DEPI, Seminar 4. Recepţia optimală, Ş.l.

Lucian Perişoară seria III C, 2017

Seminar 4. Recepţia optimală

I. Breviar teoretic
Structura unui sistem de comunicaţii cu receptor optimal, în care se iau decizii asupra semnalelor
transmise, este ilustrată generic în Fig. 1.
Receptor optimal

observaţii continue
xi xi (t ) y (t ) Di
Modulator Decizie
observaţii xˆi
Discretizare
discrete
i = 1, M
n(t) y = [ y1 y2 L yN ]

Fig. 1. Un sistem de comunicaţii cu receptor optimal.

La emisie fiecărui simbol xi , i = 1, M generat de o sursă i se asociază de către modulator un semnal

xi (t ) cunoscut. Modularea este realizată prin varierea unui parametru (amplitudine, frecvenţă, fază,
etc.) al semnalului purtător generat local în funcţie de simbolurile xi de la intrare (vezi Anexa 1.
Modulaţia BPSK şi Anexa 2. Modulaţia BFSK). Semnalele modulate xi (t ) se transmit printr-un
canal cu zgomot n(t ) aditiv gaussian alb (ZAGA) de medie 0 şi dispersie σ2N , N ( 0, σ2N ) .
La recepţie se fac ipoteze cu privire la simbolurile transmise, astfel H i este ipoteza că s-a
transmis simbolul xi . Pe baza semnalului recepţionat y (t ) , receptorul optimal stabileşte ce ipoteză
este adevărată (ce simbol xi corespunde semnalului recepţionat) şi ia decizia Di (s-a transmis
simbolul xˆi ).

Corelator Filtru adaptat

y1 y1
∫ dt h1(t) = φ1(T-t)

φ1(t)
y(t) y2 M y y(t) y2 M y
∫ dt U h2(t) = φ2(T-t) U
X X
φ2(t)

yN yN
∫ dt hN(t) = φN(T-t)
Eşantionare Eşantionare
φN(t) la t = T la t = T
a) y b)y

Fig. 2. Blocul de discretizare din receptorul optimal, implementat cu corelatoare (a) sau cu filtre adaptate (b).

1
DEPI, Seminar 4. Recepţia optimală, Ş.l. Lucian Perişoară seria III C, 2017
În cazul luării deciziilor pe baza observaţiilor discrete, semnalul recepţionat y (t ) trebuie să fie
transformat de blocul de discretizare într-un vector semnal y cu N componente. Acesta se poate
implementa ca un banc de N corelatoare (vezi Fig. 2.a) cărora le sunt furnizate funcţiile de bază
ortonormate ϕ1 (t ), ϕ1 (t ), K , ϕ N (t ) cunoscute şi generate local sau ca un banc de N filtre adaptate la
funcţiile de bază ϕ j (t ) (vezi Fig. 2.b). Cele două variante de implementare sunt echivalente,
componentele vectorului semnal y fiind:
T
y j = ∫ y (t )ϕ j (t )dt , j = 1, N .
0

• Corelatorul realizează operaţia de calcul a corelaţiei semnalelor de intrare a (t ) şi b(t ) , de

t
durată T, la ieşire rezultând semnalul r (t ) = ∫ a (τ)b(τ)d τ , sau după eşantionare la t = T ,
0
T
coeficientul de corelaţie mutuală dintre cele două semnale r = r (T ) = ∫ a(τ)b(τ)d τ = RAB (0) .
0

r(t) r
a(t)
∫ dt
Eşantionare
Fig. 3. Corelatorul.
b(t) la t = T

• Filtrul adaptat la forma semnalului a(t) are funcţia pondere de forma h(t ) = k ⋅ a (T − t ) şi
funcţia de transfer H ( f ) = k ⋅ A* ( f ) ⋅ e − j 2 π f T . Semnalul de la ieşirea filtrului adaptat este
produsul de convoluţie dintre semnalul de intrare şi funcţia pondere: r (t ) = a (t ) * h(t ) .

