Curs 6 Slides

Ecuaţii diferenţiale şi calcul operaţional
CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n
30.03.2020
CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

a şi calculatoare 30.03.2020 1 / 29
Ecuaţiile diferenţiale liniare de ordinul n au forma general¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t 2 I; (1)
unde I este un interval de numere reale iar f ; a1 ; :::; an : I ! R sunt funcţii continue.

a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t 2 I; (1)
Dac¼a f (t) = 0 8t 2 I spunem c¼
a ecuaţia este omogen¼a iar în caz contrar spunem c¼
a
este neomogen¼ a.

a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t 2 I; (1)
Dac¼a f (t) = 0 8t 2 I spunem c¼
a ecuaţia este omogen¼a iar în caz contrar spunem c¼
a
este neomogen¼ a.
Dac¼a funcţiile ai sunt funcţii constante pe I pentru orice i = 1; ::; n vom spune c¼
a
ecuaţia este una cu coe…cienţi constanţi (omogen¼ a sau neomogen¼ a, dup caz).

Observaţie
dac¼
a ' este o soluţie particular¼
a a ecuaţiei diferenţiale (1) atunci pentru orice soluţie
x a ecuaţiei omogene ataşate,
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = 0; t 2 I; (2)
funcţia x + ' este, de asemenea, o soluţie a ecuaţiei neomogene (1).

Observaţie
dac¼
a ' este o soluţie particular¼
a a ecuaţiei diferenţiale (1) atunci pentru orice soluţie
x a ecuaţiei omogene ataşate,
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = 0; t 2 I; (2)
funcţia x + ' este, de asemenea, o soluţie a ecuaţiei neomogene (1).

reciproc, orice soluţie a ecuaţiei neomogene poate … scris¼a ca suma dintre o soluţie
particular¼
a a ecuaţiei neomogene şi o soluţie a sistemului omogen

Rezolvarea ecuaţiei diferenţiale liniare de ordin n
Teorem¼
a
Mulţimea soluţiilor unei ecuaţii liniare şi omogene de ordinul n este un spaţiu vectorial de
dimensiune n:
Observaţie
Deoarece dim S = n este su…cient s¼
a g¼
asim

Teorem¼
a
dimensiune n:
Observaţie
a g¼
asim
o baz¼
a B = f'1 ; :::; 'n g în acest spaţiu

Teorem¼
a
dimensiune n:
Observaţie
a g¼
asim
o baz¼
a B = f'1 ; :::; 'n g în acest spaţiu pentru c¼
a atunci orice soluţie pentru ecuaţia
omogen¼a va … de forma
x = c 1 '1 + + c n 'n ;
unde ci 2 R, i = 1; ::; n: Funcţiile 'i ; i = 1; ::; n sunt numite soluţii fundamentale
(ale ecuaţiei omogene) iar B se numeşte sistem fundamental de soluţii.
şi o soluţie particular¼
a, '; a ecuaţiei neomogene.

Teorem¼
a
dimensiune n:
Observaţie
a g¼
asim
o baz¼
a B = f'1 ; :::; 'n g în acest spaţiu pentru c¼
a atunci orice soluţie pentru ecuaţia
omogen¼a va … de forma
x = c 1 '1 + + c n 'n ;
unde ci 2 R, i = 1; ::; n: Funcţiile 'i ; i = 1; ::; n sunt numite soluţii fundamentale
(ale ecuaţiei omogene) iar B se numeşte sistem fundamental de soluţii.
şi o soluţie particular¼
a, '; a ecuaţiei neomogene.
Soluţia general¼ a a ecuaţiei liniare neomogene de ordinul n va … de forma
x + ' = c 1 '1 + + c n 'n + '

Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordin n cu coe…cienţi constanţi
Fie ecuaţia diferenţial¼

a liniar¼
a şi omogen¼
a de ordin n
1)
x (n) + a1 x (n + ::: + an 1x
0
+ an x = 0;
uned a1 ; :::; an 2 R sunt constante.


a liniar¼
a şi omogen¼
a de ordin n
1)
x (n) + a1 x (n + ::: + an 1x
0
+ an x = 0;

Evident,
1)
x (n) = a1 x (n ::: an 1x
0
an x
şi
1+p)
x (n+p) (t) = a1 x (n (t) ::: an 1x
(1+p)
(t) an x (p) (t); 8t 2 I ; 8p 2 N.


a liniar¼
a şi omogen¼
a de ordin n
1)
x (n) + a1 x (n + ::: + an 1x
0
+ an x = 0;

Evident,
1)
x (n) = a1 x (n ::: an 1x
0
an x
şi
1+p)
x (n+p) (t) = a1 x (n (t) ::: an 1x
(1+p)
(t) an x (p) (t); 8t 2 I ; 8p 2 N.
Se arat¼
a c¼
a
x 0 (0) x 00 (0) 2 x (p) (0) p X1

x (p) (0) p
x (t) = x (0) + t+ t + + t + = t ; 8t 2 I
1! 2! p! p=0
p!

