EXAMEN PS

1. Semnale
Semnalul reprezintă o mărime fizică care are proprietatea de a se propaga într-un anumit
mediu. Orice semnal are un conţinut informaţional, un mesaj destinat unui receptor. Pe lângă
componenta utilă (informaţională) semnalele, din procesele fizice reale, conţin una sau mai
multe componente perturbatoare, care apar în procesul de generare, transmitere şi recepţie a
acestora. Din punct de vedere matematic un semnal se descrie prin funcţii de timp de forma:
x:T → M cu t ∈T şi x(t) ∈M, sau prin funcţii de frecvenţă:
X : Ω → N cu ω ∈ Ω şi X(Ω) ∈N.

Clasificari:

a) Dupa domeniul de definitie T al functiilor de timp:

- Semnale continue
- Semnale discrete (esantionate)
b) Dupa numarul nivelelor in amplitudine:
- Semnale continue in amplitudine
- Semnale cuantificate specifice echipamentelor de prelucrare numerica
obtinute la iesirea CAN
c) Dupa modul in care se poate determina evolutia ulterioara a ramurilor:
- Semnalele deterministe sunt de fapt idealizari
- Semnalele aleatoare (nedeterministe); au caracter general pentru ca toate
procesele fizice reale prelucreaza semnale de acest tip.

Semnale uzuale in automatica:

 Impuls Dirac:

∞
∞ , pentrut=0
𝛿 (t) = { 0 , altfel
si ∫ δ (t)dt = 1
−∞

 Treapta Unitara:

x 1 (t) = 1+¿(t)={1, pentrut ≥ 0 ¿ (treapta)’= Impuls Dirac

0 ,altfel

 Rampa Unitara:
 x 2 (t) ¿ {t , pentru t≥0
0 , altfel
(rampa)’= Treapta

 Semnal armonic unitar:

x 3 (t) ¿ {sin(ω t0),, altfel

pentrut ≥ 0

Semnale armonice

Semnalul armonic reprezentat analitic:

2 πt
x(t) = Asin( ) = Asin(2 πft ) = Asin(ωt)
T

2. Metoda de analiza a semnalelor deterministe

- Descompunere in Serie Fourier reala sau complexa
- Modele temporale si functiile de corelatie
- Tehnici de analiza functionala: Transformata Laplace, Z, Fourier
-Functii de densitate spectrala de putere.

3. Transformata Fourier (directa si inversa)

Relatii de definite:

Transformata Fourier a semnalelor continue, notata X(ω), se determina astfel:

∞
− j ωt
X(ω= ∫ x (t) e dt = F{ X(t )}
−∞

Transformata Fourier inversa (TFI):

∞
1
X(t)= ∫ X (ω) e− j ωt dω = F−1(X(ω))
2 π −∞

Spectrul Fourier:
X(t) = x(t± nT ), n ∈ N, T ∈ R, t ∈ R

2π
Spectrul Fourier contine numai semnale armonice multiplu intreg al armonicii de baza ω i=
T

4. Filtre
Def. 1: un filtru poate fi considerat un sistem de prelucrare a semnalelor al carui raspiuns
modifica semnalul de intrare intr-un mod prestabilit

SAU

Def. 2: Un filtru este un sistem selectiv in frecventa sau un circuit care transmite la iesire, fara
nici o modificare, un anumit spectru aplicat la intrare.

Exista 4 tipuri de filtre ideale:

a) filtrul trece-jos;

b) filtrul trece-sus;

c) filtrul trece-banda;

d) fultrul opreste-banda;

Filtrul ideal exista daca sistemul are amplitudinea raspunsului constanta (egala cu 1) intr-o
anumita banda de frecventa si exact 0 in afara gamei de frecventa si de asemenea, pentru toate
frecventele din banda de amplitudine constanta nenula, faza Ψ(ω) are o variatie liniara de
forma Ψ(ω) = -ω t d , unde t d ≥ 0 este o constanta cu dimensiune de timp.

Pentru aceasta castigul este fie 0, fie 1 in anumite zone in gama de frecventa, irealizabil
in practica.

5. Dependența caracteristicii modul-pulsație de poziția polilor și zerourilor funcției

de transfer a unui filtru analogic. Descrierea influenței unui pol și a unui zero.
Raspunsul in frecventa al unui system reprezinta informatia de baza despre capacitatea de
filtrare a acestuia. Se va examina legatura stransa care exista intre amplasarea in planul
complex al polilor si zerourilor functiei G(s) si raspunsul in frecventa al sistemului descris de
aceasta functie de transfer.

