Semnale, circuite şi sisteme 2

1. Introducere:
1.1 Scop:
Prezentarea unor noţiuni de complexitate mai ridicată, cu orientare aplicativă în comunicaţii, proiectarea circuitelor, control şi
sinteză de filtre analogice.
Tipuri de aplicaţii:
• Prelucrarea semnalelor prin metode de modulaţie;
• Calculul răspunsului circuitelor liniare (ex. Filtrarea semnalelor modulate);
• Calculul răspunsului circuitelor neliniare (ex. Modulaţia);
• Stabilizarea circuitelor electronice
• Proiectarea oscilatoarelor;
• Stabilizarea buclelor de control, în electronica aplicată;
• Sinteza filtrelor liniare.

1.2 Discipline anterioare recomandate:

Semnale, circuite şi sisteme 1, Dispozitive electronice, Bazele electrotehnicii, Matematici speciale.
1.3 Cuprins:
1. Semnale modulate şi răspunsul filtrelor la semnale modulate
2. Stabilitatea circuitelor analogice cu reacţie
3. Ecuaţii de stare analogice
4. Introducere în sinteza filtrelor analogice

1.4 Bibliografie:
1. Gh. Cartianu s.a., Semnale, circuite şi sisteme, Editura Didactică şi Pedagogică (EDP), 1980;
2. Ad. Mateescu, Semnale, circuite şi sisteme, EDP, 1984;
3. Mugur Săvescu s.a., Semnale, circuite şi sisteme - culegere de probleme, (EDP), 1981.
2. Semnale modulate
2.1. Noţiuni introductive:
Scopuri şi exemple de aplicaţii:
• Transmiterea informaţiei (adaptarea semnalelor la caracteristicile canalului de comnicaţii, multiplexarea mai multor
semnale pe acelaşi canal);
• Prelucrarea, transmiterea şi stocarea energiei electrice.

Modulaţia este o prelucrare neliniară de semnal, care permite grefarea informaţiei unui semnal util (semnal modulator) pe
parametrii unui semnal determinist, uzual de frecvenţă mai ridicată, (semnal purtător) rezultând semnalul modulat.

Clasificare:
1. După forma semnalului purtător:
• Cu purtător armonic
• Cu purtător în impulsuri
• Cu purtator de bandă largă (pseudo-aleator)
2. După parametrul modulat:
• De amplitudine
• De fază sau frecvenţă
 2.2. Elemente recapitulative:
Transformata Laplace:

Definiţie: operator L, definit printr+o integrală bilaterală (de la –inf. la +inf.):

∞
L : ℝ ℝ → ℂℂ : L ( x(t ) ) = X ( s ) = ∫ x(t ) ⋅ e − st dt
−∞
Transformata inversă:
1
L−1 : ℂℂ → ℝ ℝ : L−1 ( X ( s ) ) = x(t ) = ∫ X ( s) ⋅ e st ds
2π j C

Proprietăţi:
1. Liniaritate:
x(t ) = a1 x1 (t ) + a2 x2 (t ) ⇔ X ( s) = a1 X1 ( s) + a2 X 2 ( s)
2. Întârzierea originalului:
x(t ) = x0 (t − t0 ) ⇔ X ( s) = e− s⋅t0 ⋅ X 0 ( s)
3. Deplasarea transformatei:
x(t ) = e s0 ⋅t ⋅ x0 (t ) ⇔ X ( s) = X 0 ( s − s0 )
4. Derivarea originalului:
x(t ) = x0 '(t ) ⇔ X ( s) = s ⋅ X 0 ( s )
5. Integrarea originalului:
1
x(t ) = ∫ x0 (t ) ⋅ dt ⇔ X ( s) = ⋅ X 0 (s)
s
6. Convoluţia în domeniul timp:
y (t ) = e(t ) ∗ h(t ) = ∫ e(τ ) ⋅ h(t − τ )dτ ⇔ Y ( s) = E ( s) ⋅ H ( s)
 Principala aplicatie a transformatei Laplace este algebrizarea ecuaţiilor diferenţiale care descriu funcţionarea
circuitelor analogice, liniare şi invariante în timp:
N M

∑a y
n =0
n
(n)
(t ) = ∑ bm e( m ) (t ); N ≥ M , N − ordinul sistemului
m =0
N M

∑ a s Y (s) =∑ b s
n=0
n
n

m =0
m
m
E (s)
N M
Y ( s )∑ an s =E ( s ) ∑ bm s m
n

n=0 m=0
M

Y (s) ∑b s m
m

H (s) = = m=0
N
; N ≥M
E ( s)
∑a s
n=0
n
n

Transformate Laplace elementare:

x (t ) = δ (t ) ⇔ X (s) = 1
1
x(t ) = σ (t ) ⇔ X ( s) =
s
1
x(t ) = σ (t ) ⋅ e− at ⇔ X ( s) =
s+a
 Transformata Fourier

Definiţie: operator integral, F:

∞
F : ℝ ℝ → ℂ ℝ : F ( x(t ) ) = X (ω ) = ∫ x(t ) ⋅ e − jωt dt
−∞
Transformata inversă:
1 ∞
F −1 : ℂℝ → ℝ ℝ : F −1 ( X (ω ) ) = x(t ) = ∫ X (ω ) ⋅ e jωt dω
2π −∞

Proprietăţi:
1. Proprietăţi fundamentale;
2. Proprietăţi de simetrie;
3. Proprietăţi energetice.