a(t) Filtru adaptat r(t) r

h(t), H(f)
Eşantionare Fig. 4. Filtrul adaptat la semnalul a(t).
la t = T

Dacă la intrarea filtrului se aplică semnalul a(t), atunci la ieşire se obţine semnalul:
T T
r (t ) = a (t ) * h(t ) = ∫ a(t − τ)h(t )d τ = ∫ a(t − τ)a(T − τ)d τ = RAA (t − T ) ,
0 0

şi după eşantionare coeficientul de autocorelaţie r = r (T ) = RAA (0) .

Dacă la intrare se aplică un alt semnal b(t ) ≠ a (t ) , atunci la ieşire se obţine semnalul:
T T
r (t ) = b(t )* h(t ) = ∫ b(t − τ)h(t )d τ = ∫ b(t − τ)a(T − τ)d τ = RAB (t − T ) ,
0 0

şi după eşantionare coeficientul de corelaţie mutuală r = r (T ) = RAB (0) .

II. Probleme rezolvate

1. Bloc discretizare, N observaţii discrete, statistică suficientă. [MSG83, Pb. 4.2]
Se consideră un sistem binar de transmisiune ce emite semnalele purtătoare de informaţie,
echiprobabile x0 (t ) = A şi x1 (t ) = − A , t ∈ [0, T ] , asociate biţilor de informaţie 0 şi 1.
Semnalele se transmit printr-un canal cu zgomot aditiv gaussian alb (ZAGA). Receptorul
optimal ia decizii pe baza observaţiilor discrete.

2
DEPI, Seminar 4. Recepţia optimală, Ş.l. Lucian Perişoară seria III C, 2017

x0 (t ) x1 (t )
A A

t t
Fig. 5.
0 T 0 T
-A

a) Să se determine numărul suficient de observaţii discrete necesare pentru luarea deciziei;

b) Să se implementeze blocul de discretizare din receptorul optimal folosind corelatoare;
c) Ce se întâmplă dacă la recepţie se fac N observaţii discrete?

Rezolvare
a) O primă metodă de calcul rezultă din observarea semnalelor x0 (t ) şi x1 (t ) , constante pe
intervalul [0, T ] . Astfel, pentru a diferenţia cele două semnale este suficient să ştim un
singur eşantion din domeniul timp, observat spre exemplu la momentul tes = T / 2 . Astfel,
numărul suficient de observaţii este N = 1 , semnalele eşantionate fiind ilustrate în Fig. 6.
Pentru ca blocul de discretizare din Fig. 2 să fie echivalent cu un circuit de eşantionare
clasic, funcţiile de bază trebuie să fie de tipul sinc( ). Deoarece N = 1 , rezultă:
 2π  T  
ϕ(t ) = sinc   t −   .
 T  2 
În acest caz, semnalelor x0 (t ) şi x1 (t ) le asociem vectorii semnal x 0 = [ x0,1 ] şi x1 = [ x1,1 ] cu
componentele x0,1 = x0 (T / 2) = A şi x1,1 = x1 (T / 2) = − A . Semnalul recepţionat y (t ) va fi şi
el eşantionat la momentul de timp tes = T / 2 , rezultând vectorul semnal y = [ y1 ] cu
componenta eşantion y1 .
x0,1 x1,1 y(t)
A A

t t t
0 T/2 T 0 T/2 T 0 T
-A
Fig. 6. Semnalele eşantionate la momentul T/2. Fig. 7. O realizare particulară aleatoare a
semnalului recepţionat.

A doua metodă de calcul o reprezintă determinarea unui set ortonormat de funcţii de bază,
de exemplu, cu algoritmul Gram-Schmidt. Pentru semnalele x0 (t ) şi x1 (t ) se va obţine o
singură funcţie de bază, vezi Fig. 8 :
 1 T , t ∈ [0, T ]
ϕ(t ) =  ,
 0, in rest
deci N = 1. În acest caz, vectorii semnal vor fi x0 = [ A T ] şi x1 = [− A T ] , vezi Fig. 8.

