Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INGINERIE FINANCIARA – II
© 2002 by Moisă Altar. All rights reserved. Short sections of text, not
exceeding two paragraphs may be quoted without permission provided that full
credit, including the © notice, is given to the source.
2
de unde:
T
ln P(t , T ) = − ∫ f (t , s )ds (4)
t
ln P(t , T ) = − H (t , s )| = −(H (t , T ) − H (t , t ))
T
(5)
t
sau:
∂P(t , T )
f (t , T ) = − ∂T (7)
P(t , T )
ln P (t , T )
T
1
R(t , T ) = − f (t , s )ds
T − t ∫t
= (8)
T −t
3
Aplicînd lema lui Ito obţinem:
∂P ∂P 1 ∂2P ∂P
dP = + a(t , r ) + b 2 (t , r ) 2 dt + b(t , T ) dz (11)
∂t ∂r 2 ∂r ∂r
sau:
∂P 1 2 ∂2P ∂P
dP = + b (t , r ) 2 dt + dr (12)
∂t 2 ∂r ∂r
Portofoliul este:
Π = P1 − hP2 (16)
unde h este raportul de hedging.
4
Pentru a elimina factorul de risc, vom lua:
∂P1 ∂P2
h= (18)
∂r ∂r
5
Relaţia (25) reprezintă formula fundamentală privind dinamica preţului unei
obligaţiuni zero-cupon. Ea este analoagă cu ecuaţia Merton-Black-Scholes, dar
conţine în plus factorul λ , numit preţul de piaţă al riscului.
In literatura de specialitate au fost propuse un număr important de modele de
evaluare a obligaţiunilor. Ele diferă în special prin modul în care este definită ecuaţia
de dinamică a ratei instantanee a dobînzii. In continuare prezentăm trai astfel de
modele, pentru care se precizează modul în care evoluează r (t ) :
a) Modelul Vasicek (1976)
dr = a(b − r )dt + σdz (26)
b) Modelul Cox Ingersol Ross (CIR) (1985)
dr = a(b − r )dt + σ r dz (27)
c) Modelul Merton (1973)
dr = µdt + σdz (28)
Menţionăm că în cazul modelului lui Merton, care este cel mai simplu, avem:
B(τ) = τ (31)
1
A(τ) = − (µ − σλ ) τ2 + 1 σ2 τ3 (32)
2 6
1 1
P(t , T ) = exp− rτ − (µ − σλ ) τ 2 + σ 2 τ3 (33)
2 6
6
2. Derivative pe mai multe active suport
′ ′
Vectorul aleator X = ( X 1 , X 2 ) cu medie E [X ] = m = (m1 , m2 ) şi matrice de
′ σ2 ρσ1σ 2
varianţă-covarianţă E (X − E[X ])(X − E[X ]) = Ω = 1 are o distribuţie
ρσ1σ 2 σ 22
normală bidimensională notată cu Φ 2 (m, Ω ) dacă are densitatea de repartiţie dată de:
1 1 ′ ′
f 2 (t1 , t 2 ) = exp− (t − m ) Ω −1 (t − m ) unde t = (t1 ,t2 ) (1)
2π det Ω 2
1) X 1 ~ Φ (m1 , σ1 ), X 2 ~ Φ (m2 , σ 2 )
2) a1 X 1 + a2 X 2 ~ Φ (a1m1 + a2 m2 , σ ), unde σ 2 = a12σ12 + a22σ 22 + 2ρa1a2σ1σ 2 (2)
7
3.Proces Ito bidimensional şi lema Ito bidimensională
şi fie o funcţie G : R+ × R 2 → R .
