Interferenţa nelocalizată

Dispozitivul Young
Fasciculul de lumină provenit de la sursa 𝑆 conţine doar lumină
monocromatică după trecerea prin filtrul 𝐹. La întâlnirea unui paravan opac
fasciculul trece prin două fante foarte înguste 𝑆1 şi 𝑆2 , plasate simetric în raport
cu 𝑆. La nivelul fantelor are loc fenomenul de difracţie, rezultând astfel două
fasciculecoerente de P 
partea paravanului M
opusă sursei. Cele F
S1
r1
două fascicule r2
x Franje
S l
interferă iar  de
rezultatul
l interferenţă
S2
interferenţei se D
observă pe un ecran
𝛴, de obicei paralel
cu paravanul.
Deoarece fantele sunt echidistante faţă de sursă, diferenţa de fază este
determinată de diferenţa de drum optic, introdusă în spaţiul dintre paravan şi
ecran. Considerăm că la nivelul fantelor cele două unde au faze iniţiale nule astfel
că în punctul 𝑀 de suprapunere pe ecran undele sunt descrise de funcţiile:
𝑡 𝑟1 𝑡 𝑟2
𝐸1 = 𝐸𝑜 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 2 𝜋 ( − ) ; 𝐸2 =∙ 𝜋 ( − )
𝑇 𝜆 𝑇 𝜆
Prin interferenţa lor se obţine unda staţionară dată de funcţia:
𝑟 −𝑟 𝑡 𝑟 +𝑟 𝑡 𝑟 +𝑟
𝐸 = 2 ⋅ 𝐸𝑜 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝜋 2 1 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 2 𝜋 ( − 2 1) = 𝐴 ∙ 𝑠𝑖𝑛 2 𝜋 ( − 2 1)
𝜆 𝑇 𝜆 𝑇 𝜆
Intensitatea luminoasă a câmpului este dată de relaţia:
𝒓𝟐 − 𝒓𝟏
𝑰~𝟒 ⋅ 𝑬𝟐𝒐 ⋅ 𝒄𝒐𝒔𝟐 𝝅
𝝀
Maximele de interferenţă sunt zone cu intensitatea maximă 𝐼𝑜2 𝑚𝑎𝑥 şi se
numesc franje luminoase. Ele se obţin pentru
𝑟 −𝑟
𝑐𝑜𝑠 2 𝜋 2 1 = 1 ⇔ 𝑟2 − 𝑟1 = 𝑘 ⋅ 𝜆.
𝜆
Minimele de interferenţă sunt zone cu intensitatea minimă 𝐼𝑚𝑖𝑛 şi se
numesc franje întunecate. Ele se obţin pentru:
𝑟 −𝑟 𝜆
𝑐𝑜𝑠 2 𝜋 2 1 = 0 ⇔ 𝑟2 − 𝑟1 = (2𝑘 − 1) ⋅ .
𝜆 2
𝑘 este un număr întreg ce determină ordinul maximului sau minimului.
Dacă se notează cu 2 ⋅ 𝑙 distanţa dintre fante, 𝐷 distanţa fante-ecran şi cu 𝑥
coordonata punctalui 𝑀 faţă de axa dispozitivului, se obţine pentru diferenţa de
2⋅𝑥⋅𝑙
drum geometric 𝑟2 − 𝑟1 = .
𝐷
𝐷⋅𝜆
Aceasta permite precizarea poziţiei maximelor 𝑥𝑘 𝑚𝑎𝑥 = 𝑘 ∙ , unde 𝑘 =
2⋅𝑙
0, 1, 2, … este ordinul maximului de interferență.
 𝐷⋅𝜆
Similar se precizează poziția minimelor 𝑥𝑘 𝑚𝑖𝑛 = (2𝑘 − 1) ∙ , unde 𝑘 =
2⋅𝑙
1, 2,3, … este ordinul minimului de interferență.
Interfranja reprezintă distanţa dintre două maxime sau minime succesive.
𝐷⋅𝜆
𝑖 = 𝑥𝑘+1 − 𝑥𝑘 =
2⋅𝑙

Observaţii
1. În cazul în care se interpune un mediu optic cu indice de refracţie
supraunitar, pe o anumită distanţă 𝑒 în calea unuia sau ambelor fascicule, durata
𝑒 𝑛⋅𝑒 𝑒
propagării luminii pe această distanţă este 𝜏 = = = 𝑛 ⋅ 𝜏𝑜 , unde 𝜏𝑜 = este
𝑣 𝑐 𝑐
timpul mişcării luminii în aer pe distanţa 𝑒. Altfel spus în timpul 𝜏 în care lumina
parcurge distanţa 𝑒 în substanţa cu indicele de refracţie 𝑛, în aer lumina
parcurge distanţa 𝑛 ⋅ 𝑒, numită drum optic. Drumul optic este introdus pentru a
simplifica expresia diferenţei de drum, prin aducerea acesteia la drumurile
echivalente parcurse în aer.
2. Dacă spaţiul dintre fante şi ecran este ocupat de o substanţă cu indicele
𝑐 𝜆
de refracţie 𝑛 > 1, lungimea de undă devine 𝜆1 = 𝑣 ⋅ 𝑇 = ⋅ 𝑇 = . Ca efect
𝑛 𝑛
𝐷⋅𝜆 𝜆
interfranja scade la valoarea 𝑖1 = = .
2⋅𝑙⋅𝑛 𝑛
3. Dispozitivul Young a fost primul dispozitiv intreferenţial pentru
interfertenţa localizată. Ulterior s-au mai construit dispozitive echivalente, cum
sunt bilentilele lui Billet, oglinda lui Lloyd, oglinzile şi biprisma lui Fresnel etc.