Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
01-14.11.2021
Cuprins
1 Funcția de transfer
2 Conexiunile sistemelor
3 Răspunsul în timp
Cuprins
1 Funcția de transfer
Transformata Laplace
Funcții raţionale
Stabilitate
2 Conexiunile sistemelor
3 Răspunsul în timp
Funcția de transfer Transformata Laplace
Transformata Laplace I
Un instrument extrem de util în studiul semnalelor și al sistemelor liniare îl constituie transformata
Laplace.
Această transformare integrală are multe aplicații în inginerie, având o serie de avantaje procedu-
rale, care derivă din transferarea problemelor din domeniul calculului diferențial în cel al calculului
algebric.
Definiție
Fie f : R → R.
Transformata Laplace unilaterală la dreapta a funcției f (t), în punctul s = σ + jω, se definește ca
Z +∞
F (s) = L+ f (t) = f (t)e −st dt.
0
Transformata Laplace este bine definită, dacă integrala din membrul drept este finită, i.e., f ∈ O,
unde O este clasa funcțiilor original.
Transformata Laplace II
Definiție
Fie sistemul de convoluție y = h ? u.
Atunci, răspunsul sistemului la intrarea u(t) = e st , cu s ∈ C, este
Z +∞
y(t) = h(τ )e s(t−τ ) dτ = H(s)u(t),
−∞
Mai mult, dacă sistemul este cauzal, i.e., h(t) = 0, ∀t < 0, atunci
Z +∞
H(s) = h(τ )e −sτ dτ = L+ h (s)
0
L h ? u = L h L u → Y (s) = H(s)U(s),
unde U(s) este TL a semnalului de intrare u(t), iar Y (s) este TL a semnalului de ieșire y(t).
Funcții raționale I
În mod uzual, funcțiile de transfer, asociate sistemelor cu care lucrăm, sunt funcții raționale, având
coeficienți reali (ai , bj ∈ R), respectiv
În funcție de relația dintre gradele lui r(s), ∂r = m, și p(s), ∂p = n, funcțiile de transfer se numesc:
strict proprie (n > m), (bi)proprie (n = m), și improprie (n < m); rădăcinile polinoamelor r(s)
respectiv p(s) se numesc zerourile respectiv polii sistemului H(s).
Condițiile necesare și suficiente de stabilitate pentru sistemele cu timp continuu, care au funcții de
transfer raționale, se pot exprima în funcție de polii acestora, după cum urmează.
Stabilitate I
Definiție
Atunci, sistemul H(s) este stabil BIBO în sens strict, dacă și numai dacă toți polii funcției de
transfer H(s) au partea reală strict negativă, respectiv
Re pi < 0 , ∀ i.
În cazul în care inegalitatea de mai sus este satisfăcută în sens nestrict (adică Re pi ≤ 0), iar acei
poli, pentru care au loc egalitățile Re pi = 0, sunt poli simpli, atunci spunem că sistemul H(s) este
stabil BIBO în sens nestrict; în acest caz, funcția pondere a sistemului este mărginită (și reciproc).
Criteriul Hurwitz I
Fie polinomul
p(s) = an s n + an−1 s n−1 + . . . + a1 s + a0 , cu an > 0.
Teoremă
Atunci, p(s) are toate rădăcinile în C− , dacă și numai dacă toți minorii principali ai matricei
Hurwitz sunt strict pozitivi, respectiv
Definiție
Un astfel de polinom – cu toate rădăcinile în semiplanul stâng al planului complex – se numește
polinom Hurwitz.
1
H(s) = ,
p(s)
pentru
p(s) = s 4 + 2s 3 + (k + 4)s 2 + 9s + 25.
∆1 = 2,
∆2 = 2k − 1,
∆3 = 18k − 109,
∆4 = 450k − 2725 = 25∆3 ,
k > 1
2
,
k > 109
18
,
1
H(s) = ,
p(s)
pentru
p(s) = s 3 + (α + 1)s 2 + α(α + 1)s + α2 .
α2
α+1 0
H= 1 α2 + α 0 ,
0 α+1 α2
∆1 = α + 1,
∆2 = α(α2 + α + 1),
∆3 = α3 (α2 + α + 1) = α2 ∆2 ,
α > −1,
α > 0,
α2 + α + 1 > 0,
Temă Să se verifice această condiție și prin calculul direct al rădăcinilor lui p(s).
