Seminar 1

Metoda celor mai mici pătrate

Forma generală a unei relaţii de corelare statistică este :

y =f ( x ,..., x ) (1)
1 n

x1, …, xn – variabilele independente

y – mărimea dependentă

Determinarea valorilor coeficienţilor se face prin diferite metode, funcţie de

natura modelului (liniar sau neliniar în variabile şi coeficienţi).
Criteriul cel mai frecvent utilizat în prelucrarea datelor experimentale este suma
pătratelor abaterilor valorilor experimentale faţă de valorile calculate ale modelului
de regresie.

S =
m
∑ ( Y
j
−y
j
) 2
(2)
j =1

Yj – valorile măsurate experimental pentru variabila dependentă

yj – valorile calculate cu modelul propus pentru aceleaşi valori ale variabilelor
x1j,…, xnj
m – numărul total de experimente

Dacă ecuaţia de regresie propusă (1) este liniară în coeficienţi (model

polinomial), sau se poate liniariza, minimizarea funcţiei obiectiv (2) se realizează
prin derivarea criteriului S în raport cu coeficienţii şi rezolvarea sistemului de
ecuaţii rezultat prin anularea derivatelor (metoda celor mai mici pătrate).

Exemplu
Exemple de ecuaţii de corelare:
y( x ) = c +c ⋅x +c ⋅x + ... + c ⋅x (3)
0 1 1 2 2 n n

2 2
y( x ) =c +c ⋅x +c ⋅x +... +c ⋅x +c ⋅x +c ⋅x ⋅x +... +c ⋅x (4)
0 1 1 2 2 n n 11 1 12 1 2 nn n

y =c +c ⋅x (5)
0 1 1

Se consideră ecuaţia de corelare:

Pentru omogenizare se introduce variabila fictivă x0 = 1:

y =c ⋅x +c ⋅x (6)
0 0 1 1

( ) ( )
2
m m
2
S = ∑ Y
j
−y
j
= ∑ Y
j
−c
0
⋅x
0j
−c ⋅ x
1 1j
(7)
j =1 j =1
 Anularea derivatelor parţiale ale funcţiei S în raport cu c0 şi c1:

∂S
∂c
= −2
m
∑ (Y
j
−c
0
⋅x
oj
−c ⋅ x
1 1j
) ⋅x
0j
=0 (8)
0 j =1

∂S
∂c
= −2
m
∑ ( Y
j
−c
0
⋅x
oj
−c ⋅ x
1 1j
) ⋅x
1j
=0 (9)
1 j =1

Prin distribuirea sumei şi rearanjare rezultă sistemul:

m m m
2
c
0
∑ x0 j +c
1
∑ x1 j ⋅x
0j
= ∑ Yj ⋅x
0j
(10)
j =1 j =1 j =1

m m m
2
c ∑ x0 j
⋅m
x +c
2
xm
1j
= ∑ Y ⋅x
j
∑ (11)
0
j =1
1j
x ∑
0j
1
j =1 x j ⋅=x1
1j 0j
∑ 1j

j =1 j =1
A = (12)
m m
2
x∑0j
⋅x
1j
x
1j
∑
j =1 j =1

Matricea coeficienţilor sistemului:

Coloana termenilor liberi:

m
∑Y j ⋅x
0j
j =1
B = (13)
m
∑Y j ⋅x
1j
j =1

Dacă elementele matricii A se notează cu Aik, iar elementele vectorului B cu Bi,

unde i şi k reprezintă indicii variabilelor x, sistemul se poate scrie simbolic, sub
următoarea formă:
A ⋅c +A ⋅c =B (14)
00 0 01 1 0

A10 ⋅ c0 + A11 ⋅c1= B1 (15)

m
A
ik
= ∑ x ij ⋅x
kj
=A
ki
(16)
j =1

unde
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii rezultă coeficienţii c0 şi c1.
Validarea modelului se realizează prin compararea valorilor calculate y j cu cele
obţinute experimental Yj. Cantitativ aceasta se poate face prin exprimarea abaterii
relative medii calculată cu relaţia :
m
m
B
i
= ∑∑Y ⋅x
j A ij
(17)
j =1 rj
j =1
A = (18) Y −y
j j
r m A = (19)
rj Y
j
unde
Ar – abaterea relativă medie
Arj – abaterea relativă corespunzătoare fiecărui punct experimental
m – numărul de experimente

Uzual se impune Ar < 5%.

