Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
13.12.2021-16.01.2022
Cuprins
1 Parametrizarea
2 Exemple
Cuprins
1 Parametrizarea
Buna definire
Stabilitate internă
Parametrizarea Youla
Stabilizare şi reglare
Principiul Modelului Intern
2 Exemple
Parametrizarea Buna definire
Buna definire I
Configurația din figură este bine definită, atunci când toate funcțiile de transfer în buclă închisă
există, adică toate cele 15 transferuri, de la cele 3 semnale de intrare: r , di , și n, la cele 5 semnale
interne: u, y, x1 , x2 , și x3 , sunt definite.
di
r + x1 u +x2 y
C P
− x +
3
+
+
n
Se poate observa ușor că, pentru aceasta, este suficient ca doar 9 dintre aceste funcții de transfer
să fie bine definite, în particular cele de la r, d, și n, la x1 , x2 , și x3 , condiția pentru celelalte
rezultând din acestea.
Buna definire II
Scriind ecuațiile joncțiunilor, se obține
x1 = r − x3 ,
x2 = di + Cx1 ,
x3 = n + Px2 ,
x1 r
1 0 1
−C 1 0 x2 = di . (1)
0 −P 1 x3 n
Sistemul în buclă închisă este deci bine definit, dacă matricea din membrul stâng al lui (1) este
nesingulară, adică dacă determinantul ei, 1 + PC, nu este identic nul, respectiv 1 + PC 6≡ 0.
x1 r
1 −P −1
x2 = 1 C 1 −C di . (2)
1 + PC
x3 PC P 1 n
În plus, din motive inginerești, se dorește ca toate transferurile în buclă închisă să fie, la rândul
lor, proprii, caz în care spunem că sistemul în buclă închisă este bine definit în sens strict.
Din (2), se observă că buna definire în sens strict este echivalentă cu faptul că 1 + PC nu are
zerouri la infinit, i.e., 1 + PC(+∞) 6= 0 (adică trebuie ca 1 + PC să fie cel puțin bipropriu).
În particular, se observă că buna definire în sens strict implică automat și buna definire.
Mai mult, cum, în general, sistemul nominal este strict propriu, adică P(+∞) = 0, bucla de reacție
rezultă, automat, bine definită în sens strict, pentru orice alegere a lui C, în clasa funcțiilor de
transfer raționale proprii.
Stabilitate internă I
Definiție
Sistemul în buclă de reacție, din figură, se numește intern stabil, dacă toate funcțiile de transfer
în buclă închisă sunt strict stabile (adică au polii în C− ).
Cum, în general, este relativ complicat să examinăm chiar și câțiva numitori polinomiali și să le
calculăm rădăcinile, atunci, în următoarele două teoreme, se propun condiții echivalente mai simplu
de verificat.
Stabilitate internă II
Teoremă
Fie
NP NC
P= , C= ,
MP MC
factorizările coprime, peste inelul polinoamelor, ale celor două funcții de transfer raționale, și
definim polinomul caracteristic
χ = NP NC + MP MC .
Sistemul în buclă de reacție este intern stabil, dacă și numai dacă rădăcinile polinomului
caracteristic (numite polii sistemului în buclă închisă) sunt toate în C− .
Teoremă
Sistemul în buclă închisă este intern stabil, dacă și numai dacă următoarele două condiții sunt,
simultan, îndeplinite:
1 funcția de transfer 1 + PC are toate zerourile în C− ;
Stabilitate internă IV
Cum cerința de stabilitate internă este o necesitate implicită a oricărei bucle de reacție, apare
întrebarea firească, dacă, pentru un P dat, există întotdeauna C, astfel încât să avem stabilitate
internă.
Rezultatul următor dă răspunsul la această întrebare, în cazul particular în care, în figura de bază,
fixăm n = 0, obținând diagrama din figura următoare, în care am notat e := x1 și up = x2 .
di
r + e u +up y
C P
− +
Formulăm, separat, cazurile de complexitate crescândă, mai întâi, când P este stabil, și, apoi, când
P este oarecare.
Parametrizarea Youla I
N
2 Fie P, oarecare, iar P = M , o factorizare coprimă peste S.
Mulțimea tuturor compensatoarelor C, pentru care sistemul în buclă de reacție, din figură,
este intern stabil, este dată de
X + MQ
Q ∈S ,
Y − NQ
NX + MY = 1.
Parametrizarea Youla II
Așa cum reiese din teorema precedentă, cheia obținerii compensatoarelor, care stabilizează intern,
este obținerea unei factorizări coprime a lui P și rezolvarea identității lui Bézout peste S.
Acest lucru se poate face, folosind algoritmul lui Euclid, care rezolvă identitatea lui Bézout peste
mulțimea (inelul) polinoamelor, și folosirea unei schimbări de variabilă, care mapează inelul poli-
noamelor cu S.