B( s) (s−z 1)(s−z 2)(s−z 3) ...(s−z n )

G(s) = = bn z=zerouri; λ=poli
A (s) ( s−λ1 )(s−λ 2)(s−λ3 )...( s−λ n)

( p−z 1) ...( p−z n )

G(s)|(s=p) = b n , p- z 1=¿ r i e j φ i
p− λi = d e j θ la p
i

( p− λ1) ...( p− λn )

r 1 r 2 ... r n produsul distantelor de la zerouri

|G(s)| |(s=p) b n = bn
d 1 d2 ... d n produsul distantelor de la poli la p

G(s) |(s=p) = ¿) – (θ1 +θ2 +...+θn ) = suma unghiurilor zerourilor la p – suma unghiurilor polilor la
p.

Castigul Functii de Frecventa de catre un Pol

Cu cat polul este mai aproape de axa imaginara (α minim) cu atat este mai mare cresterea
castigului (a modulului) functiei de transfer. In cazul in care α = 0 (pol pe axa imaginara, castigul
la pulsatie ω 0tinde la ∞

pol = - α + jω 0

Reducerea castigului functiei de transfer de catre un zero

Un zero plasat pe axa imaginara in punctul j ω 0 va produce un castig nul la pulsatia ω 0 .

Existenta unor zerouri multipla va accentua maim ult un efect.

6. Descrierea specificatiilor de proiectare pentru filtrele analogice

1) Filtru trece-jos:

-banda de trecere: (BT)=[0, wp] a.i |G(jw)|≥ Gp, w∈BT

-banda de oprire: (B0)=[ ws,∞ ] a.i |G(jw)|≤ Gs, w∈BO

1) Filtru trece-sus:

-banda de trecere: (BT)=[wp, ,∞] a.i |G(jw)|≥ Gp, w∈BT

-banda de oprire: (B0)=[ 0, ws] a.i |G(jw)|≤ Gs, w∈BO

1) Filtru trece-banda:

-banda de trecere: (BT)=[ wp1, wp2] a.i |G(jw)|≥ Gp, w∈BT

-banda de oprire: (B0)=[0, ws1] U [ ws2,∞ ] a.i |G(jw)|≤ Gs, w∈BO

1) Filtru opreste-banda:

-banda de trecere: (BT)= [0, wp1] U [ wp2,∞ ] a.i |G(jw)|≥ Gp, w∈BT

-banda de oprire: (B0)=[ ws1, ws2] a.i |G(jw)|≤ Gs, w∈BO

7. Filtre RLC: determinarea functiei de transfer; ce tip de filtru este

8. Filtre Butterworth: relatia de definitie, descrierea notatiilor din relatia de

definitie si a rolului/efectului fiecaruia, caracteristica modul-pulsatie
Caracteristica modul-pulsaţie G( jω) a unui filtru Butterworth trece jos de ordinul n este dată de
expresia
1
|G( jω)|=
ω 2n
√ 1+
( )
ωc

Se observă că la ω = 0 , câştigul |G( j0)| este unitar iar la ω = ωc câştigul are valoarea |G( jω)| =
1
sau − 3dB. Câştigul se reduce la pulsaţia de tăiere ωc cu un factor egal cu 2 . Deoarece
√2
puterea este proporţională cu pătratul modulului rezultă un raport între puterea semnalului
aplicat la intrare şi puterea semnalului de la ieşire egal cu doi. Din acest motiv frecvenţa ωc se
mai numeşte frecvenţa de înjumătăţire a puterii sau frecvenţă de tăiere de 3dB.

Filtru normalizat Butterworth

1) Câştigul (modulul) răspunsului în frecvenţă pentru filtrul Butterworth (FB) descreşte

monoton.
2) Câştigul FB normalizat este 1 (0 dB) la ω = 0 şi respectiv 0,707 (-3 dB) la ω = 1, pentru orice
valoare a lui n. Deci frecvenţa de tăiere de –3 dB este aceeaşi indiferent de ordinul filtrului.
3) Pentru n mare, modulul funcţiei de frecvenţă a FBN se apropie de caracteristica ideală.
Pentru a deduce funcţia de transfer a unui filtru Butterworth normalizat, GN (s) , să ne
reamintim că GN (− jω) este egală cu conjugata complexă a funcţiei GN ( jω) , deci
1
G n ( jω ) G n (− jω )=
1+ ω2 n

8. Filtre Chebasev: relatia de definitie, descrierea notatiilor din relatia de definitie

si a rolului/efectului fiecaruia, caracteristica modul-pulsatie
Răspunsul în frecvenţă a unui filtru Cebâşev (FC) normalizat trece-jos este:
1
|G N ( jω)|= 2 2
√ 1+ε C n (ω)
unde Cn (ω) polinomul Cebâşev de ordinul n calculat cu relaţia: Cn (ω) = cos(n cos−1 ω)
Polinoamele Cebâşev au proprietatea Cn (ω) = 2ωCn−1 (ω) − Cn−2 (ω) , n > 2
Cunoscând C0 (ω) =1 şi C1 (ω) = ω se poate calcula Cn (ω) pentru orice valoare a lui n .
Răspunsul în frecvenţă al FCN trece-jos este prezentat în figura 17 pentru n = 6 la 7 . În legatură
cu FCN se pot face următoarele observaţii cu caracter general:
1) Modulul funcţiei de frecvenţă a FCN reprezintă ondulaţii(ripluri) în banda de trecere fiind
neted (monotnic) în banda de oprire
0 pt nimpar
2
{
2) C n ( 0 )=
1 pt n par

3) Parametrul ε controlează amplitudinea ondulaţiei (înalţimea riplurilor).

