“Fara abateri de la norma progresul nu este posibil.

”
Frank Zappa

1
Integrale generalizate

Radiatia corpului negru

Orice obiect cu o temperatura mai mare decat zero absolut (adica 0 ∘ K sau
−273 ∘ C) emite radiatie electromagnetica aproximativ pe toate lungimile de
unda. Aceasta rezulta din mica miscare aleatoare a particulelor, atomilor si
moleculelor din obiect, care poate fi descrisa ca energie termala. Aceasta radi-
atie poarta numele de radiatie termica. Cantitatea de radiatie emisa pe fiecare
lugime de unda depinde doar de temperatura obiectului, nu si de compozitia
chimica sau structura interna a obiectului. Exemple de radiatie termica sunt
radiatia infrarosu sau radiatia de fond a Universului. In acelasi timp, orice
obiect absoarbe radiatie electromagnetica intr-o anumita masura.

1
 Corpul absolut negru este acel obiect, ideal, care absoarbe toata radiatia elec-
tromagnetica venita in contact cu suprafata sa, indiferent de lungimea de unda a
acesteia. Puterea de absorbtie a undelor electromagnetice este maxima ı̂n cazul
acestui corp pentru toate frecventele undelor electromagnetice incidente. Este
un absorbant perfect de radiatie electromagnetica. Chiar daca aceste corpuri
nu reflecta unde electromagnetice, ele pot sa emita astfel de unde. Radiatia ter-
mica a unui corp negru poarta numele de radiatie a corpului negru (black-body
radiation). Gaurile negre sunt considerate a fi corpuri negre aproape perfecte.
Radiatia presupusa a fi emisa de acestea poarta numele de radiatie Hawking.
Cu toate ca planetele sau stelele nu sunt corpuri negre perfecte si nici in
echilibru termic perfect cu mediul ambiant, se considera ca radiatia corpului
negru este o prima aproximare a energiei pe care o emit.
S-a constatat ca exista o relatie intre culoarea (frecventa, dacă iesim din
zona vizibilă a spectrului) energiei radiate si temperatura corpului negru. Daca
se reprezinta grafic distributia energiei radiate de un corp negru la diverse tem-
peraturi, in funcţie de frecventa undelor electromagnetice radiate, se obtine un
rezultat similar celui de mai jos. Zona de intensitate maxima se deplaseaza spre
lungimi de unda mai mici pe masura ce temperatura creste.

Stelele se comporta si ele, din anumite puncte de vedere, ca si un corp negru

si astfel se poate explica de ce stelele pot avea diferite culori. Stelele rosii sunt
mai reci, ele emit cea mai mare parte a radiatiei in lungimi de unda rosii. O
stea mai fierbinte, precum Soarele, emite cea mai mare parte a radiatiei in
zona galben/verde a spectrului. Nu vedem stele verzi (decat in sensul figurat al
expresiei) pentru ca aceste stele emit si multa radiatie in zona rosie si albastra
a spectrului. Prin urmare, ochiul uman combina aceste culori si le percem ca
fiind albe. Stelele cele mai fierbinti emit cea mai mare parte a radiatiei in zona
albastru, ultraviolet sau chiar a razelor-X sau gamma. Ochiul nostru le percepe
ca fiind albastre.

Corpurile mai reci, cum ar fi corpul

uman, emit cea mai mare parte a radi-
atiei termice in infrarosu. Stim ca pen-
tru a percepe caldura emisa de corpul
uman trebuie sa trecem la o vizualizare
in infrarosu. Cele si mai reci pot emite
microunde sau unde radio.

2
 Radianta suprafetei corpului negru este energia radiatiei termice emisa pe
unitatea de suprafata si de lungime de unda. Radianta spectrala (emisivitatea
spectrala) este definita ca radianta pe unitate de frecventa. Legea lui Planck
este o formula pentru radianta spectrala 𝐵 a unui corp in functie de frecventa
𝜈 si temperatura absoluta 𝑇
2ℎ𝜈 3 1
𝐵𝜈 (𝑇 ) =
𝑐2 𝑒ℎ𝜈/(𝑘𝑇 ) − 1
unde
ℎ = constanta Plack = 6.63 × 10−34 𝐽𝑠
𝑐 = viteza luminii ≈ 3 × 10−8 𝑚𝑠−1
𝑘 = constanta Boltzman = 1.38 × 10−23 𝐽𝐾 −1
Radianta spectrala totala (emisivitatea totala) este data de integrala gener-
alizata
∫︁ ∞
2ℎ ∞ 𝜈3
∫︁
𝐵(𝑇 ) = 𝐵𝜈 (𝑇 ) 𝑑𝜈 = 2 ℎ𝜈/(𝑘𝑇 )−1
𝑑𝜈
0 𝑐 0 𝑒
care dupa o schimbare de variabila 𝑥 = ℎ𝜈/𝑘𝑇 se transforma in
∫︁ ∞
2ℎ 𝑘 4 𝑥3
𝐵(𝑇 ) = 2 4 𝑇 4 𝑥
𝑑𝑥
𝑐 ℎ 0 𝑒 −1
si aici intervine haosul, intrucat ultima integrala nu poate fi evaluata prin
metode elementare. Valoarea sa este
∫︁ ∞
𝑥3
𝑥
𝑑𝑥 = 6 · 𝜁(4)
0 𝑒 −1
exprimata folosind probabil cea mai celebra functie a matematicii, functia zeta
(𝜁) a lui Riemann.
Inainte ca Planck sa propuna modelul sau de estimare a radiantei spectrale,
vechiul model Rayleigh-Jeans presupunea faptul ca
2𝜈 2 𝑘𝑇
𝐵𝜈 (𝑇 ) =
𝑐2
care conduce la o radianta spectrala totala
∫︁ ∞ 2 ⃒𝑥
2𝜈 𝑘𝑇 2𝜈 3 𝑘𝑇 ⃒⃒
𝐵(𝑇 ) = 𝑑𝜈 = lim =∞
0 𝑐2 𝑥→∞ 3𝑐2 ⃒
0

Modelul sau era bun pentru frecvente (𝜈) mici dar nu si pentru frecvente mari
(corpuri negre) si a condus la emiterea ipotezei catastrofei ultraviolete. Conform
acestei ipoteze corpurile negre urmau sa emita o energie tot mai mare pe masura
ce freventa crestea, ceea ce s-a dovedit a fi absurd.
La temperaturi de peste 10 milioane grade K sau sub actiunea unor puter-
nice campuri magnetice, relatiile descrise de Planck nu mai descriu cu acuratete
realitatea. Astfel de medii pot aparea spre exemplu in coroana solara, in stelele
neutronice sau in ramasitele unei supernove. In aceste medii particulele incar-
cate electric, cum ar fi electronii, pot fi accelerate la viteze extrem de mari, foarte
apropiate de viteza luminii. Cantitatea de radiatie emisa pe fiecare lungime de
unda va depinde nu doar de temperatura ci si de viteza sau alte proprietati ale
particulelor.