φ(t)

1/ T x1 x0
φ
t −A T 0 A T
0 T
Fig. 8. O funcţie de bază determinată cu algoritmul Gram-Schmidt şi constelaţia celor două semnale.

3
DEPI, Seminar 4. Recepţia optimală, Ş.l. Lucian Perişoară seria III C, 2017
Observaţia 1: A doua metodă este mai eficientă, deoarece coeficienţii de reprezentare
sunt de fapt nişte coeficienţi de corelaţie ce variază mult mai slab la variaţii puternice ale
zgomotului. De exemplu, pentru semnalul y (t ) posibil a fi recepţionat din Fig. 7, ce provine
din semnalul x0 (t ) , se observă că la momentul de eşantionare zgomotul are amplitudine
mare, iar eşantionul y1 ia valoare negativă. În acest caz, dacă luăm decizia după valoarea
eşantionului o să avem o decizie greşită. Dacă luăm decizia după coeficientul de corelaţie,
corelaţia dintre y (t ) şi φ(t) este pozitivă, la fel şi corelaţia dintre x0 (t ) şi φ(t), deci decidem
că s-a transmis x0 (t ) . Canalele reale pot produce modificări şi asupra altor parametri ai
semnalului transmis, de exemplu frecvenţa sau faza, iar decizia pe baza eşantioanelor din
domeniul timp devine imprecisă.
Observaţia 2: Prima metodă este utilizată în cazul modulaţiilor în banda de bază, iar a
doua metodă în cazul modulaţiilor trece bandă.
b) Schema de implementare a blocului de discretizare din receptorul optimal folosind
corelatoare este ilustrată mai jos:
y(t) T y
∫ 0
dt
eşantionare
φ(t) la t = T

Fig. 9. Receptorul optimal, bloc discretizare, 1 observaţie discretă.

c) Dacă la recepţie încercăm să facem N observaţii discrete, de exemplu prin eşantionare în

domeniul timp, atunci vom avea N funcţii de bază, de tipul:
π 
ϕ j (t ) = sinc  ( t − jTes )  , j = 1, N ,
 Tes 
unde Tes = 1 2W este intervalul de eşantionare, W fiind lăţimea de bandă a semnalului. În
acest caz, blocul de discretizare va conţine N corelatoare, ca în Fig. 2.a.
Observaţie: Pentru semnalele date, aplicarea algoritmului Gram-Schmidt duce la
determinarea unei singuri funcţii de bază, deci şi la o implementare minimală a receptorului
optimal, indiferent de câte observaţii discrete (eşantioane) se consideră în domeniul timp.

2. Receptor cu filtru adaptat, bloc detecţie. [Per]

Un sistem binar de transmisiune foloseşte semnalele x0 (t ) pentru bitul 0 şi x1 (t ) pentru bitul 1:
x0 (t ) x1 (t )
A A

t t
0 T 0 T
-A Fig. 10.

Blocul de discretizare din receptorului optimal este implementat cu ajutorul a două filtre
adaptate la semnalele x0 (t ) şi x1 (t ) .
a) Determinaţi energiile semnalelor x0 (t ) şi x1 (t ) ;
b) Determinaţi constanta A > 0 , astfel încât semnalele x0 (t ) şi x1 (t ) să fie ortonormate;
c) Determinaţi şi reprezentaţi funcţiile pondere pentru cele două filtre;
d) Implementaţi blocul de discretizare din receptorul optimal;

4
DEPI, Seminar 4. Recepţia optimală, Ş.l. Lucian Perişoară seria III C, 2017
e) Dacă cele două semnale se transmit pe rând printr-un canal continuu în timp fără perturbaţii,
calculaţi vectorul semnal de la ieşirea blocului de discretizare. Interpretaţi rezultatele.