11. Esantionarea: modelarea matematica a esantionarii, fenomenul de aliasing,

teorema lui Shannon.
Procesul de eşantionare este modelat printr-un întrerupător (eşantionator) ideal. Funcţionarea ideală şi
periodică a acestuia este descrisă printr-un tren de impulsuri Dirac unitare:

Cu această notaţie, semnalul obţinut din eşantionarea ideală a semnalului continuu x(t) este:

Trenul de impulsuri Dirac care modelează eşantionarea ideală este un semnal periodic de perioada Te .
Acesta se poate scrie sub forma seriei Fourier complexe (vezi secţiunea Metode de analiză a semnalelor,
din cursul 1), adică:

în care:

- e Te   2/ este pulsaţia de eşantionare,

- cn sunt coeficienţii complecşi ai descompunerii în serie Fourier.

Prin urmare, o altă formă a semnalului eşantionat este dată de relaţia:

Fenomenul de aliasing

Să notăm cu m valoarea maximă a pulsaţiei din spectrul de amplitudine al semnalul continuu x(t)
pentru care amplitudinea este nenulă. Dacă pulsația maximă din spectrul semnalului continuu este mai
mică decât jumătate din pulsația de eșantionare, adică:

m  e/2

atunci în spectrul semnalului eșantionat se distinge repetarea spectrului semnalului continuu, fără
suprapuneri,

În acest caz, spectrul semnalului continuu se poate reconstrui prin filtrarea cu un FTJ a spectrului
semnalului eșantionat, banda de trecere a acestuia fiind domeniul [0, e/2]. Dacă pulsația maximă din
spectrul semnalului continuu este mai mare decât jumătate din pulsația de eșantionare, adică:

e > m/2

atunci în spectrul semnalului eșantionat “componentele” consecutive se suprapun. În acest caz, la

reconstrucția spectrului semnalului continuu printr-un FTJ se pierde o parte din acesta. Erorile cauzate
de fenomenul de aliasing pot să devină foarte importante dacă semnalul continuu conţine armonici de
amplitudine mare, care se pierd.

Teorema lui Shannon (esantionarii)

Conform acestei teoreme un semnal se poate reconstitui din eşantioanele sale dacă pulsaţia de
eşantionare este cel puţin de două ori mai mare decât cea mai mare pulsaţie conţinută în semnalul
continuu, adică: e  2m. În practică, pentru refacerea cât mai exactă a unui semnal din eşantioanele
sale este necesar ca pulsația de eșantionare să fie mult mai mare decât cea impusă de teorema
Shannon, cum ar fi: e 10m

12. Filtre discrete: forma generală a ecuatiei cu diferente, filtre recursive, filtre
nerecursive.
Ecuatia cu diferente:
Filtre recursive

Dacă în forma generală a ecuaţiei cu diferenţe , o parte dintre coeficienţii a i (sau chiar toţi) sunt nenuli,
atunci valoarea eşantionului curent al mărimii de ieşire depinde de eşantioane anterioare ale
semnalului. Acest lucru defineşte un caracter recursive în calculul valorii curente a semnalului de ieșire.

Filtre nerecursive

Dacă, în ecuaţia cu diferenţe a unui filtru digital, cu forma generală din relația, toţi coeficienţii a i , i 1,n
sunt nuli, atunci valoarea eşantionului curent al mărimii de ieşire, y[k] , nu depinde de valorile
eşantioanelor anterioare ale semnalului de ieșire. În acest caz, calculul eșantionului curent al semnalului
de ieșire nu are caracter recursiv, iar filtrul se numește nerecursiv.

Ecuația cu diferențe a filtrului nerecursiv este de forma

iar funcția de transfer z a acestuia are forma:

La aplicarea unui semnal de intrare de tip impuls Dirac, efectul acestuia se propagă unidirecțional prin
filtru . În lipsa conexiunilor inverse din digrama de semnal (ceea ce înseamnă lipsa caracterului recursiv),
efectul impulsului Dirac la ieșirea filtrului se diminuează cu fiecare eșantion. Practic, pentru un filtru de
ordinul m , semnalul de la ieșire este nul pentru eșantioanele cu indice k  m .