3
 Integrale improprii (generalizate)

=⇒ folosind integrala Riemann putem integra functii continue pe intervale

marginite.
=⇒ in practica suntem nevoiti uneori sa extindem notiunea de integrala pentru
a putea manevra functii nemarginite sau intervale de integrare nemarginite.

Functii cu blow-up

Sa consideram functia
1
𝑓 (𝑥) = √ , 0 ≤ 𝑥 < 1.
1−𝑥

Evident are loc lim 𝑓 (𝑥) = ∞.

𝑥→1
𝑥<1

Putem calcula aria hasurata aflata sub grafic, cu toate ca functia creste
necontrolat cand se apropie de capatul din dreapta a intervalului ?
Dupa cum vedeti pe desen, graficul functiei nu va atinge niciodata marginea
din dreapta iar intre margine si grafic se va forma o suprafata nemarginita in
directia 𝑂𝑦.
Strategie: Aflam aria suprafetei situata sub grafic dar marginita in dreapta
de o bariera 𝛽 < 1:
⃒𝛽
∫︁ 𝛽 √
1 ⃒ √︀
Aria = √ 𝑑𝑥 = −2 1 − 𝑥⃒ = −2 1 − 𝛽 + 2
⃒
0 1−𝑥 ⃒
0

Interpretam aria hasurata ca fiind limita ariilor marginite la dreapta

∫︁ 1 ∫︁ 𝛽
1 1
Aria hasurata = √ 𝑑𝑥 := lim √ 𝑑𝑥 = 2
0 1−𝑥 𝛽→1 0 1−𝑥
𝛽<1

4
 Intervale nemarginite
Sa consideram functia
1
, 1 ≤ 𝑥.
𝑓 (𝑥) =
𝑥2
Putem afla aria suprafetei hasurate, de sub grafic, chiar daca intervalul
de integrare necesar este nemarginit ?

Vom folosi aceeasi abordare. Integram pana la o margine superioara 𝛽 > 1

⃒𝛽
∫︁ 𝛽
1 1 ⃒⃒ 1
2
𝑑𝑥 = − ⃒ = − + 1
1 𝑥 𝑥⃒ 𝛽
1

si ne imaginam aria suprafetei hasurate ca fiind limita unor astfel de arii

∫︁ ∞ ∫︁ 𝛽
1 1
𝑑𝑥 := lim 𝑑𝑥 = 1.
1 𝑥2 𝛽→∞ 1 𝑥2

Integrala generalizata (improprie) de tip I

Fie −∞ < 𝑎 < 𝑏 ≤ ∞ si 𝑓 : [𝑎, 𝑏) → R continua. Functia 𝑓 se numeste

integrabila generalizat pe [𝑎, 𝑏), atunci cand urmatoarea limita exista si
este finita ∫︁ 𝛽
∫︁ 𝑏
lim 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 = 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥
𝛽→𝑏 𝑎 𝑎
𝛽<𝑏

Analog este tratat cazul −∞ ≤ 𝑎 < 𝑏 < ∞

∫︁ 𝑏 ∫︁ 𝑏
lim
𝛼→𝑎
𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 = 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥
𝛼>𝑎 𝛼 𝑎

∫︁ 𝑏− ∫︁ 𝑏
∙ uneori se noteaza 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 sau 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 integrala generalizata si
𝑎 𝑎+
spunem ca integrala este convergenta atunci cand exista si este finita.
∙ in matematica, atunci cand o variabila 𝑥 pozitiva poate lua valori foarte
mari obisnuim sa alegem 𝑥 ∈ [0, ∞) pentru a evita discutiile despre valoarea
maxima atinsa de 𝑥.

5
 Probleme de trafic

Sa presupunem ca intr-o intersectie aglomerata accidentele rutiere apar cu o

rata de incidenta de unul la fiecare 2 luni. Dupa ce rezidentii au facut plangeri
primariei, aceasta a decis sa faca modificari sistemului de semaforizare din re-
spectiva intersectie. In momentul de fata s-au scurs deja 8 luni de la ultimul
accident. Intrebarea naturala este:
Sunt eficiente modificarile facute sau faptul ca nu s-a inregistrat niciun ac-
cident este pur si simplu din noroc ?

Astfel de probleme vor fi studiate pe parcursul acestui semestru, in cadrul

seminariilor despre probabilitati si statistica. Pentru timpul 𝑡 scurs intre doua
aparitii ale unui eveniment, despre care avem informatii cum ar fi rata 𝜆 de
aparitie intr-o unitate de timp, probabilitatile se estimeaza cu o formula de
tipul
∫︁ 𝑏
𝑃 (𝑎 ≤ 𝑡 ≤ 𝑏) = 𝑓 (𝑡) 𝑑𝑡
𝑎
unde integrandul este functia
{︃
𝜆𝑒−𝜆𝑡 , 𝑡 ≥ 0
𝑓 (𝑡) =
0, 𝑡<0
O astfel de probabilitate se interpreteza ca fiind probabilitatea ca timpul
scurs, intre doua aparitii consecutive, sa fie intre 𝑎 si 𝑏 unitati de timp. In cazul
de fata 𝜆 = 1/2, daca vom considera unitatea de timp fiind de o luna. Este destul
de usor de observat ca daca am avea aceasi rata de aparitie a accidentelor, si
dupa modificarile facute, atunci este estimat sa avem in medie aproximativ 8/2
accidente in 8 luni. Pentru a decide daca a fost vorba de noroc sau nu, trebuie
sa calculam probabilitatea de a nu inregistra niciun accident in primele 8 luni,
adica
∫︁ ∞
1 −𝑡 (︁ 𝛽 8
)︁
𝑃 (𝑡 ≥ 8) = 𝑒 2 𝑑𝑡 = lim −𝑒− 2 + 𝑒− 2 = 𝑒−4 ≈ 1.8 %
8 2 𝛽→∞

Prin urmare, probabilitatea de realizare a unui astfel de eveniment este suficient

de mica pentru ca evenimentul sa nu fie luat in calcul. Putem trage concluzia ca,
cel mai probabil, modificarile facute sistemului de semaforizare sunt eficiente.

6
 Remarca
Integrala Planck, prezentata in introducerea fisei
∫︁ ∞
𝑥3
𝐼= 𝑥
𝑑𝑥
0 𝑒 −1

𝜋4
este o integrala improprie convergenta la valoarea , insa acest rezultat
15
nu poate fi obtinut cu metode elementare. Valoarea exacta a integralei
poate fi aproximata cu ajutorul softurilor matematice prin intermediul
metodelor numerice de integrare. Acelasi fenomen apare si in cazul func-
tiilor Euler Γ si 𝛽, care vor fi studiate in seminarul viitor.

