Semnale Digitale:

 Un semnal digital are de cele mai multe ori unul dintre nivelele de tensiune chiar nivelul
zero, căruia îi corespunde cifra 0, cel de-al doilea fiind un nivel de tensiune pozitivă
căruia îi corespunde cifra 1
 alocarea cifrelor in acest mod se numeşte logică pozitivă

Elemente impuls

 Un impuls este o trecere relativ rapidă de la un nivel de tensiune la un alt nivel de tensiune,
urmată, după un interval de timp, de revenirea la nivelul iniţial
 Intervalul de timp în care impulsul trece de la nivelul coborat (U1) la nivelul ridicat (U2) poartă
numele de front crescător
 intervalul de timp în care impulsul ramâne la nivelul ridicat se numeşte palierul impulsului iar
intervalul de timp in care impulsul trece de la nivelul ridicat (U2) la nivelul coborat (U1) poarta
numele de front descrescator.

Impuls dreptunghiular cvasi-ideal

  Pentru semnalele reale fronturile nu sunt zero,
 palierul poate sa nu fie de valoare constanta,
 rampa poate sa fie neliniara
 Abaterile pot sa fie importante
 analize de precizie trebuie sa tina cont de multiplele abateri de la forma ideală

Impuls dreptunghiular real

 Varianta cvasi-ideală ţine cont doar de timpii de crestere, tcr, si cadere, tcd, mai mari
decât zero
 Indicele r semnifică rise,
 f semnifică fall.
 on şi off care semnifică obişnuit comutaţie directă sau conectare şi comutaţie inversă
sau deconectare.
 circuitele care funcţionează în regim de impulsuri mai sunt denumite şi circuite de
comutatie

Parametrii unei succesiuni de impulsuri

 UM – amplitudinea impulsului;
 T- perioada succesiunii de impulsuri;
 f = 1/T – frecventa succesiunii de impulsuri;
 Ti – durata impulsului;
 Tp – durata pauzei;
 tcr – timpul de crestere al impulsului;
 tcd – timpul de descrestere al impulsului;
 K = Ti / T – factorul de umplere al succesiunii de impulsuri
 U0 = K UM - valoarea medie (componenta continua) a succesiunii de impulsuri

Spectrul de frecventa

 Un semnal periodic se poate reprezenta, conform descompunerii in serie Fourier, ca o

sumă de semnale sinusoidale, de amplitudini si faze determinate.
 (B) este reprezentată această funcţie, denumită funcţie spectrală, pentru semnalul
periodic dreptunghiular din (A)
 Dacă se trece la limită T (la infinit) distantele intre componente tind spre zero şi se
obţine un spectru continuu care este chiar infăşurătoarea spectrului discret din figura
Semnal de modulatie

 modulatie de amplitudine, semnalul modulator modifica amplitudinea impulsurilor

(figura 1. 21.a.);

 modulatie de frecventa, semnalul modulator modifica frecventa mpulsurilor (figura

1. 21.b.);

 modulatie de pozitie, semnalul modulator modifica pozitia mpulsurilor (figura 1.

21.c.).

 modulatie de latime, semnalul modulator modifica latimea i mpulsurilor (figura 1.

21.d.).

 Dintre acestea primele doua sunt foarte putin utilizate iar cea mai utilizata este
modulatia in latime.
Esantionarea semnalelor:

 Procedura de eşantionare a semnalelor este legată de conversia A/D a semnalelor dar si de

modurile de transmisie a semnalelor.

 Acesta este evaluat în amplitudine periodic şi se extrage valoarea instantanee a momentului

(eşantion) aşa cum se poate observa în figura 1.23.

 Intervalul de timp între două eşantioane este τ

 1/ τ este frecvenţa de esantionare, f τ .

Mux/DMux

 Un multiplexor, simplificat MUX, este un circuit cu mai multe intrări şi o singura ieşire.

 El selectează doar una dintre intrări şi o conectează la ieşire şi poate selecta pe rând oricare
intrare cu ajutorul unui semnal de selecţie potrivit.

 El face posibila utilizarea unei singure linii pentru transmiterea mai multor semnale eşantionate
în prealabil Fig. 1.24.

 Eşantionare la frecvenţe diferite 32 Demultiplexorul, simplificat DEMUX, face operaţia inversă.

  El are o intrare şi mai multe iesiri si, la fel ca multiplexorul, cu care lucreaza împreuna, face
selecţia cu ajutorul unui semnal de selecţie.