Soluţia ecuaţiei este perfect determinat¼

a de valorile derivatelor functiei x în origine, de
orice ordin, x (p) (0); p 2 N. Avem
1+p) 1+p
x (n+p) (0) = a1 x (n (0) ::: an 1x (0) an x (p) (0); p 2 N.
Not¼ a, x (p) (0) = xp ;

am, pentru uşurinţ¼ p 2 N şi relaţia de recurenţ¼
a poate … rescris¼
a
xn+p = a1 xn+p 1 ::: an 1 xp+1 an xp ; p 2 N.


1+p) 1+p
Not¼ a, x (p) (0) = xp ;

a
Complet¼am cu înc¼
a n 1 relaţii evidente:
8
>
> xn+p = a1 xn+p 1 ::: an 1 xp+1 an xp
>
>
< xn+p 1 =
> xn+p 1
xn+p 2 = xn+p 2
>
> ..
>
> .
>
:
xp+1 = xp+1


1+p) 1+p
Not¼ a, x (p) (0) = xp ;

a
Complet¼am cu înc¼
a n 1 relaţii evidente:
8 0 1
>
> xn+p = a1 xn+p 1 ::: an 1 xp+1 an xp xn+p 1
>
> Bxn+p 2C
< xn+p 1 =
> xn+p 1 B C
xn+p 2 = xn+p 2 B 3C ;
, y p+1 = A y p ; yp = Bxn+p C
>
> .. B . C
>
> . @ .. A
>
:
xp+1 = xp+1 xp
sau, echivalent, yp = Ap y0 ; 8p 2 N.

Ecuaţia caracteristic¼
a a matricei A este
n n 1 n 2
+ a1 + a2 + + an 1 + an = 0;

a a matricei A este
n n 1 n 2
+ a1 + a2 + + an 1 + an = 0;
care are r¼
ad¼
acinile 1 ; :::; k de multiplicit¼
aţi n1 ; :::; nk ; cu n1 + ::: + nk = n:

a a matricei A este
n n 1 n 2
+ a1 + a2 + + an 1 + an = 0;
care are r¼
ad¼
aţi n1 ; :::; nk ; cu n1 + ::: + nk = n:
Derivatele în origine x (p) (0) sunt combinaţii liniare ale numerelor
p ni
: : : ; Cp0 p 1
i ; Cp
p
i
1
; : : : ; Cpni i ;:::

a a matricei A este
n n 1 n 2
+ a1 + a2 + + an 1 + an = 0;
care are r¼
ad¼
aţi n1 ; :::; nk ; cu n1 + ::: + nk = n:
Derivatele în origine x (p) (0) sunt combinaţii liniare ale numerelor
p ni
: : : ; Cp0 p 1
i ; Cp
p
i
1
; : : : ; Cpni i ;:::
Când valorile proprii ale lui A sunt, toate, numere reale, înlocuind în scrierea lui x în serie
Taylor obţinem
(1) 1t (1) 1t (k ) (k )
x (t) = c1 e +c2 te + +cn(1)
1
t n1 1
e 1t
+ +c1 e kt
+c2 te kt
+ +cn(kk ) t nk 1
e kt

Soluţia este o combinaţie liniar¼

a a urm¼
atoarelor funcţii:


a a urm¼
8
>
> pentru 1 de multiplicitate n1 : e 1 t ; te 1t
; t2e 1t
; :::; t n1 1
e 1t
>
<
>
>
>
:


a a urm¼
8
>
> pentru 1 de multiplicitate n1 : e 1 t ; te 1t
; t2e 1t
; :::; t n1 1
e 1t
>
< pentru 2 de multiplicitate n2 : e 2 t ; te 2t
; t2e 2t
; :::; t n2 1
e 2t
>
>
>
:


a a urm¼
8 1t 1t
>
> pentru 1 de multiplicitate n1 : e ; te ; t2e 1t
; :::; t n1 1
e 1t
>
< pentru 2 de multiplicitate n2 : e 2t
; te 2t
; t2e 2t
; :::; t n2 1
e 2t
..
>
> .
>
:
pentru k de multiplicitate nk : e kt ; te kt ; t2e kt ; :::; t nk 1
e kt


a a urm¼
8 1t 1t
>
> pentru 1 de multiplicitate n1 : e ; te ; t2e 1t
; :::; t n1 1
e 1t
>
< pentru 2 de multiplicitate n2 : e 2t
; te 2t
; t2e 2t
; :::; t n2 1
e 2t
..
>
> .
>
:
pentru k de multiplicitate nk : e kt ; te kt ; t2e kt ; :::; t nk 1
e kt
sau, altfel spus,