Tocmai cand credeai ca ai inteles

Pentru functia 𝑓 : R → R, 𝑓 (𝑥) = 𝑥3 , se poate construi o integrala cu
limite simetrice ∫︁ 𝛼
𝑥4 ⃒⃒𝛼
𝑥3 𝑑𝑥 = ⃒ =0
−𝛼 4 −𝛼

Iar apoi daca trecem la limita obtinem

∫︁ 𝛼
lim 𝑥3 𝑑𝑥 = 0.
𝛼→∞ −𝛼

In aceasta situatie, nu are sens sa asociem valoarea gasita unei arii. Mai
mult de atat integralele care ar trebui sa masoare ariile suprafetelor dintre
axa OX si graficul lui 𝑓 si anume

∫︁0 ∫︁ 0
𝑥3 𝑑𝑥 = lim 𝑥3 𝑑𝑥 = +∞
𝛼→∞ −𝛼
−∞

si
∫︁∞ ∫︁ 𝜅
𝑥3 𝑑𝑥 = lim 𝑥3 𝑑𝑥 = +∞
𝜅→∞ 0
0

nu exista.

7
 Integrala generalizata de tip II

Fie −∞ ≤ 𝑎 < 𝑏 ≤ ∞ si 𝑓 : (𝑎, 𝑏) → R continua. Functia se numeste

integrabila generalizat pe (𝑎, 𝑏), atunci cand pentru un 𝑐 ∈ (𝑎, 𝑏) exista si
sunt finite integralele improprii:
∫︁ 𝑐 ∫︁ 𝑐
𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 = 𝛼→𝑎
lim 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥
𝑎 𝛼>𝑎 𝛼

si ∫︁ 𝑏 ∫︁ 𝛽
𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 = lim 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥.
𝑐 𝛽→𝑏 𝑐
𝛽<𝑏

Vom defini ∫︁ 𝑏 ∫︁ 𝑐 ∫︁ 𝑏
𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 := 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 + 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥.
𝑎 𝑎 𝑐

Remarca
∫︁ 𝑏
Se poate observa ca valoarea 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 nu depinde de alegerea lui 𝑐.
𝑎
Ipoteza de continuitate a lui 𝑓 poate fi inlocuita cu integrabilitatea Rie-
mann pe fiecare subinterval compact al lui (𝑎, 𝑏), in ambele definitii ale
integralelor generalizate.

Exemple fundamentale
Fie 𝑝 > 0 si 𝑎, 𝑏 > 0, atunci

{︃
∫︁ ∞
1 convergenta, daca 𝑝 > 1
𝑑𝑥 =
𝑎 𝑥𝑝 divergenta, daca 𝑝 ∈ (0, 1]

si

{︃
∫︁ 𝑎
1 convergenta, daca 𝑝 < 1
𝑑𝑥 =
0 𝑥𝑝 divergenta, daca 𝑝 ≥ 1

Mai mult de atat avem

{︃
∫︁ 𝑏
1 convergenta, daca 𝑝 < 1
𝑑𝑥 =
𝑎 (𝑏 − 𝑥)𝑝 divergenta, daca 𝑝 ≥ 1

8
 si un rezultat similar

{︃
∫︁ 𝑏
1 convergenta, daca 𝑝 < 1
𝑑𝑥 =
𝑎 (𝑥 − 𝑎)𝑝 divergenta, daca 𝑝 ≥ 1

In final, 𝑞 > 0

{︃
∫︁ ∞
𝑥 convergenta, daca 𝑞 < 1
𝑞 𝑑𝑥 =
𝑎 divergenta, daca 𝑞 ≥ 1

Analoagă integralei generalizate este si urmatoarea notiune.

Valoarea principala Cauchy

Fie −∞ ≤ 𝑎 < 𝑏 ≤ ∞ si 𝑐 ∈ (𝑎, 𝑏) un numar real astfel inca functia

𝑓 : (𝑎, 𝑐) ∪ (𝑐, 𝑏) → R sa fie integrabila Riemann pe orice subinterval
compact al domeniului de definitie. Daca exista limita
∫︁ 𝑏 (︃∫︁ )︃
𝑐−𝜀 ∫︁ 𝑏
𝑝.𝑣. 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 := lim 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 + 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥
𝑎 𝜀→0 𝑎 𝑐+𝜀
𝜀>0

∫︁ 𝑏
vom numi 𝑝.𝑣. 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 valoare principala Cauchy.
𝑎
Fie 𝑓 : R → R o functie continua, atunci numim de asemenea valoare
principala Cauchy limita (daca exista)
∫︁ ∞ ∫︁ 𝑅
𝑝.𝑣. 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 := lim 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥
−∞ 𝑅→∞ −𝑅

Cand integrala generalizata aspira la nemurire

Daca integrala exista in sens generalizat atunci ea exista si in sensul val-
orii principale Cauchy si cele doua valori coincid. In schimb existenta
integralei in sensul valorii principale Cauchy nu implica existenta in sen-
sul generalizat. Asadar valoarea principala Cauchy este utila atunci cand
functia nu este integrabila generalizat!
1
Spre exemplu, functia 𝑓 (𝑥) = 𝑥−1 este discontinua in 𝑥 = 1. Integrala
∫︁ 3
𝑑𝑥
generalizata este divergenta, pentru ca
0 𝑥−1

9
 ∫︁ 3 ∫︁ 1 ∫︁ 3 ∫︁ 𝛽 ∫︁ 3
𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥
= + = lim + lim
0 𝑥−1 0 𝑥−1 1 𝑥 − 1 𝛽→1 0 𝑥 − 1 𝛼→1 𝛼 𝑥−1
𝛽<1 𝛼>1
⃒𝛽 ⃒3
= lim ln |𝑥 − 1|⃒ + lim ln |𝑥 − 1|⃒ = ∞ + ln 2 − ∞
⃒ ⃒
𝛽→1 0 𝛼→1 𝛼
𝛽<1 𝛼>1

Niciuna dintre subintegrale nu exista ! In schimb exista valoarea prin-

cipala Cauchy
∫︁ 3 (︂∫︁ 1−𝜀 ∫︁ 3 )︂
𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑥
𝑝.𝑣. = lim +
0 𝑥−1 𝜀→0 0 𝜀>0
𝑥−1 1+𝜀 𝑥 − 1

= lim (ln 𝜀 + ln 2 − ln 𝜀) = ln 2.
𝜀→0
𝜀>0

Criteriile de convergenta ale integralelor generalizate vor semana foarte mult

cu cele corespunzatoare seriilor numerice.
Criteriul comparatiei

Fie 𝑎, 𝑏 ∈ R̄ cu 𝑎 < 𝑏 si 𝑓 : (𝑎, 𝑏) → R continua. Exista un 𝑐0 ∈ (𝑎, 𝑏) si

functiile 𝑔1 : (𝑎, 𝑐0 ] → (0, ∞) si 𝑔2 : [𝑐0 , 𝑏) → (0, ∞), astfel ca
∫︁ 𝑐0 ∫︁ 𝑏
i) 𝑔1 (𝑥)𝑑𝑥, 𝑔2 (𝑥)𝑑𝑥 sunt convergente
𝑎 𝑐0

ii) |𝑓 (𝑥)| ≤ 𝑔1 (𝑥) pe [𝑎, 𝑐0 ] iar |𝑓 (𝑥)| ≤ 𝑔2 (𝑥) pe [𝑐0 , 𝑏]

Atunci functia 𝑓 este integrabila generalizat pe (𝑎, 𝑏).