Rezolvare
a) Energiile celor două semnale sunt:
T T /2 T
E0 = ∫ x02 (t )dt = ∫ A2 dt + ∫ (− A)
2
dt = A2T ,
0 0 T /2
T T
E1 = ∫ x12 (t )dt = ∫ A2 dt = A2T .
0 0

b) Pentru ca semnalele x0 (t ) şi x1 (t ) să fie ortonormate, trebuie să fie:

• ortogonale; această condiţie este îndeplinită, deoarece:
T T /2 T
A2T A2T
∫0 0 1
x (t ) x (t ) dt = ∫0 A ⋅ A ⋅ dt + ∫T / 2 ( − A) ⋅ A ⋅ dt =
2
−
2
= 0, ∀A.

• de energie unitară: E0 = E1 = A2T = 1 ⇒ A =1 T .

În aceste condiţii, semnalele x0 (t ) şi x1 (t ) sunt chiar un set ortonormat de funcţii de bază:
ϕ0 (t ) = x0 (t ) , ϕ1 (t ) = x1 (t ) . Dacă reprezentăm constelaţia semnalelor, vezi Fig. 11, atunci
vectorii semnal x0 şi x1 vor fi versorii axelor ϕ1 şi ϕ2 .

ϕ2

R2 x1 R1

x0
ϕ1
Fig. 11. Constelaţia semnalelor din Fig. 10.

c) Cele două semnale se pot scrie analitic:

 A, t ∈ [0, T / 2)
x0 (t ) =  , x1 (t ) = A, t ∈ [0, T ] .
− A, t ∈ [T / 2, T ]
x0(t) x0(-t) h1(t) = x0(T-t)

A A A

0 T/2 T t -T -T/2 0 t 0 T/2 T t

-A -A -A

x1(t) x1(-t) h2(t) = x1(T-t)

A A A

t t t
0 T -T 0 0 T

Fig. 12. Determinarea funcţiilor pondere ale filtrelor adaptate.

5
DEPI, Seminar 4. Recepţia optimală, Ş.l. Lucian Perişoară seria III C, 2017
Funcţiile pondere ale filtrelor adaptate la semnalele x0 (t ) şi x1 (t ) se determină astfel:
− A, t ∈ [0, T / 2)
h1 (t ) = x0 (T − t ) =  , h2 (t ) = x1 (T − t ) = A, t ∈ [0, T ] .
 A, t ∈ [T / 2, T ]
Ilustrarea grafică a calcului analitic este dată în Fig. 12.
d) Schema blocului de discretizare din receptorul optimal, implementată cu filtre adaptate, este
dată în Fig. 13.

y1 (t ) y1
h1 (t )
y (t ) M y = [ y1 y2 ]
U
y2 (t ) y2 X
h2 (t )
eşantionare la t = T

Fig. 13. Receptorul optimal, blocul de discretizare implementat cu filtre adaptate.

e) Dacă transmisia se face printr-un canal fără perturbaţii, atunci semnalul recepţionat va fi
egal cu cel transmis, y (t ) = xi (t ) .
Dacă se transmite primul semnal atunci semnalul recepţionat este y (t ) = x0 (t ) , iar
ieşirile filtrelor adaptate vor fi:
t t
y1 (t ) = y (t ) * h1 (t ) = ∫ y (τ)h1 (t − τ)d τ = ∫ x0 (τ) x0 (T − t + τ)d τ ,
0 0
t t
y2 (t ) = y (t )* h2 (t ) = ∫ y (τ)h2 (t − τ)d τ = ∫ x0 (τ) x1 (T − t + τ)d τ .
0 0

După eşantionare la momentul t = T , rezultă eşantioanele:

T
y1 = y1 (T ) = ∫ x0 (τ) x0 (τ)d τ = A2T = 1 ,
0
T
A2T A2T
y2 = y2 (T ) = ∫ x0 (τ) x1 (τ)d τ = − = 0,
0
2 2
deoarece la punctul b) am determinat constanta A = 1 T . După operaţia de multiplexare
obţinem vectorul semnal y = [ y1 y2 ] = [1 0] .
Dacă se emite al doilea semnal atunci y (t ) = x1 (t ) şi vom obţine eşantioanele:
T
y1 = ∫ x1 (τ) x0 (τ)d τ = 0 ,
0
T
y2 = ∫ x1 (τ) x1 (τ)d τ = A2T = 1 ,
0

de unde vectorul semnal y = [ y1 y2 ] = [0 1] .