1t 2t kt
x (t) = f1 (t)e + f2 (t)e + + fk (t)e ;
unde fi 2 Pni este un polinom de grad ni 1; i = 1; ::; k:

Cazul IV - r¼
ad¼
acini complexe
Dac¼
a ecuaţia caracteristic¼
a
n n 1 n 2
+ a1 + a2 + + an 1 + an = 0
are o r¼
ad¼acin¼
a complex¼ a z = + i de multiplicitate k atunci - polinomul având
coe…cienţi reali - şi conjugatul num¼
arului complex z; z = i este, de asemenea,
r¼
ad¼
acin¼a pentru polinomul caracteristic, cu aceeaşi multiplicitate, k.
În acest caz, matricea A nu numai c¼a nu mai este diagonalizabil¼
a peste R, dar nu
admite nici form¼
a canonic¼a Jordan peste R.
Orice matrice, cu elemente reale sau complexe admite form¼ a canonic¼a Jordan peste
Cn ; adic¼
a exist¼a o matrice P 2 Mn (C) astfel încât P 1 A P = J; unde J este
forma canonic¼ a Jordan a matricei A, cu singura diferenţ¼
a faţ¼
a de cazul real c¼
a aici
valorile proprii sunt numere complexe şi, evident, matricea P are ca elemente
numere complexe.

Cazul IV - r¼
ad¼
acini complexe
Calculele nu se schimb¼
a cu nimic, iar dac¼
a not¼
am
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!

Cazul IV - r¼
ad¼
acini complexe
a not¼
am
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!
obţinem x ca o combinaţie liniar¼

a cu coe…cien¸
ti din C a funcţiilor
e zt ; te zt ; t 2 e zt ; :::; t k 1 zt
e
pentru z de multiplicitate k : :
e z t ; te z t ; t 2 e z t ; :::; t k 1 zt
e

Cazul IV - r¼
ad¼
acini complexe
a not¼
am
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!
obţinem x ca o combinaţie liniar¼

a cu coe…cien¸
ti din C a funcţiilor
e zt ; te zt ; t 2 e zt ; :::; t k 1 zt
e
pentru z de multiplicitate k : :
e z t ; te z t ; t 2 e z t ; :::; t k 1 zt
e
Trebuie doar s¼
a vedem ce înseamn¼
a
ez ; z 2C

Exponenţiala în mulţimea numerelor complexe
Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + = :
1! 2! p! p=0
p!
În primul rând,
! !
X1
z1p X1
z2p
e z1 e z2 =
p=0
p! p=0
p!

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + = :
1! 2! p! p=0
p!
În primul rând,
! !
X1
z1p X1
z2p
e z1 e z2 =
p=0
p! p=0
p!
1 1 1 p 1 1 1 p
= 1+ z1 + z12 + + z + ::: 1+ z2 + z22 + + z + :::
1! 2! p! 1 1! 2! p! 2

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + = :
1! 2! p! p=0
p!
În primul rând,
! !
X1
z1p X1
z2p
e z1 e z2 =
p=0
p! p=0
p!
1 1 1 p 1 1 1 p
= 1+ z1 + z12 + + z + ::: 1+ z2 + z22 + + z + :::
1! 2! p! 1 1! 2! p! 2
1 1 1 2 1 1 1
= 1+ z1 + z2 + z2 + z1 z2 + z12 + :::
1! 1! 2! 1! 1! 2!

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + = :
1! 2! p! p=0
p!
În primul rând,
! !
X1
z1p X1
z2p
e z1 e z2 =
p=0
p! p=0
p!
1 1 1 p 1 1 1 p
= 1+ z1 + z12 + + z + ::: 1+ z2 + z22 + + z + :::
1! 2! p! 1 1! 2! p! 2
1 1 1 2 1 1 1
= 1+ z1 + z2 + z2 + z1 z2 + z12 + :::
1! 1! 2! 1! 1! 2!
termenul general (pentru puterea generalizat¼ a p) este:
1 p 1 1 1
z + z p 1 z2 + z p 2 z22 + z p 3 z23 + : : :
p! 1 1!(p 1)! 1 (p 2)!2! 1 (p 3)!3! 1
1
= z p + Cp1 z1p 1 z2 + Cp2 z1p 2 z22 + + Cp2 z12 z2p 2 + Cp1 z11 z2p 1 + z2p =
p! 1