∙ functiile 𝑔1 si 𝑔2 se numesc majoranti ai lui 𝑓

∙ acelasi criteriu se poate utiliza pentru integralele generalizate de tip I.

Observatie utila
∫︁ 𝑏
Cand 𝑓 (𝑥) ≥ 𝑔(𝑥) ≥ 0 si integrala 𝑔(𝑥)𝑑𝑥 este divergenta, atunci si
∫︁ 𝑏 𝑎

integrala 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 va fi divergenta.

𝑎

Sa vedem criteriul la lucru

∞
∫︁
cos 𝑥 ⃒ cos 𝑥 ⃒ 1
Integrala este convergenta deoarece ⃒ 2 ⃒ ≤ 2 iar integrala
⃒ ⃒
𝑥 2 𝑥 𝑥
∫︁ ∞ 1 ∫︁ 1 𝑥
1 𝑒
2
𝑑𝑥 este convergenta. In schimb integrala 𝑑𝑥 este divergenta,
1 𝑥 0 𝑥

10
 1
𝑒𝑥
∫︁
1 1
deoarece ≥ si integrala improprie 𝑑𝑥 e divergenta.
𝑥 𝑥 0 𝑥

Mult mai practica este urmatoarea propozitie.

Criteriul limitei

Fie −∞ < 𝑎 < 𝑏 ≤ ∞. Daca functiile 𝑓, 𝑔 : [𝑎, 𝑏) sunt continue si exista

limita ⃒ ⃒
⃒ 𝑓 (𝑥) ⃒
𝐿 = lim ⃒⃒ ⃒
𝑥→𝑏 𝑔(𝑥) ⃒
𝑥<𝑏

atunci
∫︁ 𝑏
i) Pentru 𝐿 ∈ (0, ∞), integrala |𝑓 (𝑥)|𝑑𝑥 converge daca si numai
∫︁ 𝑏 𝑎

daca |𝑔(𝑥)|𝑑𝑥 converge.

𝑎
∫︁ 𝑏
ii) Daca 𝐿 = 0 si 𝑔(𝑥)𝑑𝑥 este absolut convergenta, atunci
∫︁ 𝑏 𝑎

𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 este absolut convergenta.

𝑎
∫︁ 𝑏 ∫︁ 𝑏
ii) Daca 𝐿 = ∞ si |𝑔(𝑥)|𝑑𝑥 este divergenta, atunci |𝑓 (𝑥)|𝑑𝑥 este
𝑎 𝑎
divergenta.

=⇒ cand stim ca 𝑓 (𝑥) ≥ 0 si 𝑔(𝑥) > 0 subpunctul al doilea devine

∫︁ 𝑏 ∫︁ 𝑏
ii) Daca 𝐿 = 0 si 𝑔(𝑥)𝑑𝑥 este convergenta, atunci 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 este conver-
𝑎 𝑎
genta.

Consecinte practice
∫︁ ∞
∙ fie 𝐼 = 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥, 𝑎 > 0, 𝑓 continua si
𝑎

lim 𝑥𝑝 𝑓 (𝑥) = 𝐿
𝑥→∞

exista si este finita, atunci

{︃
∫︁ ∞
convergenta, daca 𝑝 > 1
𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 =
𝑎 divergenta, daca 𝑝 ∈ (0, 1]

∫︁ 𝑏
∙ pentru o integrala 𝐽 = 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥, cu 𝑓 : [𝑎, 𝑏) → R continua si cu
𝑎

11
 proprietatea ca
lim (𝑏 − 𝑥)𝑝 𝑓 (𝑥) = 𝐿
𝑥→𝑏
𝑥<𝑏

exista si e finita

{︃
∫︁ 𝑏
convergenta, daca 𝑝 < 1
𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 =
𝑎 divergenta, daca 𝑝 ≥ 1

∫︁ 𝑏
∙ analog, pentru 𝐾 = 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥, unde 𝑓 : (𝑎, 𝑏] → R continua, astfel ca
𝑎

lim (𝑥 − 𝑎)𝑝 𝑓 (𝑥) = 𝐿

𝑥→𝑎
𝑥>𝑎

exista si e finita

{︃
∫︁ 𝑏
convergenta, daca 𝑝 < 1
𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 =
𝑎 divergenta, daca 𝑝 ≥ 1

Exista, evident, o relatie intre integralele improprii si seriile numerice

Criteriul integral
∞
∑︁
Fie 𝑓 : [𝑘, ∞) → [0, ∞) monoton descrescatoare. Atunci seria 𝑓 (𝑛)
∫︁ ∞ 𝑛=𝑘

este convergenta daca si numai daca integrala improprie 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 este

𝑘
convergenta.

Exemplu
Sa consideram seria armonica generalizata
∞
∑︁ 1
, 𝑝>0
𝑛=1
𝑛𝑝

Astfel canditatul natural este functia

1
𝑓 : [1, ∞) → R, 𝑓 (𝑥) = , 𝑝>0
𝑥𝑝

12
 Dar {︃
∫︁ ∞
1 convergent, pentru 𝑝 > 1
𝑑𝑥 =
1 𝑥𝑝 divergent, pentru 𝑝 ∈ (0, 1]
asadar criteriul integral implica
∞
{︃
∑︁ 1 convergenta, pentru 𝑝 > 1
𝑝
=
𝑛=1
𝑛 divergenta, pentru 𝑝 ∈ (0, 1]

Criteriul lui Dirichlet

∫︁ 𝑢
Fie 𝑎 < 𝑏 ≤ ∞ si 𝑓 : [𝑎, 𝑏) → [0, ∞) continua, astfel ca 𝐹 (𝑢) = 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥
𝑎
este marginita. Pentru fiecare functie monotona 𝑔 : [𝑎, 𝑏) → R cu propri-
∫︁ 𝑏
etatea ca lim 𝑔(𝑥) = 0 este integrala 𝑓 (𝑥)𝑔(𝑥)𝑑𝑥 convergenta.
𝑥→𝑏 𝑎
𝑥<𝑏