Una dintre cerințele elementare, pentru un sistem de reglare automată, în afara stabilității interne,
este asigurarea urmăririi anumitor semnale de referință precizate (de tip r), în condițiile în care sunt
prezente semnale perturbatoare (de tip di ), pe comanda generată de către compensatorul C, u, și
care se doresc rejectate din up , comanda efectiv aplicată procesului P.
Presupunem configurația clasică de reglare, din figură, în care semnalele externe r și di sunt pre-
supuse de tip persistent (adică semnale cu transformata Laplace rațională strict proprie, în care
numitorul este un polinom, ce are toate rădăcinile antistabile, aflate deci în afara lui C− ).
3 Găsește, cu algoritmul lui Euclid, polinoamele x(λ), y(λ), care rezolvă identitatea lui Bézout,
peste polinoame: nx + my = 1.
4 Transformă n(λ), m(λ), x(λ), y(λ), în N(s), M(s), X (s), Y (s), cu schimbarea de variabilă
1
inversă: λ = .
s+1
Când n(λ) și m(λ), de la Pasul 2, sunt coprime, algoritmul lui Euclid se poate folosi pentru calculul
polinoamelor x(λ) și y(λ), ce satisfac identitatea Bézout
n(λ)x(λ) + m(λ)y(λ) = 1.
Parametrizarea Youla IV
Algoritmul lui Euclid
..
.
Pasul k: Se împarte rk−2 la rk−1 , pentru a obține
Stabilizare şi reglare I
Pentru configurația de reacție, din figură, în care se presupune sistemul nominal, P(s), dat, iar r (t)
este specificat prin cerințele de proiectare, precum și perturbația, di (t), se consideră tot cunoscută,
să se găsească un sistem C(s) (numit compensator regulator), astfel încât sistemul în buclă închisă
să îndeplinească, simultan, cerințele:
Stabilizare (S): Să fie intern stabil, adică C(s) să fie un compensator stabilizator;
lim e(t) = 0,
t→+∞
adică C(s) să fie un compensator regulator pentru referința specificată, r(t), și pentru perturbația
cunoscută, di (t).
Stabilizare şi reglare II
Cerința de reglare (performanță asimptotică) nu are sens, fără asigurarea, simultană, a condiției de
stabilizare.
Prin urmare, problema reglării se abordează, prin găsirea subclasei compensatoarelor stabilizatoare,
ce asigură, în plus, și reglarea asimptotică.
Condiția de reglare asimptotică (R) este îndeplinită, dacă și numai dacă următoarele două condiții
sunt, simultan, îndeplinite:
1 1 1
(i) × ∈ S ⇔ Z(rm ) ⊂ Z ⇔ Z(rm ) ⊂ P(P) ∪ P(C);
1 + PC rm 1 + PC
P P
1
(ii) × ∈ S ⇔ Z(dm ) ⊂ Z ⇔ Z(dm ) ⊂ Z(P) ∪ P(C) ,
1 + PC dm 1 + PC
Stabilizare şi reglare IV
1
Teorema precedentă afirmă, în particular, că funcția de transfer are un zerou antistabil în
1 + PC
s0 (care simplifică, în mod corespunzător, ”modelul” semnalului referință, conținut în rm ), dacă și
numai dacă funcția de transfer în buclă deschisă, L := PC, are un pol în aceeași valoare s0 ; de
aceea, teorema anterioară se mai numește și Principiul Modelului Intern.
Stabilizare şi reglare V
Considerând sistemul în buclă închisă, din figură, avem următoarele relații între semnalele exogene,
r, di , n, și ieșirea y, precum și eroarea de urmărire a sistemului, e = r − y, respectiv
P PC PC
y(s) = di (s) + r(s) + − n(s),
1 + PC 1 + PC 1 + PC
| {z } | {z } | {z }
Hydi (s) Hyr (s) Hyn (s)
P 1 1
e(s) = − di (s) + r(s) − n(s);
1 + PC 1 + PC 1 + PC
| {z } | {z } | {z }
Hedi (s) Her (s) Hen (s)
Uzual, Her este numită funcția de sensibilitate a sistemului și este notată cu S, iar complementara
sa față de unitate, i.e., T = 1 − S, Hyr , este notată cu T , și reprezintă funcția de transfer în buclă
închisă.
Folosind parametrizarea Youla, se observă că toate funcțiile de transfer din bucla închisă sunt funcții
afine de parametrul Q, mai precis
Atunci condițiile necesare și suficiente de satisfacere a condiției de reglare (R) se bazează pe Prin-
cipiul Modelului Intern, respectiv:
A. pentru urmărirea asimptotică, funcția de transfer în buclă deschisă L
(respectiv produsul PC) trebuie să conțină polii instabili ai lui r;
2 Dacă r(t) = t 1(t) (semnalul rampă unitară) și di (t) = 0, atunci are loc reglarea, dacă și
numai dacă funcția de transfer în buclă deschisă, L (respectiv produsul PC), are un pol dublu
în origine (s = 0).