Comutatia diodei

 Comportarea unei diode supusă unui regim de comutaţie directă (momentul t1) cât şi unui
regim de comutaţie inversă (momentul t2)

 Simbolul comutatorului ideal Comanda se face în tensiune cu un impuls bipolar şi este evaluat
răspunsul atât în tensiune cât şi în curent.

 La comutatia directă curentul prin dioda nu creste instantaneu (tensiunea U de comanda fiind
presupusa ideala, cu timp de comutaţie zero), ci intr-un timp numit timp de creştere sau de
comutaţie directă, tcr sau ton

 La comutaţia inversă curentul prin dioda ajunge aproape de valoarea zero după un interval de
timp numit timp de cădere sau de comutaţie inversă, tcd sau toff.

 Fenomenul de comutaţie inversă cuprinde şi un interval de timp, numit timp de revenire, în care
există un curent invers prin diodă.
Tranzistorul

 Tranzistorul se comporta in acest caz ca un comutator.

 Pentru intervalul 1 de comanda tranzistorul este blocat si daca este inlocuit prin schema
echivalenta simplificate pentru zona de blocare atunci curentul principal iC este zero iar
tensiunea de iesire, uCE este egala cu tensiunea sursei (figura 2.4 a).

 Pentru intervalul 2 de comanda tranzistorul este deschis la saturatie si daca este inlocuit prin
schema echivalenta simplificate pentru zona de saturatie atunci curentul principal iC este EA/R
conform legii lui Ohm iar tensiunea de iesire, uCE este egala zero (figura 2.4 b)

Comutatie tranzistor
  la comutatia directa. Curentul de baza raspunde rapid, dar cel de colector are in primul rand un
interval de intarziere pana incepe crestera, td (delay) iar apoi un interval de crestere, tr.

 Impreuna reprezinta timpul de comutatie directa, ton.

 La comutatia inversa curentul de baza scade un interval de timp si trece la o valoare negative
maxima, pastrata o durata de timp dupa care revine la zero

 El ramane la valoarea maxima pozitiva un interval de timp, denumit timp de stocare ts (store), si
doar apoi incepe se scada la zero intr-un alt ineterval de timp numit timp de cadere, tf.

Bobina cu impuls dreptunghiular


 Curentul este liniar crescǎtor iar panta este cu atât mai mare cu cât saltul de tensiune este mai
mare şi bobina are inductanţa de valoare mai mică.

 Cu cât L este mai mare cu atât variaţia curentului este mai lentă.

 Un semnal dreptunghiular de curent (ideal) nu poate fi aplicat unei bobine deoarece ar conduce
la salturi infinite de tensiune, imposibile în realitate:
Condensator cu impuls dreptunghiular:

 Tensiunea la bornele condensatorului este liniar crescǎtoare

 panta este cu atât mai mare cu cât saltul de curent este mai mare şi condensatorul are
capacitatea de valoare mai mică.

 Cu cât C este mai mare cu atât variaţia tensiunii este mai lentă.

RC cu impuls dreptunghiular:

 Circuit RC sub impuls dreptunghiular Pe condensator tensiunea creşte după o curbă

exponenţialǎ a cărei pantă iniţială depinde de constanta de timp a circuitului, τ = RC

 scade la deconectare, similar.

 Pe rezistenţă apar impulsuri cu salt urmate de descreştere exponenţială similarǎ, salturile fiind
atât pozitive, ca răspuns la tranziţia directă, cât şi negative, ca răspuns la tranziţia inversă.
Circuite RC derivare/integrare



 Grupul RC este în formǎ de cuadripol de tip gama.

 La bornele de intrare este o succesiune de impulsuri dreptunghiulare.

 La bornele de ieşire se obţin, la fiecare dintre fronturile impulsurilor de intrare, impulsuri

ascuţite, cu front iniţial abrupt

 La bornele de ieşire se obţin impulsuri cvasitriunghiulare cu pante de formǎ exponenţiala.

Circuite de limitare

 Cu ajutorul circuitelor de limitare amplitudinea impulsurilor este fixatǎ între douǎ limite precise.

 De obicei una dintre limite este zero.

 Dacǎ dioda este cu sensul din prima variantǎ de schema (a), atunci are ca efect limitarea
impulsurilor de intrare între nivelul zero şi nivelul U de tensiune

 Dacǎ dioda este cu sensul din varianta a doua (b), atunci are ca efect limitarea impulsurilor de
intrare între nivelul zero şi nivelul negativ, -U de tensiune.