Exemplu
Studiem convergenta integralei
∫︁ ∞
sin 𝑥
√ 𝑑𝑥
0 𝑥

Avem descompunerea
∫︁ ∞ ∫︁ 1 ∫︁ ∞
sin 𝑥 sin 𝑥 sin 𝑥
√ 𝑑𝑥 = √ 𝑑𝑥 + √ 𝑑𝑥.
0 𝑥 0 𝑥 1 𝑥

sin 𝑥 sin 𝑥 √
Deoarece lim √ = lim · 𝑥 = 1 · 0 = 0 va avea functia ℎ(𝑥) =
𝑥→0 𝑥 𝑥→0 𝑥
𝑥>0 𝑥>0
sin
√𝑥
𝑥
o prelungire continua
{︃
sin
√ 𝑥,
𝑥
daca 𝑥 ̸= 0
ℎ̃(𝑥) =
0, daca 𝑥 = 0
∫︁ 1
∫︁ 1
sin 𝑥
Deci prima integrala va fi convergenta si √ 𝑑𝑥 = ℎ̃(𝑥)𝑑𝑥.
0 𝑥 0
Pentru a doua integrala notam 𝑓 (𝑥) = sin 𝑥 si 𝑔(𝑥) = √1𝑥 . Functia 𝑔
este monoton descrescatoare si lim 𝑔(𝑥) = 0.
𝑥→∞
Pentru a aplica criteriul lui Dirichlet consideram functia
∫︁ 𝑢 ∫︁ 𝑢
𝐹 (𝑢) = 𝑓 (𝑥) = sin 𝑥𝑑𝑥 = − cos 𝑢 + cos 1 ∈ [−2, 2]
0 0

13
 care va fi marginita. Prin urmare conform
∫︁ ∞ criteriului lui Dirichlet este a
sin 𝑥
doua integrala convergenta, deci si √ 𝑑𝑥 va fi convergenta.
0 𝑥

Probleme rezolvate

Problema 1

Studiati folosind doar definitia convergenta integralei

∫︁ 7
1
√
3
𝑑𝑥.
−1 1+𝑥

1
Solutie: Functia 𝑓 (𝑥) = √
3
este continua in punctul 𝑎 = −1 si
1+𝑥 ∫︁ 7
1
lim 𝑓 (𝑥) = +∞. Consideram functia 𝐹 (𝑢) = √
3
𝑑𝑥 si conform defini-
𝑥→−1
𝑥>−1 𝑢 1 + 𝑥
tiei integralei improprii va trebui sa calculam limita
∫︁ 7 ⃒7
1 3 √︀
3
lim 𝐹 (𝑢) = lim √ 𝑑𝑥 = lim (1 + 𝑥) 2 ⃒⃒
𝑥→−1 𝑥→−1 𝑢 3 1 + 𝑥 𝑥→−1 2 𝑢
𝑥>−1 𝑥>−1 𝑥>−1
3 √
3
√︀
= lim ( 64 − 3 (1 + 𝑢)2 ) = 6.
2 𝑥→−1
𝑥>−1

Prin urmare, integrala este convergenta si

∫︁ 7
1
√
3
𝑑𝑥 = 6
−1 1+𝑥

Problema 2

Sa se studieze convergenta integralelor:

∫︁ ∞ ∫︁ 3
𝑥+1 𝑥2 + 1
𝑖) 𝑑𝑥 𝑖𝑖) √ 𝑑𝑥
1 𝑥4 + 1 −1 −𝑥2 + 2𝑥 + 3

Solutie: i) Prima integrala este generalizata pentru ca intervalul este ne-

marginit. Se observa ca
𝑥+1
lim 𝑥3 4 = 1.
𝑥→∞ 𝑥 +1
Pentru a studia convergenta
∫︁ ∞ folosim consecintele practice ale Criteriului limitei
𝑥+1
pentru 𝑝 = 3 > 1. Deci 𝑑𝑥 este convergenta.
1 𝑥4 + 1
𝑥2 + 1
ii) Pentru a doua integrala integrandul √ devine nemarginit
−𝑥2 + 2𝑥 + 3
cand se apropie de punctele 𝑎 = −1 si 𝑏 = 3. Alegem un punct intermediar, de

14
exemplu 0, si descompunem
∫︁ 3 ∫︁ 0 ∫︁ 3
𝑥2 + 1 𝑥2 + 1 𝑥2 + 1
√ 𝑑𝑥 = √ 𝑑𝑥 + √ 𝑑𝑥
−1 −𝑥2 + 2𝑥 + 3 −1 −𝑥2 + 2𝑥 + 3 0 −𝑥2 + 2𝑥 + 3
∫︁ 0 3
𝑥2 + 1 𝑥2 + 1
∫︁
= √︀ 𝑑𝑥 + √︀ 𝑑𝑥
−1 (𝑥 + 1)(3 − 𝑥) 0 (𝑥 + 1)(3 − 𝑥)
Consecinta practica a criteriului limitei face din nou toti banii. Intrucat
1 𝑥2 + 1 1
lim (𝑥 + 1) 2 √︀ = 1, 𝑝= <1
𝑥→−1 (𝑥 + 1)(3 − 𝑥) 2
𝑥>−1

si
1 𝑥2 + 1 1
lim (3 − 𝑥) 2 √︀ = 5, 𝑝= <1
𝑥→3 (𝑥 + 1)(3 − 𝑥) 2
𝑥<3
sunt ambele integrale convergente.
Problema 3

Demonstrati ca integrala
∫︁ ∞
Γ(𝑝) = 𝑥𝑝−1 𝑒−𝑥 𝑑𝑥
0

este convergenta pentru 𝑝 > 0.

Solutie: Deoarece ambele capete de integrare sunt critice, descompunem

integrala in ∫︁ 1 ∫︁ ∞
Γ(𝑝) = 𝑥𝑝−1 𝑒−𝑥 𝑑𝑥 + 𝑥𝑝−1 𝑒−𝑥 𝑑𝑥
0 1
Pentru prima integrala utilizam pentru comparare functia 𝑔(𝑥) = 𝑥𝑝−1 . Stim
∫︁ 1 ∫︁ 1
𝑝−1 1
ca 𝑥 𝑑𝑥 = 1−𝑝
𝑑𝑥 este convergenta atunci cand 𝑝 > 0. Alegand
0 0 𝑥
𝑝−1 −𝑥
𝑓 (𝑥) = 𝑥 𝑒 se obtine
𝑓 (𝑥)
𝐿 = lim = lim 𝑒−𝑥 = 1
𝑥→0 𝑔(𝑥) 𝑥→0
𝑥>0 𝑥>0
∫︁ 1
Conform criteriului limitei i) integrala 𝑥𝑝−1 𝑒−𝑥 𝑑𝑥 este convergenta cand
0
𝑝 > 0.
𝑥
Pentru a doua integrala utilizam pentru comparare functia 𝑔(𝑥) = 𝑒− 2 (pen-
tru a compensa cresterea functiei 𝑥 → 𝑥𝑝−1 ). Prin urmare
𝑓 (𝑥) 𝑥𝑝−1 𝑒−𝑥 𝑥
𝐿 = lim = lim − 𝑥 = lim 𝑥𝑝−1 𝑒− 2 = 0
𝑥→∞ 𝑔(𝑥) 𝑥→∞ 𝑒 2 𝑥→∞
∫︁ ∞
Din criteriul limitei ii) obtinem convergenta 𝑥𝑝−1 𝑒−𝑥 𝑑𝑥 pentru toate val-
∫︁ ∞ 1
𝑥
orile 𝑝 ∈ R, deoarece 𝑒− 2 𝑑𝑥 este absolut convergenta. In concluzie exista
1
integrala Γ(𝑝) atunci cand 𝑝 > 0.

