aria(R) = EG − F 2 dudv.
an
r−1 (R)
2.5 A doua formă fundamentală a unei
te
suprafeţe
Ideea studierii formei a doua fundamentală pentru o suprafaţă este de a
,
un
ı̂nţelege jocul copiilor cu baloane de săpun . Desigur, aceasta e o glumă,
dar ... ceva adevăr tot conţine .
Aplicaţia lui Gauss. Fie S o suprafaţă regulată În R3 şi (D, r) o
parametrizare a acesteia. Pe imaginea r(D) am văzut deja că putem defini,
ru × rv
M
ı̂n fiecare punct, normala unitară n(p) = , unde (u, v) = r−1 (p).
∣ru × rv ∣
Variind p ı̂n r(D), care este deschisă ı̂n S, obţinem un câmp vectorial uni-
tar normal la S. Reamintim că suprafaţa S este orientabilă dacă admite
un câmp vectorial unitar normal global definit. Vezi pagina 47.
-I-
Fie S o suprafaţă orientată de un câmp vectorial unitar normal n. Deoarece

n este unitar, adică ∣n∣ = 1, putem considera n ca fiind o aplicaţie de la S
la sfera unitate S2 .
M
Definiţia 2.13 Aplicaţia n ∶ S → S2 se numeşte aplicaţia lui Gauss aso-

ciată suprafeţei orientate S.
Observaţie. Aplicaţia n este netedă şi descrie forma suprafeţei S.
În figura 2.10 am reprezentat aplicaţia lui Gauss ı̂n două situaţii:
u
an
Figura 2.10: aplicaţia lui Gauss pentru plan (stanga), sferă (dreapta)
te
• Suprafaţa S este un plan, de exemplu Ax + By + Cz + D = 0, cu
A2 + B 2 + C 2 ≠ 0. Vectorul normal unitar este constant, adică este
acelaşi ı̂n orice punct al planului. Prin urmare n este o aplicaţie
1
un
constantă, n(p) = √ (A, B, C). Imaginea planului prin
A2 + B 2 + C 2
aplicaţia lui Gauss este un punct pe S2 (1).
• Suprafaţa S este o sferă de rază arbitrară şi centrată ı̂ntr-un punct

arbitrar. Vectorul normal unitar ı̂ntr-un punct este dat de versorul
M
vectorului cu originea ı̂n centrul sferei şi extremitatea ı̂n acel punct.
Aşadar aplicaţia n de la sferă la S2 (1) este o bijecţie. Prin urmare,
imaginea unei sfere arbitrare prin aplicaţia lui Gauss este ı̂ntreaga
sferă S2 (1).
-I-
Vom vedea la seminar şi alte exemple pentru aplicaţia lui Gauss.
Să aruncăm o privire la diferenţiala aplicaţiei n ı̂ntr-un punct p0 ∈ S:
Dn(p0 ) ∶ Tp0 S Ð→ Tn(p0 ) S2 .

M
Observăm că, pe de o parte n(p0 ) este perpendicular pe Tp0 S, iar pe de

altă parte pe Tn(p0 ) S2 . (Vectorul n(p0 ) este liber, deci ı̂l putem ”plasa”
ı̂n orice punct avem nevoie.) Reamintim că planul tangent la sferă este
planul perpendicular pe vectorul care ne dă raza ı̂n acel punct.
Astfel, cele două plane, Tp0 S şi Tn(p0 ) S2 . pot fi identificate. Prin urmare,
putem gândi diferenţiala
Dn(p0 ) ∶ Tp0 S Ð→ Tp0 S,
adică Dn(p0 ) este un endomorfism.

Observaţie. În cazul unui plan, ı̂ntrucât n este aplicaţie constantă,
u
rezultă că Dn(p0 ) = 0 pentru orice p0 din plan.
Observaţie. Am văzut că pentru S = S2 (Ω, r) (sfera cu centrul ı̂n punctul
an
Ω şi de rază r > 0) avem n(p0 ) = 1r p0 , care reprezintă normala exterioară.
Putem considera şi normala interioară − 1r p0 , obţinându-se cealaltă ori-
entare a sferei.
Să facem un calcul pentru Dn(p0 ). Fie w ∈ Tp0 S astfel ı̂ncât w = ρ′ (0),
unde ρ ∶ I = (−ε, ε) → R3 cu proprietatea că ρ(I) ⊂ S. Am văzut anterior
te
cum definim diferenţiala (vezi pagina 50). Avem
1 ′ 1
Dn(p0 )(w) = (n ○ ρ)′ (0) = ( ρ) (0) = w,
un
r r
care este un vector tangent ı̂n p0 la S = S2 (Ω, r), deoarece w ∈ Tp0 S.
Observaţie. Orice w ∈ Tp0 S este vector propriu pentru Dn(p0 ) cores-
punzător valorii proprii 1r (aceeaşi valoare pentru orice p0 şi orice w ∈ Tp0 S).
M
Observaţie. Dacă se consideră cealaltă orientare atunci valoarea proprie
ı̂şi schimb]u a semnul.
Definiţia 2.14 Fie S o suprafaţă orientată de un câmp vectorial unitar
normal n ∶ S → S2 . Numim aplicaţia Weingarten (sau operatorul formă)
-I-
ı̂n p a lui S, transformarea liniară
Sp ∶ Tp S → Tp S , Sp = −Dn(p).
M
Definiţia 2.15 Numim curbură gaussiană ı̂n p a lui S, funcţia
K(p) = det(Sp ).
Numim curbură medie ı̂n p a lui S, funcţia
Hp = trace(Sp ).
Observaţie. În cazul planului, operatorul Weingarten este nul ı̂n fiecare
punct, adică Sp = 0. Prin urmare, K(p) = 0 şi H(p) = 0, pentru orice p ı̂n
plan.
Observaţie. În cazul sferei (de rază r), operatorul Weingarten se scrie
astfel: Sp ∶ Tp S2 (r) Ð→ S2 (r), Sp (w) = − 1r w. Prin urmare, K(p) = r12 şi
H(p) = − 1r ı̂n orice punct p al sferei.
u
Propoziţia 2.2 Fie S o suprafaţă orientată, n ∶ S → S2 aplicaţia lui Gauss
şi Sp0 ∶ Tp0 S → Tp0 S operatorul Weingarten. Atunci Sp0 este un operator
an
liniar simetric ı̂n raport cu produsul scalar uzual, adică
⟨Sp0 (w1 ), w2 ⟩ = ⟨w1 , Sp0 (w2 )⟩. (2.2)
Demonstraţie. Liniaritatea operatorului este evidentă. Este aşadar
te
suficient să arătăm relaţia de mai sus pentru elementele unei baze. Aşa
cum este normal, vom considera w1 = ru şi w2 = rv , ı̂n p0 = r(u0 , v0 ).
Vectorul w1 este vectorul dat de curba u ↦ r(u, v0 ). Analog pentru w2 .
un
Avem
Dn(p0 )(w1 ) = Dn(p0 )(ru ) = ((n ○ r)(u, v0 ))u = nu (u0 , v0 ).
Membrul stâng din ecuaţia (2.2) se scrie:

M
⟨nu , rv ⟩ = ∂u
∂
⟨n, ru ⟩ − ⟨n, rvu ⟩ = −⟨n, rvu ⟩.
Analog, membrul drept din ecuaţia (2.2) se scrie:
⟨ru , nv ⟩ = ∂v
∂
⟨ru , n⟩ − ⟨ruv , n⟩ = −⟨ruv , n⟩.
-I-
Am ţinut cont că ⟨n, ru ⟩ = 0, ⟨n, rv ⟩ = 0. Apoi ruv = rvu , iar produsul scalar
este simetric; se obţine concluzia.
M
Am văzut, ı̂n demonstraţia propoziţiei precedente, că vectorul tangent

ru (u0 , v0 ) este dus prin Dn(p0 ) ı̂n nu (u0 , v0 ). Analog rv (u0 , v0 ) este dus
ı̂n nv (u0 , v0 ). Faptul că nu şi nv sunt tangenţi la suprafaţă rezultă şi din
proprietatea lui n de a fi câmp vectorial unitar. Mai precis, dacă derivăm
relaţia ⟨n, n⟩ = 1 ı̂n raport cu u, respectiv ı̂n raport cu v, obţinem
⟨n, nu ⟩ = 0 şi ⟨n, nv ⟩ = 0,

ı̂n orice punct p = r(u, v), ceea ce ne indică faptul că nu şi nv sunt perpen-
diculari pe n, deci sunt tangenţi la S.
Putem defini acum o formă biliniară simetrică astfel
(w1 , w2 ) z→ ⟨Sp (w1 ), w2 ⟩ = ⟨w1 , Sp (w2 )⟩ , w1 , w2 ∈ Tp S.
u
Definiţia 2.16 Fie S o suprafaţă orientată şi p0 ∈ S. Forma pătratică
(asociată formei biliniare simetrice definite mai sus)
an
IIp ∶ Tp0 S Ð→ R , IIp0 (w) = ⟨Sp0 (w), w⟩
se numeşte forma a doua fundamentală a suprafeţei S ı̂n p0 .
te
La fel ca ı̂n cazul primei forme fundamentale, vom pune ı̂n evidenţă trei
coeficienţi esenţiali ı̂n studiul care va urma.
Fie w = ρ′ (0), unde ρ ∶ (−ε, ε) Ð→ R3 este o curbă parametrizată regulată
situată pe suprafaţa orientată S. Fie (D, r) o parametrizare a lui S şi
un
p0 = r(u0 , v0 ), ρ(0) = p0 .
Calculăm:
IIp0 (w) = II p0 (ρ′ (0)) = ⟨Sp0 (ρ′ (0)), ρ′ (0)⟩ = ⟨−Dn(p0 )(ρ′ (0)), ρ′ (0)⟩.
M
Descompunem ρ′ (0) ı̂n baza naturală {ru , rv } ı̂n p0 : ρ′ (0) = ru ⋅ u′ + rv ⋅ v ′ .
Am folosit regula lanţului de derivare; de asemenea, pentru a mai simplifica
scrierea, nu am mai precizat argumentul (u0 , v0 ) sau 0.
Continuăm calculul de mai sus, ţinând cont de formulele evidenţiate ı̂n
-I-
demonstraţia propoziţiei 2.2.