∂G ∂G ∂G 1 2 ∂ 2G 1 2 ∂ 2G ∂ 2G
dG = + a1 + a2 + b1 + b + ρb b dt +
∂x1∂x2
2 1 2
∂t ∂x1 ∂x2 2 ∂x12 2 ∂x22
(4)
∂G ∂G
+ b1 dz1 + b2 dz 2
∂x1 ∂x2
2 2 2 2 2
De aici rezultă că :
σ12
ln S1 (T ) − ln S1 (t ) = µ1 − (T − t ) + σ1 (z1 (T ) − z1 (t ))
2
ln S (T ) − ln S (t ) = µ − σ 2 (T − t ) + σ ( z (T ) − z (t ))
2
2 2 2
2
2 2 2
8
Deci
ln S1 (T )
~ Φ 2
ln S 1 (
(t ) − µ1 − σ1)
2
2 (T − t )
,
σ 2
1 (T − t ) ρσ σ
1 2 (T − t )
ln S 2 (T ) ln S (
(t ) −
142444422424444
µ − σ )
2
2 ( T − t ) ρσ σ (T − t )
3 1 2
σ 2
2 (T − t )
m
X −µ
Dar ~ Φ(0,1) , deci:
v
5. Opţiuni curcubeu
Π = − D + h1S1 + h2 S 2 (8)
dΠ = − dD + h1dS1 + h2 dS 2
∂D ∂D ∂D 1 2 2 ∂ 2 D 1 2 2 ∂ 2 D ∂2D
= − + µ1S1 + µ2 S2 + σ1 S1 + σ2 S2 + ρσ1σ 2 S1S 2 dt +
∂t ∂S1 ∂S 2 2 ∂S12 2 ∂S 22 ∂S1∂S 2
∂D ∂D
+ σ1S1 dz1 + σ 2 S 2 dz2 + h1 (µ1S1dt + σ1S1dz1 ) + h2 (µ 2 S 2 dt + σ 2 S 2 dz2 )
∂S1 ∂S 2
9
∂D ∂D ∂D 1 2 2 ∂ 2 D 1 2 2 ∂ 2 D ∂2D
= h1µ1S1 + h21µ 2 S 2 − + µ1S1 + µ2 S2 + σ1 S1 + σ 2 S 2 + ρσ1σ 2 S1 S 2
dt +
∂t ∂S1 ∂S 2 2 ∂S12 2 ∂S 22 ∂S1∂S 2
∂D ∂D
+ σ1S1 h1 − dz1 + σ 2 S 2 h2 − dz2 (9)
∂S1 ∂S 2
dΠ = rΠdt (11)
∂D 1 2 2 ∂ 2 D 1 2 2 ∂ 2 D ∂ 2D ∂D ∂D
− + σ1 S1 + σ S + ρσ σ S S = r − D + S1 + S2
∂S 2
2 2 1 2 1 2
∂t 2 ∂S1 2 ∂S 2 ∂S1∂S 2 ∂S1
2 2
∂D ∂D ∂D 1 2 2 ∂ 2 D 1 2 2 ∂ 2 D ∂2D
+ rS1 + rS 2 σ1 S1 + σ S
2 2 + ρσ σ S S
1 2 1 2 = rD (12)
∂t ∂S1 ∂S 2 2 ∂S12 2 ∂S 22 ∂S1∂S 2
Ecuaţia (12) este verificată de prima oricărei opţiuni curcubeu. Pentru a afla
prima pentru o opţiune anume trebuie pusă şi o condiţie la scadenţă (T) şi anume:
unde:
σ2
ln (S1 S 2 ) + (T − t )
d1 = 2 d 2 = d1 − σ T − t σ 2 = σ12 + σ 22 − 2ρσ1σ 2
σ T −t
10
Demonstraţie1
( ) (
max S − S , 0 = S 2 max S S − 1, 0 = S H T , S S
1 2 1 2 2 1 2
) ( ) ( ) (
unde H T , x := max x − 1, 0 )
Datorită formei payoff-ului vom căuta o soluţie a ecuaţiei de evaluare (12) de forma:
( )
D t, S , S = S H t, S S
1 2 2 1 2
( )
Făcînd schimbarea de variabilă x = S S , vom căuta să obţinem o ecuaţie diferenţială cu derivate parţiale
1 2
( )
pentru H t , x (care să semene cu ecuaţia Black-Scholes a cărei soluţie o ştim) . Avem că:
2
∂D ∂H ∂D ∂H ∂D S ∂H ∂ 2D 1 ∂ 2H ∂ 2D S ∂ 2 H ∂ 2D S ∂ 2H
1 1 1
=S ; = ; =H− ; = ; = ; =−
∂t 2 ∂t ∂S ∂x ∂S S ∂x ∂S2 S ∂x 2 ∂S2 3 ∂x 2 2 ∂x 2
1 2 2 2 S ∂S ∂S S
1 2 2 1 2 2
Inlocuind in ecuaţia (12) derivatele parţiale de mai sus şi folosind schimbarea de variabilă obţinem următoarea ecuaţie
( )
diferenţială cu derivate parţiale pentru H t , x :
∂H 2
1 2 2 ∂ H
+ σ x = 0
∂t 2 ∂x 2
( ) (
cu condiţia pe frontireră H T , x := max x − 1, 0 . )
Se observă aceasta este ecuaţia Black-Scholes pentru call in care r = 0, K = 1 . Deci
