Seminar 1, DSE 2023

Recapitulare: Sisteme dinamice continue

1.1 Sisteme dinamice modelate cu ecuații diferențiale liniare, cu

coeficienți constanți
Forma generală a unei ecuații diferențiale liniare este:
d n y (t ) d n −1 y (t )
a0 (t ) + a (t ) + ... + an (t ) y (t ) = g (t )
dt n −1
1
dt n

Variabila y(t ) poate să exprime valoarea unui indicator economic.

Dacă funcția g (t )  0 , ecuația este neomogenă, în caz contrar, ecuația este
omogenă.
Dacă coeficienții a0 (t ), a1 (t ),..., an (t ) sunt funcții de timp, sistemul dinamic
este neautonom sau variabil în timp, dacă funcțiile sunt constante:
a0 , a1 ,..., an , sistemul dinamic este autonom sau invariabil în timp.

Sisteme dinamice continue modelate cu ajutorul ecuațiilor

diferențiale liniare, de ordin unu, cu coeficienți constanți
Forma generală:
a0 y (t ) + a1 y(t ) = g (t ), a0  0 (1)
dy (t )
a0 , a1 sunt constant date, g (t ) este o funcție cunoscută, iar y (t ) = este
dt
derivata în raport cu timpul a funcției y (t ) .
Dacă a0 = 0 , ecuația nu mai este diferențială, ci o ecuație algebrică de
ordin unu, cu soluția:
g (t )
y (t ) = , t = 0,1,2,... (2)
a1

Dacă a1 = 0 , atunci
1
y (t ) = g (t ) (3)
a0

soluția este

1
 1
a0 
y (t ) = g (t )dt + C , t = 0,1,2,... (4)

Unde C este o constantă arbitrară.

Pentru soluționarea ecuației (1), urmărim următorul algoritm:
1. Scriem ecuația omogenă:
a0 y (t ) + a1 y(t ) = 0 (5)

Presupunem soluția de forma y (t ) = e t și punem condiția să verifice

ecuația omogenă:
a 0 e t + a1e t = 0 → a 0  + a1 = 0 ecuatia caracteris tică (6)

Soluția ecuației caracteristice este  = −a1 / a0 = −b

2. Soluția generală a ecuației omogene are forma:

y G (t ) = Ae −bt (7)

Figură: Graficul soluției generale a ecuației omogene, în funcție de

valorile constantei A și parametrului b
3. Calculăm soluția particulară, în funcție de forma termenului liber:
Cazul I:
g (t ) = a = cons tan ta (8)
Soluția particular va avea forma termenului liber, deci va fi o constantă:
y P (t ) = D cons tan ta ne det er min ata (9)

2
Înlocuim soluția particular în ecuația neomogenă:
a1 D = a → D = y P (t ) = a / a1 (10)
Scriem soluția ecuației diferențiale neomogene, ca sumă între
soluția generală și soluția particulară:
y(t ) = y G (t ) + y P (t ) = Ae −( a1 / a0 )t + a / a1 (11)
Cazul II:
Termenul liber este de forma:
g (t ) = Be dt = exp onennent iala (12)
Unde B și d sunt constant date. Soluția particulară de forma termenului
liber va fi:
y P (t ) = Ce dt , C cons tan ta ne det er min ata (13)
Punem condiția ca soluția particulară să verifice ecuația diferențială
neomogenă:
a0 y (t ) + a1 y (t ) = Be dt , a0  0 (14)

a0 dCedt + a1Cedt = Be dt (15)

a0 dCe dt + a1Ce dt = Be dt → (a0 d + a1 )C − B e dt = 0 (16)

Determinăm constanta C din (16), care
va fi satisfăcută pentru orice t, dacă:
(a0 d + a1 )C − B = 0 (17)

De unde:
B
C= (18)
a0 d + a1

Soluția particulară, deci, va fi:

B
y P (t ) = Ce dt = e dt (19)
a 0 d + a1

Soluția ecuației diferențiale neomogene, ca sumă între soluția generală a

ecuației omogene și soluția particulară, va fi:

3
 B
y (t ) = y G (t ) + y P (t ) = Ae −( a1 / a0 ) t + e dt (20)
a 0 d + a1
Cazul III:
Termenul liber este un polinom de grad unu în t:
g (t ) = c0 + c1t , c0 , c1 , cons tan te cunoscute (21)

Soluția particular, de aceeași formă, va fi:

y P (t ) =  + t ,  ,  cons tan te ne det er min ate (22)
Punem condiția ca soluția particular să verifice ecuația diferențială
neomogenă:
a0 y (t ) + a1 y(t ) = c0 + c1t , a0  0 (23)

a0  + a1 ( + t ) = c0 + c1t (24)

Grupăm termenii asemenea și identificăm coeficienții:

(a1  − c1 )t + (a0  + a1 − c0 ) = 0 (25)

Relația (25) va fi satisfăcută dacă:

a1  − c1 = 0
a0  + a1 − c0 = 0

Soluția sistemului algebric este:

 = (a1c0 − a0c1 ) / a12
 = c1 / a1
Soluția particulară va fi:

y P (t ) =  + t = (a1c0 − a0 c1 ) / a12 + (c1 / a1 )t (26)

Soluția ecuației diferențiale neomogene calculată ca sumă între soluția

generală și soluția particulară este:
y (t ) = Ae− ( a1 / a0 )t + (a1c0 − a0c1 ) / a12 + (c1 / a1 )t (27)

4. Determinarea constantei A:
Considerăm condiția inițială y(0) = y0 , cunoscut

4
Scriem soluția pentru t = 0 :
y0 = A + (a1c0 − a0c1 ) / a12 → A = y0 − (a1c0 − a0c1 ) / a12

Soluția, respectiv traiectoria sistemului dinamic pentru cazul III, este:

y (t ) = ( y0 − (a1c0 − a0c1 ) / a12 )e − ( a1 / a0 )t + (a1c0 − a0c1 ) / a12 + (c1 / a1 )t

(28)
Soluția, respectiv traiectoria sistemului pentru cazul I, este:
y(t ) = Ae−( a1 / a0 )t + a / a1

y0 = A + a / a1 → A = y0 − a / a1

y (t ) = ( y0 − a / a1 )e − ( a1 / a0 )t + a / a1 (29)

Soluția, respectiv traiectoria sistemului pentru cazul II este:

B
y (t ) = Ae −( a1 / a0 )t + e dt
a0 d + a1

B B
y0 = A + → A = y0 −
a0 d + a1 a0 d + a1

B B
y (t ) = ( y0 − )e −( a1 / a0 )t + e dt (30)
a0 d + a1 a0 d + a1

1.2 Isocline/curbe de indiferență, câmpuri de direcţie şi diagrame în

spaţiul fazelor

În multe modele economice, putem avea ecuații diferențiale sau cu diferențe

finite ale căror soluții nu le putem determina explicit, chiar dacă avem forma
implicită a ecuației.
Pentru a avea informații relative la soluție putem analiza proprietățile calitative
ale soluției.
Considerăm ecuația diferențială de ordinul unu, cu termenul liber
g (t ) = b ,pe care o scriem sub forma:
dy
= ay (t ) + b → y (t ) = ay (t ) + b, a, b  0 (31)
dt
Definim cîteva noțiuni specifice dinamicii economice.
Isocline/curbe de indiferență și câmpuri de direcție:

5
Pentru fiecare pereche (y,t), ecuația (31) specifică panta treiecoriei în acel
punct.
Graficul tuturor traiectoriilor a căror pantă verifică (31) formează câmpul
de direcție al ecuației diferențiale și dă fluxul soluțiilor.

Câmpul de direcție poate fi asemănat cu pilitura de fier care se orientează

după forțele magnetice.

Figura 1: Câmp de direcție

Definiție: Câmp de direcție/fluxul soluțiilor este graficul tuturor soluțiilor

care au panta panta dată de o ecuație diferențială.

Nu este posibil să considerăm toate perechile din plan,

putem considera doar perechile ( y , t ) asociate unei anumite pante fixe.