IIp0 = −⟨nu u′ + vv v ′ , ru u′ + rv v ′ ⟩
= −⟨nu , ru ⟩(u′ )2 − (⟨nu , rv ⟩ + ⟨nv , ru ⟩)u′ v ′ − ⟨nv , rv ⟩(v ′ )2 .
M
Facem notaţiile:
e = −⟨nu , ru ⟩
f = −⟨nu , rv ⟩ = −⟨nv , ru ⟩
g = −⟨nv , rv ⟩.
Observaţie. Unii autori notează coeficienţii de mai sus cu L, M , respectiv
N . În ce urmează, vom folosi notaţiile e, f , g pentru frumuseţea şi uşurinţa
reţinerii unor formule pe care le vom demonstra ı̂n continuare. Cel puţin
asta e intenţia .
Aşadar
IIp0 = e(u0 , v0 )u′ (0)2 + 2f (u0 , v0 )u′ (0)v ′ (0) + g(u0 , v0 )v ′ (0)2 .
Variind punctul p0 , obţinem trei funcţii netede e, f şi g definite pe D,
u
pentru care vom găsi formule simplificate de calcul.
Astfel, a doua formă fundamentală se scrie
an
IIp = edu2 + 2f dudv + gdv 2 .
Se observă analogia cu scrierea primei forme fundamentale.
Vom calcula e, urmând ca pentru ceilalţi doi coeficienţi f şi g să se pro-
te
cedeze ı̂n manieră asemănătoare:
ru × rv
e = −⟨nu , ru ⟩ = ⟨n, ruu ⟩ = ⟨ , ruu ⟩ .
∣ru × rv ∣
un
Obţinem
(ru , rv , ruu )
e= √ .
EG − F 2
Remarcăm la numărător produsul mixt al vectorilor ru , rv şi ruu .
(ru , rv , ruv ) (ru , rv , rvv )
M
Analog deducem f = √ şi g = √ .
EG − F 2 EG − F 2
În continuare dorim să găsim formule de calcul pentru curbura gaussiană
şi curbura medie a unei suprafeţe. Vom scrie aşadar matricea operatorului
-I-
Weingarten ı̂n raport cu baza naturală {ru , rv } ı̂n p ∈ S sub forma
⎛ a11 a12 ⎞
Sp = −Dn(p) = − .
⎝ a21 a22 ⎠
M
Am văzut că
Sp (ru ) = −Dn(p)(ru ) = −nu şi Sp (rv ) = −Dn(p)(rv ) = −nv ,
astfel, putem scrie
nu = a11 ru + a21 rv
(2.3)
nv = a12 ru + a22 rv .
Pentru a determina componentele a11 , a12 , a21 şi a22 ı̂nmulţim cele două
relaţii de mai sus, pe rând, cu ru , respectiv cu rv . Obţinem
⟨nu , ru ⟩ = a11 ∣ru ∣2 + a21 ⟨ru , rv ⟩
⟨nu , rv ⟩ = a11 ⟨ru , rv ⟩ + a21 ∣rv ∣2
⟨nv , ru ⟩ = a12 ∣ru ∣2 + a22 ⟨ru , rv ⟩
u
⟨nv , rv ⟩ = a12 ⟨ru , rv ⟩ + a22 ∣rv ∣2 .
Sistemul pe care l-am obţinut poate fi rescris folosind coeficienţii celor două
an
forme fundamentale, Aşadar avem
a11 E + a21 F = −e
a11 F + a21 G = −f
a12 E + a22 F = −f
te
a12 F + a22 G = −g.
Rezolvarea acestui sistem este un exerciţiu elementar de algebră liniară.
un
Vom scrie astfel doar soluţia
−eG + f F eF − f E
a11 = şi a21 =
EG − F 2 EG − F 2
−f G + gF f F − gE
a12 = şi a21 = .
EG − F 2 EG − F 2
M
Următoarele relaţii se numesc ecuaţiile Weingerten şi se obţin din relaţiile

de mai sus combinate cu relaţiile (2.3)
⎧
⎪ −eG + f F eF − f E
⎪
-I-
⎪
⎪ nu = r + r
⎪ EG − F 2 u
EG − F 2 v
⎨
⎪
⎪
⎪ −f G + gF f F − gE
⎪
⎪ nv = ru + rv .
⎩ EG − F 2 EG − F 2
Acum putem obţine expresiile pentru curbura gaussiană
M
eg − f 2
K(p) = det(Sp ) =
EG − F 2
şi curbura medie
1 eG − 2f F + gE
H(p) = trace(Sp ) = ⋅ .
2 EG − F 2
2.6 Curbura normală

Reamintim că dacă avem un operator liniar simetric (numit frecvent şi
auto-adjunct) definit pe un spaţiu vectorial de dimensiune finită, atunci
există o bază ortonormată (ı̂n acel spaţiu vectorial) ı̂n raport cu care op-
eratorul se exprimă cu ajutorul unei matrici diagonale. În acest sens dăm
u
următoarea definiţie.
Definiţia 2.17 Fie S o suprafaţă orientată şi p ∈ S. Fie {v1 , v2 } o bază
an
ortonormată ı̂n T pS ı̂n raport cu care operatorul Weingarten se exprimă
⎛ k1 0 ⎞
printr-o matrice diagonală Sp = .
⎝ 0 k2 ⎠
(i) Vectorii proprii ±v1 şi ±v2 se numesc direcţiile principale ale suprafeţei
te
S ı̂n p.
(ii) Valorile proprii k1 şi k2 se numesc curburile principale ale suprafeţei
un
S ı̂n p.
(iii) Dacă avem k1 = k2 atunci p se numeşte punct umbilical.
Observaţie. În cazul planului avem k1 = k2 = 0 şi orice direcţie este

direcţie principală. În cazul sferei de rază r avem k1 = k2 = − 1r şi, din nou,
M
orice direcţie este direc tie principală.
Deoarece curbura gaussiană ı̂n p este dată de K(p) = det(Sp ) şi curbura
medie ı̂n p este dată de H(p) = 21 trace(Sp ), avem alte două formule de
-I-
calcul pentru acestea şi anume

k1 + k2
K(p) = k1 k2 şi H(p) = . (2.4)
2
M
Definiţia 2.18 Dacă w ∈ Tp S este unitar, adică ∣w∣ = 1, atunci valoarea

IIp (w) se numeşte curbura normală a suprafeţei S ı̂n p ı̂n direcţia lui w.
Vom mai reveni asupra acestei noţiuni.
În continuare vom prezenta ı̂n detaliu câteva aspecte legate de curbură
pentru un cilindru. Mai precis, fie cilindrul circular drept de rază a > 0 dat
de ecuaţia x2 + y 2 = a2 . Considerăm o parametrizare a sa (care nu acoperă

ı̂nsă tot cilindrul)
C(a) ∶ r ∶ (0, 2π) × R Ð→ R3 , r(θ, z) = (a cos θ, a sin θ, z).
Într-un punct arbitrar p = r(θ, z) planul tangent est generat de
rθ = (−a sin θ, a cos θ, 0) şi rz = (0, 0, 1).
u
an
te
un
Figura 2.11: direcţiile principale ı̂ntr-un punct al cilindrului:
rθ cu albastru, rz cu roşu
M
Calculăm: rθ × rz = (a cos θ, a sin θ, 0).