( ) () ( )
H t , x := xN d − N d
1 2
( ) (
Dar Spread t , S , S = S H t , S S
1 2 2 1 2
) şi se obţine (15)
1
Textul scris cu litere mici nu este obligatoriu pentru examen
11
4) Opţiunea de a „livra” activul mai scump sau o sumă de bani
( ) [( ) (
Optmaxcash t , S , S = S N δ − N − d , δ ; ρ + S N δ − N − d , δ ; ρ
1 2 1 1 2 1 1 1 2 2 2 2 2 2
)] [ ( ) ( )] +
+ Ke
(
−r T −t )N (
2 − d1 + σ1 T − t , − d 2 + σ 2 T − t ; ρ )
unde
2 2
σ σ
(
ln S1 K +) 1
(T − t ) ( )
ln S 2 K +
2
(T − t )
2 2
d = , d =
1 σ T −t 2 σ T −t
2 2
σ σ
( )
ln S1 S 2 + (T − t ) ( )
ln S 2 S1 + (T − t )
2 2
δ = , δ =
1 σ T −t 2 σ T −t
ρσ − σ ρσ − σ
2 1 1 2 2 2 2
ρ = , ρ = , σ = σ1 + σ 2 − 2ρσ1σ 2
1 σ 2 σ
Exerciţiu
Să se arate că există următoarele relaţii de paritate:
1) cmax (t , S1 , S 2 ) = Optmaxcash(t , S1 , S 2 ) − Ke − r (T −t )
2) cmax (t , S1 , S 2 ) + Ke − r (T −t ) = pmax (t , S1 , S 2 ) + Optmax(t , S1 , S 2 ) (22)
Exerciţiu
Să se arate că există următoarele relaţii de paritate:
1) c max (t , S1 , S2 ) + c min (t , S1 , S2 ) = c BlackScholes (t , S1 , K ) + c BlackScholes (t , S2 , K )
2) cmin (t , S1 , S 2 ) + Ke − r (T −t ) = pmin (t , S1 , S 2 ) + Optmin(t , S1 , S 2 ) (25)
12
5. Quanto
Π = −D + h Q Q + h SSQ (27)
∂D ∂D ∂D 1 2 2 ∂ 2 D 1 2 2 ∂ 2 D ∂ 2 D
= − + µ SS + (µ Q − rf )Q + σ SS + σ Q + ρσ σ SQ dt +
∂t ∂S∂Q
Q S Q
∂S ∂Q 2 ∂S2 2 ∂Q 2
∂D ∂D
+ σ SS dz S + σ Q Q dz Q + h Q ((µ Q − rf )Qdt + σ Q Qdz Q ) + h Q rf Qdt
∂S ∂Q
+ h S [(µ S + µ Q − rf + ρσS σ Q )SQdt + σSSQdz S + σ QSQdz Q ]
= [h Q µ Q Q + h S (µ S + µ Q − rf + ρσ S σ Q )SQ −
∂D ∂D ∂D 1 2 2 ∂ 2 D 1 2 2 ∂ 2 D ∂ 2 D
− + µ SS + (µ Q − rf )Q + σ SS + σ Q + ρσ σ SQ dt
∂t ∂S ∂Q 2 ∂S 2 2
Q
∂Q 2
S Q
∂S∂Q
13
∂D ∂D
+ σSS h S Q − dz S + σ Q Q h Q + h SS − dz Q (28)
∂S ∂Q
dΠ = rΠ dt (30)
∂D ∂D ∂D 1 2 2 ∂ 2 D 1 2 2 ∂ 2 D ∂ 2 D
− + (rf − ρσS σ Q )S − rf Q + σ SS + σQQ + ρσS σ Q SQ =
∂t ∂S ∂Q 2 ∂S 2
2 ∂Q 2
∂S∂Q
∂D
= r − D + Q
∂Q
∂D ∂D ∂D 1 2 2 ∂ 2 D 1 2 2 ∂ 2 D ∂2D
+ (rf − ρσ S σ Q )S + (r − rf )Q + σ SS + σ Q Q + ρσ S σ Q SQ = rD (31)
∂t ∂S ∂Q 2 ∂S 2 2 ∂Q 2 ∂S∂Q
Ecuaţia (31) este verificată de prima oricărui quanto. Pentru a afla prima
pentru o opţiune anume trebuie pusă şi o condiţie la scadenţă (T):
( )
Quantocall(t , S, Q ) = Q SN(d1 ) − Ke − rf (T − t ) N(d 2 ) (34)
unde:
σ
2
ln(S K ) + rf + S (T − t )
2
d1 = d 2 = d1 − σ S T − t
σS T − t
14
Deci în cazul în care preţul de exerciţiu este fixat în JPY (şi deci este variabil
în USD) prima call pe piaţa americană va fi egală cu prima call de pe piaţa japoneză
(rata dobînzii din Japonia este rf ) transformată în USD.