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + = :
1! 2! p! p=0
p!
În primul rând,
! !
X1
z1p X1
z2p
e z1 e z2 =
p=0
p! p=0
p!
1 1 1 p 1 1 1 p
= 1+ z1 + z12 + + z + ::: 1+ z2 + z22 + + z + :::
1! 2! p! 1 1! 2! p! 2
1 1 1 2 1 1 1
= 1+ z1 + z2 + z2 + z1 z2 + z12 + :::
1! 1! 2! 1! 1! 2!
termenul general (pentru puterea generalizat¼ a p) este:
1 p 1 1 1
z + z p 1 z2 + z p 2 z22 + z p 3 z23 + : : :
p! 1 1!(p 1)! 1 (p 2)!2! 1 (p 3)!3! 1
1 1
= z p + Cp1 z1p 1 z2 + Cp2 z1p 2 z22 + + Cp2 z12 z2p 2 + Cp1 z11 z2p 1 + z2p = (z1 + z2 )p
p! 1 p!
Deci,
1 1
e z1 e z2 = 1 + (z1 + z2 ) + + (z1 + z2 )p + = e z1 +z2
1! p!
Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!
şi am obţinut e z1 e z2 = e z1 +z2 : Atunci
ez = e +i
=e ei ;
deci tebuie s¼ am e i : Avem, cf. de…niţiei,

a determin¼
1 1 1
ei = 1+ (i ) + (i )2 + + (i )p + : : :
1! 2! p!
1 1 2 1 3 1 4
= 1+i i + + :::
1! 2! 3! 4!
1 2 1 4 1
= 1 + ::: + ( 1)p 2p
+ :::
2! 4! (2p)!
1 1 3 1
+i + :::( 1)p 2p+1
+ :::
1! 3! (2p + 1)!
deci,
e i = cos + i sin ;

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!
şi am obţinut e z1 e z2 = e z1 +z2 : Atunci
ez = e +i
=e ei ;
deci tebuie s¼ am e i : Avem, cf. de…niţiei,

a determin¼
1 1 1
ei = 1+ (i ) + (i )2 + + (i )p + : : :
1! 2! p!
1 1 2 1 3 1 4
= 1+i i + + :::
1! 2! 3! 4!
1 2 1 4 1
= 1 + ::: + ( 1)p 2p
+ :::
2! 4! (2p)!
1 1 3 1
+i + :::( 1)p 2p+1
+ :::
1! 3! (2p + 1)!
deci,
e i = cos + i sin ; e z = e (cos + i sin ) ez = ez :

Cazul IV - r¼
ad¼
acini complexe
Având în vedere cele de mai sus şi faptul c¼a x este o funcţie cu valori reale de argument t
real obţinem c¼a în x ; corespunz¼
ator unei valori proprii complexe z = + i de
multiplicitate k vom avea o combinaţie liniar¼a, dar cu coe…cienţi numere reale a funcţiilor
t
e cos t; te t cos t; t 2 e t cos t; :::; t k 1 e t cos t şi
e t sin t; te t sin t; t 2 e t sin t; :::; t k 1 e t sin t
sau, echivalent,
t t
e cos t f ; e sin t g ; f ; g 2 Pk 1 sunt polinoame de grad cel mult k 1:

Cazul IV - r¼
ad¼
acini complexe
Având în vedere cele de mai sus şi faptul c¼a x este o funcţie cu valori reale de argument t
real obţinem c¼a în x ; corespunz¼
ator unei valori proprii complexe z = + i de
multiplicitate k vom avea o combinaţie liniar¼a, dar cu coe…cienţi numere reale a funcţiilor
t
e cos t; te t cos t; t 2 e t cos t; :::; t k 1 e t cos t şi
e t sin t; te t sin t; t 2 e t sin t; :::; t k 1 e t sin t
sau, echivalent,
t t
e cos t f ; e sin t g ; f ; g 2 Pk 1 sunt polinoame de grad cel mult k 1:
Observaţie
Desigur, pentru cazul cel mai general, în care vom avea, pentru ecuaţia caracteristic¼ a şi
r¼
ad¼
acini reale şi complexe şi de orice multiplicit¼
aţi, va trebui s¼
a combin¼
am toate situaţiile.