Astfel, ı̂n p avem vectorul normal unitar
-I-
n(p) = (cos θ, sin θ, 0) (normala exterioară)

care orientează suprafaţa C(a). Vezi figura 2.12.
Coeficienţii primei forme fundamentale sunt
M
E = ∣rθ ∣2 = a2 F = ⟨rθ , rz ⟩ = 0 G = ∣rz ∣2 = 1.
Coeficienţii celei de a doua forme fundamentale sunt
(rθ , rz , rθθ ) (rθ , rz , rθz ) (rθ , rz , rzz )

e= √ = −a f = √ =0 g= √ = 0.
EG − F 2 EG − F 2 EG − F 2
u
an
Figura 2.12: câmpul normal ı̂n lungul curbelor parametrice printr-un punct
al cilindrului
te
Curbura gaussiană şi curbura medie au valorile
1
un
K(p) = 0 H(p) = − .
2a
Să descriem operatorul Weingarten ı̂n baza naturală {rθ , rz }.
Dn(p)(rθ ) = (− sin θ, cos θ, 0) = 1
a rθ Ô⇒ Sp (rθ ) = − a1 rθ
Dn(p)(rz ) = (0, 0, 0) = 0 rz Ô⇒ Sp (rz ) = 0 rz .
M
Rezultă că rθ şi rz sunt, de asemenea, vectori proprii ai lui Sp core-

spunzători curburilor principale k1 = − a1 şi k2 = 0.
Observaţie.
-I-
1. Cilindrul este o suprafaţă de curbură gaussianănulă.

2. Cilindrul este o suprafaţă de curbură medie constantă.
Propoziţia 2.3 Avem H 2 (p) ≥ K(p) ı̂n orice punct al unei suprafeţe ori-
M
entate S. Egalitatea are loc dacă şi numai dacă p este un punct umbilical.
Demonstraţia rezultatului de mai sus este imediată.

Relaţia (2.4) exprimă K şi H ı̂n funcţie de k1 şi k2 . Întrucât apar ”suma
şi produsul” putem scrie o ecuaţie de gradul al doilea care are drept soluţii
k1 şi k2 şi anume

k 2 − 2Hk + K = 0.
Exprimăm astfel curburile principale ı̂n funcţie de K şi H:
√
k1,2 = H ± H 2 − K. (2.5)
u
Promiteam mai devreme că revenim asupra noţiunii de curbură nor-
mală. Conform definiţiei, curbura normală a suprafeţei S ı̂n punctul p şi
an
ı̂n direcţia vectorului unitar tangent w este IIp (w).
Fiind unitar, putem exprima w ı̂n bază ortonormată {v1 , v2 } astfel
w = (cos θ)v1 + (sin θ)v2 ,
te
unde θ ∈ [0, 2π). Avem
IIp (w) = ⟨Sp (w), w⟩ = ⟨Sp (cos θ v1 + sin θ v2 ), cos θ v1 + sin θ v2 ⟩
= ⟨k1 cos θ v1 + k2 sin θ v2 , cos θ v1 + sin θ v2 ⟩ = k1 cos2 θ + k2 sin2 θ.
un
Să remarcăm că, de fapt, curburile principale k1 şi k2 ı̂n p reprezintă min-
imul şi maximul curburii normale (ca funcţie de w ı̂n p).
Dăm ı̂n continuare o caracterizare alternativă a curburii normale.
M
Propoziţia 2.4 Fie S o suprafaţă regulată orientată, p ∈ S şi w ∈ Tp S
unitar. Fie ρ o curbă regulată pe S astfel ı̂ncât ρ(0) = p şi ρ′ (0) = w.
(i) Avem IIp (w) = ⟨ρ′′ (0), n(p)⟩, astfel, curbura normală este egală cu
-I-
proiecţia acceleraţiei iniţiale ρ′′ (0) pe normala ı̂n p la suprafaţă.
(ii) Avem IIp (w) = κ(p) cos θ, unde θ = ∢(n(p), N (p)) este unghiul dintre
normala la suprafaţă ı̂n p şi normala la curbă N (p) ı̂n p. Reamintim
că normala la curbă este definită ı̂n punctele ı̂n care curbura κ este
M
nenulă.
(iii) Valoarea ∣IIp (w)∣ realizează minimul curburilor tuturor curbelor prin
p şi având vectorul viteză iniţială w (gândite ca şi curbe ı̂n R3 ).
Demonstraţie.
(i) Deoarece ρ′ (t) este tangent şi n(t) ∶= n(ρ(t)) este normal la S ı̂n ρ(t),
rezultă ⟨ρ′ (t), n(t)⟩ = 0 pentru orice t ∈ I. Derivând ı̂n raport cu t, obţinem,
ı̂n t = 0
d
0= ∣ ⟨ρ′ (t), n(t)⟩ = ⟨ρ′′ (0), n(p)⟩ + ⟨w, −Sp (w)⟩.
dt t=0
u
Rezultă imediat că IIp (w) = ⟨w, Sp (w)⟩ = ⟨ρ′′ (0), n(p)⟩.
Pentru (ii), să ne amintim că
an
ρ′ (t) = ∣ρ′ (t)∣T (t);
ρ′′ (t) = dt ∣ρ (t)∣
d ′
T (t) + ∣ρ′ (t)∣T ′ (t) = dt ∣ρ (t)∣
d ′
T (t) + ∣ρ′ (t)∣2 κ(t)N (t).
Punând t = 0 şi ţinând cont că T (0) ⊥ n(p) avem că
te
⟨ρ′′ (0), n(p)⟩ = ∣w∣2 κ(0)⟨N (0), n(p)⟩ = κ(p) cos θ.
Să analizăm acum (iii).

un
Fie ρ ∶ I → R3 parametrizată natural astfel ı̂ncât ρ(0) = p şi ρ′ (0) = w.
Avem κ = ∣ρ′′ (0)∣.
Inegalitatea CBS ne asigură că ∣⟨ρ′′ (0, n(p)⟩∣ ≤ ∣ρ′′ (0)∣ ⋅ ∣n(p)∣ = κ.
Rămâne să arătăm că acest minim ∣⟨ρ′′ (0, n(p)⟩∣ este atins.
M
În inegalitatea CBS, avem egalitate dacă şi numai dacă ρ′′ (0) şi n(p) sunt
coliniari, adică dacă normala principală la curbă are direcţia normalei la
suprafaţă ı̂n acel punct.
Planul determinat de w şi n(p), dus prin p, determină o curbă de intersecţie
-I-
pe S numită secţiune normală a lui S ı̂n direcţia vectorului tangent w.