 O a doua categorie de circuite de limitare cu diode limiteazǎ amplitudinea impulsurilor la o

valoare mai micǎ decât amplitudinea lor maximǎ de la intrarea circuitului.

 Amplitudinea impulsurilor la ieşirea circuitului este datǎ în prima variantǎ (a) de valoarea unei
surse de tensiune continuǎ auxiliarǎ iar în a doua variantǎ de schema (b) de valoare tensiunii de
deschidere a diodei Zener.

Amplificator/formator:
  este un amplificator cu tranzistor în conexiune emitor comun

 efectul este îmbunǎtaţirea fronturilor impulsurilor (figura 7.10).

 Calitatea fronturilor depinde direct de amplificarea în tensiune a amplificatorului.

 Circuitul e utilizat deseori pentru transformarea impulsurilor sinusoidale în impulsuri

dreptunghiulare aşa cum se poate urmǎri pe figura 7.14.

Circuit basculant

 În cazul cel mai general circuitele basculante au două ieșiri, O1 şi O2 între masă si cele două
colectoare ale tranzistoarelor

 două intrări, I1 şi I2, în majoritatea cazurilor între bazele tranzistoarelor şi masă (figura 7.18.a).
 
 Din cauza reacţiei pozitive puternice tranzistoarele sunt în zonele limită ale caracteristicilor de
transfer şi anume unul este în zona de saturaţie iar al doilea în zona de blocare.

Circuit basculant bistabil

 Odată ajuns în starea 2, o comandă de acelaşi fel, care să deschidă T1 nu mai provoacă
bascularea, T1 fiind acum deschis.

 Pentru basculare este nevoie fie de o comandă care să blocheze T1, adică un impuls negativ, fie
un impuls pozitiv pe a doua intrare.
  Această variantă, cu impulsuri la fel, aplicate pe rând când la unul când la altul dintre
tranzistoare este varianta utilizată obişnuit.

 Modul acesta de comandă se mai numește şi comanda separată

 Un alt mod de comandă al CBB este comanda comuna.

 Impulsurile sosesc la o singură intrare de unde sunt dirijate printr-un circuit de comandă
comună la bazele tranzistoarelor.

 Circuitul propriu-zis de comanda este mai complicat şi e reprezentat printr-un bloc.

Divizor de frecventa
  Dacă se pun două CBB se face o divizare cu 4 (numără 4 impulsuri), pentru trei o divizare cu 8

 avem la intrare o succesiune de impulsuri de o frecventă f, după ce impulsurile de ieşire sunt

trecute printr-un circuit de derivare şi limitare care păstrează impulsuri scurte doar pentru
fronturile crescătoare se obţine la intrarea CBB2 o succesiune de impulsuri de 2 ori mai rare.
Frecvenţa a scăzut de 2 ori.

Circuit basculant monostabil

 Fără o intervenţie exterioară, CBM, se află într-o stare stabilă, T1 blocat şi T2 în conducţie. T2
este în conducţie prin efectul rezistenţei R1 ce polarizează baza direct de la sursa de tensiune
continuă, ECC.
Circuit basculant astabil
  Circuitul are două ieșiri şi nu are în mod obișnuit intrări dar exista varianta mai complexa cu
intrări de sincronizare.

 Ambele stări fiind cvasi-stabile circuitul trece, printr-un mecanism similar cu cel descris la CBM,
dintr-o stare în alta, fora intervenţie exterioară

 Alimentat, el produce la ieşire o succesiune de impulsuri.

 Perioadele specifice, Ti şi Tp depind de constantele de timp ale grupurilor

Circuit basculant Schmitt

 Până când tensiunea de intrare este sub un prag, denumit prag superior, circuitul este în starea
1, T1 blocat, T2 deschis.

 La atingerea pragului superior circuitul basculează (exista o reacție pozitiva puternică prin R1) în
starea 2, T1 deschis, T2 blocat.

 Dacă tensiunea de intrare coboară sub pragul superior CBS nu basculează înapoi în starea 1.

 Doar când tensiunea de intrare coboară sub acest prag inferior CBS basculează.
Formator de impulsuri

 calitate a CBS este viteza mare de basculate şi deci fronturi mai rapide decât la alte variante de
circuite basculante.