Notăm m = y (t ) = f ( y, t ) panta fixă a funcției

f ( y, t ) , adică toate perechile ( y , t ) pentru care panta funcției este egală
cu m.
f ( y , t ) = m se numește isoclină(isocuantă/curbă de indiferență).

Determinarea isoclinei pentru funcția:

dy
y (t ) = f ( y, t ) = = ay (t ) + b = m
dt
Isoclina (isocuanta) este o curbă convexă.
În ecuaţia:
ay (t ) + b = m
explicităm y(t) în funcție de t:
m b
y (t ) = − , este tocmai isoclina f(y,t)=m scrisă în formă explicită.
a a

Diagrama în spațiul fazelor pentru modelele dinamice cu o singură

variabilă

6
 pentru un sistem dinamic este stațiul în care se pot
reprezenta toate stările posibile ale unui sistem, și mișcarea acestora.
Conceptul de spațiul fafelor a fost introdus la sfârșitul sec al XIXlea, de
către
Stările sistemului sunt reprezentate în raport cu
Considerăm y(t) funcție continuă de timp și ecuația diferențială y (t ) = f (t ) .
Soluția ecuației diferențiale, pentru t variabil, se numește traiectorie.
Când y (t ) = 0 , soluția y(t ) = x se numește punct fix, punct de echilibru,
punct critic sau soluție/traiectorie staționară.
Exemplu:
y (t ) = f ( y (t )) = ay (t ) + b
b
y (t ) = 0 → ay (t ) + b = 0 → y  = −
a
y  este punct fix sau staționar
Dacă traiectoria converge din orice punct inițial, către punctul de

echilibru x  , putem spune că punctul fix este de tip atractor.

 
Punct fix atractor, traiectoria y(t) crește până la x și scade după x .
Este un punct fix stabil, sistemul dinamic este stabil.

Punct fix repelor: traiectoria y(t) se îndepărtează de x  , atunci acesta

este un punct fix instabil.
Verificarea naturii punctului fix:
Considerăm sistemul dinamic:
y (t ) = f ( y (t )) = ay (t ) + b, a, b  0
Soluția este:
b
y (t ) = Aeat −
a
Punctul fix este:
b
y (t ) = 0 → 0 = ay (t ) + b → y  = −
a
Punctul fix este și sistemul dinamic este stabil, dacă:

7
I) f ( y )  0

(32)
II) Sau :
lim y (t ) = Vfinit (33)
t →

III) Sau
Rădăcina ecuației caracteristice   0 este negativă.
În caz contrar, punctul fix este și sistemul este instabil.

În exemplul nostru:
f ( y ) = a  0
b
lim y (t ) = lim ( Aeat − ) = 
t → t → a
Ecuația caracteristică:
 =a0
Rezultă că punctul fix este de tip repelor și sistemul este instabil.

1.2 Exemple și aplicații numerice ale sistemelor dinamice modelate cu

ecuații diferențiale de ordin unu:
Exemplul 1:
Modelul de capitalizare a unei sume de bani:
 (t ) = d  C (t )
C

C (t )
Unde este capitalul, iar d este rata dobânzii.
 (t )
C
= d
C (t )

dC (t )
Cu C (t ) = derivata în raport cu timpul a funcției C (t ) .
dt

Soluția ecuației diferențiale cu variabile separabile, liniară de ordin unu,

omogenă, este:
C (t ) = C0 e dt

C0
este valoarea capitalului inițial.
Unde
Observăm că, în cazul capitalizării continue, soluția este exponențială.
Calculul dobânzii:

8
D(t ) = C (t ) − C0 = C0 e dt − C0 = C0 (e dt − 1)

C0 = 1000um, d = 0,03

C (t ) = 0,03C (t )

- determinați traiectoria capitalului și a dobânzii;

- determinați numeric valoarea capitalului și a dobânzii pentru o perioadă
de 20 de ani, in EXCEL și reflectați graficul accestui proces:
C (t ) = 1000e0,03t

Dobânda:
D(t ) = C (t ) − C0 = 1000e 0, 03t − 1000 = 1000(e 0, 03t − 1)

Întrucât
lim C (t ) = lim 1000e0,03t  0
t → t →

lim D(t ) = lim 1000(e0,03t − 1)  0

t → t →

Traiectoria este instabilă, monoton explozivă.