1 Funcția de transfer
2 Conexiunile sistemelor
3 Răspunsul în timp
Conexiunile sistemelor
Conexiunile sistemelor I
Fie două sisteme H1 și H2 , cu intrările ui și ieșirile yi , pentru i = 1, 2.
Cele trei tipuri de conexiuni standard sunt următoarele:
serie: dacă u2 = y1 , u1 = u, și y2 = y, rezultă Hyu = H2 H1 .
u = u1 y 1 = u2 y2 = y u = u1 y2 = y
H1 H2 ⇒ H2 H1
u
+ y = y1 + y2 u = u1 = u2 y = y1 + y2
⇒ H1 + H2
+
y2
H2
u2
Conexiunea serie sau paralel a două sisteme este stabilă intern, dacă și numai dacă fiecare din cele
două sisteme este stabil BIBO în sens strict.
Conexiunile sistemelor II
H1
reacție: dacă u1 = ∓y2 + u, u2 = y1 , și y1 = y, rezultă Hyu = .
1 ± H1 H2
u u1 y1 y = y1
H1
∓
u H1
y = y1
⇒ 1±H1 H2
H2
y2 u2
În schimb, conexiunea în reacție a două sisteme poate fi stabilă intern, fără ca vreunul din cele
două sisteme să fie neapărat stabil BIBO în sens strict; de aceea, un sistem instabil nu poate fi
stabilizat (intern) decât prin conexiune în reacție.
Am notat, în continuare, Hs (s), funcția de transfer a conexiunii serie, Hp (s), funcția de transfer a
conexiunii paralel, și Hf (s), funcția de transfer a conexiunii în reacție.
1 Funcția de transfer
2 Conexiunile sistemelor
3 Răspunsul în timp
Contraexemplu şi preliminarii
Transformata Laplace inversă
Regimuri de funcționare
Exemple pentru descompunerea în fracții simple
Performanțe de regim
Efectul zerourilor și al polilor
Răspunsul în timp Contraexemplu şi preliminarii
Contraexemplu I
Exemplu
Calculul răspunsului sistemului de ordin II la semnal armonic, folosind definiția convoluției.
Contraexemplu II
Preliminarii I
Fie un sistem de convoluție y(t) = (h ? u)(t), definit de funcția pondere h(t), care admite funcția
de transfer rațională H(s) = L {h(t)} (s).
În domeniul frecvență (sau operațional), relația din domeniul timp este echivalentă cu Y (s) =
H(s)U(s).
În acest context, al reprezentării intrare-ieșire a sistemelor, este considerat, practic, numai răspunsul
forțat al sistemului (datorat intrării) și este ignorat răspunsul liber al sistemului (datorat condițiilor
inițiale).
Deoarece transformatele Laplace ale semnalelor de intrare standard sunt, la rândul lor, funcții
raționale, reiese că și Y (s) este tot o funcție rațională.
Pentru calculul lui y(t), este deci necesar să se determine transformata Laplace inversă a unei funcții
raționale.
Partea improprie poate fi extrasă, iar aceasta corespunde, în domeniul timp, unor termeni de tip
impulsiv (impulsul Dirac și derivatele sale).
- prin descompunere în fracții simple și, apoi, utilizarea de transformări inverse uzuale.
Toate funcțiile raționale strict proprii H(s), având k poli distincți, p1 , . . . , pk , respectiv cu ordinele
de multiplicitate m1 , . . . , mk , admit o descompunere unică în fracții simple, de forma
mi
k X
Ail
H(s) =
X
,
i=1 l=1
(s − pi )l
unde m −l
d i
1
Ail = (s − pi )mi H(s)
.
(mi − l)! ds i
m −l
s=pi
mi
k X k
t l−1 pi t
y(t) = Ail e 1(t) = πi (t)e pi t 1(t),
X X
i=1 l=1
(l − 1)! i=1
Semnale standard cu caracter permanent sunt, de exemplu, semnalul de tip treaptă, rampă, sau
armonic, respectiv:
t n−1
u(t) = 1(t), u(t) = 1(t), u(t) = Ae jωt 1(t) ;
(n − 1)!
polii transformatelor Laplace ale unor astfel de semnale se situează în mulțimea {s ∈ C | s ≥ 0}.