 Această calitate face ca CBS sa fie utilizat ca circuit de corectare a fronturilor impulsurilor

Timpi de propagare/comutatie
  Viteza de propagare sau întârzierea (delay) produsă de o poartǎ reprezintă intervalul de timp
dintre schimbarea nivelului logic de la intrare şi schimbarea rezultată la ieşirea unui circuit.

 Se definesc două întârzieri, una pentru schimbarea 0-1 la intrare care se mai numeste şi
întârziere la comutaţie directă (turn-on delay) şi una pentru schimbarea 1-0 la intrare care se
mai numeşte şi întârziere la comutaţie inversă (turn-off delay).

 Mai trebuie precizat că fronturile sunt considerate în figură ideale, dar nu acesta este cazul real,
unde şi tranziţia se face într-un interval de timp (figura 8.13) iar în acest caz măsurarea timpilor
se face la nivelul de 50% din valoarea maximă.

Nivele de tensiuni





 
Nivele ale curentilor





Poarta SI-NU TTL

 Dacă toate emitoarele tranzistorului T1 sunt la tensiune ridicată, nivel logic 1, atunci joncţiunile
bază-colector a tranzistorului T1 şi bază-emitor a tranzistorului T2 sunt deschise, tranzistoarele
T2 şi T3 sunt deschise la saturaţie.

 Potenţialul V3 este 0,7V, potenţialul unei jocţiuni deschise iar pe T2 derschis este o cădere de
aproximativ 0,2V şi atunci potenţialul V4 = 0,9V, insuficient pentru a deschide joncţiunea bază-
emitor a T4 şi dioda D.

 Tensiunea de iesire UO este coborâtă, corespunzatoare nivelului logic 0.

Caracteristica transfer
  Caracteristica de transfer UO(UI) pentru o intrare (cealalta fiind în gol sau conectată la ECC)
poate da o privire de ansamblu asupra fucţionării circuitului

 După aceasta valoare T2 intră în conducţie şi este un amplificator cu amplificare mică AU ≈ -

R2/R3 iar caracteristica are o pantă usor descrescătoare, portiunea B-C a curbei.

 Dacă tensiunea de intrare este peste 1,2V atunci se deschide şi tranzistorul T3 şi variaţia la iesire
este mai accentuată, portiunea C-D a curbei

 Daca tensiunea creste în continuare tranzistoarele 2 si 3 conduc la saturaţie şi suntem dupa

punctul D al curbei, la valori mici ale tensiunii de iesire.

Nivele tensiuni

 -pentru 0 la ieşire UOL max = 0,4V

 -pentru 1 la ieşire UOH min = 2,4V

 -pentru 0 la intrare UIL max = 0,8V

 -pentru 1 la intrare UIH min = 2,0V Fig. 8.19.

 Nivele de tensiune şi margine de zgomot. Capitolul 8 Circuite integrate digitale 97

 Diferenţele: MZ1  UOH min -UIH min

 MZ0  UOL max -UIL max ;

Circulatia curentilor intre circuite

 Deci, pe lângă nivelul de tensiune garantat circuitul trebuie să asigure şi anumite nivele de
curent.

 Circulaţia curenţilor între două circuite, pentru cele două stări, 0 sau 1 logic este prezentată în
figurile 8.21 (0 logic) şi 8.22 (1 logic).

 Se consideră că o poartă comandă alte două porţi.

Tensiuni de intrare/iesire

 Pentru starea de intrare 0, curentul de intrare maxim garantată este 1,6 mA la tensiunea de
ieşire maxima garantată 0,4V

 pentru starea 1 curentul de intrare maxim garantat 40A la tensiunea minim garantată 2,4V.

 Functionarea circuitului la ieşire poate fi urmarită în figura 8.24, unde sunt date caracteristicile
de ieşire pentru cele 2 stări, 0( UOL ) şi 1 ( UOH ).

Legare paralel
  Puterea consumata pe poarta are deasemenea valori diferite în funcţie de starea la iesire dar
valoarea medie este 10 mW/poartă.

 Un dezavantaj major al seriei TTL standard este că ieşirile nu pot fi conectate în paralel şi deci
circuitul nu poate fi utilizat pentru realizarea de magistrale.

 Circuitul din stânga este în starea logic 0 la ieşire, deci tranzistoarele de ieşire sunt blocat, sus,
saturat, jos.

 Circuitul din derapta este în starea logic 1 la ieşire, deci tranzistoarele de ieşire sunt, saturat sus,
blocat, jos. Atunci un curent de valoare mare circulă aşa cum se vede în figură.