Aceasta este curba căutată şi astfel se justifică şi denumirea de curbură
normală.
Curbura secţiunii normale este valoarea absolută a curburii normale.
M
Ar trebui să arătăm că secţiunea normală este ı̂ntr-adevăr curba căutată,
ı̂nsă nu o mai facem. Precizăm totuşi că secţiunea normală este o curbă
plană.
Notăm kn = IIp (w).

Teorema 2.4 (Meusnier) Toate curbele regulate de pe o suprafaţă ori-

entată S care au ı̂n punctul p0 ∈ S aceeaşi tangentă, au, ı̂n p0 , aceeaşi
curbură normală.
Fie acum ρ ∶ I → R3 , cu ρ(I) ⊂ S, ρ(0) = p şi ρ′ (0) = w o curbă pe S

parametrizată natural.
u
Vectorul ρ′′ (0), fiind perpendicular pe ρ′ (0) = w, se poate exprima ı̂n
funcţie de n(p) şi R π2 (w) = n(p) × w. Mai precis avem
an
ρ′′ (0) = ⟨ρ′′ (0), n(p)⟩ n(p) + ⟨ρ′′ (0), R π2 (w)⟩ R π2 (w).
Am văzut că ⟨ρ′′ (0), n(p)⟩ = kn (ı̂n direcţia lui w).

Coeficientul ⟨ρ′′ (0), R π2 (w)⟩⟩ ∶ = kg se numeşte curbura geodezică a curbei
te
ρ ı̂n p.
Propoziţia 2.5 Dacă ρ este ca mai sus, avem

un
κ2 = kn2 + kg2 ,
unde κ este curbura lui ρ (gândită ca o curbă ı̂n R3 ).
Demonstraţie. Relaţia se obţine imediat din ecuaţia

M
ρ′′ (0) = kn n(p) + kg R π2 (w).

-I-
Prezentăm un scurt studiu pe sfera unitate:
Propoziţia 2.6 Dacă ρ este o curbă parametrizată natural situată pe

sfera S2 (1), atunci curbura sa geodezică (ı̂n raport cu orientarea dată de
normala exterioară) se calculează cu formula
M
kg (t) = (ρ(t), ρ′ (t), ρ′′ (t)). (2.6)
Demonstraţie.
Fie ρ ∶ I → R3 astfel ı̂ncât ρ(t) ∈ S2 (1) şi ∣ρ′ (t)∣ = 1, pentru orice t ∈ I.
Deoarece ∣ρ(t) = 1 rezultă că ρ′ (t) ⊥ ρ(t), pentru orice t.
Deci, ı̂n fiecare punct, avem baza ortonormată {ρ(t), ρ′ (t), ρ(t) × ρ′ (t)}.
Să descompunem ρ′′ (t) ı̂n această bază. Mai ı̂ntâi, deoarece ∣ρ′ (t)∣ = 1,
rezultă că ρ′′ (t) ⊥ ρ′ (t) pentru orice t.
Apoi, din relaţia ⟨ρ(t), ρ′ (t)⟩ = 0, prin derivare, obţinem
⟨ρ(t), ρ′′ (t)⟩ = −1, ∀t ∈ I.
u
Deci curbura normală este −1 ı̂n orice t şi pentru orice ρ.
Avem ρ′′ (t) = −ρ(t) + kg ρ(t) × ρ′ (t) (deoarece n(ρ(t)) = ρ(t)).
an
Înmulţind scalar cu ρ(t) × ρ′ (t) obţinem
⟨ρ(t) × ρ′ (t), ρ′′ (t)⟩ = kg ,
te
ceea ce implică relaţia (2.6).
Încheiem această parte cu o teoremă celebră a lui Gauß.
Teorema 2.5 (Egregium) Fie F ∶ S1 → S2 o izometrie şi p0 ∈ S1 .

un
Atunci K1 (p0 ) = K2 (F (p0 )).
M
2.7 Clase remarcabile de suprafeţe
Suprafeţe de rotaţie
-I-
O suprafaţă de rotaţie (sau de revoluţie) se obţine prin rotirea unei curbe

ρ ı̂n jurul unei drepte pe care nu o intersectează.
În urma unei transformări rigide a spaţiului, putem presupune că dreapta
ı̂n jurul căreia se face rotaţia este axa Oz. Apoi, fără a restrânge ge-
M
neralitatea, vom presupune că ρ ∶ I → R3 se află ı̂n planul yOz, adică

ρ(t) = (0, y(t), z(t)). Cum y(t) ≠ 0, rezultă că are semn constant, deci
putem presupune că y(t) > 0 ı̂n orice punct.
Dacă z ′ ≠ 0 atunci putem reparametriza ρ astfel ı̂ncât să fie de forma
ρ(t) = (0, a(t), t), unde a(t) > 0.
În urma rotaţiei, obţinem suprafaţa parametrizată
r ∶ I × (0, 2π) → R3 , r(t, u) = (a(t) cos u, a(t) sin u, t). (2.7)
Coeficienţii celor două forme fundamentale sunt

a(t)
E = ∣ru ∣2 = a(t)2 e= √
1 + a′ (t)2
u
F = ⟨rt , ru ⟩ = 0 f =0
a′′ (t)
an
G = ∣rt ∣2 = 1 + a′ (t)2 g = −√ .
1 + a′ (t)2
Astfel, curbura medie este
1 + a′ (t)2 − a(t)a′′ (t)
H =−
te
, (2.8)
2a(t)(1 + a′ (t)2 )3/2
iar curbura gaussiană este
un
a′′ (t)
K=− . (2.9)
a(t)(1 + a′ (t)2 )2
Dacă y ′ ≠ 0 atunci putem reparametriza ρ astfel ı̂ncât să fie de forma