- tranzitorie: atunci când o mărime exogenă își modifică forma de variație în timp, iar sistemul
trece dintr-un regim staționar în altul, astfel că această perioadă de tranziție se numește regim
tranzitoriu.
k n
Ai Ae j
Y (s) = , respectiv
X X
+
i=1
s − pi j=1
s − pej
| {z } |
Yt (s)
{z }
Yp (s)
k n
pej t
y(t) = Ai e pi t 1(t) + Aej e
X X
1(t).
i=1 j=1
| {z }
yt (t)
| {z }
yp (t)
Componenta yt (t) se numește răspuns tranzitoriu, iar componenta yp (t) se numește răspuns per-
manent; se observă că lim yt (t) = 0 și că yp (t) reproduce forma de variație a semnalului de
t→+∞
intrare.
CSO SS-SEM-03-2020-21 01-14.11.2021 29 / 95
Răspunsul în timp Exemple pentru descompunerea în fracții simple
s 4 + 2s 3 + 3s 2 + 4s + 5
H(s) = .
s+1
Y (s) = H(s)U(s),
1
= H(s) ,
s
s 4 + 2s 3 + 3s 2 + 4s + 5
=
s(s + 1)
este improprie.
Astfel, se recurge la împărțire (folosind algoritmul lui Euclid), până se obține restul ca fracție strict
proprie, respectiv
2s + 5
Y (s) = s 2 + s + 2 + 2 ,
s +s
2s + 5 A0 A1
= + ,
s(s + 1) s s+1
unde:
• A0 = 2s+5
s+1 s=0
= 5,
A1 2s+5
• = s s=−1
= −3.
CSO SS-SEM-03-2020-21 01-14.11.2021 31 / 95
Răspunsul în timp Exemple pentru descompunerea în fracții simple
1 1
Y (s) = s 2 + s + 2 + 5 −3 ,
s s+1
în care se observă și prezența componentelor impulsionale, respectiv impuls Dirac (δ(t)) precum și
derivate ale acestuia (δ̇(t), δ̈(t)).
s+2
H(s) = 5 .
s(s + 1)(s + 3)
Y (s) = H(s)U(s),
1
= H(s) ,
s
s+2
= 5 2 .
s (s + 1)(s + 3)
A0,2 A0,1 A1 A2
Y (s) = + + + ,
s2 s s+1 s+3
unde:
s+2
• A0,2 = 5 (s+1)(s+3) = 10
,
s=0i 3
d s+2
A0,1
h
25
• = 5 (s+1)(s+3) = −9,
ds s=0
5 s 2s+2
• A1 = = 5
,
(s+3) s=−1 2
5 s 2s+2
• A2 = = 5
.
(s+1) s=−3 18
10 1 25 1 5 1 5 1
Y (s) = − + + ,
3 s2 9 s 2s+1 18 s + 3
din care se extrag cele două componente de răspuns tranzitoriu și răspuns permanent,
respectiv:
5 −t 5 −3t
yt (t) = e + e 1(t),
2 18
40
30
20
10
-2 0 2 4 6
10 25
yp (t) = t− 1(t).
3 9
40
30
20
10
-2 0 2 4 6
unde:
s+2
• A0,3 = 5 (s+1)(s+3) = 10
,
s=0 3
d s+2
A0,2
h i
• = 5 (s+1)(s+3) = − 25 ,
ds
s=0 9
1 d2 s+2
A0,1
h i
• = 5 (s+1)(s+3) = − 35
2 ds 2
s=0 27
şi:
5 s 3s+2
• A1 = = − 52 ,
(s+3) s=−1
5 s 3s+2
• A2 = = 5
− 54 .
(s+1) s=−3
10 1 25 1 35 1 5 1 5 1
Y (s) = − − − − ,
3 s3 9 s2 27 s 2s+1 54 s + 3
din care se extrag cele două componente de răspuns tranzitoriu și răspuns permanent,
respectiv:
5 5 −3t
yt (t) = − e −t − e 1(t),
2 54
40
30
20
10
-2 0 2 4 6
5 2 25 35
yp (t) = t − t− 1(t).