15
 Problema 4

Studiati convergenta si calculati valoarea integralei

∫︁ 𝜋
2
𝐼= ln(sin 𝑥)𝑑𝑥
0

Solutie: Integrala este improprie deoarece integrandul este o functie ne-

marginita
lim ln(sin 𝑥) = −∞.
𝑥→0
𝑥>0

Aratam ca integrala este convergenta folosind criteriul limitei. De remar-

cat ca avem nevoie de modul, intrucat integrandul este o functie negativa pe
intervalul [0, 𝜋2 ].

| ln(sin 𝑥)| explicitare modul − ln(sin 𝑥) L’Hopital − cos 𝑥

sin 𝑥
lim = lim = lim
𝑥→0 √1 𝑥→0 √1 𝑥→0 − √ 1
𝑥>0 𝑥 𝑥>0 𝑥 𝑥>0 2 𝑥3

𝑥 √
lim 2 cos 𝑥 · · 𝑥=0
𝑥→0
𝑥>0
sin 𝑥
∫︁ 𝜋
2
Asadar integrala ln(sin 𝑥)𝑑𝑥 este absolut convergenta conform criteriului
0
limitei ii) =⇒ convergenta.
Calculul efectiv al integralei este destul de tehnic si este prezentat mai jos
doar ca exemplu orientativ. In seminariile viitoare vom incerca sa prezentam
metode de calcul al valorii integralelor improprii amintind aici asemanarea cu
cazul seriilor numerice cand suma seriei se aproximeaza in practica prin metode
numerice mai degraba decat folosind metode exacte de calcul.
𝜋
Pentru inceput este nevoie de o schimbare de variabila 𝑥 = − 𝑦 si avem
2
𝜋
𝑥= − 𝑦 =⇒ 𝑑𝑥 = −𝑑𝑦
2
deci: 𝜋
∫︁ 0 ∫︁ 2
𝐼= ln(cos 𝑦)(−𝑑𝑦) = ln(cos 𝑦)𝑑𝑦,
𝜋
2 0

deoarece sin 𝜋2 − 𝑦 = cos 𝑦

(︀ )︀

Folosind aceasta informatie putem obtine urmatoarea relatie

∫︁ 𝜋 ∫︁ 𝜋 ∫︁ 𝜋
2 2 2
2𝐼 = ln(sin 𝑥)𝑑𝑥 + ln(cos 𝑥)𝑑𝑥 = ln(sin 𝑥 cos 𝑥)𝑑𝑥
0 0 0

∫︁ 𝜋 (︂ )︂ ∫︁ 𝜋 ∫︁ 𝜋
2 sin 2𝑥 2 1 2
= ln 𝑑𝑥 = ln 𝑑𝑥 + ln(sin 2𝑥)𝑑𝑥
0 2 0 2 0
∫︁ 𝜋
𝜋 1 2
= ln + ln(sin 2𝑥)𝑑𝑥.
2 2 0

16
Vom arata acum prin schimbari succesive de variabila ca ultima integrala este
de fapt egala cu 𝐼. Incepem prin 2𝑥 = 𝑦
∫︁ 𝜋2 ∫︁ 𝜋
1 𝜋 1 𝜋
∫︁ ∫︁
1 2
ln(sin 2𝑥)𝑑𝑥 = ln(sin 𝑥)𝑑𝑥 = ln(sin 𝑥)𝑑𝑥 + ln(sin 𝑥)𝑑𝑥
0 2 0 2 0 2 𝜋2
∫︁ 𝜋
1 1
𝐼+ ln(sin 𝑥)𝑑𝑥.
2 2 𝜋
2

O noua schimbare de variabila 𝑦 = 𝜋2 + 𝑥 va demonstra ca ultima integrala este

si ea egala cu 𝐼. In concluzie
∫︁ 𝜋2
1 1
ln(sin 2𝑥)𝑑𝑥 = 𝐼 + 𝐼 = 𝐼
0 2 2
Revenind la prima relatie de recurenta obtinuta in problema avem
𝜋 1
2𝐼 = ln + 𝐼
2 2
𝜋 1
𝐼= ln .
2 2

Problema 5

Deomstrati ca are loc rezultatul

𝑛
lim 1 = 𝑒.
𝑛→∞ (𝑛!) 𝑛

(︀ 𝑛 )︀ 1
Solutie: Vom nota 𝐴𝑛 = 𝑛𝑛! 𝑛 iar prezenta exponentului sau a factorialului
ne indeamna sa logaritmam expresia
𝑛
1 (︁ 𝑛 𝑛 𝑛 )︁ 1 ∑︁ 𝑘
ln 𝐴𝑛 = ln · · ... · =− ln
𝑛 1 2 𝑛 𝑛 𝑛
𝑘=1

Aceasta ultima expresie ne trimite cu gandul la o suma Riemann. Prin

putin
∫︁ 1 trial and error putem gasi ca este vorba de suma Riemann a integralei
ln 𝑥 𝑑𝑥, asadar
0
∫︁ 1 ∫︁ 1
lim ln 𝐴𝑛 = − ln 𝑥 𝑑𝑥 = − lim ln 𝑥 𝑑𝑥.
𝑛→∞ 0 𝛼→0+ 𝛼

Evaluam separat integrala improprie obtinuta

∫︁ 1 ⃒1 ∫︁ 1
⃒ 1
ln 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑥 ln 𝑥⃒⃒ − 𝑥 𝑑𝑥 = −𝛼 ln 𝛼 − (1 − 𝛼)
𝛼 𝛼 𝛼 𝑥
prin aplicarea regulii lui l’Hospital

ln 1 − 𝛼1
∫︁ 1
ln 𝑥 𝑑𝑥 = lim (−𝛼 ln 𝛼 − (1 − 𝛼)) = −1+ lim 1 𝛼 = −1+ lim = −1
0 𝛼→0+ 𝛼→0+ 𝛼→0+ − 12
𝛼 𝛼

17
 In concluzie ln 𝐴𝑛 → 1 si 𝐴𝑛 → 𝑒, atunci cand 𝑛 → ∞.

Problema 6

Adevarat sau fals ?

i) Daca 𝑓 : [𝑎, 𝑏] → R este continua dar nu are semn constant, atunci

∫︁ 𝑏
𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 nu reprezinta aria unei suprafete.
𝑎
∫︁ ∞
ii) Daca 𝑓 este continua si 𝑓 2 (𝑥) 𝑑𝑥 este convergenta atunci si
∫︁ ∞ 1

𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 este convergenta.