Observaţie: Se poate nota că aceşti coeficienţi, evaluaţi la momentul t = T , sunt de fapt
valorile funcţiilor de autocorelaţie şi a funcţiilor de corelaţie mutuală ale semnalelor x0 (t ) şi
x1 (t ) evaluate pentru τ = 0 .

6
DEPI, Seminar 4. Recepţia optimală, Ş.l. Lucian Perişoară seria III C, 2017
3. Baza ortonormată, constelaţie, receptor cu corelator, bloc discretizare. [Per]
Se consideră mulţimea de semnale echiprobabile din figura de mai jos.
x1(t) x2(t) x3(t) x4(t)
A A A

t 0 T/2 T t t 0 T t
0 T 0 T/2 T
-A -A -A

a) Să se determine o bază ortonormată pentru mulţimea de semnale şi să se reprezinte

constelaţia semnalelor, precizând regiunile de decizie pe baza regulii de distanţă minimă;
b) Să se implementeze blocul de discretizare folosind corelatoare sau filtre adaptate.

Rezolvare
a) Metoda 1: Din reprezentările grafice a celor patru semnale putem observa că x3 (t ) = − x2 (t )
şi x4 (t ) = − x1 (t ) , de unde perechile de semnale { x1 (t ), x2 (t )} , { x1 (t ), x3 (t )} , { x2 (t ), x4 (t )} şi
{ x3 (t ), x4 (t )}
sunt ortogonale. Astfel, dacă aplicăm algoritmul Gram-Schmidt, vor rezulta
funcţiile de bază ortonormate de mai jos:
ϕ1 (t ) ϕ2 (t )
1 1
T T
t t
0 T 0 T
1
−
T

Fig. 13. Un set ortonormat de funcţii de bază determinat cu algoritmul Gram-Schmidt.

Determinarea vectorilor semnal ţine cont de scrierea xi (t ) = xi1ϕ1 (t ) + xi 2 ϕ2 (t ) , de unde:

x1 (t ) = A T ⋅ ϕ1 (t ) + 0 ⋅ ϕ2 (t ) ⇒ x1 =  A T 0  ,

x2 (t ) = 0 ⋅ ϕ1 (t ) + A T ⋅ ϕ2 (t ) ⇒ x 2 = 0 A T  ,

x3 (t ) = 0 ⋅ ϕ1 (t ) − A T ⋅ ϕ2 (t ) ⇒ x3 = 0 − A T  ,

x4 (t ) = − A T ⋅ ϕ1 (t ) + 0 ⋅ ϕ2 (t ) ⇒ x4 =  − A T 0  .
Spaţiul semnalelor este ilustrat în Fig. 14.

ϕ2
R2
x2
R1
x4 x1
ϕ1

R4
x3
Fig. 14. Constelaţia semnalelor determinată
pentru funcţiile de bază din Fig. 13.
R3