Problema 1
Dependenţa presiunii de vapori P a benzenului, funcţie de temperatura t, este
descrisă de datele experimentale prezentate în tabelul 1.

t, oC 10 20 30 40 50 60 70 80 90
P, torr 45.5 74.7 118.0 181.0 269.0 389.0 547.0 745.0 1016.0

Se propun două ecuaţii de corelare:

B
lg P = A + (a)
T

B
lg P = A + + C ⋅ lg T + D ⋅ T (b)
T

Să se determine care dintre cele două ecuaţii estimează presiunea de vapori cu

abatere relativă mai mică faţă de valorile măsurate experimental.
Rezolvare
Relaţiile (a) şi (b) sunt liniare în coeficienţi. Se fac notaţiile:

(a) x1 = 1/T; Y = lg P; c0 = A; c1 = B

(b) x1 = 1/T; x2 = lg T; x3 = T; Y = lg P; c0 = A; c1 = B; c2 = C; c3 = D

Relaţia (a) devine:

y = c0 + c1 ⋅ x1

Constatantele c0 şi c1 reprezintă soluţia sistemului de ecuaţii:

A 00 ⋅ c0 + A 01 ⋅ c1 = B0

A10 ⋅ c0 + A11 ⋅c1= B1

 Prelucrarea datelor experimentale pentru obţinerea coeficineţilor Aik şi BI:

Nr. exp T, K x1 Y x12 x1Y

1 … … … … …
…
9
∑ ∑ ∑ ∑

Problema 2

Transferul termic, la trecerea unui fluid printr-o coloană cu umplutură în strat fix,
este descris de ecuaţia criterială:
b
Nu = a ⋅ Re

Utilizând datele experimentale prezentate în tabelul 2, să se determine valoare

constantelor a şi b.

Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
experienţă
Re 100 100 150 150 200 200 250 250 300 300 350 350
Nu 32 34 36 38 39 40 41 42 42 43 43 46

Rezolvare
Relaţia se liniarizează prin logaritmare: ln Nu = ln a + b ln Re.
Se fac notaţiile: y = ln Nu; x1 = ln Re; c0 = ln a; c1 = b.

Problema 3

Dependenţa concentraţiei c a produsului unei reacţii chimice funcţie de

temperatura de operare este prezentată în tabelul 3. Stabiliţi care din relaţiile de
corelare propuse:
c = exp( a +a t) (a)
1 2

3
c =exp( a +a t +a t ) (b)
1 2 3

este indicată pentru estimarea concentaţiei.

a
2
c =a t (c
)
1

t,oC 10 20 30 40 50
c, mol/l 1.10 1.27 1.87 3.32 7.09

Rezolvare
Relaţiile propuse se liniarizează după cum urmează:
ln c = a1 + a2t
ln c = a1 + a2t + a3t2
ln c = ln a1+a2 ln t

Problema 4

Să se determine relaţia de depemdenţă a costului, Cu al filtrelor presă cu rame şi

nuce de aria acestora, S pe baza datelor extrase din catalogul de preţuri şi
prezentate în tabelele de mai jos.

a) Filtre presă cu rame de fontă

Cu, lei S, m2
175000 20
235375 30
306100 40
384000 50
385000 60
415000 70
433650 80

b) Filtre nuce

Cu, lei S, m2
150000 5
260000 10
350000 15
440000 20
500000 25
560000 30

Forma generală a relaţiei de corelare a costului unui utilaj Cu, funcţie de

dimenasiunea caracteristică, D, este:
Cu = a Db
Pentru filtre, această relaţie devine:
Cu = a Sb