1

iii) Daca 𝑓 (𝑥) > 0 si 𝑔(𝑥) < 0 pentru orice 𝑥 ∈ [1, ∞) iar limita

𝑓 (𝑥)
lim
=𝐿<0
𝑔(𝑥) 𝑥→∞

∫︁ ∞ ∫︁ ∞
exista, atunci 𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 si 𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 au aceeasi natura.
1 1

∫︁ 𝑏
Solutie: i) Adevarat, insa in continuare putem folosi 𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 pentru a
𝑎
calcula arii. Daca integrandul 𝑓 poate lua si valori negative atunci integrala
are urmatoarea interpretare: aria suprafetei cuprinsa intre axa 𝑂𝑥 si partea
negativa a graficului lui 𝑓 este scazuta din aria suprafetei cuprinsa intre axa 𝑂𝑥
si partea pozitiva a graficului.

In reprezentarea grafica de mai sus, 𝑓 ia valori negative pe intervalul [𝑐, 𝑑]

iar integrala devine
∫︁ 𝑏 ∫︁ 𝑏 ∫︁ 𝑑 ∫︁ 𝑏
𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 = 𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 + 𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 + 𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥
𝑎 𝑎 𝑐 𝑑
= Arie suprafata albastra − Arie suprafata galbena

18
Rezultatul se justifica daca tinem cont de definitia partilor pozitive si negative
ale unei functii
{︃ {︃
+ 𝑓 (𝑥), daca 𝑓 (𝑥) > 0 − −𝑓 (𝑥), daca 𝑓 (𝑥) < 0
𝑓 (𝑥) = si 𝑓 (𝑥) =
0 in rest 0 in rest

Ambele functii definite mai sus sunt pozitive si avem 𝑓 (𝑥) = 𝑓 + (𝑥) − 𝑓 − (𝑥).
Graficul lui 𝑓 − (𝑥) este simetrica fata de 𝑂𝑥 a bucatii din grafic situata sub axa
𝑂𝑥.
∫︁ 𝑏 ∫︁ 𝑏 ∫︁ 𝑏
𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 = +
𝑓 (𝑥)− 𝑓 − (𝑥) 𝑑𝑥 = Arie supr. albastra−Arie supr. galbena
𝑎 𝑎 𝑎
∫︀ ∞
ii) Adevarat, de fapt se poate arata ca 1 𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 este absolut convergenta
caci ⃒ ∫︁ 𝑏 ⃒2 ∫︁ 𝑏
𝑓 2 (𝑥) 𝑑𝑥, pentru 𝑎, 𝑏 ≥ 1.
⃒ ⃒
⃒ 𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥⃒ ≤
⃒ ⃒
𝑎 𝑎

iii) Fals. Daca nu se precizeaza ca 𝑓 sau 𝑔 ar fi continue, atunci ambele

integrale pot avea un comportament haotic, intrucat functiile pot avea blow-up
in diverse puncte din [1, ∞).
Spre exemplu 𝑓 : [1, ∞) → (0, ∞) definita prin
{︃
1
2 2, 𝑥>2
𝑓 (𝑥) = 𝑥 −2
1, 𝑥 ∈ [1, 2]

va avea o discontinuitate de tip blow-up in 𝑥 = 2.

O functie cu valori negative se poate construi analog, spre exemplu functia
𝑔 : [1, ∞) → (−∞, 0) definita prin
{︃
1
− 𝑥2 −22, 𝑥>2
𝑔(𝑥) = −𝑓 (𝑥) =
−1, 𝑥 ∈ [1, 2]

Evident limita 𝐿 exista si este −1 iar ambele integrale vor fi divergente. Trans-
formand una dintre functii intr-o functie continua, de exemplu
1
𝑓 : [1, ∞) → (0, ∞), 𝑓 (𝑥) =
𝑥2
∫︁ ∞
1
integrala 𝑑𝑥 devine convergenta dar limita 𝐿 este aceeasi.
1 𝑥2

19
 Probleme propuse

A. Consolidare cunostinte

Problema A.1. Adevarat sau fals ?

∫︁ ∞
i) Daca 𝑓 este continua pe [0, ∞) si 𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 este convergenta atunci
∫︁ ∞ 1

𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 este convergenta.

0
∫︁ ∞
ii) Daca 𝑓 este continua pe (0, ∞) si 𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 este convergenta atunci
∫︁ ∞ 1

𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 este convergenta.

0

iii) Daca 𝑓 este continua si descrescatoare pe [1, ∞) si lim 𝑓 (𝑥) = 0, atunci

∫︁ ∞ 𝑥→∞

𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 este convergenta.

1
∫︁ ∞
iv) Daca 𝑓 este continua pe [0, ∞) si 𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 este convergenta atunci
0
lim 𝑓 (𝑥) = 0.
𝑥→∞

Problema A.2. Reprezentati grafic integrandul fiecarei integrale (puteti folosi

acest link ) pe intervalul specificat. Incercati sa intuiti daca integrala impro-
prie exista sau nu. Argumentati apoi riguros matematic convergenta/divergenta
integralelor:
∫︁ ∞
sin 𝑥
i) 𝑑𝑥
0 𝑥2
∫︁ 𝜋2
sin 𝑥
ii) √ 𝑑𝑥
0 𝑥
∫︁ ∞
1 + 𝑒−𝑥
iii) 𝑑𝑥
1 𝑥
∫︁ 1
ln 𝑥
iv) √ 𝑑𝑥
0 𝑥
Indicatii: folositi ghidul pentru a scrie functiile dorite

Problema A.3. Ce este gresit in calculul de mai jos?