TTL colector in gol

 Poarta cu colectorul în gol este similara celei standard, la care tranzistorul de iesite T3 are
colectorul în gol, dioda D şi tranzistorul T4 fiind eliminate. Fig. 8.25.
  Legatura paralel la ieşirea TTL Capitolul 8 Circuite integrate digitale 101 Pentru ca circuitul să
funcţioneze este necesar să se conecteze o rezistenţă exterioară între colectorul amintit şi plusul
sursei de alimentare (figura 8.26)

 Oricare intrare la 0 deschide o joncţiunea bază emitor a tranzistorului multiemitor iar tensiunea
pe baza acestuia, 0,7V ţine blocate tranzistoarele celelalte.

 Ieşirea este la nivel ridicat. Doar dacă ambele intrari sunt la 1 se permite polarizarea prin R1 a
tranzistorului T2 care la rândul lui îl deschide pe T3 şi ieşirea este la nivel coborât.

Magistrala cu colector in gol

 Utilizarea cea mai importanta este conectarea unor linii de date prin aceste porţi la o magistrală.

 Circuitul de control asigură activarea unei singure porţi la un moment dat, astfel că semnalul
unei singure linii este transmis pe magistrală (Bus).

 Activarea (Enable) se face cu un semnal 1, toate celelalte porţi primind semnal 0.

 Dacă o poarta are 0 la o intrare atunci T3 este blocat, reprezintă o rezistenţă echivalentă de
valoare mare şi orice semnal pe linia corespunzătoare este blocat.
TTL cu 3 stari

 Dacă E =1 atunci atunci T7 este deschis, al doilea emitor al T1 fiind la 0 suntem într-un caz
similar cu poarta stadard SI-NU cu o intrare la 0 care blochează T2 şi iar baza T4 este, prin dioda
D’ deschisă şi tensiunea UCE a T7 la un potenţial de aproximativ 0,9 V care mentine D şi T4
blocate.

 Dacă E =0, atunci T7 este blocat, al doilea emitor al T1 fiind la 1 nu influenţează intrarea A, iar
dioda D’ este blocata şi nu influenţeaza ieşirea.
Comutator MOS cu canal N/P

 Pentru nivel 0 la intrare, UG = 0 sau de fapt mai mică decât UT contactul este desfăcut, curentul
este 0 şi tensiunea de drenă este +ECC, adică nivel logic 1.

 Pentru nivel 1 la intrare, UG = +ECC, contactul este făcut, există un curent prin R şi daca RON
este mult mai mic decât R, cazul obişnuit, tensiunea de drenă este foarte aproape de nivelul de
zero, adică nivel logic 0.
  Pentru nivel 1 la intrare, UG = +ECC contactul este desfăcut, curentul este 0 şi tensiunea de sursă
este mică, adică nivel logic 1.

 Pentru nivel 0 la intrare, UG = 0, contactul este făcut, există un curent prin R şi daca RON este
mult mai mic decât R, cazul obişnuit, tensiunea de drenă este foarte aproape de +ECC, adică
nivel logic 1.

Inversor

 A) este schema circuitului, în 8.39.

  B) schema echivalentă simplificată pentru cazul în care la intrare nivelul logic este 1, în 8.39.

 C) schema echivalentă cu valorile rezistenţelor echivalente nivelulului logic de ieşire 0 iar în 8.39.

 D) schema echivalentă cu valorile rezistenţelor echivalente nivelulului logic de ieşire 1.

Carcacteristica transfer

 Dacă tensiunea de intrare este sub UT, 1,5V suntem în cazul 8.39.d şi ieşirea este la nivel ridicat,
portiunea A-B a curbei.

 Tensiunea de alimentare variabilă: 3...18V (mai utilizat fiind spatiul 4,5...15V);

 Nivelele de tensiune garantate sunt practic ideale pentru ieşire (se presupune ca sarcina este
reprezentată tot de porţi MOS care au rezistenţa de intrare de ordinul mii MΩ) dupa cum rezultă
prin evaluarea divizorului rezistiv din figura 8.39.c,d;

 Nivelele de tensiune garantate pentru intrare variază cu tensiunea de alimentare. Ele sunt
garantate la 30% (UILmax) şi 70% (UIHmin) din ECC;
Inversor CMOS cu impuls dreptunghiular(regim dinamic)

 Un regim tranzitoriu tipic pentru o poartă CMOS este prezentat în figura 8.43.

