Oscilaţii amortizate

Un sistem real aflat în mişcarea oscilatorie întâmpină o anumită rezistenţă din partea mediului în
care oscilează, efectuează oscilaţii amortizate = amplitudinea lor scade până la dispariţie o data
cu trecerea timpului.
Ele sunt determinate de acţiunea simultană a forţei elastice şi a forţei de frecare.
Fig.1 prezintă un oscilator care execută o oscilaţii amortizate sub acţiunea forţei elastice Fe = -kx
şi a forţei de frecare cu mediul Fr=-hv
(k= constanta elastică a resortului , h= constanta de rezistenta a mediului).

Fig.1 Oscilaţii amortizate.

Ecuaţia mişcării amortizate este

F  Fe  Fr
adica
𝑚𝑎 = −𝑘𝑥 − ℎ𝑣
unde:
𝑑𝑥 𝑑2 𝑥
𝑣= si 𝑎 =
𝑑𝑡 𝑑𝑡 2
Obtinem
𝑑2 𝑥 𝑑𝑥
𝑚 2 = −𝑘𝑥 − ℎ
𝑑𝑡 𝑑𝑡

Impartim cu 1/m, si obtinem

𝑑2 𝑥 𝑘 ℎ 𝑑𝑥
= − 𝑥 −
𝑑𝑡 2 𝑚 𝑚 𝑑𝑡
Notam
𝑘 ℎ
= 𝑤02 si = 2𝛿
𝑚 𝑚
Ordonam termenii si obtinem
 𝑑2 𝑥 𝑑𝑥
2
+ 2𝛿 + 𝑤02 𝑥 = 0
𝑑𝑡 𝑑𝑡

Reprezinta ecuatia diferentiala a miscarii oscilatorii amortizate

Unde δ= coeficient de amortizare

𝑤02 = patratul frecventei unghiulare proprii oscilatorului

Se poate scrie ecuatia caracteristica cu variabila s, ale carei puteri sunt egale cu ordinal de
derivare

𝑠 2 + 2𝛿𝑠 + 𝑤02 = 0

𝑠1,2 = −𝛿 ± √𝛿 2 − 𝑤02 = −𝛿 ± 𝑖√𝑤02 − 𝛿 2

Solutia x este de forma
𝑥 = 𝑐1 𝑒 𝑠1 𝑡 + 𝑐2 𝑒 𝑠2 𝑡
Unde c1 si c2 sunt constante de integrare care se deduc din conditiile initiale

Se obtine in final

𝑥 = 𝑒 −𝛿𝑡 (𝑐1 𝑒 𝑖𝑤𝑡 + 𝑐2 𝑒 −𝑖𝑤𝑡 )

Unde: 𝑤 = √𝑤02 − 𝛿 2
Sau

(√𝛿 2 −𝑤02 )𝑡 −(√𝛿 2 −𝑤02 )𝑡

−𝛿𝑡
𝑥=𝑒 (𝑐1 𝑒 + 𝑐2 𝑒 ) (1)

Cazuri particulare:
a) Daca δ>w0 - miscarea rezultanta este aperiodica amortizata. Efectul fortei de rezistenta
este mult mai mare decat cel al fortei elastice

b) Daca δ=w0 - miscarea este o miscare aperiodica cu amortizarea critica

c) Daca δ<w0 - miscare aperiodic amortizata. Efectul fortei de rezistenta este mai mic
decat cel al fortei elastice
 Oscilatii amortizate

Cu ajutorul formulelor lui Euler ei  cos  i sin 

Ecuatia (1) devine
x  A e t cos(t   )
0

Caracteristicile miscarii oscilatorii amortizate

1. Amplitudinea
𝐴(𝑡 ) = 𝐴0 𝑒 −𝛿𝑡
A(t)- amplitudinea oscilatorului amortizat
A0 – amplitudinea initiala a oscilatorului

2. Pulsatia
𝑤 = √𝑤02 − 𝛿 2
3. Perioada proprie a oscilatorului
2𝜋
𝑇0 =
√𝑘
𝑚
4. Decrementul logaritmic
𝐴𝑛
∆= 𝑙𝑛 = 𝛿𝑇
𝐴𝑛+1
5. Timpul de relaxare
1
𝜏=
𝛿
6. Perioada de injumatatire a amplitudinii
𝑙𝑛2
𝑇1/2 =
𝛿
 Oscilaţii forţate
Pentru a întreţine oscilaţiile care datorită frecării cu mediul se amortizează, se aplică
oscilatorului (fig.1) o forţă periodică externă, F(t)
F (t)  F0 cos t
unde ω = pulsaţia forţei exterioare
F0 = valoare maximă a forţei exterioare.