Cazul general
Exemplu
S¼
a se determine soluţia general¼
a a ecuaţiei diferenţiale
x (5) 9x (4) + 34x 000 66x 00 + 65x 0 25 = 0; t 2 R
a
5 4 3 2
9 + 34 66 + 65 25 = 0
Rezolv¼
am ecuaţia caracteristic¼
a
4 3 2
( 1) 8 + 26 40 + 25 = 0
2 2
( 1)( 4 + 5) = 0
r ad acina multiplicitatea sol : fundamentale

1 1 et
e cos t; te 2t cos t
2t
2 i 2
e 2t sin t; te 2t sin t
soluţia general¼
a:
x (t) = c1 e t + c2 e 2t cos t + c3 te 2t cos t + c4 e 2t sin t + c5 te 2t sin t
Determinarea unei soluţii particulare în cazul neomogen

a liniar¼
a neomogen¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I


a liniar¼
a neomogen¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I
şi presupunem c¼ a avem la dispoziţie un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia

omogen¼ a, f'1 ; :::; 'n g :


a liniar¼
a neomogen¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I

omogen¼ a, f'1 ; :::; 'n g :
Vom c¼ auta o soluţie ' de aceeaşi form¼a cu soluţa general¼
a a ecuaţiei omogene,
' = K 1 '1 + K 2 ' 2 + + K n 'n


a liniar¼
a neomogen¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I

omogen¼ a, f'1 ; :::; 'n g :
' = K 1 '1 + K 2 ' 2 + + K n 'n
dar în care coe…cienţii nu sunt constante, ci funcţii de t :
(R00 ) '(t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t):


a liniar¼
a neomogen¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I

omogen¼ a, f'1 ; :::; 'n g :
' = K 1 '1 + K 2 ' 2 + + K n 'n
(R00 ) '(t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t):
Metoda prin care vom determina o soluţie particular¼

a se numeşte metoda varia¸
tiei
constantelor.


a liniar¼
a neomogen¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I

omogen¼ a, f'1 ; :::; 'n g :
' = K 1 '1 + K 2 ' 2 + + K n 'n
(R00 ) '(t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t):
Metoda prin care vom determina o soluţie particular¼ a se numeşte metoda varia¸ tiei
constantelor.
Deoarece funcţiile Ki ; i = 1::n sunt supuse unei singure condiţii, şi anume ' s¼ a …e soluţie,
vom introduce n 1 relaţii suplimentare între derivatele acestor funcţii, Ki0 ; i = 1::n;
relaţii alese astfel încât în calculul derivatelor '0 ; '00 ; :::; '(n 1) s¼
a nu intervin¼
a derivatele
Ki0 :

Metoda variaţiei constantelor
Calculând '0 obţinem
'0 (t) = K1 (t)'01 (t) + + Kn (t)'0n (t) + K10 (t)'1 (t) + + Kn0 (t)'n (t)
şi impunem condiţia
(R1 ) K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n (t) = 0 8t;
astfel încât derivata '0 este acum egal¼

a cu
(R10 ) '0 (t) = K1 (t)'01 (t) + K2 (t)'02 (t) + + Kn (t)'0n (t):
Analog, derivând înc¼

a o dat¼
a vom impune condiţia
(R2 ) K10 (t)'01 (t) + K20 (t)'02 (t) + + Kn0 (t)'0n (t) = 0 8t
şi r¼
amânem cu
(R20 ) '00 (t) = K1 (t)'001 (t) + K2 (t)'002 (t) + + Kn (t)'00n (t)
ş.a.m.d. pân¼
a la derivata de ordin n 1; pentru care obţinem
(n 2) (n 2) 2)
(Rn 1) K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n(n (t) = 0 8t şi
1) (n 1) (n 1) 1)
(Rn0 1) '(n (t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'(n
n (t):
Dar,
0
1) (n 1) (n 1) 1)
(Rn0 ) '(n) = '(n (t) = K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'(n
n (t) +
(n) (n)
+K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'(n)
n (t)
şi dorim ca ' s¼

a …e soluţie pentru ecuaţie neomogen¼
a, deci
1)
'(n) + a1 (t)'(n + ::: + an 1 (t)'
0
+ an (t)' = f
şi atunci înmulţind cu an (t); R00 R10 cu an 1 (t); R20 cu an 2 (t); ş.a.m.d. Rn0 1 cu a1 (t) şi
Rn0 cu 1 şi adunând, obţinem:
(n 1) (n 1) 1)
(Rn ) K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'(n
n (t) = f (t)

Din relaţiile (R1 ),...,(Rn ) form¼ am un sistem de n ecuaţii cu K10 ; :::; Kn0 ca funcţii
necunoscute:
8 0
>
> K1 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + ::: + Kn0 (t)'n (t) = 0
>
> 0 0 0 0
>
> K (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + ::: + Kn0 (t)'0n (t) = 0
< . 1
..
>
>
>
> K10 (t)'(n 2) (n 2)
(t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'(n 2)
(t) = 0
>
> 1 n
: 0 (n 1) 0 (n 1) 0 (n 1)
K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t) = f (t):

