CURS 5

2.1. Utilizarea distribuţiei δ(t) în analiza semnalelor

2.1.1. Definiţia distribuţiei delta
Definiţia empirică: Fie un impuls de forma dată în
figura alăturată. Un „impuls” unitar D ( t , e ) poate fi D ( t ,t ) d (t )
δ(t)
definit astfel:
1t
d (t ) = lim
t �0
D (t , t )
Aria impulsului este egală cu 1 (de aceea se numeşte 1
unitar). Prin trecere la limită se obţine un impuls de
amplitudine infinită şi de durată nulă, notat cu δ(t) (fig. b,
alăturată). Aria acestui impuls, adică
d (t )dt = 1
�

defineşte „mărimea”
�-�

impulsului. Reprezentarea t
t t t

impulsului se face ca în fig. c, alăturată (lângă săgeată, se „s”

2
menţionează „mărimea” sa, adică aria).
a b c

Discuţie. De ce avem nevoie de impuls în teoria

semnalelor ? Intr-un punct pe scara pulaţiilor, fie acesta ω0, putem avea o armonica de
DA A
amplitudine A. Densitatea armonicilor în punctul ω0 de pe pe scara pulaţiilor este i = = �.
Dw 0

Definiţia riguroasă (matematică):

Fie x(t) o funcţie şi
�
(3.29) �x ( t ) j ( t ) dt = f ( x )
-�

funcţionala prin care funcţiei x(t) îi corespunde valoarea f(x). În (3.29), j ( t ) se numeşte
distribuţie şi mapează funcţia x(t) în f(x).
În modelarea semnalelor se utilizează frecvent două distribuţii:
 distribuţia delta (Dirac), d ( t ) , prin care unei funcţii x(t) îi corespunde valoarea x(0).
�
(3.30) �x ( t ) d ( t ) dt = x ( 0 )
-�

 distribuţia treaptă unitară (Heaviside) (fig. B), u(t), prin care funcţiei x(t) îi
�
corespunde valoarea �x ( t ) dt : u(t)
0 1
� � t
(3.31) �x ( t ) �
u (t )dt = �x ( t ) dt
Fig. B
-� 0

Semnalul treaptă unitară se mai poate defini astfel:

 1 pt. t �0
�
u (t ) = �
�0 pt. t < 0
du (t )
Între cele două distribuţii există relaţia d ( t ) = . Într-adevăr, substituind în (3.30) pe
dt
du (t )
d ( t ) prin se obţine:
dt
� du (t ) � �
�x ( t ) � dt = x ( t ) �
u (t ) -
-� �
x '( t ) �
u (t )dt
-� dt -�

Întrucât u (�) = 1 , u (-�) = 0 şi u(t) are valoarea unitară pentru t �1 , rezultă:

� du (t ) �
�
�x ( t ) � dt = x ( �) - �x ' ( t ) dt = x ( �) - x(t ) 0 = x ( 0 )
-� dt 0

3.4.2 Proprietăţile distribuţiei delta

1. Proprietatea de sondare în timp
�
(3.32) �x ( t ) d ( t - t0 ) dt = x ( t0 )
-�
Această proprietate, ca şi cea care urmează, decurge din relaţia de definiţie (3.30):
� �
(3.33) �x(t )d (t - t0 )dt = �x(u + t0 )d (u )du = x(t0 )
-� -�
2. Proprietatea de sondare în frecvenţă
�
(3.34) �U ( w ) d ( w -w0 ) dw = U ( w0 )
-�
3. Deoarece d ( t - t0 ) = 0 pentru t �t0 , rezultă:

(3.35) x ( t ) d ( t - t0 ) = x ( t0 ) d ( t - t0 )
4. Transformata Fourier a distribuţiei d
�
(3.36) F { d ( t ) } = D ( w ) = �d ( t ) e- jw t dt = e - jw �
0
=1
-�
Caracteristica spectrală a unui impuls este constantă pentru toate frecvenţele. Transformata
Fourier inversă pentru D ( w ) = 1 este d ( t ) , conform cu (3.36), F-1 { D ( w ) } = d ( t ) , sau:

1 � 1 �
��D ( w ) e jw t dw = ��1�e jw t dw = d ( t )
2p -� 2p -�
 D ( e ,t ) 1e D ( e ,t ) 1 ( 2e )

a) b)

t t
-e e

D ( e ,t ) 1e D ( e ,t ) 1 ( pe )

c) d)

t t

Fig. 1.1 Funcţii D ( e ,t ) care pot genera, prin trecere la limită, distribuţia d ( t )

Distribuţia d ( t ) se poate obţine prin trecerea la limită a unor funcţii depinzând de un

parametru e . O asemenea funcţie este reprezentată în fig. a, în care e = t . Alte funcţii D ( e ,t )
care pot genera distribuţia d ( t ) prin trecere la limită

(3.37) lim D ( e ,t ) = d ( t )
e� 0
sunt (fig. 3.9):
�1 � t �
�� � , t <e
1- �
D ( e , t ) = �e � e �
�
�0, în rest
1 -t e 1 -p t 2 e2 1
D ( e ,t ) = �
e ; D ( e ,t ) = �e ; D ( e ,t ) = sinc ( t e )
�
2e e pe

3.4.3Determinarea unor caracteristici spectrale utilizând distribuţia d ( t )

O clasă largă de funcţii (semnale) nu îndeplinesc condiţiile de existenţă pentru transformata
Fourier. Între acestea, menţionăm: semnalul constant în timp, funcţiile trigonometrice, semnalul
treaptă, semnalele periodice, etc. Chiar dacă nu există transformate Fourier de tip funcţie pentru
aceste semnale, se pot determina transformate Fourier de tip distribuţie.
Utilizând distribuţia delta vom calcula caracteristicile spectrale ale acestor semnale,
pentru care abordarea clasică a transformatei Fourier este inadecvată.

Caracteristica spectrală a unei constante

1 �
F-1 { 2pd (w )} = e jwt dw = e jt 0 = 1 ,
�2pd (w ) �
2p -�
Deci caracteristica spectrală a constantei egală cu 1 este:
(3.38) F { 1} = 2pd (w ) ,
iar pentru o constantă A oarecare:
 (3.39) F { A} = 2p A �
d (w )
Interpretarea relaţiei (3.39) este simplă: densitatea spectrală este infinită la w = 0 , pentru un
semnal constant (tensiune continuă).

Caracteristicile spectrale ale funcţiilor trigonometrice

Dacă se consideră e jw0t = 1� { }
e jw0 t , pornind de la relaţia
e jw0 t , se poate calcula F 1�

{ }
e jw0t = U (w - w0 ) ):
(3.38) şi de la teorema deplasării în frecvenţă (3.27) ( F u (t ) �

F { cos w0t} { } {
F e jw0t = F 1 � }
e jw0t = 2pd ( w - w0 ) !!!

p In consecinţă:
w �1
( �
)
F { coswot} = F � e jw0t + e - jw0t �= p �
d ( w - w0 ) + d ( w + w0 ) �
� �
!!
w0 3.10 Caracteristicaw0spectrală a
2
-Fig. ! (3.40)
�

unui semnal cosinusoidal

�1
�2j
( )
� p
F { sinw0t} = F � e jw0t - e - jw0t �= �d ( w - w0 ) - d ( w + w0 ) �
j� � !!!

(3.41)
Obs er vaţie :
Interpretarea relaţiilor de mai sus este următoarea: se consideră cosw0t ca fiind o armonică
de frecvenţă w0 ; densitatea de amplitudini la frecvenţa w0 este evident infinită (fig. 3.10), pentru
că amplitudinea armonicii corespunde unei singure frecvenţe w0 (distribuţia de amplitudini este
„concentrată” la o singură frecvenţă: w0 ). Deci prezenţa impulsurilor la frecvenţele w0 şi ( -w 0 )
în caracteristica spectrală F { cos w0t } este justificată. Trecerea de la caracteristica spectrală a
semnalului cosinusoidal la spectrul SFA al acestuia se face împărţind la p aria impulsului
pd ( w - w0 ) (fig. 3.4, c)). Întrucât aria acestui impuls este p, se obţine valoarea 1 pentru
amplitudinea armonicii de pulsaţie w0 . În mod similar se face trecerea de la caracteristica
spectrală a semnalului sin w0t la spectrul SFA. Aici intervine factorul 1/j, care semnifică faza
cos ( w0t - p / 2 ) = sin w0t ).
iniţială de –p/2 a armonicii de amplitudine unitară şi pulsaţie w0 ( 1 �

Caracteristica spectrală a unui semnal periodic

Dacă u(t) este un semnal periodic, atunci seria Fourier complexă este dată de relaţia:
�
e jiw0t
u (t ) = � Ai �
i =-�

În abordarea clasică, funcţia u(t) nu are transformată Fourier, însă vom calcula caracteristica
spectrală prin distribuţia d :
 { }
� �
F e jiw0t = 2p �� Ai �
F { u (t )} = � Ai � d (w - iw0 )
i =-� i =-�

2p A1 2p A1
A0
2p A3 2p A3
 2p A2 2p A2 
w
 -03w 2w-0 w-0 0 w
0 2w
0 3w
0 

Fig. 1.2 Caracteristica spectrală (densitatea spectrală de amplitudine) a unui semnal periodic

Semnificaţia fizică este similară celei din cazul semnalului cosinusoidal: în spectrul
semnalului există armonici la frecvenţele iw 0 . La aceste frecvenţe densităţile spectrale sunt
infinite, iar forma caracteristicii spectrale a semnalului periodic are alura prezentată în fig. 3.11
(densitatea spectrală de amplitudine).

Caracteristica spectrală a unei trepte unitare (Se propune pentru seminar sau pentru studiu
individual)
Fie u(t) treapta unitară, nulă pentru t < 0 şi egală cu 1 pentru t � 0 . Acest semnal nu are
transformată Fourier, însă îi vom determina caracteristica spectrală cu ajutorul distribuţiei d .
Vom pune semnalul u(t) sub forma:
(3.42) u (t ) = 1 2 + 1 2 �
sign(t ) ,
însumarea celor două componente fiind ilustrată în fig. 3.12.
12 fte(,)
t
1
+ 12
1 2�
sign(t )
t
t
-12
ut()
� 12
t
-1

Fig. 3.12. Obţinerea treptei unitare Fig. 3.13. Funcţia f (t , e ) definită prin
prin intermediul relaţiei (3.42) relaţia (3.43)

Pentru a deduce caracteristica spectrală, se consideră funcţia „sign” ca fiind obţinută printr-o
trecere la limită. Se adoptă funcţia f de două argumente reale, t şi e, definită prin:
�
�-ee t , t < 0
(3.43) f (t , e ) = �
e-e t , t �0
�
pentru care are loc relaţia:

(3.44) lim f (t , e ) = sign(t )

e �0
Calculăm caracteristica spectrală a funcţiei de mai sus:
 � 0 �
e - jwt dt = �( -ee t ) �
F { f (t , e )} = �f (t , e ) � e - jw t dt + �e -e t �
e - jwt dt =
-� -� 0
1 t0 1 t�
=- e(e - jw )�
� + e-(e + jw )�
� =
e - jw -� -(e + jw ) 0

1 1 -e - jw + e - jw 2 jw
=- + = =-
e - jw e + jw 2
e +w 2
e + w2
2

Prin trecere la limită rezultă că:

� 2 jw � 2 j 2
lim F { f (t , e )} = lim �- �= - w = jw ,
e �0 2 2
e �0 � e + w �

ceea ce este echivalent, ţinând cont de relaţia (3.44), cu:

(3.45) { }
F lim f (t , e ) = F { sign(t )} =
e �0
2
jw
Calculând prin distribuţia d transformata Fourier a semnalului (3.42), rezultă:
�1 � �1 � �1 � 1
F { u (t )} = F � �+ F � �sign(t ) �= F � �+ �F { sign(t )}
2
��� 2 2 2
În continuare se ţine cont de relaţiile (3.39) şi (3.45), rezultând caracteristica spectrală a
treptei unitare:
1 1 2 1
(3.46) F { u (t )} = 2p � �
d (w ) + � = p �
d (w ) +
2 2 jw jw

3.4.4 Distribuţia delta periodică

Distribuţia delta periodică este un tren de impulsuri δ(t), reprezentat în fig. 3.14. Ea are
expresia:
�
(3.47) dT ( t ) = � d ( t - iT )
i =-�
dT (t )
1
… t

-3T -2T -T 0 T 2T 3T
Fig. 3.14 Distribuţia delta periodică

Semnalul fiind periodic, se poate calcula seria Fourier complexă a acestuia:

�
(3.48) dT ( t ) = � Ai e jiw0t ,
i =-�
unde:
 (3.49) w0 = 2p T

1 T /2 T /2 1 � 1
(3.50) Ai = � � dT ( t ) e- jiw0t dt = � d ( t ) e- jiw0t dt = ��d ( t ) e- jiw0t dt =
T -T / 2 -T / 2 T -� T
Deci:
1 � jiw0t
(3.51) dT ( t ) = �e
T i =-�
Calculând transformata Fourier, se obţine:
1 �
{ 2p �
}
�
(3.52) F { dT ( t ) } = jiw t
�F e 0 = � d ( w - iw0 ) = w0 � d ( w - iw0 )
T i =-� T i =-� i =-�
Se notează:
�
(3.53) dw0 ( w ) = � d ( w - iw0 )
i =-�
distribuţia delta periodică în domeniul frecvenţial (având perioada w0 ). Conform relaţiilor (3.52)
şi (3.53), se obţine:
(3.54) F { dT ( t ) } = w0dw0 ( w )

C oncluz ie :
Caracteristica spectrală a distribuţiei delta periodice δT(t) (vezi fig. 3.15, a)) este o distribuţie
delta periodică, dw0 ( w ) , definită în domeniul frecvenţial (fig. 3.15, b)).

dT (t ) w0 dw0 (w )
1Fig. 3.15 Distribuţia delta periodicăFa) şi caracteristica ei spectrală b)
… … … …
t
3.4.5 Calculul numeric al caracteristicilor spectrale ale semnalelor utilizând w
-3T -2T -T 0 T 2T 3T distribuţia-d3w 0 -2w 0 -w 0 0 w 0 2w 0 3w 0
a) sub formă grafică (fig. 3.16, a)). Se cere determinarea
Fie un semnal x(t), dat b) unei funcţii
�
X (w ) care să aproximeze caracteristica spectrală X (w ) a semnalului.
 xt() x$(t )
x$(t )

a) x1 x2 x3 x4 x5
6tD 7tD 8tD
t
0 Dt 2tD 3tD 4tD 5tD
x6 x7
(1)
x$ (t ) x$(t )
a1 a7
b) a2
a0 4tD 5tD 6tD t
0 Dt 2tD 3tD a6 7tD 8tD
a3 a5
a4
(2)
x$ (t )
c) a2 - a1 - a7
a6 - a5
a0
tD 2tD 3tD 4tD 8tD
t
0 5tD 6tD 7tD
a1 - a0 a3 - a2 a5 - a4 a7 - a6
a4 - a3
Fig. 1.3 Prelucrarea semnalului x(t ) pentru determinarea caracteristicii spectrale

Determinarea funcţiei �
X (w ) implică parcurgerea următoarelor etape:
 aproximarea funcţiei x(t ) printr-o funcţie x$(t ) , liniară pe porţiuni (fig. 3.16, a)). În
acest scop se adoptă un pas Dt de discretizare a timpului, astfel încât în fiecare interval de
lărgime Dt semnalul x(t ) să fie aproximat printr-o funcţie liniară. Evident, cu cât intervalul Dt
este mai mic, cu atât aproximarea este mai bună. Fie xi = x(iDt ), i = 0,1, 2,...N , valorile care
marchează cele N intervale de aproximare liniară;
d x$(t ) (1)
 derivarea semnalului x$(t ) . Funcţia , notată prin x$ (t ) , este constantă pe
dt
porţiuni, având valorile:
x -x
ai = i +1 i , i = 0,1, 2,...N - 1
Dt
în intervalele [ iDt , (i + 1)Dt ] (fig. 3.16, b);
d 2 x$(t )
 calculul derivatei a doua, . Derivata unei variaţii în treaptă este distribuţia d (t )
2
dt
înmulţită cu amplitudinea treptei. În consecinţă, la timpul discret t = iDt avem:

x (2) (t ) = ( ai - ai -1 )d (t ), i = 0,1, 2,...N ,

t = i Dt
unde a-1 = 0 şi a N = 0 .
Transformata Fourier a derivatei a doua, x (2) (t ) , este:

{ (2)
} N
F x$ (t ) = � (ai - ai -1 )e jiwDt
i =0

Întrucât x$(t ) se obţine printr-o dublă integrare din x$ (t ) , rezultă (din teorema integrării în
(2)

timp):

{ }
2
� �1 � $(2) 1 N jiwDt
(3.55) X (w ) = � ��F x (t ) = - � (ai - ai -1 )e
jw
� � 2
w i =0

(Curs)
A p l i c a ţ i a 3. 1 :
Fie semnalul x(t) de formă triunghiulară, reprezentat în fig. 3.17, a). Se cere transformata
Fourier a semnalului x(t).
Conform procedurii de mai sus, se derivează semnalul de două ori. Prima derivată, x$(1) (t ) ,

este reprezentată în fig. 3.17, b), iar derivata a doua, x$(2) (t ) , în fig. 3.17, c). Transformata

Fourier a semnalului x$(2) (t ) este:

(2)
{ �1
�T
} 2
T
1
T
�
F x$ (t ) = F � d ( t + T ) - d ( t ) + d ( t - T ) �

sau, aplicând teorema întârzierii/anticipării,

1 x( t)
a)
-T T
b)
1/ T x (1)
( t)
-T T
-1/T
1/T x (2) ( t )
c)
0 T
-2 /T
Fig.3.17 Prelucrarea prin derivare a unui semnal, în vederea determinării caracteristicii spectrale
 2
� wT wT �
{ } ( )
1 1 �j 2 -j
(2) jwT - jwT �
F x (t ) = �e -2+e = �e -e 2
T T � �
� �
Utilizând teorema integrării în timp rezultă transformata Fourier a semnalului x(t):
2
� j wT -j
wT �
2
�
e 2 -e 2 �
2 2 � j wT wT � � �
{ }
�1 � �1 � 1 - j
X ( jw ) = � � F x (2) (t ) = � � � e 2 -e 2 �= T � �
�jw � �jw � T � � �wT �
2
� � (2 j )2 �
� �
�2 �
�wT �
Prin urmare: sinc 2 � �
X (w ) = T � (3.56)
�2 �
(Seminar)
A p l i c a ţ i a 3. 2 :
Să se determine funcţia spectrală a semnalului din fig. 3.18, a).

a) Metoda 1
x (t )
a)
2 1
t
-t t t t
-
2 g
2
b) x (t )
1
t

-1

Fig. 3.18 Semnalul x(t) şi derivata lui

Se derivează semnalul dat (fig. 3.18, b)). Prin aplicarea transformatei Fourier asupra
derivatei, se obţine:
jwt jwt
-
jwt
e- jwt =
(1) F
x (t ) ��
�1�
e + 1�
e 2 - 1�
e 2 - 1�
� jwt jwt �
-
�e jwt - jwt � �
-e e 2 -e 2 �wt �
�
= 2 j� + sin(wt ) + sin �
�= 2 j � �
�
� 2j 2j � � �2 �
�
� �
� �
Întrucât x(t) se obţine prin integrarea lui x (1) (t ) , din relaţia (3.21) rezultă:

X (w ) =
1
jw
� { 2 �
F x(1) (t ) = � } �wt
sin(wt ) + sin �
�
w � �2
�
�
�,
�
�
�
relaţie care se rescrie succesiv:
 2 � �wt ��t �2sin(wt ) 1 �
X (w ) = ��sin(wt ) + sin � � � � =t �
� + sin ( wt 2 ) �
w � �2 � �t � wt wt 2 �
În concluzie, funcţia spectrală a semnalului x(t) este:
� �wt �
�
X (w ) = t �
�2sinc(wt ) + sinc � �
�
� �2 �
�

b) Metoda 2
Se descompune semnalul dat într-o sumă de 2 impulsuri reale, de arii 2 t, respectiv t, ca în
fig. 3.19.

xt(1) xt(2)
xt() = 1
t + 1
t
-t t t t
-
2 2
Fig. 1.4 Descompunerea semnalului x(t) într-o sumă de impulsuri

Funcţiile spectrale ale acestora sunt cunoscute (vezi aplicaţia 3.1); folosind proprietatea de
liniaritate a transformatei Fourier, se obţine acelaşi rezultat ca la metoda precedentă:
X (w ) = F { x1(t ) + x2 (t )} = 2t �
sinc ( wt ) + t �
sinc ( wt 2 )