1. Proprietăţi fundamentale:
1.1. Liniaritate:
x(t ) = a1 x1 (t ) + a2 x2 (t ) ⇔ X (ω ) = a1 X 1 (ω ) + a2 X 2 (ω )
1.2. Întârzierea originalului:
x(t ) = x0 (t − t0 ) ⇔ X (ω ) = e− jω ⋅t0 ⋅ X 0 (ω )
1.3. Deplasarea transformatei:
x(t ) = e jω0 ⋅t ⋅ x0 (t ) ⇔ X (ω ) = X 0 (ω − ω0 )
1.4. Derivarea originalului:
x(t ) = x0 '(t ) ⇔ X (ω ) = jω ⋅ X 0 (ω )
1.5. Integrarea originalului:
1
x(t ) = ∫ x0 (t ) ⋅ dt ⇔ X (ω ) = ⋅ X 0 (ω )
jω
 1.6. Convoluţia în domeniul timp:
y (t ) = e(t ) ∗ h(t ) = ∫ e(τ ) ⋅ h(t − τ )dτ ⇔ Y (ω ) = E (ω ) ⋅ H ( jω )
H ( jω ) = H ( s ) s = jω
1.7. Dualitatea timp-frecvenţă:
x (t ) ↔ X (ω ) ⇔ X (t ) ↔ 2π ⋅ x ( −ω )
1.8. Produs algebric în timp:
1
s (t ) = m(t ) ⋅ p(t ) ⇔ S (ω ) = M (ω ) ∗ P(ω )
2π
2. Proprietăţi de simetrie:
2.1. Inversarea axei timpului:
x (t ) ↔ X (ω ) ⇔ x ( −t ) ↔ X ( −ω )
2.2. Conjugarea originalului:
x(t ) ↔ X (ω ) ⇔ x* (t ) ↔ X * (−ω )
2.3. Semnale reale:
x(t ) ∈ ℝ ⇔ X (ω ) par ⇔ X (−ω ) = X * (ω ) ⇔
 X (−ω ) = X (ω )
⇔ 
∡X (−ω ) = −∡X (ω )
 2.4. Semnale pare:
X (ω ) ∈ ℝ ⇔ x(t ) par ⇔ x(−t ) = x* (t ) ⇔
 x(−t ) = x(t )
⇔ 
∡x(−t ) = −∡x(t )
2.5. Semnale impare:
X (ω ) ∈ I ⇔ x(t )impar ⇔ x(−t ) = − x* (t ) ⇔
 x(−t ) = x(t )
⇔ 
∡x(−t ) = π − ∡x(t )
2.6. Semnale pur imaginare:
x(t ) ∈ I ⇔ X (ω )impar ⇔ X (−ω ) = − X * (ω ) ⇔
 X (−ω ) = X (ω )
⇔ 
∡X (−ω ) = π − ∡X (ω )

3. Proprietăţi energetice:
3.1. Teorema Parseval:
∞ 1 ∞
∫ x(t ) ⋅y * (t )dt = ∫ X (ω ) ⋅Y * (ω )d ω
−∞ 2π −∞

1
x(t ), y (t ) = X (ω ), Y (ω )
2π
 3.2. Echivalenţa energiilor:

∞ 1 ∞
∫ x(t ) ⋅x* (t )dt = ∫ X (ω ) ⋅X * (ω )dω
−∞ 2π −∞

∞ 1 ∞
∫ x(t ) dt = ∫ X (ω ) dω
2 2
−∞ 2π −∞

1
x(t ) = X (ω )
2π
Transformate Fourier elementare:
F este particularizarea L pentru regim premanent ( s = jω ).
Putem calcula transformatele Fourier ale unor semnale plecând de la transformatele Laplace şi înlocuind s = jω , numai
dacă:
• ∃X ( s ) = L ( x(t ) )
• X(s) nu are poli pe axa imaginară

x (t ) = δ (t ) ⇔ X ( jω ) = 1
Judecând dual:
x (t ) = 1 ⇔ X ( jω ) = 2πδ ( −ω ) = 2πδ (ω )

1
x(t ) = σ (t ) ⇔ X (ω ) = + πδ (ω )
jω
1
x(t ) = σ (t ) ⋅ e− at ⇔ X (ω ) =
jω + a
Aplicând proprietăţile transformatei Fourier:
x(t ) = δ (t − t0 ) ⇔ X ( jω ) = e− jωt0
x(t ) = e jω0t ⇔ X ( jω ) = 2πδ (ω − ω0 )
Utilizând relaţiile lui Euler:
e jω0t + e− jω0t
x(t ) = cos(ω0t ) = ⇔ X ( jω ) = π (δ (ω − ω0 ) + δ (ω + ω0 ) )
2
Re X(ω)
π

ω
−ω0 0 ω0

Im X(ω)

e jω0t − e− jω0t
x(t ) = sin(ω0t ) = ⇔ X ( jω ) = −π j (δ (ω − ω0 ) − δ (ω + ω0 ) )
2j
Re X(ω) − πj
−ω0
ω
0 ω0

πj
Im X(ω)
 e j (ω0t +ϕ0 ) + e − j (ω0t +ϕ0 ) e jϕ0 jω0t e − jϕ0 − jω0t
x(t ) = cos(ω0t + ϕ0 ) = = e + e ⇔
2 2 2
⇔ X ( jω ) = π e jϕ0 δ (ω − ω0 ) + π e − jϕ0 δ (ω + ω0 )

Re X(ω)

π cos( φ0)
φ0
−φ0 −πj sin( φ0) ω
−ω0 0 ω0
πj sin( φ0)
Im X(ω)