Fig.1 Oscilaţii forţate.

Ecuaţia de mişcare pentru oscilatorul forţat este

F  Fe  Fr F (t)
unde: Fe=-kx, Fr=-hv, F (t)  F0 cos t. Se obtine,
𝑑2 𝑥 𝑑𝑥
𝑚 2 = −ℎ − 𝑘𝑥 + 𝐹0 cos𝜔𝑡
𝑑𝑡 𝑑𝑡
𝑑2 𝑥 𝑑𝑥
rezulta, 𝑚 𝑑𝑡 2 + ℎ 𝑑𝑡 + 𝑘𝑥 = 𝐹0 cos𝜔𝑡
Impartim prin m, si obtinem
𝑑2 𝑥 ℎ 𝑑𝑥 𝑘 𝐹0
2
+ + 𝑥= cos𝜔𝑡
𝑑𝑡 𝑚 𝑑𝑡 𝑚 𝑚
ℎ 𝑘
Notam 𝑚 = 2𝛿 si 𝑚 = 𝑤02
Obtinem

𝑑2 𝑥 𝑑𝑥 𝐹0
+ 2𝛿 𝑑𝑡 + 𝑤02 𝑥 = cos𝜔𝑡
𝑑𝑡 2 𝑚

Ecuaţia de mai sus reprezintă ecuaţia de mişcare a oscilaţiilor forţate ( oscilaţiilor

intreţinute) deoarece acţiunea forţei periodice exterioare asupra oscilatorului împiedică
„stingerea” oscilaţiilor acestuia, cu alte cuvinte „le intreţine”.
Soluţia căutată pentru ecuaţie diferenţială este de forma x  A e tt cos(   )
 t
Prin înlocuirea expresiei A(t )  A e în ecuaţia de mişcare de mai sus şi prin egalarea coeficienţilor lui
sint , respective cost , din membrul stâng şi membrul drept al ecuaţiei se obţine un sistem de două
ecuaţii a cărui rezolvare conduce la expresiile pentru A şi 
F0 1
A() 
m      4 
2
0
2 2 2
2
şi 
2
tan   

2
0  2 
2

Fenomenul de rezonanţă = transferul de energie dinspre sistemul exterior (forţa

periodică) înspre oscilator se face cu randament maxim, iar energia şi amplitudinea
oscilatorului devin maxime.
Pentru a afla care este pulsaţia forţei exterioare la rezonanţă se ţine cont ca EA2
şi se impune condiţia dA =0 de unde
d
rez  02  2 2
unde rez = frecvenţa de rezonanţă (se apropie cu atât mai mult de frecvenţa proprie de oscilaţie
cu cât coeficientul de atenuare, δ, este mai mic).
Fig. de mai jos prezintă curbele de variaţie a amplitudinii pentru diferite valori ale pulsaţiei
 şi ale coeficientului de amortizare δ. Se observă că la scăderea rezistenţei mecanice a
mediului în care au loc oscilaţiile forţate amplitudinea acestora creşte.

Variaţia amplitudinii în funcţie de pulsaţia şi de coeficientul de amortizare δ.

Efectul de rezonanţă devine mai accentuat atunci când coeficientului de amortizare δ

descreşte deoarece A creşte.
La rezonanţă, când nu există frecare, amplitudinea oscilatorului tinde spre infinit, iar
sistemul se poate distruge  atentie la proiectare în domeniul ingineriei mecanice sau al
ingineriei construcţiilor.
Menţionăm următoarele proprietăţi ale oscilaţiilor forţate:
- frecvenţa oscilaţiilor forţate este egală cu frecvenţa forţei externe.
- amplitudinea şi defazajul oscilaţiilor forţate depind de structura sistemului mecanic ce
oscilează (k, m) şi de frecvenţa a forţei externe, şi nu depind de condiţiile iniţiale.
După începerea acţiunii forţei exterioare asupra oscilatorului întreţinut urmeză regimul
tranzitoriu (oscilatorul încă mai oscilează cu frecvenţa proprie), iar după un timp regimul
permanent (oscilatorul începe să oscileze cu pulsaţia forţei externe).