Din relaţiile (R1 ),...,(Rn ) form¼ am un sistem de n ecuaţii cu K10 ; :::; Kn0 ca funcţii
necunoscute:
8 0
>
> K1 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + ::: + Kn0 (t)'n (t) = 0
>
> 0 0 0 0
>
> K (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + ::: + Kn0 (t)'0n (t) = 0
< . 1
..
>
>
>
> K10 (t)'(n 2) (n 2)
(t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'(n 2)
(t) = 0
>
> 1 n
: 0 (n 1) 0 (n 1) 0 (n 1)
K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t) = f (t):
De…niţie
Determinantul matricei sistemului de mai sus se noteaz¼
a cu W (t) şi se numeşte
wronskianul sau determinantul lui Wronski pentru funcţiile '1 ; :::; 'n în punctul t:

Metoda variaţiei constantelor - wronskianul
Wronskianul este egal, deci, cu
'1 (t) '2 (t) ::: 'n (t)

'01 (t) '02 (t) ::: '0n (t)
W (t) = ..
.
(n 1) (n 1) 1)
'1 (t) '2 (t) ::: 'n(n (t)

Wronskianul este egal, deci, cu
'1 (t) '2 (t) ::: 'n (t)

'01 (t) '02 (t) ::: '0n (t)
W (t) = ..
.
(n 1) (n 1) 1)
'1 (t) '2 (t) ::: 'n(n (t)
Observaţie
În cazul în care valorile proprii sunt r¼ ad¼
acini reale, distincte, soluţiile fundamentale sunt
e i t ; i = 1; ::; n iar wronskianul în t = 0 este
1 1 ::: 1
1 2 ::: n
W (0) = .. ;
.
n 1 n 1 n 1
1 2 ::: n
determinant Vandermonde.

Teorema lui Liouville

Pentru orice soluţii '1 ; :::; 'n ale ecuaţiei diferenţiale liniare şi omogene 2, pentru orice
t0 ; t 2 I are loc relaţia
Z t
W (t) = W (t0 ) exp( a1 (s)ds):
t0


Z t
W (t) = W (t0 ) exp( a1 (s)ds):
t0
Observaţie
Conform teoremei lui Liouville, dac¼ a wronskianul se anuleaz¼a într-un punct, se anuleaz¼ a
peste tot, deci este …e identic nul, …e nu se anuleaz¼
a în nici un punct. Partea a doua din
aceast¼
a a…rmaţie ne permite s¼ a a…rm¼am c¼a sistemul (??) are soluţie unic¼
a pentru orice t.


Z t
W (t) = W (t0 ) exp( a1 (s)ds):
t0
Observaţie
aceast¼
a pentru orice t.
Propoziţie
Funcţiile '1 ; :::; 'n formeaz¼a un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia diferenţial¼
a
liniar¼
a (2) dac¼ a şi numai dac¼a W (t) 6= 0; 8t:


Z t
W (t) = W (t0 ) exp( a1 (s)ds):
t0
Observaţie
aceast¼
a pentru orice t.
Propoziţie
Funcţiile '1 ; :::; 'n formeaz¼a un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia diferenţial¼
a
liniar¼
a (2) dac¼ a şi numai dac¼a W (t) 6= 0; 8t:
Cele de mai sus ne arat¼a, de fapt, c¼a funcţiile K10 ; :::; Kn0 sunt unic determinate, ori de
câte ori avem la dispoziţie un sistem fundamental de soluţii. Iar noi am v¼ azut deja cum
se obţine un sistem fundamental de soluţii pt. ecuaţia cu coe…cienţi constanţi.
Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n - rezolvare în cazul general.
Exemplu
S¼
a se rezolve problema Cauchy
(
1
x 000 + x 0 =
cos t ;t 2 ; :
x (0) = 1; x 0 (0) = 2; x 00 (0) = 3: 2 2
1 Determin¼
am mai întâi soluţia general¼
a a sistemului omogen

Exemplu
S¼
(
1
x 000 + x 0 =
cos t ;t 2 ; :
x (0) = 1; x 0 (0) = 2; x 00 (0) = 3: 2 2
1 Determin¼
2 A‡¼
am o soluţie particular¼
a folosind metoda variaţiei constantelor

Exemplu
S¼
(
1
x 000 + x 0 =
cos t ;t 2 ; :
x (0) = 1; x 0 (0) = 2; x 00 (0) = 3: 2 2
1 Determin¼
2 A‡¼
a folosind metoda variaţiei constantelor
3 Determin¼
am unica soluţie impunând condiţiile iniţiale.