3 Dacă di (t) este un semnal de tip armonic: di (t) = sin(ωt) 1(t) sau di (t) = cos(ωt) 1(t), și
r (t) = 0, atunci are loc rejecția perturbației, dacă și numai dacă P sau C au un pol în s = jω
(automat, vor avea un pol și în s = −jω, deoarece sistemele au coeficienți reali).
1 Parametrizarea
2 Exemple
Exemple
Să se găsească un compensator, ce asigură urmărirea unei referințe treaptă, r(t) = 1(t), precum
și rejecția unei perturbații sinusoidale, d(t) = sin (10t)1(t).
care conduce la
P̃(λ) = P(s)|s= 1−λ ,
λ
λ2
= 6λ2 −5λ+1
,
n(λ)
= m(λ)
.
Pentru obținerea unei factorizări coprime, care să verifice identitatea lui Bézout
n(λ)x(λ) + m(λ)y(λ) = 1,
n(λ) = λ2 ,
= a 0 + a 1 λ + a 2 λ2 ,
m(λ) = 1 − 5λ + 6λ2 ,
= b0 + b1 λ + b2 λ2 ,
astfel
a0 a1 a2
0
0 a0 a1 a2
M = b0 b1
,
b2
0
0 b0 b1 b2
0 0 1 0
0 0 0 1
=
1 −5
.
6 0
0 1 −5 6
C(s) = c(λ)|λ= 1 ,
s+1
X (s)
= Y (s)
,
19s−11
= s+6
,
s0rm = 0,
dm
s1,2 = ±10j,
observându-se că niciuna dintre acestea nu apare ca pol sau zerou al procesului P(s).
Q(0) = 6,
Re [Q(10j)] = −94,
Im [Q(10j)] = 70.
q(λ) = q0 + q1 λ + q2 λ2 ,
Aq = b,
unde
1 1 1
r r r
s0m +1 0 s0m +1 1 s0m +1 2
1 1 1
A d d d
0 1 2
s1m +1 s1m +1 s1m +1
=
,
1 1 1
d 0 d 1 d 2
s2m +1 s2m +1 s2m +1
iT
b Q(s0rm ) Q(s1dm ) Q(s2dm )
h
= ,
obținându-se soluția
T
q=
−79 −723 808 .
ce respectă și Principiul Modelului Intern, conținând atât polii referinței cât și pe cei ai perturbației.
-1000
-2000
-3000
-4000
0 20 40 60
şi în detaliu,
30
20
10
-10
-20
-30
0 10 20 30 40 50 60 70
respectiv.
deci condițiile de interpolare se vor impune atât asupra lui Q(s) cât și asupra lui Q 0 (s), astfel
Y (s)
Q(s) = ,
hN(s) i0
Y (s)
Q 0 (s) = N(s)
,
q(λ) = q0 + q1 λ,
Aq = b,
unde
1 1
A = ,
0 1
T
b
= 6 −7 ,
Q(s) = q0 + q1 s+1
1
,
13s+6
= (s+1)
.
Răspunsul sistemului în buclă închisă, la tipul de referinţă descris mai sus, este redat în continuare.
50
40
30
20
10
-10
0 10 20 30 40
și compensatorul
k
C(s) = .
s+1
Să se gasească cea mai mică amplificare k ≥ 0, astfel încât sistemul în buclă închisă este intern
stabil, iar eroarea staționară este (în modul) mai mică de 5 %, la intrare treaptă, r(t) = 1(t), însă
în absența perturbației pe intrare, di (t) ≡ 0, ∀t.
L(s) = P(s)C(s),
k
= ,
2s 2 + 7s + 5
L(s)
T (s) = ,
1 + L(s)
k
= ,
2s 2 + 7s + 5 + k
χ(s) = 2s 2 + 7s + 5 + k,
pentru care se poate aplica și criteriul Hurwitz de stabilitate, astfel ajungând la condiția
k > −5,
concluzionând
k ≥ 0.
1
S(s) = ,
1 + L(s)
2s 2 + 7s + 5
= ,
χ(s)
pentru care tocmai s-a arătat că este stabilă, deci se poate aplica Teorema Valorii Finale
În figură sunt ilustrate valorile staţionare ale răspunsului lui T (s) la treaptă unitară, pentru diverse
valori ale lui k.
0.955
0.954
0.953
0.952 X: 7
Y: 0.9524
0.951
0.95
X: 7
0.949 Y: 0.95
0.948
0.947 X: 7
Y: 0.9474
0.946
0.945
6 6.1 6.2 6.3 6.4 6.5 6.6 6.7 6.8 6.9 7
cu
s+0.6267
1 P2s (s) = s 2 +1.65s+1.889
,
cu
Mulțumim:
Radu Ştefan,
Alexandru Ţiclea, Sabin Diaconescu, Florin Stoican,
Florin Tudor, Cristian Flutur, Tudor Ionescu.