7
DEPI, Seminar 4. Recepţia optimală, Ş.l. Lucian Perişoară seria III C, 2017
Pragurile de decizie, conforme cu regula de decizie “distanţă minimă”, vor fi date de locul
geometric al punctelor egal distanţate de vectorii semnal, mai exact de prima şi a doua
bisectoare a planului determinat de ϕ1 şi ϕ2 . Astfel, pentru fiecare vector semnal xi alocăm
o regiune de decizie Ri delimitată de pragurile de decizie. Pentru a observa în ce regiune se
află un vector semnal recepţionat y = [ y1 y2 ] trebuie să verificăm relaţiile dintre
componentele vectorului y. Astfel:
- dacă y1 > y2 atunci y ∈ R1 şi decidem că s-a transmis x1 ;
- dacă − y1 > y2 atunci y ∈ R4 şi decidem că s-a transmis x4 ;
- dacă y2 > y1 atunci y ∈ R2 şi decidem că s-a transmis x2 ;
- dacă − y2 > y1 atunci y ∈ R3 şi decidem că s-a transmis x3 .
Verificarea îndeplinirii condiţiilor de mai sus este destul de dificila de implementat la nivel
hardware în blocul de decizie.
Metoda 2: Un alt set de funcţii de bază poate fi ales ca în Fig. 15. Pentru a îndeplini
condiţia de ortogonalitate, funcţiile de bază se aleg ca fiind definite pe subintervale de timp
diferite, [ 0, T / 2] şi [T / 2, T ] . Din condiţia de energie unitară, funcţiile vor avea
amplitudinea 2/T .

ϕ1 (t ) ϕ2 (t )
2 2
T T
t t
0 T/2 T 0 T/2 T

Fig. 15. Un set arbitrar de funcţii de bază.

În acest caz, vectorii semnal vor fi:

x1 (t ) = A T / 2 ⋅ ϕ1 (t ) + A T / 2 ⋅ ϕ2 (t ) ⇒ x1 =  A T / 2 A T / 2  ,

x2 (t ) = A T / 2 ⋅ ϕ1 (t ) − A T / 2 ⋅ ϕ2 (t ) ⇒ x 2 =  A T / 2 − A T / 2  ,

x3 (t ) = − A T / 2 ⋅ ϕ1 (t ) + A T / 2 ⋅ ϕ2 (t ) ⇒ x3 =  − A T / 2 A T / 2  ,

x4 (t ) = − A T / 2 ⋅ ϕ1 (t ) − A T / 2 ⋅ ϕ2 (t ) x 4 =  − A T / 2
⇒ − A T / 2  ,
iar constelaţia semnalelor va fi ca în figura de mai jos.
ϕ2
R3 R1
x3 x1

ϕ1 Fig. 16. Constelaţia semnalelor determinată

pentru funcţiile de bază din Fig. 15

x4 x2
R4 R2

Pragurile de decizie conform regulii de distanţă minimă vor fi date de axele ϕ1 şi ϕ2 ale
spaţiului, regiunile de decizie fiind cele 4 cadrane. În acest caz, decizia pentru vectorul
semnal recepţionat y = [ y1 y2 ] se va face astfel:

8
DEPI, Seminar 4. Recepţia optimală, Ş.l. Lucian Perişoară seria III C, 2017
- dacă y1 > 0 , y2 > 0 atunci y ∈ R1 şi decidem că s-a transmis x1 ;
- dacă y1 > 0 , y2 < 0 atunci y ∈ R2 şi decidem că s-a transmis x2 ;
- dacă y1 < 0 , y2 > 0 atunci y ∈ R3 şi decidem că s-a transmis x3 ;
- dacă y1 < 0 , y2 < 0 atunci y ∈ R4 şi decidem că s-a transmis x 4 .
situaţie mult mai simplu de implementat în blocul de decizie.
De obicei, se preferă ca, pentru constelaţii mai complexe, cu 16 sau 64 de vectori
semnal, vectorii să fie „aranjaţi“ astfel încât pragurile de decizie să fie paralele cu axele
sistemului de coordonate. Aranjarea înseamnă de fapt alegerea unor anumite funcţii de bază
astfel încât procesul de decizie să fie simplificat.
b) Pentru cele două seturi de funcţii de bază determinate la punctul anterior, schema de
implementare este identică, deoarece în ambele cazuri avem N = 2 funcţii de bază. Dacă
folosim corelatoare, atunci avem configuraţia din Fig. 17.a.

y1 y1
∫ dt h1 (t )

y(t) y(t)
φ1(t)

y2 y2
∫ dt h2 (t )
t =T t =T
φ2(t)
a) b)

Fig. 17. Receptorul optimal, bloc discretizare, implementat cu corelatoare (a) sau cu filtre adaptate (b).