1. Soluţia general¼
a a ecuaţiei omogene
a
3
+ =0
Rezolv¼
am ecuaţia caracteristic¼
a
2
( + 1) = 0
r ad acina multiplicitatea sol : fundamentale

0 1 e 0t 1
i 1 e cos t; e 0t sin t
0t
soluţia general¼
a:
x (t) = c1 + c2 cos t + c3 sin t

2. O Soluţie particular¼
a a ecuaţiei neomogene
C¼
aut¼
a de forma:
'(t) = K1 (t) sin t + K2 (t) cos t + K3 (t):

C¼
aut¼
a de forma:
Aceasta se obţine rezolvând sistemul de ecuaţii

8 0 0 0
< K10 (t)'10 (t) + K20 (t)'20 (t) + K30 (t)'30 (t) = 0
>
K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + K3 (t)'3 (t) = 0
>
: K 0 (t)'00 (t) + K 0 (t)'00 (t) + K 0 (t)'00 (t) = 1
1 1 2 2 3 3
cos t

C¼
aut¼
a de forma:
Aceasta se obţine rezolvând sistemul de ecuaţii

8 0 0 0
< K10 (t)'10 (t) + K20 (t)'20 (t) + K30 (t)'30 (t) = 0
>
K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + K3 (t)'3 (t) = 0
>
: K 0 (t)'00 (t) + K 0 (t)'00 (t) + K 0 (t)'00 (t) = 1
1 1 2 2 3 3
cos t
8 0 0 0
> 1
< K (t) sin t + K 2 (t) cos t + K 3 (t) = 0
, K10 (t) cos t K20 (t) sin t =0 :
>
: K 0 (t) sin t K 0 (t) cos t 1
1 2 =
cos t

1
Obţinem imediat K30 (t) = şi
cos t
8
( >
> 0 sin t
K10 (t) cos t K20 (t) sin t =0 < K10 (t) = 1
W (t) 1 = sin t
cos t
cos t
cos t
1 , :
K10 (t) sin t K20 (t) cos t = >
> 1 cos t 0
cos t : K20 (t) = = 1
W (t) sin t cos1 t
Integrând cele trei funcţii,

t
obţinemK1 (t) = ln cos t + k1 ; K2 (t) = t + k2 ; K3 (t) = ln ctg ( 4 2
) + k3 şi soluţia
general¼
a a ecuaţiei neomogene este
t
x (t) = k1 sin t + k2 cos t + k3 + ln cos t sin t t cos t + ln ctg ( ):
4 2

3. Obţinerea constantelor
Deoarece orice soluţie particular¼ a e la fel de bun¼

a, alegem k1 ; k2 ; k3 astfel încât condiţiile
iniţiale s¼
a …e îndeplinite.Obţinem:
8
< x (0) = 1 ) k2 + k3 = 1
x 0 (0) = 2 ) k1 = 2 :
: 00
x (0) = 3 ) k2 = 3 ) k3 = 4
Astfel soluţia unic¼

a a ecuaţiei este
t
x (t) = (2 + ln cos t) sin t + ( 3 t) cos t + ln ctg ( ) + 4; t 2 ;
4 2 2 2

Cazuri particulare - Metoda coe…cienţilor nedeterminaţi
Având în vedere c¼
a soluţiile ecuaţiei omogene sunt, în cel mai general caz, de forma
e at (P1 (t) cos bt + P2 (t) sin bt) ; unde f şi g sunt polinoame, a; b 2 R (3)
este de aşteptat ca soluţia particular¼

a a unei ecuaţii neomogene în care membrul drept
este de tipul s¼
a aib¼
a o form¼ a similar¼
a.
Dac¼a avem ecuaţia neomogen¼ a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = e at (P1 (t) cos bt + P2 (t) sin bt) ;
atunci se caut¼
a o soluţie particular¼
a de forma
'(t) = t ` e at (Q1 (t) cos bt + Q2 (t) sin bt) ;
unde ` este ordinul r¼

ad¼
acinilor z = a ib în ecuaţia caracteristic¼
a (inclusiv 0; dac¼
a nu e
r¼
ad¼
acin¼
a) iar Q1;2 sunt funcţii polinomiale de acelaşi grad
grad Q1 = grad Q2 = max fgrad P1 ; grad P2 g :
Astfel, a‡area soluţiei particulare se reduce la a‡area coe…cienţilor polinoamelor Q1;2 :