∫︁ 1 ⃒1
1 ⃒
𝑑𝑥 = ln |𝑥|⃒⃒ = ln 1 − ln 1 = 0
−1 𝑥 −1

20
 B. Tehnica de calcul

Problema B.1. Studiati convergenta urmatoarelor integrale improprii:

∫︁ ∞
1+𝑥
a) √3
𝑑𝑥
0 5 + 𝑥6
∫︁ 1
𝑑𝑥
b) 1√
2
0,1 𝑥 5 11 − 𝑥
∫︁ ∞
4𝑥3 + 7
c) 5
𝑑𝑥
2 2𝑥 + 3𝑥 + 9
∫︁ 11
𝑑𝑥
d) √
3
5 𝑥 11 −𝑥

Problema B.2. Studiati daca urmatoarele integrale sunt divergente. Precizati

apoi pentru fiecare valoarea principala Cauchy.
∫︁ 3
1
i) 3
𝑑𝑥.
−1 𝑥
∫︁ 2𝜋
3
ii) tg(𝑥)𝑑𝑥
0
∫︁ ∞
1
iii) 𝑑𝑥
−∞ 𝑥2 + 1
∫︁ ∞
iv) 𝑥𝑑𝑥
−∞

Problema B.3. Studiati convergenta seriilor

∞ ∞ ∞
∑︁ 𝑘 ∑︁ 1 ∑︁ 1
𝑆1 = , 𝑆2 = , 𝑆3 = , 𝛼 ∈ R.
𝑒𝑘 𝑘 ln 𝑘 𝑘(ln 𝑘)1+𝛼
𝑘=1 𝑘=2 𝑘=2

Indicatie: · folositi integrale generalizate

Problema B.4. Este integrala

∫︁ ∞
sin 𝑥
𝑒−𝑥 𝑑𝑥, 𝑎 > 0.
𝑎 𝑥2
convergenta ? De ce ?

Problema B.5. Studiati convergenta integralelor, in functie de valoarea parametrilor.

∫︁ ∞
1
i) 1 𝑑𝑥, 𝑠 ∈ R*
𝑠
𝑥 +𝑥 𝑠
0

21
 ∞
𝑥𝛽
∫︁
ii) 𝑑𝑥, 𝛼, 𝛽 ∈ R.
0 1 + 𝑥𝛼

Problema B.6. Fie functia 𝑓 : R → R definita prin

{︃
sin 𝑥
𝑓 (𝑥) = 𝑥 , 𝑥 ̸= 0
1, 𝑥=0

Aratati ca integrala ∫︁ ∞
𝐼= 𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥
0

este convergenta dar nu si absolut convergenta. Cum se explica grafic acest

comportament ?

Problema B.7. Studiati daca urmatoarele integrale improprii exista:

∫︁ 0
2
i) 𝑒−𝑥 𝑑𝑥.
−∞
∫︁ ∞
ii) 𝑒2𝑥 𝑑𝑥.
0
∫︁ ∞
𝑥 − 𝑥2
iii) 𝑒 4 𝑑𝑥
0 4
∫︁ ∞
ln 𝑥
iv) 𝑑𝑥
1 𝑥2
∫︁ 1
1
v) sin 𝑑𝑥.
0 𝑥

Problema B.8. Fie 𝑎, 𝑏 > 0 numere reale. Aratati ca

∫︁ ∞
𝑏
i) 𝑒−𝑎𝑥 sin(𝑏𝑥) 𝑑𝑥 = 2
0 𝑎 + 𝑏2

22
 ∫︁ ∞
𝑎
ii) 𝑒−𝑎𝑥 cos(𝑏𝑥) 𝑑𝑥 =
0 𝑎2 + 𝑏2
∞
cos(𝑎𝑥) − cos(𝑏𝑥)
∫︁
𝜋
iii) 𝑑𝑥 = (𝑏 − 𝑎)
0 𝑥2 2

Problema B.9. Calculati, daca este posibil:

∫︁ ∞
i) cos 𝑥 𝑑𝑥
0
∫︁ ∞
ii) cos 𝑥𝑒−𝑥 𝑑𝑥
0

−𝜋
sin 𝑥1
∫︁ 2
iii) 𝑑𝑥
−∞ 𝑥2
∫︁ 𝜋
2
iv) tg(𝑥) 𝑑𝑥
0

Problema B.10. Construiti o functie 𝑓 : [0, ∞) → [0, ∞) continua pentru care

∫︁ ∞
integrala 𝑓 (𝑥) 𝑑𝑥 este convergenta dar lim 𝑓 (𝑥) ̸= 0.
1 𝑥→∞

Indicii: · incercati sa intuiti forma graficului unei astfel de functii intai

· aria subgraficului poate fi finita fara ca 𝑓 sa se apropie de 𝑦 = 0.

C. Probleme cu caracter practic-aplicativ

Problema C.1. Construim o trompeta infinita rotind graficul functiei

1
𝑓 : [1, ∞) → R, 𝑓 (𝑥) =
𝑥
in jurul axei 𝑂𝑥. Aflati volumul acestei trompete.

23
Problema C.2. Forta gravitationala cu care Pamantul actioneaza asupra unui
corp de masa 𝑚 situat la distanta 𝑟 de centrul Pamantului este
𝐺𝑀 𝑚
𝐹 (𝑟) =
𝑟2
unde 𝐺 este constanta gravitationala iar 𝑀 este masa Pamantului. Racheta
Falcon 9 decoleaza vertical de la suprafata Pamantului, prin urmare se afla la
distanta 𝑅 = raza Pamantului de centrul sau.
Neglijand forta de frecare, viteza minima 𝑣𝑒 necesara pentru a invinge grav-
itatia se obtine egaland energia cinetica a rachetei 𝐸 = 12 𝑚𝑣𝑒2 cu lucrul mecanic
𝐿 al fortei gravitationale
∫︁ ∞
1
𝐿= 𝐹 (𝑟) 𝑑𝑟 = 𝑚𝑣𝑒2 = 𝐸.
𝑅 2

Aflati viteza minima 𝑣𝑒 , nesesara rachetei Falcon 9 pentru a evada din campul
gravitational al Pamantului.

Problema C.3. (Dezintegrarea unei substante radioactive)

Cand o substanta se dezintegreaza se stie ca fractiunea de atomi existenta la
momentul 𝑡 este 𝑓 (𝑡) = 𝑒−𝜆𝑡 , unde 𝜆 este constanta de radioactivitate. Durata
medie de viata a unui atom, pana in momentul dezintegrarii este
∫︁ ∞
𝑇𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 = − 𝑡 · 𝑓 ′ (𝑡) 𝑑𝑡
0

Constanta de radioactivitate este estimata prin intermediul perioadei de inju-

matatire 𝑡1/2 datorita relatiei
ln 2
𝜆=
𝑡1/2
Datorita perioadei sale mici de in-
jumatatire, de 𝑡12 = 3.82 zile, ato-
mul de Radon-222 este utilizat in studii
hidrogeologice. Care este durata medie
de viata a unui atom de Radon-222 ?
Dar a unui atom de Carbon-14, cu o
perioada de 𝑡1/2 = 5730 zile ?

24
 Bibliografie

[1] H. Karttunen et al. Fundamental Astronomy, Ed. Springer, 2007.

[2] https://sci.esa.int/web/education/-/48986-blackbody-radiation
[3] J. Stewart. Calculus, Ed. Cengage Learning 2016.

[4] R. Negrea. Curs Matematici Speciale, 2021.

[5] C. Hedrea. Seminar Matematici Speciale, 2021.
[6] W. Briggs et al. Calculus, Third Edition Ed. Pearson 2019.
[7] www.scientia.ro/fizica/50-mecanica-cuantica/280-radiatia-corpului-negru