Dacă folosim filtre adaptate la funcţiile de bază, atunci trebuie să determinăm funcţiile
pondere ale celor două filtre. Astfel:
h1 (t ) = k ϕ1 (T − t ), h2 (t ) = k ϕ2 (T − t ).
Alegând constanta k = 1 rezultă funcţiile pondere din Fig. 18.a dacă am determinat funcţiile
de bază cu algoritmul Gram-Schmidt (vezi Fig. 13) şi funcţiile pondere din Fig. 18.b dacă
am utilizat nişte funcţii de bază arbitrare (vezi Fig. 15).

h1 (t ) h1 (t )
1 2
T T
t t
0 T 0 T/2 T

h2 (t ) h2 (t )
1 2
T T
t t
0 T/2 T 0 T/2 T
1
−
a) T b)

Fig. 18. Funcţiile pondere ale filtrelor adaptate din schema receptorului optimal pentru:
a) funcţii de bază determinate cu algoritmul Gram-Schmidt; b) funcţii de bază arbitrare.

9
DEPI, Seminar 4. Recepţia optimală, Ş.l. Lucian Perişoară seria III C, 2017

III. Probleme propuse

4. Modulaţie BFSK, bază ortonormată, constelaţie, receptor optimal, regiuni de decizie.
Fie un modulator BFSK care va transmite unul din următoarele două semnale, de durată T:
x0 (t ) = A cos(2π f 0t + ϕ0 ) , x1 (t ) = A cos(2π f1t + ϕ1 ) ,
unde ϕ0 şi ϕ1 sunt variabile aleatoare în intervalul [0, 2π] .
a) Găsiţi o relaţie între f 0 şi f1 , astfel încât cele două semnale să fie ortogonale;
b) În condiţiile de la punctul a), găsiţi o bază ortonormată pentru semnalele transmise;
c) Reprezentaţi constelaţia semnalelor;
d) Implementaţi blocul de detecţie din receptorul optimal, folosind corelatoare şi filtre
adaptate.

5. Modulaţie 4-PSK, constelaţie, receptor cu corelator.

Pentru un modulator 4-PSK biţii de informaţie de la intrare se grupează pe cuvinte de câte doi
biţi, rezultând combinaţiile de mai jos. Acestora li se atribuie câte un semnal de fază diferită:
Biţi de intrare Semnale modulate de la ieşire
00 x1 (t ) = A cos(2π f p t )
01 x2 (t ) = A cos(2π f p t + π / 2)
10 x3 (t ) = A cos(2 π f p t + π)
11 x4 (t ) = A cos(2π f p t + 3π / 2)

a) Determinaţi o bază ortonormată pentru cele 4 semnale;

b) Reprezentaţi constelaţia semnalelor;
c) Implementaţi blocul de detecţie din receptorul optimal utilizând corelatoare.

6. Constelaţie, regiuni de decizie, receptor cu corelator.

Fie semnalele din figură:
x1(t) x2(t) x3(t) x4(t)
2
1 1
2 3
t t t t
0 1 2 3 0 1 2 3 0 1 0 1 2 3
-1 -1
-2 -2

a) Reprezentaţi constelaţia semnalelor;

b) Care sunt regiunile de decizie?
c) Implementaţi receptorul cu corelator pentru un număr minim de elemente de multiplicare şi
de integrare.