3 9 27
40
30
20
10
-2 0 2 4 6
Temă Exersați aflarea răspunsului în timp prin transformata Laplace inversă și prin expunerea
sistemelor la intrări armonice, în vederea obținerii în operațional a perechilor multiple de poli complex
conjugați.
CSO SS-SEM-03-2020-21 01-14.11.2021 41 / 95
Răspunsul în timp Exemple pentru descompunerea în fracții simple
s+1
H(s) = .
s 2 + 2s + 2
u(t) = e −t − e t 1(t).
1 1
U(s) = − ,
s+1 s−1
2
= − ,
(s − 1)(s + 1)
Y (s) = H(s)U(s),
2
= − .
(s − 1)(s 2 + 2s + 2)
A0 A1 A2
Y (s) = + + ,
s−1 s+1−j s+1+j
unde A2 = Ā1 .
2 1 2 s+3
Y (s) = − + ,
5s −1 5 s 2 + 2s + 2
2 1 2 s+1 4 1
= − + + ,
5s −1 5 (s + 1)2 + 1 5 (s + 1)2 + 1
2 t
y(t) = − e − e −t cos (t) − 2e −t sin (t) 1(t).
5
-5
-10
-15
-20
-2 -1 0 1 2 3 4
Temă Să se rezolve aceeași problemă și prin apelarea la altă descompunere în fracții simple, respectiv
Y (s) = s−1 A
+ s 2Bs+C
+2s+2
, prin rezolvarea sistemului de ecuații corespunzătoare sau identificarea
coeficienților A, B, C.
Specificaţii de proiectare I
Cerințe relative la regimul permanent, respectiv:
- eroarea staționară, e(+∞) = r(+∞) − y(+∞): zero, pentru intrarea de tip treaptă unitară,
respectiv suficient de mică, pentru intrarea de tip rampă;
Specificaţii de proiectare II
Cerințe relative la regimul tranzitoriu (doar pentru intrarea de tip treaptă unitară), respectiv:
- timpul de creștere, tc : timpul în care y(t) crește de la 0.1 · H(0) la 0.9 · H(0) (timpul necesar
ajungerii în vecinătatea unui nou regim staționar);
- timpul de vârf, tv : timpul necesar pentru ca y(t) să atingă valoarea maximă, ymax ;
- timpul tranzitoriu, tt : timpul necesar încadrării răspunsului y(t) în intervalul [0.98· H(0) 1.02·
H(0)]; este timpul necesar componentei tranzitorii să devină aproape nulă și care marchează
încheierea regimului tranzitoriu, |yt (t)| ≤ 0.02 · H(0); această condiție mai este numită și
criteriul 2%;
- valoarea de vârf, ymax : valoarea la care y(t) își atinge maximul, ymax = y(tv );
K H(0) K
Y1 (s) = = − ,
s(Ts + 1) s s + T1
ceea ce conduce la t
y1 (t) = K 1(t) − Ke − T 1(t).
y1 (t)
T tt t
K H(0) H 0 (0) KT
Yramp (s) = = + + ,
s 2 (Ts + 1) s 2 s s + T1
ceea ce conduce la t
yramp (t) = K (t − T )1(t) + KTe − T 1(t).
În consecință, avem:
- regimul staționar: K (t − T ) · 1(t); are întotdeauna aceeași formă de variație ca intrarea,
neputând fi identic cu aceasta nici măcar pentru K = 1.
yramp (t) K (t − T )
+KT
T t
−KT
la următoarele intrări.
4 u(t) = sin(at), a = 1.
ωn2
H(s) = ,
s2 + 2ζωn s + ωn2
ωn2
Y1 (s) =
s(s 2
+ 2ζωn s + ωn2 )
H(0) s − σd ωd ζ
= − − ·p ,
s (s − σd )2 + ωd2 (s − σd )2 + ωd2 1 − ζ2
e −ζωn t
!
y1 (t) = 1 − p sin(ωn 1 − ζ 2 t + ϕ) 1(t), cos ϕ = ζ ,
p
1 − ζ2
1.02 · H(0)
1 · H(0)
0.98 · H(0)
0.9 · H(0)
0.1 · H(0)
tv tt t
tc
4
- timpul tranzitoriu: tt ≈ (deoarece |y1 (t)| < 0.02, ∀t ≥ tt );
ζωn
− q ζπ
- valoarea maximă: ymax = y1 (tv ) = 1 + e 1−ζ 2
;
q ζπ
ymax − H(0) −
- suprareglajul: σ = = ymax − 1 = e 1−ζ 2
, care depinde doar de factorul de
H(0)
amortizare.