Demonstraţie
( )
Q max S − K , 0 = QH T , S ( ) ( ) (
unde H T , S := max S − K , 0 )
Datorită formei payoff-ului vom căuta o soluţie a ecuaţiei de evaluare (31) de forma:
( ) ( )
D t , S, Q = QH t , S
( )
Vom căuta să obţinem o ecuaţie diferenţială cu derivate parţiale pentru H t , S . Avem că:
∂D ∂H ∂D ∂H ∂D ∂ 2D ∂ 2 H ∂ 2D ∂ 2D ∂H
=Q ; =Q ; = H; =Q ; = 0; =
∂t ∂t ∂S ∂S ∂Q ∂S 2 2
∂S ∂Q 2 ∂S ∂Q ∂S
Inlocuind in ecuaţia (31) derivatele parţiale de mai sus obţinem următoarea ecuaţie diferenţială cu derivate parţiale
( )
pentru H t , S :
∂H ∂H 1 2 2 ∂ 2H
+r S + σ S =r H
∂t f ∂S 2 S ∂x 2 f
( ) (
cu condiţia pe frontireră H T , S := max S − K , 0 . )
Dar această ecuaţie este chiar ecuaţia Black-Scholes pentru un call pe indicele Nikkei evaluat pe piată japoneză (rata
dobînzii din Japonia fiind rf )
Exerciţiu
Să se deducă o relaţie de paritate între opţiunile quanto de tip cll şi de tip put
cu preţul de exerciţiu fixat în JPY.
unde:
σ2
ln (SQ K ) + r + (T − t )
2
d1 = d 2 = d1 − σ T − t σ 2 = σ S2 + σ Q2 + 2ρσ S σ Q
σ T−t
15
Demonstraţie
( ) (
max SQ − K , 0 = H T , SQ ) ( )
unde H T , x := max x − K , 0 ( )
Datorită formei payoff-ului vom căuta o soluţie a ecuaţiei de evaluare (31) de forma:
( )
D t , S, Q = H t , SQ ( )
Facem schimbarea de variabilă x = SQ . Vom căuta să obţinem o ecuaţie diferenţială cu derivate parţiale pentru.
Avem că:
∂D ∂H ∂D ∂H ∂D ∂H ∂ 2D 2 2
2 ∂ H ∂ D
2
2 ∂ H ∂ D
2 ∂ 2H ∂H
= ; =Q ; =S ; =Q ; =S ; = SQ +
∂t ∂t ∂S ∂x ∂Q ∂x ∂S2 ∂x 2 ∂Q 2 ∂x 2 ∂S∂Q ∂x 2 ∂x
Inlocuind in ecuaţia (31) derivatele parţiale de mai sus şi folosind schimbarea de variabilă obţinem următoarea ecuaţie
( )
diferenţială cu derivate parţiale pentru H t , x :
∂H ∂H 2
1 2 2 ∂ H
+rx + σ x = rH
∂t ∂x 2 ∂x 2
( ) (
cu condiţia pe frontireră H T , x := max x − K , 0 . )
Deci
( )
H t , x = xN d − Ke() (
−r T−t )N (d )
1 2
Exerciţiu
Să se deducă o relaţie de paritate între opţiunile quanto de tip call şi de tip put
cu preţul de exerciţiu fixat în USD.
16