ρ(t) = (0, t, a(t)), t > 0.
M
În urma rotaţiei, obţinem suprafaţa parametrizată
r ∶ I × (0, 2π) → R3 , r(t, u) = (t cos u, t sin u, a(t)). (2.10)

-I-
Coeficienţii celor două forme fundamentale sunt

a′ (t)
E = ∣ru ∣2 = t2 e= √
1 + a′ (t)2
F = ⟨rt , ru ⟩ = 0 f =0
M
a′′ (t)
G = ∣rt ∣2 = 1 + a′ (t)2 g=√ .
1 + a′ (t)2
Astfel, curbura medie este
ta′′ (t) + a′ (t) + a′ (t)3
H =− , (2.11)
2t(1 + a′ (t)2 )3/2
iar curbura gaussiană este
a′ (t)a′′ (t)
K= . (2.12)
t2 (1 + a′ (t)2 )2
Observaţie. Sfera S2 (R) este o suprafaţă

√ de rotaţie pe care o putem
parametriza sub forma (2.7) cu a(t) = R − t2 , t ∈ (−R, R).
2
u
1
Înlocuind valoarea lui a(t) ı̂n ecuaţiile (2.8) şi (2.9) obţinem H = − şi
R
an
1
K = 2 . Deci sfera are curbură gaussiană constantă (pozitivă) şi curbură
R
medie constantă.
te
un
M
-I-
M
Figura 2.13: O suprafaţă de rotaţie: diferite vizualizări

Suprafeţe riglate
Suprafeţe riglate parametrizate. Fie ρ, w ∶ I ⊂ R → R3 două funcţii
vectoriale netede, astfel ı̂ncât ρ′ (s) ≠ 0 pentru orice s ∈ I. Definim suprafaţa
parametrizată
r ∶ I × J → R3 , r(s, t) = ρ(s) + tw(s), t ∈ J ⊂ R.
u
Dacă rs ×rt ≠ 0̄ atunci spunem că r defineşte o suprafaţă riglată parametrizată.
an
Curba ρ se numeşte curba de bază iar curba w este curba directoare. Pentru
s fixat, dreptele t ↦ ρ(s) + tw(s) se numesc generatoare.
Exemple.
1. Dacă w(s) = ā ∈ R3 este un vector constant, atunci r se numeşte
te
suprafaţă cilindrică.
2. Dacă dreptele generatoare δs ∶ ρ(s) + tw(s), t ∈ R trec toate printr-un

un
punct fix, atunci r se numeşte suprafaţă conică.
3. Dacă w(s) = ρ′ (s) atunci r se numeşte suprafaţa tangentă desfăşurată

pentru curba ρ.
O suprafaţă riglată este o suprafaţă regulată care poate fi acoperită cu

M
suprafeţe riglate parametrizate.

Observaţie. Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că ρ ∶ I →
R3 este o curbă ı̂n spaţiu parametrizată natural, i.e. ∣ρ′ (s)∣ = 1 pentru
orice s ∈ I, iar w(s) este unitar pentru orice s ∈ I, i.e. ∣w(s)∣ = 1.
-I-
Problemă. Să se descrie suprafaţa care se obţine prin rotirea unei drepte
arbitrare din spaţiu ı̂n jurul axei Oz.
M
Prezentăm ı̂n continuare câteva suprafeţe riglate realizate cu Mathematica.

O suprafaţă riglată:
u
an
te
Figura 2.14: Suprafaţă riglată: două vizualizări
O suprafaţă cilindrică:
un
M
-I-
M
Figura 2.15: Suprafaţă cilindrică: două vizualizări

O suprafaţă conică:
u
an
te
Figura 2.16: Suprafaţă conică: două vizualizări
un
O suprafaţă tangentă desfăşurată:
M
-I-
Figura 2.17: Suprafaţă tangentă desfăşurată: două vizualizări

M
Suprafeţe de translaţie
O suprafaţă de translaţie ı̂n R3 este o suprafaţă parametrizată de forma
r ∶ I × J → R3 , r(u, v) = (u, v, a(u) + b(v)),
unde a ∶ I ⊂ R → R şi b ∶ J ⊂ R → R sunt două funcţii diferenţiabile.
u
Interpretare. Putem considera graficele celor două funcţii reprezentate
ı̂n planele xOz şi yOz respectiv; prin urmare, r poate fi gândită ca ”suma”
an
a doua curbe (plane) şi anume
r(u, v) = (u, 0, a(u)) + (0, v, b(v)), u ∈ I, v ∈ J.
te
un
M
-I-
Figura 2.18: Două suprafaţe de translaţie
Ca urmare a acestei interpretări, au fost făcute multe generalizări ale