10
DEPI, Seminar 4. Recepţia optimală, Ş.l. Lucian Perişoară seria III C, 2017

IV. IV. Bibliografie

[Spă83] Al. Spătaru, „Teoria Transmisiunii Informaţiei”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983.
[Mur98] A. T. Murgan, „Principiile Teoriei Informaţiei în Ingineria Informaţiei şi a
Comunicaţiilor”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1998.
[MSG83]A. T. Murgan, I. Spânu, I. Gavăt, I. Sztojanov, V. E. Neagoe, A. Vlad, „Teoria
Transmisiunii Informaţiei – probleme”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
[VGS99] C. Vertan, Inge Gavăt, Rodica Stoian, „Variabile şi Procese Aleatoare: principii şi
aplicaţii”, Editura Printech, Bucureşti, 1999.
[MDC95] A. T. Murgan, R. Dogaru, C. Comăniciu, „Teoria transmisiunii informaţiei. Detecţia,
estimarea şi filtrarea semnalelor aleatoare. Lucrări practice”, Editura Politehnica,
Bucureşti, 1995.
[VFM02] A. Vlad, M. Ferecatu, M. Mitrea, “Teoria Transmisiunii Informaţiei II – Elemente
teoretice ilustrate în MathCAD”, Editura Paideia, Bucureşti, 2002.
[Sto] R. Stoian, “Decizie şi Estimare în Prelucrarea Informaţiilor”, Note de curs.
[Per] L. A. Perişoară, “Decizie şi Estimare în Prelucrarea Informaţiilor”, Note de seminar.

11
DEPI, Seminar 4. Recepţia optimală, Ş.l. Lucian Perişoară seria III C, 2017

Anexa 1. Modulaţia BPSK (Binary Phase Shift Keying)

x1 (t ) = A cos ( 2π f p t ) x2 (t ) = A cos ( 2π f p t + π )
x1 (t ) = x11ϕ(t ) x2 (t ) = x21ϕ(t )

cos ( 2π f p t )
2
ϕ(t ) =
T
T T
x11 = A x21 = − A
2 2

 2 Eb 
Pe = Q  
Prag decizie  N0 

Regiunea Regiunea
R2 R1

φ
T 0 T
x21 = − A x11 = A
2 2
Fig. A1. Constelaţia semnalelor pentru modulaţia BPSK.

Semnal modulat BPSK

1 0 1 1
Secvenţă de
date binare xi Codor bipolar xi(t)
NRZ
1011

2
ϕ(t ) = cos(2π f p t )
T

Fig. A2.a. Schemă emiţător BPSK.

Receptor cu corelator
T y Alege 1 dacă y > 0
Bloc
y(t) ∫ dt
0
decizie Alege 0 dacă y < 0

φ(t) Prag = 0
Fig. A2.b. Schemă receptor optimal BPSK.

12
DEPI, Seminar 4. Recepţia optimală, Ş.l. Lucian Perişoară seria III C, 2017

Anexa 2. Modulaţia BFSK (Binary Frecquency Shift Keying)

x1 ( t ) = A cos ( 2π f1 t ) , x2 ( t ) = A cos ( 2π f 2 t )
φ2
Prag de x1 ( t ) = x11ϕ1 ( t ) + x12 ϕ2 ( t ) , x2 ( t ) = x21ϕ1 ( t ) + x22 ϕ2 ( t )
decizie
2 2
ϕ1 ( t ) = cos ( 2π f1 t ) , ϕ2 ( t ) = cos ( 2π f 2 t )
Regiunea T T T
A
Z2  T   T 
2 ( x11 , x12 ) =  A , 0  , ( x21 , x22 ) =  0, A 
 2   2

0 φ1
T
A
2  Eb 
2E
Regiunea Z1 PE = Q 

 N 0 

Fig. A3. Constelaţia semnalelor pentru modulaţia BFSK.

Semnal modulat BFSK

1 0 1 1

xi Codor xi(t)
unipolar ϕ1 (t )
NRZ

Invertor f1 f2 f1 f1

ϕ2 (t )

Fig. A4.a. Schemă emiţător BFSK.

∫ dt y1
0
+ z = y1 - y2 Alege 1 dacă z > 0
φ1(t) Bloc
y(t) decizie Alege 0 dacă z < 0
-
T

∫ dt y2 Prag = 0
0

φ2(t)
Fig. A4.b. Schemă receptor optimal BFSK.

13