Exemplu - metoda coe…cienţilor nedeterminaţi
Exemplu
S¼
a se determine o soluţie particular¼
a a ecuaţiei
x 00 + x = e t cos 2t:
Ştim deja, ecuaţia caracteristic¼

a are r¼
ad¼
acinile şi i ; un sistem de soluţii fundamentale
…ind fcos t; sin tg : Observ¼ am c¼
a în cazul nostru a = 1; b = 2 deci ` este ordinul de
multiplicitate al r¼
ad¼acinii a ib = 1 2i în ecuaţia caracteristic¼ a, adic¼a 0; aşa încât vom
c¼auta o soluţie particular¼
a de forma
'(t) = e t (a1 cos 2t + a2 sin 2t); ai 2 R

00
Calcul¼
am ' :
'0 (t) = e t ((a1 + 2a2 ) cos 2t + (a2 2a1 ) sin 2t)

00 t
' (t) = e (( 3a1 + 4a2 ) cos 2t + ( 3a2 4a1 ) sin 2t):

a …e soluţie a ecuaţiei date, obţinem '00 + ' = e t cos 2t; deci

Punând condiţia ca ' s¼
e t (( 3a1 + 4a2 ) cos 2t + ( 3a2 4a1 ) sin 2t) + e t (a1 cos 2t + a2 sin 2t) = e t cos 2t
3a1 + 4a2 + a1 = 1 2a1 + 4a2 = 1

,
3a2 4a1 + a2 = 0 4a1 2a2 = 0
1 2
, a1 = ; a2 =
10 10
Deci, o soluţie particular¼
a este
1 t
'(t) = e ( cos 2t + 2 sin 2t)
10
iar soluţia general¼
a are forma
1 t
x (t) = c1 cos t + c2 sin t + e ( cos 2t + 2 sin 2t) ;
10
constantele c1 ; c2 a‡ându-se din eventuale condiţii iniţiale.

Exemplu
S¼
a se determine soluţia general¼
a a ecuaţiei
x 000 3x 00 = 18t + 12:
Observ¼ am c¼a a = 0; b = 0; P1 = 18t + 12; P2 0: În primul rând, ` este ordinul de

multiplicitate al r¼
ad¼
acinii 0 în ecuaţia caracteristic¼
a. Aceasta este
3
3 2 = 0 , 2( 3) = 0 deci ` = 2:
Astfel, c¼
aut¼
a de forma
'(t) = t 2 e 0t (Q1 cos 0t + Q2 sin 0t) = t 2 Q1 ; grad Q1 1
2 3 2
'(t) = t (at + b) = at + bt
Punând condiţia ca ' s¼
a …e soluţie obţinem
a= 1
6a 3 (6at + 2b) = 18t + 12 ,
b= 3
deci o soluţie particular¼
a este
'(t) = t3 3t 2
iar soluţia general¼
a este
(t) = c1 e 3t + c2 + c3 t t3 3t 2

Curs 6 Slides

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 6 Slides

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ecuaţii diferenţiale şi calcul operaţional

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

funcţia x + ' este, de asemenea, o soluţie a ecuaţiei neomogene (1).

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

funcţia x + ' este, de asemenea, o soluţie a ecuaţiei neomogene (1).

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

x + ' = c 1 '1 + + c n 'n + '

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

Fie ecuaţia diferenţial¼

uned a1 ; :::; an 2 R sunt constante.

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

Fie ecuaţia diferenţial¼

uned a1 ; :::; an 2 R sunt constante.

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

Fie ecuaţia diferenţial¼

uned a1 ; :::; an 2 R sunt constante.

x 0 (0) x 00 (0) 2 x (p) (0) p X1

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

Soluţia ecuaţiei este perfect determinat¼

Not¼ a, x (p) (0) = xp ;

xn+p = a1 xn+p 1 ::: an 1 xp+1 an xp ; p 2 N.

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

Soluţia ecuaţiei este perfect determinat¼

Not¼ a, x (p) (0) = xp ;

xn+p = a1 xn+p 1 ::: an 1 xp+1 an xp ; p 2 N.

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

Soluţia ecuaţiei este perfect determinat¼

Not¼ a, x (p) (0) = xp ;

xn+p = a1 xn+p 1 ::: an 1 xp+1 an xp ; p 2 N.

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

Soluţia este o combinaţie liniar¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

Soluţia este o combinaţie liniar¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

Soluţia este o combinaţie liniar¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

Soluţia este o combinaţie liniar¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

Soluţia este o combinaţie liniar¼

sau, altfel spus,

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

obţinem x ca o combinaţie liniar¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

obţinem x ca o combinaţie liniar¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