noţiunii de suprafaţă de translaţie (ı̂n diferite spaţii euclidiene).
M
Suprafeţe minimale
O suprafaţă parametrizată S se numeşte minimală dacă are curbura medie
nulă ı̂n orice punct, adică H = 0.
Suprafeţe plate
O suprafaţă parametrizată S se numeşte plată dacă are curbura gaussiană
nulă ı̂n orice punct, adică K = 0.
Probleme
u
Rezultate interesante se obţin când combinăm două proprietăţi geometrice
pentru o suprafaţă. Formulăm de exemplu următoarele probleme:
an
1. Care sunt suprafeţele minimale de rotaţie?
Să presupunem că suprafaţa S este parametrizată prin (2.7). Folosind
(2.8), pentru a găsi suprafeţele minimale, trebuie să rezolvăm ecuaţia
diferenţială
te
1 + a′ (t)2 − a(t)a′′ (t) = 0.
1 a′′ (t)
Ecuaţia este echivalentă cu = care este, ı̂n continuare,
a(t) 1 + a′ (t)2
un
echivalentă cu (2 log a(t) − log(1 + a′ (t)2 )) = 0.
′
a(t)2
Obţinem = α2 , unde α > 0 este o constantă reală. Rezultă
1 + a′ (t)2
α2 a′ (t)2
= 1.
M
a(t)2 − α2
Drept consecinţă, avem că a(t) > α, astfel că există o funcţie b(t) > 0 cu
proprietatea a(t) = α cosh b(t).
Deducem că α2 b′ (t)2 = 1, adică b′ (t) = αε , unde ε = ±1. Se obţine b(t) =
-I-
ε(t − t0 )/α.
Dacă luăm t0 = 0 trebuie de asemenea să considerăm, de exemplu, t > 0 şi
ε = 1.
M
Astfel, a(t) = α cosh αt ; se obţine, aşadar, catenoidul.
Vom considera ı̂n continuare cealaltă parametrizare, i.e. (2.10). Ne ı̂ntrebăm

totuşi când trebuie să o folosim pe aceasta (fiindcă prima nu este permisă)?
Când z ′ (t) = 0 pe I. Prin urmare, vom considera parametrizarea (2.10) cu
a(t) = a, constantă reală.
Avem, evident, din formula (2.11), minimalitatea suprafeţei de rotaţie

obţinute. Această suprafaţă reprezintă o porţiune de plan parametrizată
prin r(t, u) = (t cos u, t sin u, a), unde t > 0 şi u ∈ (0, 2π).
2. Care sunt suprafeţele minimale riglate?
3. Care sunt (toate) suprafeţele minimale, respectiv plate, de translaţie?
Fie suprafaţa parametrizată r ∶ I × J → R3 , r(u, v) = (u, v, a(u) + b(v)).
u
Scriem coeficienţii celor două forme fundamentale:
an
E = ∣ru ∣2 = 1 + a′ (u)2 e= √1 a′′ (u)
∆
F = ⟨ru , rv ⟩ = a′ (u)b′ (v) f =0
G = ∣rv ∣2 = a + b′ (v)2 g= √1 b′′ (v)
∆
∆ = EG − F 2 = 1 + a′ (u)2 + b′ (v)2 .
Astfel
H=
te
a′′ (u)(1 + b′ (v)2 ) + b′′ (v)(1 + a′ (u)2 )
2∆3/2
un
a′′ (u)b′′ (v)
K= .
∆3/2
Să studiem mai ı̂ntâi suprafeţele de translaţie plate, adică pentru care avem
M
K = 0.
Dacă p0 ∈ S astfel ı̂ncât a′′ (u0 ) ≠ 0, rezultă că b′′ (v) = 0, pentru orice v ∈ J.
Astfel b(v) = λv + b0 , cu λ, b0 ∈ R este o funcţie afină ı̂n v şi suprafaţa S se
scrie
-I-
r(u, v) = ρ(u) + v(1, 0, λ),

unde ρ(u) = (u, 0, a(u) + b0 ) este o curbă ı̂n planul xOz, deci S este o
suprafaţă cilindrică.
Analog se studiază şi cazul a′′ (u) = 0, ∀u ∈ I.
M
Observaţie. Un caz particular este planul care se obţine când ambele

funcţii a şi b sunt afine.
Ne interesează acum să găsim toate suprafeţele minimale. Pentru aceasta,

să analizăm ecuaţia H = 0. Obţinem
a′′ (u) b′′ (v)
= − .
1 + a′ (u)2 1 + b′ (v)2
Funcţia din membrul stâng al egalităţii de mai sus depinde doar de u, iar
cea din dreapta, doar de v. Prin urmare există o constantă λ ∈ R astfel
u
ı̂ncât
a′′ (u) b′′ (v)
= λ şi = −λ.
1 + a′ (u)2 1 + b′ (v)2
an
Dacă λ = 0 avem că a şi b sunt funcţii afine şi astfel deducem că S este o
porţiune de plan. Vom considera mai departe cazul când λ ≠ 0.
Avem de rezolvat două ecuaţii diferenţiale. Facem următorul calcul
te
d a′′ (u)
arctg a′ (u) = = λ,
du 1 + a′ (u)2
aşadar a′ (u) = tg (λu + c1 ), c1 ∈ R, λu + c1 ∈ (− π2 , π2 ) + kZ.

un
Prin integrare se obţine
1
a(u) = − log ∣ cos(λu + c1 )∣ + a0 , a0 ∈ R.
λ
M
În mod analog deducem
1
b(v) = log ∣ cos(λv + c2 )∣ + b0 , c2 , b0 ∈ R.
λ
-I-
Prin urmare suprafaţa obţinută este parametrizată astfel

1 cos(λv + c2 )
r(u, v) = (u, v, log ∣ ∣ + c0 ) ,
λ cos(λu + c1 )
unde c0 = a0 + b0 ∈ R.
M
Suprafaţa corespunzătoare valorilor λ = 1, c0 = c1 = c2 = 0 a fost obţinută

ı̂n 1834 de H.Scherk şi ı̂i poartă numele.
Explicit, suprafaţa lui Scherk se scrie
cos y π π
z = log , x, y ∈ (− , )
cos x 2 2
u
an
te
Figura 2.19: suprafaţa lui Scherk
şi este reprezentată ı̂n figura (2.19).

un
4. Care sunt suprafeţele de rotaţie plate?
Pentru a găsi toate suprafeţele de rotaţie care au curbura gaussiană nulă,
vom analiza ecuaţiile (2.9) şi (2.12). În ambele situaţii se obţine a′′ (t) = 0.
Prin urmare, curba care se roteţe este o (porţiune de) dreaptă.
M
În primul caz (când a(t) nu este constantă) distingem două situaţii:
• Dacă dreapta este paralelă cu Oz se obţine o porţiune de cilindru.
• Dacă dreapta este ”oblică” (nici paralelă cu şi nici perpendiculară pe

-I-
Oz) se obţine o porţiune de con.
În al doilea caz, când a(t) este o funcţie constantă, se obţine o porţiune
de plan.
M
5. Care sunt suprafeţele riglate plate?