C0 = 1000um, d = 0,03, A = 200um

C (t ) = 0,03C (t ) + 200

C G (t ) = Ke0,03t

C P (t ) = D = ct

Punem condiția ca soluția particulară să verifice ecuația neomogenă:

200
0 = 0,03D + 200 → D = − = −6700
0,03
C (t ) = Ke0, 03t − 6700

Determinarea constantei K:
200
0 = 0,03D + 200 → D = − = −6700
0,03
t = 0 → 1000 = K − 6700 → K = 7700

Traiectoria:

9
C (t ) = 7700e0,03t − 6700

D(t ) = C (t ) − C0 = 7700e 0, 03t − 6700 − 1000 = 7700e 0, 03t − 5700

lim C (t )  0
t →

lim C (t )  0
t →

Traiectoriile capitalului și ndobânzii sunt instabile.

Aplicație EXCEL:
Exemplul 2:Cazul în care termenul de comandă este de formă
exponențială:
Considerăm următoarea ecuație de evoluție a venitului:
2V (t ) + 1,5V (t ) = 0,5e −0 , 04t , V = 1000
0

Ecuația omogenă:
2V (t ) + 1,5V (t ) = 0

Ecuația caracteristică:
2 + 1,5 = 0 →  = −0,75

Soluția generală:
V G
(t ) = Ke −0 , 75t

Soluția particulară:
V P
(t ) = De −0 , 04t

Punem condiția să verifice ecuația neomogenă:

2 De −0 , 04t ( −0,04) + 1,5 De −0 , 04t = 0,5e −0 , 04t
0,5
D = = 0,352
1,42
V P
(t ) = 0,352e − 0 , 04t

Soluția ecuației, ca sumă între soluția generală și soluția particulară este:

V (t ) = V G (t ) + V P
(t ) = Ke−0, 75t + 0,352e −0, 04t

Determinarea constantei K și a traiectoriei:

Dăm valoarea 0 timpului:
1000 = K + 0,352 → K = 999,684

10
Traiectoria:
V (t ) = 999,684e −0, 75t + 0,352e −0, 04t

2V (t ) + 1,5V (t ) = 0,5 + 0,3t , V = 1000

0

Soluția generală se păstrează, soluția particulară este:

V P
(t ) =  + t

Punem condiția să verifice ecuația neomogenă:

2  + 1,5( +  t ) = 0,5 + 0,3t

Grupăm termenii după puterile lui t:

2  + 1,5 = 0,5 →  = 0,0667
1,5 = 0,3 →  = 0,2

Soluția particulară este:

V P
(t ) = 0,0667 + 0,2t

Soluția ecuației, ca sumă între soluția generală și soluția particulară este:

V (t ) = V G (t ) + V P
(t ) = Ke −0, 75t + 0,0667 + 0,2t

Dăm timpului valoarea 0 și calculăm constanta:

1000 = K + 0,0667 → K = 999,93

Traiectoria:
V (t ) = 999,93e −0, 75t + 0,0667 + 0,2t

Componenta inerțială/proprie, dată de soluția generală este stabilă,

componenta decizională este instabilă. Putem considra sistemul stabil,
întrucât utem schimba decizia pentru a face traiectoria stabilă.

1. Calculați traiectoriile capitalurilor și ale dobânzilor cu datele nde mai

jos, calculați apoi numeric pentru 20 de perionde și executați graficele
acestora:

11
C0 = 1500, d = 0,05
C0 = 2000, d = 0,04
C0 = 1000, d = 0,05, Avans = 300
C0 = 2000, d = 0,03, Avans = 500

Calculați traiectoria capitalului, analitic, numeric și reprezentați grafic,

pentru următoarele ecuații d evoluție:
0,3K (t ) + 0,5 K (t ) = 10, K 0 = 100
0,3K (t ) + 0,5 K (t ) = 0,01e −0, 02t , K 0 = 100
0,3K (t ) + 0,5 K (t ) = 1,2 + 0,2t , K = 100
0

12