σ%
50%
ζ σ
0.2 50% 35%
0.3 35%
0.4 25% 25%
0.5 16%
0.6 10% 16%
0.7 5%
10%
0.8 2% 5%
2%
0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 ζ
la următoarele intrări.
4 u(t) = sin(at), a = 1.
Se generează răspunsul sistemului Hsin (s) la intrările sin(2t), sin(3t), şi sin(4t), respectiv.
CSO SS-SEM-03-2020-21 01-14.11.2021 69 / 95
Răspunsul în timp Performanțe de regim
s+0.6267
2 H2 (s) = s 2 +1.65s+1.889
.
Pentru sistemul în buclă de reacție negativă unitară, să se deducă intervalul de variație pozitivă a
parametrului k ce definește compensatorul proporțional
C(s) = k,
astfel încât ieșirea sistemului să nu aibă un suprareglaj mai mare de σ0 = 10% la intrare treaptă
unitară.
y(t)
= L(s) = P(s)C(s),
e(t)
k
= ,
s 2 + 2s
iar funcția de transfer în buclă închisă (de la referința r(t) la ieșirea y(t)) este
y(t) L(s)
= T (s) = ,
r(t) 1 + L(s)
P(s)C(s)
= ,
1 + P(s)C(s)
k
= .
s 2 + 2s + k
ωn2
,
s 2 + 2ζωn s + ωn2
se obțin relațiile care leagă pulsația naturală ωn și factorul de amortizare ζ de parametrul necunoscut
k astfel:
√
ωn2 = k −→ ωn = k,
1
ζωn = 1 −→ ζ = √
k.
− q ζπ
e 1−ζ 2
= σ ≤ σ0 = 0.1,
1
k ≤ k0 = ,
ζ02
deci
0 < k ≤ 2.867.
se obține
π
ωn0 = q ,
1 − ζ02
= 4.34,
generând produsul
ζ0 ωn0 = 2.99,
σr = rσ0 ,
tvr = rtv ,
parametrul r fiind obținut ca punct de convergență a unui algoritm iterativ ce rezolvă o ecuație
transcedentală, mai precis
e −r = rσ0 −→ r = 2.21.
σr = 0.11(11%),
tvr = 2.21(sec),
ζr = 0.57,
ωnr = 1.73,
ce respectă condiția
ζ r ωnr ≈ 0.99.
π2
k = + 1,
r2
= 3.02.
System: T
Peak amplitude: 1.11
Overshoot (%): 11
1.2 At time (seconds): 2.21
0.8
0.6
0.4
0.2
0
0 1 2 3 4 5 6 7
ωn2 1 + ζωs α
n
H(s) = 2 ,
s + 2ζωn s + ωn2
Timpul tranzitoriu nu este influențat semnificativ de prezența zeroului suplimentar; influența aces-
tuia se face totuși remarcată la nivelul suprareglajului.
Răspunsul la treaptă al sistemului taie axa absciselor de atâtea ori câte zerouri instabile are sistemul
considerat, iar punctul de plecare este
s
s − 0.6267 1.889 1 + 0.6003·1.3744·(−0.7596)
H21 (s) = 2 = K21 ,
s + 1.65s + 1.889 s 2 + 1.65s + 1.889
ωn2
H(s) = ;
s
(s 2 + 2ζωn s + ωn2 ) 1 +
ζωn α
s + 0.6267
H22 (s) =
(s 2 + 1.65s + 1.889) (2s + 1)
1.889
= K22 (s + 0.6267) s
,
(s 2 + 1.65s + 1.889) 1 + 0.6003·1.3744·0.6061
Mulțumim:
Radu Ştefan,
Alexandru Ţiclea, Sabin Diaconescu, Florin Stoican,
Florin Tudor, Cristian Flutur, Tudor Ionescu.