CurbeSuprafete Curs 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CurbeSuprafete Curs 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curbe şi suprafeţe

[2] C. Oniciuc, Lecţii de geometrie diferenţială a curbelor şi suprafeţelor,

[3] A. Teleman, Géométrie différentielle, curs CMI Marseille (online).

[5] M. Anastasiei, Geometrie. Curbe şi suprafeţe, Cermi, 2003.

[7] M. Abate, F. Tovena, Curves and Surfaces, Springer, 2006.

[8] M. do Carmo, Differential Geometry of Curves and Surfaces, Prentice

punctul vectorul din spaţiul director

Definiţia 1.1 O curbă parametrizată ı̂n Rn de clasă C m (m ≥ 1) este o

Definiţia 1.4 (regularitate) Curba parametrizată ρ ∶ I → Rn este regulată

dacă viteza sa nu se anulează nicăieri, adică ρ′ (t)∣ ≠ 0, pentru orice t ∈ I.

Definiţia 1.5 Curba ρ ∶ I → Rn este o curbă cu viteză unitară sau

caz t se numeşte parametrul lungime de arc şi adesea va fi notat cu s.

Figura 1.1: cerc de rază 2; graficul funcţiei f (x) = x3

Următoarele două exemple sunt curbe ı̂n R3 .

(pentru un anumit interval din R) este cea din Figura 1.2.

Cele două ramuri:

Din acest exemplu deducem că, proprietatea unei curbe de a fi regulată,

7. Curba lănţişor este graficul funcţiei f ∶ R → R, f (x) = a cosh at , unde a

Figura 1.5: lănţişorul

8. Spirala logaritmică: ρ ∶ R → R2 , ρ(t) = c (eλt cos t, eλt sin t), unde c, λ

9. Spirala lui Arhimede: ρ ∶ (0, ∞) → R2 , ρ(t) = c (t cos t, t sin t), unde

Figura 1.7: spirala lui Arhimede

11. Tractricea este curba parametrizată astfel:

Figura 1.8: tractricea

12. Funcţia vectorială

Figura 1.10: trifoiul

14. Astroida este curba parametrizată astfel: ρ ∶ [0, 2π] → R2 , ρ(t) =

Figura 1.12: deltoidul

Curba nu este regulată; este suficient să observăm că

Propoziţia 1.1 Fie ρ ∶ I → R2 , ρ(t) = (x(t), y(t)) o curbă parametrizată

Schimbarea de parametru. Dăm ı̂n continuare o proprietate care ne

Propoziţia 1.2 Fie ρ ∶ I → Rn o curbă parametrizată regulată.

Fie µ ∶ J → I un difeomorfism (de aceeaşi clasă de diferenţiabilitate ca şi

Demonstraţie. Dacă notăm cu t şi s parametrii pe I şi J, respectiv,

Astfel, µ−1 ∶ I → J, care este tot un difeomorfism, se numeşte schimbarea

Definiţia 1.6 Fie ρ1 ∶ I1 → Rn şi ρ2 ∶ I2 → Rn două curbe parametrizate

Se obţine astfel o relaţie de echivalenţă pe mulţimea curbelor parametrizate

(1−t)p+tq. Prin urmare, lungimea segmentului [pq] (imaginea geometrică

a lui ρ) se calculează astfel ∫ ∣ρ (t)∣dt = ∫ ∣q − p∣dt = ∣q − p∣.

● Să luăm un caz particular pentru o mai uşoară ı̂nţelegere a problemei:

Grafic, pentru această situaţie, am dovedit că distanţa parcursă de un

Să analizăm acum situaţia generală. Ideea demonstraţiei este de a ı̂nlocui

(ρ ○ µ−1 )(s) = (1 − s)p + sq, s ∈ [0, 1].

Parametrul lungime de arc.

O justificare a denumirii ar fi următoarea: dacă t este parametrul lungime

Reformulare. Orice curbă parametrizată regulată poate fi reparametrizată

Facem ı̂n continuare câteva observaţii:

2. Dacă avem două parametrizări (ale aceleeaşi curbe) prin lungimea de

(vezi pagina 1.3).

Acum considerăm un poligon de aproximare P̃ ”mai bun” decât P , prin

Dreapta tangentă. Fie ρ ∶ I → Rn o curbă parametrizată regulată.

Definim dreapta tangentă la ρ ı̂ntr-un punct t0 ca fiind dreapta care trece

(ρ ○ µ)′ (s0 ) = ρ′ (µ(s0 )) ⋅ µ′ (s0 ),

• ecuaţiile canonice (ı̂n R3 ): x−x(t0 )

Planul osculator (al unei curbe).

Caracterul geometric al noţiunii de biregularitate: Fie µ ∶ J → I un

• (ρ ○ µ)′ (s0 ) = ρ′ (t0 ) ⋅ µ′ (s0 )

• (ρ ○ µ)′′ (s0 ) = ρ′′ (t0 ) ⋅ µ′ (s0 )2 + ρ′ (t0 ) ⋅ µ′′ (s0 ).

? Se poate ca o curbă să aibă doar puncte inflexionare? Răspunsul ni-l

ρ(s) = ρ(0) + sā,

unde ā ∈ Rn , iar ρ(0) ∈ Rn . Am presupus că 0 ∈ I. Deoarece t este

Scriem diferite ecuaţii ale planului osculator:

• ecuaţia vectorială: r̄ = ρ(t0 ) + s1 ρ′ (t0 ) + s2 ρ′′ (t0 ), s1 , s2 ∈ R