 El este similar regimului tranzitoriu al unui circuit RC deoarece la ieşire poarta CMOS se
comporta aşa, esenţială fiind capacitatea parazită de la ieşirea porţii, figurată punctat.

 Forma în timp a curentului iCC absorbit de la sursa de alimentare, prezent cu valori semnificative
doar pe durata tranziţiilor, spune, cum s-a precizat anterior, că frecvenţa tranziţiilor determină
valoarea medie a curentului absorbit de poartă şi deci şi puterea pe poartă,

Impulsuri parazite

 Un comutator este un sistem mecanic prin care două conductoare sunt puse în contact direct
prin alipirea sau depărtarea capetelor a două lamele metalice care în multe variante au şi pastile
speciale la punctul de contact.

 Mecanismul este esentialmente mecanic şi un contact de calitate necesita şi o presiune de

apasare asigurată de un sistem elastic.
  În momentul conectării sau deconectării există un interval scurt de ordinul fracţiunii de
milisecunda în care de fapt contactul electric este întrerupt de mai multe ori succesiv, iar la
intrarea circuitului integrat în locul unui front net apar mai multe impulsuri scurte, nedorite,
numite impulsuri parazite

Deparazitare RC cu Schmitt

 Impulsurile parazite pot fi eliminate şi dacă este folosit un circuit R, cu o constantă de timp mult
mai mare decât intervalul de existenţă al impulsurilor parazite şi se obţine pe condensator un
front exponenţial, lent.

 Deoarece fronturile lente pot la rândul lor provoca probleme de tranzitie, în principal din cauza
zgomotului, este nevoie şi de prezenţa unui circuit de tip trigger Schmitt, astfel de circuite cu
acţionare de tip Schmitt fiind o prezenţa obisnuita în familiile de CID.

Deparazitare cu CBB
  Un circuit clasic de deparazitare este prezentat in figura 3. si este realizat cu un circuit bistabil
comandat in modul separat.

 Comanda separata nu este dependenta de numarul impulsurilor pe o intrare (paragraful 4.2.2.)

astfel ca doar primul impuls (sau front) de la o comutare conteaza

Praguri TTL-CMOS

 Conectarea unei rezistenţe pentru ajustarea nivelului de tensiune ridicată, denumită şi

rezistenţă pull-up, RP;

 Apelul la circuite specializate pentru interfaţare cum sunt circuitele tampon (buffer), unele
variante de circuite cu colectorul în gol sau circuite specializate pentru deplasări de nivel;

 Conectarea unui circuit simplu, repetor pe emitor sau amplificator inversor cu tranzistor.

Interfata TTL-CMOS cu tensiune de alimentare

  Ieşirea TTL nu poate asigura cei 3,5V necesari.

 Soluţia, prezentată în figura 5.49, este conectarea unei rezistenţe pentru ajustarea nivelului de
tensiune ridicată, RP.

 Această rezistenţă trebuie să fie suficient de mare să nu ducă la absorbţia unui curent mai mare
decât cel maxim pentru o iesire TTL, adică 16mA pentru TTL standard, nivel 0 de ieşire, 0,4V.
Gama obişnuită este 1,5 – 4,7 KΩ.

Interfata TTL-CMOS
  Ieşirea TTL nu poate asigura cei 3,5V necesari. Soluţia, prezentată în figura 5.49, este conectarea
unei rezistenţe pentru ajustarea nivelului de tensiune ridicată, RP.

 Această rezistenţă trebuie să fie suficient de mare să nu ducă la absorbţia unui curent mai mare
decât cel maxim pentru o iesire TTL, adică 16mA pentru TTL standard, nivel 0 de ieşire, 0,4V.

 Gama obişnuită este 1,5 – 4,7 KΩ.

 A doua situatie este atunci când tensiunile de alimentare diferă. Sunt utilizate celelalte dintre
soluţiile prezentate la începutul paragrafului.

Interfata CMOS-TTL

 tensiunile de alimentare sunt identice, adică +5V.

 Tensiunile de ieşire ale CMOS sunt aproape ideale şi nu se pun probleme de nivel. Dar acestea se
pot degrada, mai ales pentru nivel de ieşire 0.

 Dacă presupunem 300Ω rezistenţa unui MOS deschis, atunci, pentru a asigura 0,8V la intrarea

TTL el nu poate fi parcurs de un curent mai mare decât: ceea

ce înseamnă ca nu se pot utiliza mai multe intrări TTL (o intrare, 1,6 mA).